9,278 matches
-
Siret la Suceava, localitate aflată cu vreo 40 km mai spre sud, la întretăierea drumurilor comerciale. Voievodul a dorit ca centrul bisericesc al statului să se afle în noua capitală a Principatului Moldovei. Astfel, la sfârșitul secolului al XIV-lea, domnitorul Petru I Mușat a construit o biserică chiar în apropierea Curții Domnești și o alta în partea de nord-est a orașului Suceava, pe vechea Uliță a Datornicilor, în apropierea Cetății de Scaun. Nu există izvoare documentare scrise, care să ateste
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
presupune că abia dacă ar atinge jumătate din suprafața desfășurată a bisericii actuale. Biserica era înconjurată de un cimitir. La propunerea domnului Petru Mușat, mitropolitul Haliciului, Antonie, l-a hirotonit pe Iosif Mușat, egumen al Mănăstirii Neamț și rudă cu domnitorul, ca episcop al Cetății Albe. La scurtă vreme, acesta din urmă este ales în scaunul de mitropolit al Moldovei, dar Patriarhia Ecumenică refuză să-l recunoască. Abia la 26 iulie 1401, la stăruința domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432), mitropolitul Iosif
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
al Mănăstirii Neamț și rudă cu domnitorul, ca episcop al Cetății Albe. La scurtă vreme, acesta din urmă este ales în scaunul de mitropolit al Moldovei, dar Patriarhia Ecumenică refuză să-l recunoască. Abia la 26 iulie 1401, la stăruința domnitorului Alexandru cel Bun (1400-1432), mitropolitul Iosif a fost recunoscut de Patriarhia din Constantinopol ca întâistătător în scaunul Mitropoliei Moldovei, de la Suceava. În anul 1402, voievodul Alexandru cel Bun a adus de la Cetatea Albă și așezat aici moaștele Sfântului Ioan cel
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
de sediu al Mitropoliei Moldovei, fiind cunoscut astăzi și sub denumirea de "Mitropolia Veche". Biserica a fost catedrală mitropolitană a Moldovei până construirea noii biserici cu hramul Sf. Gheorghe din componența Mănăstirii Sf. Ioan cel Nou din Suceava (1514-1522), în timpul domnitorilor Bogdan al III-lea și Ștefăniță Vodă. După unele surse (o scrisoare trimisă de arhiereul Narcis Crețulescu către preotul Simion Florea Marian), numele de Mirăuți provine de la faptul că aici erau miruiți domnii Moldovei înainte de a fi înscăunați. Aici a
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
Iași, loc în care Alexandru cel Bun împreună cu boierii săi și cu poporul l-au întâmpinat pe Sfântul Ioan cel Nou) etc. Mitropolia stăpânea prisăci, stupi, mori, heleștee, vii, boi, cai, imașuri și fânețe, pescari, vecini, poșlușnici, cojocari, fierari etc. Domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) a acordat Bisericii Mirăuți danii domnești (mori, heleștee, stupi). El a renovat lăcașul de cult, acesta primind o înfățișare mai aproape de elementele caracteristice epocii. Istoricul Nicolae Iorga îl consideră pe Ștefan cel Mare ca fiind al
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
bisericuțe o clădire mai nouă, având ca semn deosebitor, în loc de pridvor, turnul clopotniței împărțit în două rânduri, turn care strică armonia zidurilor”". Afirmațiile lui Iorga sunt parțial eronate, deoarece turnul clopotniță nu data din perioada ștefaniană. Totuși, este posibil ca domnitorul să fi adăugat un pridvor deschis, asemănător celui de la Mănăstirea Putna. În această biserică a fost înmormântată și prima sa soție, Evdochia de Kiev, sora cneazului Simon Olelkovici și fiica principelui Olelco, cu care se căsătorise la 5 iulie 1463
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
grea ca să explice de ce Bogdan cel Orb a fost nevoit să construiască o nouă mitropolie.“" Istoricii din perioada contemporană atribuie devastarea bisericii unei expediții poloneze, venite ca represalii în Moldova. Astfel, după cum relatează Grigore Ureche (circa 1590-1647) în cronica sa, domnitorul Bogdan al III-lea a trecut Nistrul la 29 iunie 1509 și a ajuns a doua zi la Camenița. Oștenii săi au ars și prădat localitățile din Polonia și au asediat orașul Liov. La 6 iulie, au trecut prin Rohatin
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
a fost devastată, se pare că Biserica Mirăuți n-a fost abandonată ci, foarte probabil, reparată sau reconstruită, de vreme ce o cronică anonimă germană târzie menționează păstrarea în continuare a moaștelor Sf. Ioan cel Nou în această biserică până în 1589, când domnitorul Petru Șchiopul (1574-1577, 1578-1579 și 1583-1591) le-a mutat în noua catedrală. Pe baza analizei unei serii de detalii arhitectonice (stâlpii ce separă naosul de pronaos, turnul clopotniță situat deasupra pridvorului, elementele decorative de fațadă care sunt specifice secolelor XVI-XVII
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
părul și o pălărie de mătase, o legătoare pentru ochi. Cavoul a fost acoperit cu pardoseală în timpul restaurării bisericii de către echipa lui Romstorfer pentru a se lăsa credincioșilor mai mult loc pentru rugăciune. Mormântul a fost identificat inițial ca aparținând domnitorului Petru Mușat, dar cercetările ulterioare efectuate de istoricul Paraschiva-Victoria Batariuc au dus la concluzia că mormântul este din secolele XVI-XVII. Deoarece costumul voievodal era considerat singurul veșmânt domnesc din secolul al XIV-lea din Europa Centrală și de Est, premierul
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
1916-1918 și 1941-1945. La intrarea din partea nord-vestică a parcului se găsește bustul lui Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546), operă a sculptorului Gheorghe Covalschi, cel care a realizat și cele trei busturi amplasate în Parcul Trandafirilor de lângă Palatul de Justiție. Bustul dedicat domnitorului Petru Rareș este realizat din bronz și are 1,80 metri înălțime. El se află pe un soclu din travertin cu înălțimea de 1,73 metri, care la rândul său este așezat pe un postament în trepte. O replică a
Parcul Profesor Ioan Nemeș din Suceava () [Corola-website/Science/316928_a_318257]
-
proiecte, câștigător fiind desemnat sculptorul Mircea Dăneasa. Inițial, primarul a dorit ca statuia să fie înălțată în locul Statuii lui Petru al II-lea Mușat din Piața 22 Decembrie, iar aceasta să fie mutată în curtea Colegiului Tehnic care poartă numele domnitorului (fostul Liceu Industrial nr. 2). În urma protestelor oamenilor de cultură, locația monumentului a fost schimbată. Statuia intitulată „Bucovina înaripată” a fost amplasată la 26 mai 2009 pe un soclu în Piața 22 Decembrie, vizavi de Casa de Cultură, cu ajutorul unei
Statuia „Editura Bucovina înaripată” din Suceava () [Corola-website/Science/316944_a_318273]
-
din bronz. Pe soclul statuii au fost amplasate cuvintele președintelui Nicolae Ceaușescu, cu litere de bronz: "„Scut de apărare al gliei străbune, Ștefan cel Mare, erou legendar a cărui luptă și activitate închinată libertății patriei și poporului, împreună cu alți mari domnitori ai țării, stă la baza făuririi României”". Pe partea laterală a soclului a fost amplasată o placă de marmură pe care scria cu litere aurii: "„Dezvelit astăzi, 16 septembrie 1977, în prezența tov. Nicolae Ceaușescu, secretar general al PCR, președintele
Statuia ecvestră a lui Ștefan cel Mare din Suceava () [Corola-website/Science/316947_a_318276]
-
Râșcanul de la Mănăstirea Râșca (urmând pilda starețului Paisie Velicicovschi de la Mănăstirea Neamț, care strămutase satele aflate în apropierea Mănăstirilor Neamț și Secu, pe motiv că satele strică moralul vieții ascetice) a cerut Divanului domnesc strămutarea satului Râșca de pe vatra mănăstirii. Domnitorul Constantin Ipsilanti a dat poruncă de strămutare a satului, Mănăstirea Râșca fiind obligată să-i despăgubească pe săteni de cheltuiala de casă și de strămutare și să le dea alt teren de pământ pe moșia mănăstirii, unde să-și construiască
Biserica de lemn din Slătioara, Suceava () [Corola-website/Science/316951_a_318280]
-
Voievod, la anul 7030 luna iunie 15"". (=1522) Logofătul Gavriil Trotușan este un personaj istoric, prezent în cronicile Moldovei din prima jumătate a secolului al XVI-lea. El a îndeplinit diferite dregătorii în Moldova timp de 40 ani, sub cinci domnitori. A fost vistiernic și apoi logofăt. Cronicarul Grigore Ureche a scris despre el în ""Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă"". Ureche îl
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
vodă până la Aron vodă"". Ureche îl numește "leu sălbatic și lup încruntat", iar când vorbește de moartea logofătului declară: ""Iani socotéște cum plătéște Dumnezeu celora ce fac rău"". În decembrie 1540, hatmanul Mihu și logofătul Trotușan au complotat pentru uciderea domnitorului Ștefan Lăcustă (1538-1540). Ei i-au convins pe slujitorii domnitorului să pătrundă în odaia unde dormea domnitorul și să-l omoare. După aceea, cei doi mari boieri, împreună cu alții, l-au pus ca domnitor pe boierul Alexandru Cornea (1540-1541), portarul
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
lup încruntat", iar când vorbește de moartea logofătului declară: ""Iani socotéște cum plătéște Dumnezeu celora ce fac rău"". În decembrie 1540, hatmanul Mihu și logofătul Trotușan au complotat pentru uciderea domnitorului Ștefan Lăcustă (1538-1540). Ei i-au convins pe slujitorii domnitorului să pătrundă în odaia unde dormea domnitorul și să-l omoare. După aceea, cei doi mari boieri, împreună cu alții, l-au pus ca domnitor pe boierul Alexandru Cornea (1540-1541), portarul Sucevei, care era fiul lui Bogdan al III-lea. Sosirea
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
logofătului declară: ""Iani socotéște cum plătéște Dumnezeu celora ce fac rău"". În decembrie 1540, hatmanul Mihu și logofătul Trotușan au complotat pentru uciderea domnitorului Ștefan Lăcustă (1538-1540). Ei i-au convins pe slujitorii domnitorului să pătrundă în odaia unde dormea domnitorul și să-l omoare. După aceea, cei doi mari boieri, împreună cu alții, l-au pus ca domnitor pe boierul Alexandru Cornea (1540-1541), portarul Sucevei, care era fiul lui Bogdan al III-lea. Sosirea în Moldova a fostului domnitor Petru Rareș
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
logofătul Trotușan au complotat pentru uciderea domnitorului Ștefan Lăcustă (1538-1540). Ei i-au convins pe slujitorii domnitorului să pătrundă în odaia unde dormea domnitorul și să-l omoare. După aceea, cei doi mari boieri, împreună cu alții, l-au pus ca domnitor pe boierul Alexandru Cornea (1540-1541), portarul Sucevei, care era fiul lui Bogdan al III-lea. Sosirea în Moldova a fostului domnitor Petru Rareș împreună cu o oaste turcească i-a speriat pe majoritatea boierilor moldoveni, care au trecut de partea fostului
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
unde dormea domnitorul și să-l omoare. După aceea, cei doi mari boieri, împreună cu alții, l-au pus ca domnitor pe boierul Alexandru Cornea (1540-1541), portarul Sucevei, care era fiul lui Bogdan al III-lea. Sosirea în Moldova a fostului domnitor Petru Rareș împreună cu o oaste turcească i-a speriat pe majoritatea boierilor moldoveni, care au trecut de partea fostului voievod căruia i-au cerut iertare. De partea lui Alexandru Cornea au rămas hatmanul Mihu, logofătul Trotușan și boierii Pătrașcu, Crasneș
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
i-a speriat pe majoritatea boierilor moldoveni, care au trecut de partea fostului voievod căruia i-au cerut iertare. De partea lui Alexandru Cornea au rămas hatmanul Mihu, logofătul Trotușan și boierii Pătrașcu, Crasneș și Cozma. În lupta de la Galați, domnitorul a fost decapitat, iar Petru Rareș s-a îndreptat spre Suceava. După înscăunarea sa pe tron (1541), Petru Rareș i-a acuzat de trădare pe hatmanul Mihu, pe logofătul Trotușan și pe Crasneș și Cozma, i-a închis în Cetatea
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
stilul ultimelor biserici moldovenești ale epocii lui Ștefan cel Mare (1457-1504) către stilul bisericilor din epoca lui Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546). Monumentul a fost construit în perioada domniei lui Ștefăniță Vodă (1517-1527), în care a existat un conflict violent între domnitor și boieri, ce s-a sfârșit cu asasinarea voievodului. Biserica are plan dreptunghiular, fără abside laterale și turle, asemănându-se ca stil și soluție constructivă cu alte monumente precum bisericile din Borzești, Dobrovăț, Piatra Neamț, Reuseni, Vaslui sau Volovăț. Absida altarului
Biserica Duminica Tuturor Sfinților din Părhăuți () [Corola-website/Science/316972_a_318301]
-
liceului, în partea stângă, se află un mozaic parietal, dezvelit în anul 1966 și realizat de artistul C. Demetrescu. Lucrarea are o suprafață de 10x4 metri, fiind realizată din marmură și ceramică. În interiorul clădirii, la etajul I, se află bustul domnitorului Petru Rareș, cel care dă numele colegiului. Monumentul reprezintă de fapt o replică în bronz a bustului realizat de sculptorul Gheorghe Covalschi și amplasat în anul 1977 la intrarea în parcul central al orașului (astăzi Parcul Profesor Ioan Nemeș). Bustul
Colegiul Național „Petru Rareș” din Suceava () [Corola-website/Science/328903_a_330232]
-
curtea lui Nicolae Alexandru, voievodul Țării Românești. Prin tratatul din 1355 partea maghiară a recunoscut Banatul de Severin ca posesiune a domnului valah, iar partea valahă a recunoscut suzeranitatea regelui Ludovic I de Anjou. În data de 20 ianuarie 1368 domnitorul Vlaicu Vodă a confirmat privilegiile comerciale ale negustorilor brașoveni în Țara Românească (cel mai vechi privilegiu comercial acordat de un domn român, scris în limba latină). În același secol, Ungaria și-a dezvoltat la est de carpați o marcă de
Relațiile dintre România și Ungaria () [Corola-website/Science/328923_a_330252]
-
din județul Suceava cu codul . În secolul al XVI-lea, pe locul unde se întinde astăzi satul Mitocu Dragomirnei și Mănăstirea Dragomirna erau niște vechi seliști pustii, satul Dragomirești și „locul pustiu Ungurașii”. Printr-un uric din 24 februarie 1587, domnitorul Petru Șchiopul i-a dăruit diacului Ilie Crimcovici („Ilie diiacu, fiul Crimcoae din Suceava") siliștea Ungurașii, aflată pe apa Sucevei. El a fost răsplătit pentru ajutorul credincios oferit domnitorului în lupta cu năvălitorii cazaci. Pe aceste locuri se așezaseră câțiva
Biserica Dragomirna Mică () [Corola-website/Science/325435_a_326764]
-
și „locul pustiu Ungurașii”. Printr-un uric din 24 februarie 1587, domnitorul Petru Șchiopul i-a dăruit diacului Ilie Crimcovici („Ilie diiacu, fiul Crimcoae din Suceava") siliștea Ungurașii, aflată pe apa Sucevei. El a fost răsplătit pentru ajutorul credincios oferit domnitorului în lupta cu năvălitorii cazaci. Pe aceste locuri se așezaseră câțiva călugări care clădiseră un schit de lemn. Diacul (scriitor de cancelarie la curtea domnească) Ilie Crimcovici era fiul negustorului Ioan Crimca din Suceava și al "cneaghinei" Cârstina, din neamul
Biserica Dragomirna Mică () [Corola-website/Science/325435_a_326764]