9,643 matches
-
am arătat, Natura nu este pentru omul religios exclusiv "naturală". Experiența unei Naturi radical desacralizate este o descoperire recentă, fiind accesibilă doar unei minorități a societăților moderne, în primul rând oamenilor de știință. Pentru ceilalți, Natura mai are încă un "farmec", un "mister", o "măreție" în care se pot regăsi urmele vechilor valori religioase. Nici un om modern, oricât de nereligios ar fi, nu rămâne nepăsător la "farmecul" Naturii, și nu este vorba doar de valorile ei estetice, sportive sau igienice, ci
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
moderne, în primul rând oamenilor de știință. Pentru ceilalți, Natura mai are încă un "farmec", un "mister", o "măreție" în care se pot regăsi urmele vechilor valori religioase. Nici un om modern, oricât de nereligios ar fi, nu rămâne nepăsător la "farmecul" Naturii, și nu este vorba doar de valorile ei estetice, sportive sau igienice, ci și de un sentiment nelămurit și greu de definit, în care se regăsesc urmele unei experiențe religioase degradate. Un exemplu concret ne va ajuta să înțelegem
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și patriotismul. Dar succesul considerabil al tribunului se datorește puterii sale de a deștepta în sufletul popular nostalgia pentru suferință și răscumpărare. Oricât ar părea de paradoxal, acest revoluționar mason și dinamitard, vorbește maselor despre Hristos și Muntele Calvarului. Secretul farmecului său constă tocmai în această împrospătare a propagandei revoluționare, inspirarea ei din alte izvoare decât ale generațiilor precedente. El izbutește să reînsuflețească revoluția proiectînd-o, cel puțin pentru mase, pe un plan spiritual, reducînd-o la un conflict între valori morale, la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
copil-minune și cumpănit cum era în toate, părinții s-au gândit să-l pregătească pentru preoție. Îi plăceau rosturile bisericii; făcea parte din corul copiilor și da răspunsurile lui Padre Antonio în limba latină, scâlciată, fără îndoială, dar plină de farmec pentru mintea lui, furată de toate tainele eclesiastice. Scrisul și cititul le-a învățat la un oarecare Don José Duarte; apoi, în școala primară care se deschisese la Vimieiro. Se împrietenise cu câteva fetițe, între 10 și 14 ani, care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
tristețea mucedă a ruinelor, de locurile romantice ale îndrăgostiților celebri - Ines de Castro și Don Pedro, - de Quinta das lagrimas, de mănăstirea Santa Clara, de "Catedrala înecată". Dar cine poate oare istovi, într-o repede înșiruire de nume sau frumuseți, farmecul fără pereche al Coimbrei, cu "Cetatea de Sus", Se Velha și Santa Cruz îngropată la doi metri sub trotuar, cu cartierul "de jos" și promenada pe malul drept al Mondegolui, cu terasele Universității și Grădina Botanică, în care se întîlnesc
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
observat deseori că după ce Îmi Înzestrasem personajele mele cu vreun lucru Îndrăgit din trecutul meu, acesta se ofilea, pierzându-se În lumea artificială În care Îl plasasem atât de brusc. Deși Încă mai adăsta În mintea mea propria-i căldură, farmecul lui retrospectiv dispărea și, imediat, acel lucru ajungea să fie mai Îndeaproape identificat cu romanul meu, decât cu sinele meu de odinioară, unde păruse a fi ocrotit de intervenția artistului. Casele s-au năruit În amintirea mea pe tăcute, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
brazi. În spatele acestor imagini era totuși un abis emoțional foarte special pe care Încercam disperat să-l ocolesc, ca să nu izbucnesc Într-un potop de lacrimi și acest abis era tandra prietenie care se Împletea cu respectul pentru tatăl meu; farmecul Înțelegerii noastre perfecte; partidele de la Wimbledon pe care le urmăream Împreună, În ziarele londoneze; problemele de șah pe care le rezolvam; iambii lui Pușkin care se rostogoleau victorioși de pe buzele lui, ori de câte ori menționam vreun poet minor al zilei. Relația noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
unui alt bărbat, mândră și docilă, modernă și iute, cu glezne suple și mâini subțiri. Fetițele cu șosete și balerini curați, cu care noi și alți băietani ne Întâlneam la lecțiile de dans sau la petrecerile de Crăciun, aveau tot farmecul, toate bomboanele și steluțele din pomul de Crăciun reflectate În irisul ochilor lor scânteietori și ele ne tachinau, ne priveau pe după umăr, participau cu bucurie la visurile noastre vag festive, dar aceste nimfe aparțineau unei alte categorii de făpturi decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
fața Louisei mele - și mi-am dat seama imediat că totul se terminase, că o pierdusem, că n-o voi ierta niciodată pentru că zâmbea atât de nerușinat, cânta atât de tare și se travestea atât de ridicol, neavând nimic din farmecul „mândrelor creole“ nici din cel al „dubioaselor señoritas“. Desigur că n-am putut Înceta definitiv să mă gândesc la ea, dar șocul acela părea să fi declanșat În mine un proces de inducție, căci am observat curând că orice evocare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cana de la lavoar. Ca să fiu sincer, nu se forma decât o pojghiță subțire de gheață la suprafață, care putea fi spartă ușor cu periuța de dinți, În multe ace, producând un clinchet, care, retrospectiv, are pentru auzul meu americanizat un farmec festiv. Altminteri, nu era nici o bucurie să te trezești. Simt și acum În oase frigul tăios În care parcurgeam dimineața distanța dintre Trinity Lane și băi, târșâindu-mi picioarele, făcând aburi la gură, Îmbrăcat Într-un halat subțire pus peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Fiorul de scârbă, poate exagerat, ce răzbate din aceste rânduri ar putea fi pus pe seama temerii noastre constante de vreo boală molipsitoare ce ar fi putut afecta copilul nostru. Tu socoteai Întotdeauna Îngrozitor de banală și nu lipsită de un oarecare farmec filistin ideea că numai acei băieței cărora nu le place să se spele și le place să omoare vietăți, sunt niște băieței delicioși. Aș vrea să amintesc fiecare părculeț pe care l-am vizitat; aș vrea să dețin abilitatea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Volgin»: Volkov (șofer): Vonliarliarski, Dmitri Vladimirovici: Vonliarliarski, Nadejda Dmitrievna născută Nabokov: Wiesbaden: Wimbledon: Wissmann: Zahar (vizitiu): Zimmer Dieter E.: Zina: ............. Coperta IV Vladimir Nabokov (1899-1977), prozator american de origine rusă, autor, printre altele, al celebrului roman Lolita, a șocat - cu farmecul pervers al scrisului său - publicul american și l-a determinat să se emancipeze. În Europa Occidentală el a fost recunoscut prompt și fără rezerve ca unul dintre marii scriitori ai secolului XX. Iar În fosta URSS i-a făcut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Inginerul mi-a surprins privirea. „De-acolo începea sectorul viețașilor“, a precizat el. „Mai tragem la zidărie. Lucrătură zdravănă“, a mai oftat apăsat, ferm convins că acolo era locul meu, nu lângă minunea aceea de Ester, zâmbind întruna, pierită de farmecul ascuns al temniței năruite. Am renunțat să mă îndrept spre sectorul viețașilor. Mă gândeam că inginerul ar fi fost în stare să facă cine știe ce scamatorie, să deschidă vreo trapă secretă care să mă înghită sau să trântească ușa aceea grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În afară de visele lui, cînd se trezea deodată ud și rușinat de propria slăbiciune, și numai chipul fragil, palid și Înfricoșat al tinerei pasagere de pe Virgen Blanca reușise să facă să renască Înlăuntrul lui, după atîția ani de singurătate și uitare, farmecul dulce-acrișor al sterilei lui neliniști În fața vreunei femei. Dulcineea sau Penelopa; Elena sau atîtea altele care păreau să reprezinte ținta dorinței bărbaților Îi erau refuzate cu totul și el știa asta, iar din acest motiv ducea o luptă zbuciumată Împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
alt semn de viață În afară de acel curent tăcut și trădător, care Încerca să-i Împiedice, ca o mînă de ciclop, să se apropie de pămînt. Ar fi fost frumos, da, să se cuibărească În el, să se lase În voia farmecului său și să-i Îngăduie să pătrundă În toți porii ei, pentru a ajunge să se transforme la rîndu-i În ocean, În Pacific, În imensitatea care să nu accepte granițe, să nu permită să fie legată În fiecare noapte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Fără să fie pusă la încercare atâta vreme; fără să i se fi dat o șansă; devenind din ce în ce mai plictisită, pierzându-și din ce în ce mai mult deprinderea, în lipsa unor clienți așa de volubili și interesanți ca mine. Oare ce profunzimi de înțelepciune, ce farmec și ce abilități ar putea să zacă încă ascunse sub acele valuri de carne moale? Judy mereu mă critică pentru că nu îmi fac părticica din lucrurile bune pe care le promovează ea; oare misiunea mea caritabilă e să fiu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
c-or să fie lucruri cu adevărat bune, dar în general se dovedeau a fi vreun fel de haine: un pulover mare și greu sau un halat nou sau altceva. Iar eu căutam mașini sau Țestoase Ninja. Și-a pierdut farmecul odată ce-am știut că mama era cea care făcea totul. Ea și cu tata menținuseră prefăcătoria, iar Sally și cu mine trebuia să le ducem pe toate la ei în dormitor și ei se prefăceau că sunt surprinși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mică răsturnare în creier și am văzut cealaltă parte a ei și a inimii mele. Și în cazul meu nu mai exista cale de-ntoarcere - nu cred c-aș mai fi văzut iepurele nici să fi-ncercat; dispăruse ca prin farmec, odată ce-mi căzuse vălul de pe ochi, într-un morman prăfuit de amintiri false, pe podea. Extraordinar cât de repede am reușit să mă extrag din casa aceea înfiorătoare și din dobitocia celor care o locuiau. Aveam foarte puține lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
afară era ca-n poveste. Ninsese toată noaptea, zăpada acoperea tot, în jur totul era alb. Bucuria celor mici nu avea măsură. Săniuțele ieșiră ca din pământ și țipetele copiilor animau drumurile. Din hogeaguri ieșea fumul și această atmosferă avea farmecul ei aparte. Copilul nostru ieșea și el cu săniuța sa. Îngheța bine și apoi venea fuguța acasă înapoi. Ne obișnuisem că ieșea, știam că e în drum cu alți copii, de altfel, la țară, copiii nu sunt supravegheați de părinți
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
greu de spus exact ce vârstă are. Este tânără, dar se pot observa unele nuanțe care vorbesc despre primii pași de trecere, așa cum se observă la florile înflorite când abia încep a se trece, dar mai păstrează toată frumusețea și farmecul lor. Este frumoasă, o față nevinovată, cu caracteristici fine, cu doi ochi plini de lumină și buze mai mult zâmbitoare. Părul ei castaniu este mereu frumos pieptănat. Toate trăsăturile i se îmbinau cu corpul ei armonios pe care i-l
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de vocea mamei care, din când în când, căutând vreun obiect și negăsindu-l, mă întreba dacă nu era în căsuța mea. Atunci, trebuia să-i dau mamei una din „jucăriile” mele, iar jocul meu, începea să-și piardă din farmec și lumea mea începea să revină la realitate. Era iarnă. Afară, era foarte frig și mama nu-mi dădea voie să ies la săniuș, zicea că sunt prea mică. Cu frații sau surorile mele puteam pleca decât până la amiază, timp
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
carton. Îl scoteau din sărite aerele ei puritane, rochiile acelea cafenii lipsite de grație, părul adus după urechi și strâns bine la spate cu un șiret, fața ștearsă, fanată, cu gura mereu strâmbă. Își făcea o virtute din lipsa de farmec, din fustele și jachetele ei imposibile, exclama cu bărbia în vînt: "N-am avut în viața mea o singură cutie de pudră". La 30 de ani era bătrână. Se întrebase mereu ce-l determinase să se recăsătorească. Poate oboseala, senzația
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de sticlă, "ce zglobii trebuie să fi fost odată!" ― și cam aici interesul ostenea. ― Nu mă crezi, râse maiorul. Ești prea tânăr pentru ca frăgezimea obrajilor să nu conteze enorm deși, întîmplător, ai Melaniei sânt foarte proaspeți. Femeia asta are un farmec de o esență cu totul specială. Nu, n-ai să întorci capul niciodată după ea pe stradă și mă îndoiesc chiar că în tinerețe i s-a întîmplat prea des ceva asemănător. N-are nimic de vampă în înfățișare. Cred
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
își etala cu aroganță gulerele albe bine apretate, rochiile fără haz, cârlionții răsuciți cu drotul. Se despărțeau în fața casei, solemni, pândiți din spatele obloanelor de un moșneag îmbrăcat în verde. Mia îi întindea degetele reci cu un surâs care oscila între farmec și înțelepciune: "Uite, a trecut încă o zi. Sîntem mulțumiți de noi? Oare nu puteam realiza mai mult?" Când o invitase la el acasă, replicase cu naturalețe: "Nu înainte de a mă numi doamna Ionescu. Consider virginitatea femeii drept garanția supremă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai grav, să considerați că vreau să persiflez. În sfârșit, ați fi putut-o lua drept o glumă foarte proastă. Maiorul o examină cu un zâmbet. Îi făcea din nou plăcere s-o urmărească captivat. O personalitate fascinantă, plină de farmec, cu o rară capacitate de a fi fericită, de a găsi bucurie în orice mărunțiș." Da, recapitulă un gând mai vechi, apetituri și grații de fetiță altoite pe o minte de gangster." ― Îi așteptați și pe soții Miga? ― Nu. Ei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]