9,181 matches
-
reușesc "să se mențină pe poziții când este necesar. Sunt capabili să limpezească atmosfera dacă li se pare că n-au fost bine înțeleși ori au fost neglijați de către interlocutori" (Holmes, Holmes, 2001, p. 105). Aceștia dovedesc aspectele sănătoase ale furiei: respectiv, puterea ei de a curăți și de a limpezi, puterea de afirmare a sinelui/eului, puterea de a trage linie, de a delimita un teritoriu pe teren alunecos și nesigur (ibidem). Prin urmare, sunt și oameni pentru care furia
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
furiei: respectiv, puterea ei de a curăți și de a limpezi, puterea de afirmare a sinelui/eului, puterea de a trage linie, de a delimita un teritoriu pe teren alunecos și nesigur (ibidem). Prin urmare, sunt și oameni pentru care furia nu este contagioasă; ea nu-i atrage/nu-i angajează într-un cerc vicios. O cercetare derulată în Australia pe un lot de salariați a relevat că evenimentele declanșatoare ale furiei sunt (Lelord, André, 2003): a. tratamentul injust (44%); acesta
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
nesigur (ibidem). Prin urmare, sunt și oameni pentru care furia nu este contagioasă; ea nu-i atrage/nu-i angajează într-un cerc vicios. O cercetare derulată în Australia pe un lot de salariați a relevat că evenimentele declanșatoare ale furiei sunt (Lelord, André, 2003): a. tratamentul injust (44%); acesta cuprinde: criticat pe nedrept, merite nerecunoscute sau nerecompensate, mai multe sarcini în comparație cu alții, sancționat pentru o greșeală care nu-i aparține; b. constatarea unui comportament imoral (23%); aceasta cuprinde: a fi
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
decis că nu sunt atât de atașați de emoțiile lor negative încât să nu poată alege să fie cunoscuți ca ființe bune, iertătoare și tolerante", remarcă Les Carter (2007, p. 56). Fără a fi vorba de a elimina în totalitate furia din viața și din relațiile noastre și de a o controla în mod absolut 47, dar cu dorința sinceră de a-i limita prezența, putem reține etapele sugerate de Th. D'Ansembourg (2006) referitoare la grija față de propria furie. Având
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
totalitate furia din viața și din relațiile noastre și de a o controla în mod absolut 47, dar cu dorința sinceră de a-i limita prezența, putem reține etapele sugerate de Th. D'Ansembourg (2006) referitoare la grija față de propria furie. Având în vedere, în mod deosebit, comunicarea non-violentă, specialistul belgian formulează următoarele etape: 1. Prima etapă constă în a închide gura: vom tăcea mai degrabă decât vom exploda. Nu pentru a ne înăbuși furia, pentru a refula sau a o
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
2006) referitoare la grija față de propria furie. Având în vedere, în mod deosebit, comunicarea non-violentă, specialistul belgian formulează următoarele etape: 1. Prima etapă constă în a închide gura: vom tăcea mai degrabă decât vom exploda. Nu pentru a ne înăbuși furia, pentru a refula sau a o sublinia, ci tocmai pentru a-i conferi întreaga ei forță. 2. A doua etapă presupune să acceptăm în sinea noastră furia care ne încearcă, să-i cuprindem toată amploarea și să nu facem comerț
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
gura: vom tăcea mai degrabă decât vom exploda. Nu pentru a ne înăbuși furia, pentru a refula sau a o sublinia, ci tocmai pentru a-i conferi întreaga ei forță. 2. A doua etapă presupune să acceptăm în sinea noastră furia care ne încearcă, să-i cuprindem toată amploarea și să nu facem comerț cu ea. Este o etapă fundamentală: aceea de a recunoaște că suntem furioși și că acceptăm toate viziunile și fantasmele care ne bântuie, că acceptăm imaginile violenței
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
sub roțile mașinii etc. "Acceptarea în sinea noastră a acestor imagini ale violenței are efectul mormanului de farfurii aruncate pe jos sau al scaunului trântit de perete: liniștește și servește drept mijloc de eliberare a excesului de energie generat de furie, care ne împiedică să ne acultăm pe noi înșine. Numai după ce ne vom liniști puțin, vom putea încerca să coborâm în adâncul sufletului nostru", scrie Th. D'Ansembourg (2006, p. 214). 3. Cea de-a treia etapă presupune să identificăm
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
care se pot manifesta. Adesea, este vorba despre oboseala generată de o situație care se repetă la nesfârșit, despre tristețe și teamă. Aceste sentimente ne lămuresc la rândul lor asupra nevoilor noastre și astfel putem stabili ce anume ne arată furia: • oboseala: poate exprima nevoia noastră de schimbare în evoluție; • tristețea: poate traduce nevoia noastră de a fi ascultați, înțeleși, susținuți etc.; • teama: poate ascunde nevoia de siguranță afectivă au materială. 5. În cea de-a cincea etapă suntem pregătiți să
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
poate exprima nevoia noastră de schimbare în evoluție; • tristețea: poate traduce nevoia noastră de a fi ascultați, înțeleși, susținuți etc.; • teama: poate ascunde nevoia de siguranță afectivă au materială. 5. În cea de-a cincea etapă suntem pregătiți să exprimăm furia în fața celuilalt într-un mod care, acum, are mai multe șanse de a fi auzită. P. Ekman susține faptul că mânia este un cuvânt care desemnează o familie de stări afective. Acestea variază ca intensitate și merg, de exemplu, de la
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
mod care, acum, are mai multe șanse de a fi auzită. P. Ekman susține faptul că mânia este un cuvânt care desemnează o familie de stări afective. Acestea variază ca intensitate și merg, de exemplu, de la enervare (ușoară) și până la furia oarbă. Tot în familia mâniei mai intră, potrivit renumitului psiholog al emoțiilor american, și: indignarea, manifestările demonstrative de mânie, proasta-dispoziție, dorința de răzbunare (Goleman, 2005, p. 244). Tot de mânie, Ch. André (2009) crede că sunt legate și alte stări
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de represalii și de pedepsire. Ranchiunosul a hotărât să încremenească în memorie, blocând "cicatrizarea naturală a rănilor suferite în amorul propriu prin uitare sau prin distanțare" (ibidem). În măsura în care trece timpul, ranchiunosul colecționează detaliile care confirmă latura sa întunecată. Pentru evitarea furiei/mâniei, Fr. Lelord și Ch. André (2003) recomandă (pp. 47-57): • să minimalizăm motivele de iritare: să avem grijă să prelungim pe cât posibil momentele plăcute, adevărate paratrăsnete ale unor stări de iritare; • să ne gândim la prioritățile noastre și să vorbim
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
ne vor calma când vom simți că începe să ne sară muștarul; să folosim o schemă (mentală) mai flexibilă, ceea ce nu înseamnă că vom suprima total mânia, ceea ce nici n-ar fi de dorit, dar cel puțin vom putea evita furiile inutile sau prea intense; • să luăm în calcul și punctul de vedere al celuilalt; • noaptea e un sfetnic bun: mai ales atunci când este vorba de oameni importanți pentru noi: rude, prieteni, colegi. • să-i acordăm celuilalt răgazul de a se
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
cretin (și jumătate)!" se poate spune "Mă enervezi când spui asta!"; după cum, în loc de "M-ai lucrat pe la spate, nemernicule!" se poate spune "Ai acționat fără să mă consulți!" Numeroși cercetători au constatat faptul că, în caz de conflict și de furie, acuzele au tendința să evolueze ca intensitate și gravitate. Dacă nu ne dorim cu adevărat ruptura, este recomandabil să nu folosim atacul la persoană; • să întrerupem întrevederea dacă simțim că ne pierdem autocontrolul; • să învățăm să întoarcem foaia: "dintre toate
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Dacă nu ne dorim cu adevărat ruptura, este recomandabil să nu folosim atacul la persoană; • să întrerupem întrevederea dacă simțim că ne pierdem autocontrolul; • să învățăm să întoarcem foaia: "dintre toate emoțiile negative scriu Fr. Lelord și Ch. André (2003) furia este una dintre acelea care continuă să ne tulbure, sub formele atenuate ale resentimentului, animozității, chiar ale urii" (p. 56); • să ne stabilim prioritățile; • să acceptăm consecințele; • să acceptăm reconcilierea, dar nu imediat: în cele mai multe cazuri, exprimarea supărării noastre nu
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
în cele mai multe cazuri, exprimarea supărării noastre nu are ca scop încetarea definitivă a relațiilor cu celălalt, ci este o încercare de a-l determina să ne acorde mai mult respect și mai multă atenție. Pe scurt, pentru stingerea mâniei/a furiei sunt importante toleranța, iertarea și scuzele. Iertarea și scuzele Deoarece în viață există confruntări, neînțelegeri, comportamente compromițătoare, întristări, supărări, mesaje greșit înțelese, lașități etc., în relațiile interumane există și iertarea. Ea începe odată cu recunoașterea faptului că suntem imperfecți și că
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
viitorul apropiat", scriu Fr. Lelord și Ch. André (2003, p. 71). În momentele sale critice, dominat de această incomodă emoție, pe invidios îl încearcă chinul neputinței (de care vorbește Francesco Albertoni). Odată constatat dezavantajul personal, sunt declanșate stări sufletești precum: furie, tristețe, ciudă, resentiment, chiar ură. Nimic nu împiedică mai mult bucuria și fericirea oamenilor ca invidia, remarca R. Descartes încă din secolul al XVII-lea (1984). Invidiosul "contestă superioritatea celorlalți, fără a putea invoca o motivație clară, scrie Ph. Braud
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Holmes, Holmes, 2001, p. 135)66. Pretinzând exclusivitatea, persoana geloasă se concentrează mental și volițional atât asupra obiectului infidel (sau perceput ca infiel), cât și asupra terțului rival (sau perceput ca rival). Ea are un sentiment de penibilă iritare, de furie și de revoltă asociat cu impulsul de a-l alunga pe concurent. Văzută ca expresie a tulburării unei relații (Baumgart, 2008), gelozia este una dintre cele mai chinuitoare stări sufletești. Aflată într-o perioadă de gelozie, dispoziția persoanei devine tensionată
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
vedea prăbușindu-se o ordine considerată până atunci trainică (idem). Gelozia este o stare afectivă complexă, un tensionat și dinamic amestec de cel puțin câteva emoții: • teamă: teama de a-l pierde pe celălalt (și de a jubila persoana rivală); • furie: frustrare, atingerea adusă statutului său; ciuda de a fi fost manevrat; • tristețe: atingerea adusă stimei de sine; sentimentul de a fi abandonat; • și, uneori, rușine: rușinea de a fi gelos, rușinea de a pierde (Lelord, André, 2003), de a fi
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
manevrat; • tristețe: atingerea adusă stimei de sine; sentimentul de a fi abandonat; • și, uneori, rușine: rușinea de a fi gelos, rușinea de a pierde (Lelord, André, 2003), de a fi înșelat. Prin urmare, gelozia se manifestă prin neîncredere, respingere, ostilitate, furie urmate de frica de a pierde obiectul și de rana narcisică (Cosnier, 2002). Această stare sufletească gelozia este strâns legată cu sentimentul prețuirii de sine, pe de o parte, și cu prețuirea persoanelor iubite, pe de altă parte. Specialiștii consideră
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
întâlnit. Este situația în care o persoană se îndepărtează de idealul său. În astfel de cazuri, persoana resimte o emoție de jenă sau de umilință; b. rușinea agresivă. Aceasta este tipul de rușine care se exprimă printr-un comportament de furie, prin blamarea sau calomnierea celor care au așteptări exagerate față de sine; c. rușinea narcisistă. Este acea formă a rușinii care apare atunci când obligațiile excedentare legate de status sunt impuse din interior (autoasumate) și factorul de influență este propriul sine. Ea
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
buni, care își supraestimează posibilitățile". d. rușinea deferentă. Este acel tip de rușine care apare atunci când agentul (factorul de influență) este reprezentat de alte persoane și standardele mult prea ridicate ale statutusului au fost autoimpuse. Bucuria Alături de tristețe, frică și furie, bucuria face parte precum știm din grupul emoțiilor fundamentale/universale. Ea este o experiență afectivă intensă, dorită și consumată exploziv. Bucuria este emoția succesului, dar și a dragostei, a întâlnirii și a regăsirii (celor dragi), a relației de încredere, de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
dăruit ceva. În compasiune, suntem recunoscători pentru că celălalt a primit ceva de la noi (idem, p. 133). Compasiunea este dragostea purificată, calmă, este o binecuvântare. Ea ne transformă într-un lotus; începem "să ne înălțăm deasupra mlaștinii de dorințe, lăcomie și furie" (idem, p. 5). În această înălțătoare stare sufletească, îl respectăm pe celălalt ca pe scop în sine. Ea dezactivează dorințele de dominare și de delimitare, pentru a ne plasa într-o poziție frățească și orizontală, "axată mai mult pe asemănarea
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
problemei; • problema nu sunt nici eu, nici celălalt; problema nu este nimeni. În ceea ce privește emoțiile resimțite, enumerăm: • calm, liniște, încredere, destindere, afecțiune, entuziasm, dorință, euforie, mândrie, armonie, stare de bine, bucurie, optimism, plăcere, satisfacție, împlinire; • orice emoție adaptată situației: bucurie, teamă, furie, tristețe. Ca tendințe comportamentale pot fi adoptate: • înțelegere, atenție, ascultare, dăruire, împărtășire, empatie, acceptare, amabilitate, compasiune, considerație, stimă, glume lipsite de răutate, recunoaștere pozitivă, proximitate. Pe scurt, disponibilitate, afirmarea propriei persoane și a celeilalte. Mesajele tipice acestei atitudini sunt: • reformulare
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și învinovățind, se rezolvă problemele; • ceilalți se înșală, eu am dreptate; • ei sunt proști, eu sunt deștept; • oamenii amabili sunt niște proști (trebuie profitat de amabilitatea oamenilor; nu eu le cer să fie amabili). În ceea ce privește emoțiile resimțite, pot fi menționate: • furie, iritare, enervare, agasare, exasperare, mânie, turbare, ură, nemulțumire, revoltă, atotputernicie. Ca tendințe comportamentale, sunt adoptate: • aer superior, pretențios, agresiv, scandalagiu, coleric, arogant; • impulsiv, umor răutăcios, persiflant, malițios, disprețuitor, umor caustic, batjocoritor, revoltă neadaptată (venită din vanitate). Pe scurt, atacul. Mesajele
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]