9,535 matches
-
numele marelui domnitor. Epoca lui Mircea a beneficiat de o atenție largă a specialiștilor în istorie și disciplinele conexe, elaborându-se un important număr de lucrări în acest sens. Chipul domnitorului a figurat și pe stema județului Durostor, în perioada interbelică, ca simbol al stăpânirii sale pe acel teritoriu. La 12 septembrie 2011, Banca Națională a României a pus în circulație o monedă de alamă, cu valoare nominală de 50 bani „Mircea cel Bătrân”, dedicată aniversării a 625 de ani de la urcarea pe tron
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
a fost autorul a 12 opere despre chestiuni militare (inclusiv un volum de memorii de pe prima linie a frontului), membru de onoare al Academiei Române și decorat cu Ordinul Mihai Viteazul. a fost o figură atipică pentru viața politică a României interbelice. S-a născut lângă Ismail, in Principatele Unite. Cariera sa militară a avut o traiectorie constant ascendentă. A urmat cursurile Școlii Superioare de Război din Torino, Italia, al cărei absolvent devine în 1886. După întoarcerea în țară are o remarcabilă
Alexandru Averescu () [Corola-website/Science/297353_a_298682]
-
23 august 1944; înscenările făcute de comuniști împotriva partidelor istorice, în particular, împotriva Partidului Național Țărănesc), fapt care i-a permis, ulterior, să dea informații inedite, să corecteze erori factuale ori istoriografice, interpretări greșite sau tendențioase ale istoriei și politicii interbelice, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, din perioada postbelică și din cea comunistă . Astfel, o mărturie a lui Corneliu Coposu din perioada statului național legionar arată că Partidul Național Țărănesc a fost una dintre țintele terorismului criminal legionar
Iuliu Maniu () [Corola-website/Science/297342_a_298671]
-
(n. 7 decembrie 1884, Băcia, Hunedoara - d. 7 ianuarie 1958, București) a fost un avocat și om politic român interbelic și după cel de-al Doilea Război Mondial, prim-ministru în primele guverne comuniste ale României, între 1945 și 1952. A fost președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, funcție asimilată celei de șef al statului, în
Petru Groza () [Corola-website/Science/297343_a_298672]
-
din Carpații Păduroși din Ucraina, de unde curge spre est, mare parte din curs fiind apoi pe direcția sud-est. Se varsă în Dunăre lângă Reni, la est de orașul Galați. Formează granița României cu Republica Moldova și parțial cu Ucraina. În perioada interbelică, râul era navigabil până la Ungheni, însă în perioada comunistă navigația pe râu a fost treptat abandonată, cursul nemai fiind întreținut. Principalii afluenți pe partea dreaptă sunt Ceremuș, Bașeu și Jijia (cu afluentul principal Bahlui). Pe râul Prut există o amenajare
Râul Prut () [Corola-website/Science/297383_a_298712]
-
încercând să reînvie un nou grup suprarealist, dar fără rezultate notabile. Se poate aprecia că o dată cu al doilea război mondial suprarealismul, chiar dacă a supraviețuit în unele forme și aspecte epigonice, nu a mai constituit o mișcare cum fusese în perioada interbelică. Experiența suprarealismului - din care Breton a făcut o adevărată cruciadă pentru "recuperarea totală a forței noastre psihice" - depășea literatura și urmărea, în fond o modificare a sentimentului vieții, prin negarea distincției dintre existent, virtual, potențial și neexistent și printr-o
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
exaltarea psihanalizei(cultivarea lumii tulburi a complexelor, a proiecțiilor onirice, a halucinațiilor), cât și pe alte căi, de la hipnoză și delir până la drogare și patologie declarată (demență, paranoia etc.). Suprarealismul a lăsat vizibile amprente și în alte literaturi din perioada interbelică. Un aspect specific l-a luat în Spania (unde imagismul debordant este o tendință constantă a spiritului spaniol, înclinat spre o deformare a datelor reale, împinse adesea în planul metamorfozelor onirice). În poezie a fost prezent, cu accente diferite, în
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
localnicilor. În același an a sosit la Cahul pentru câteva zile istoricul și lingvistul român Mihail Kogălniceanu. În 1902 populațiunea orașului era de 7.900 persoane, inclusiv: 3.700 evrei, 2.850 români, restul bulgari, greci și armeni. În perioada interbelică la Cahul sistemul sanitar includea 4 spitale de stat și 18 dispensare. În perioada postbelică orașul Cahul devine principalul centru economic și cultural de sudul Moldovei. S-au construit fabricile de conserve, bere unt și brânzeturi, de furaje combinate, de
Cahul () [Corola-website/Science/297402_a_298731]
-
000 români, 8.700 evrei, 7.100 ruteni, ruși și armeni. La începutul secolului XX principala îndeletnicire a locuitorilor era cojocăria, se dezvoltă industria tutunului, comerțul cuprinde 561 prăvălii, cârciume ș.a. O nouă înflorire a orașului are loc în perioada interbelică, când Soroca devine unul dintre cele mai vestite centre culturale din România, dar în 1932 o inundație puternică distruge partea de jos a așezării. Populația rusească, ucraineană și evreiască a continuat să crească și după unirea primei Republici moldovenești (1917-1918
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
cetății Soroca"”, în care se spune că pe timpul unui îndelungat asediu de către Tătari, o barză albă ar fi adus struguri apărătorilor înfometați și însetați ai cetății, salvându-le astfel viața și dăruindu-le biruința. În 1999 a fost readoptată stema interbelică, cuprinzând un cap de cazac, descris drept cap de tătar, înfipt într-o lance de argint. Această stemă nu a fost acceptată de Comisia Națională de Heraldică. Populația orașului Soroca în 1989 era de 42297 locuitori, în 2004 au fost
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
națională. Fondul de carte al Bibliotecii județene cuprinde 205.079 lucrări. Cel mai semnificativ monument istoric din oraș este desigur „Cetatea Soroca”, care împreună cu Muzeul de istorie și etnografie formează un ansamblu istoric și cultural unic în Republica Moldova. În perioada interbelică par construcții noi, realizate în stilul modern, neoromânesc și neoclasic. De asemenea, se efectuează lucrări de amenajare publică. Se planifica construcția unui dig împotriva inundațiilor și ridicarea catedralei în Piața Unirii. Proiectul acestei catedrale a fost realizat, dar lucrările de
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
a fost realizat, dar lucrările de construcție sunt stopate în 1944. Printre edificiile noi apărute la Soroca pot fi menționate clădirea gimnaziului pentru băieți „A.D. Xenopol” (după 1932), farmacia (1934) ș.a. Este cunoscut și un plan al orașului din perioada interbelică, anterior anului 1924, unde sunt indicate străzile și principalele clădiri. În 2012, la Buzău, primarii Constantin Boșcodeală și Elena Bodnarenco, au semnat un acord de înfrățire pe o durată de 5 ani. Acordul de înfrățire vizează colaborare în plan economic
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
localitatea între anii 1462-1587. Toponimicul respectiv își are originea în aspectul geografic al teritoriului pe care s-a constituit inițial așezarea, râul Prut formând aici, printr-o cotire bruscă, un unghi ascutit. Alte denumiri n-a mai avut, exceptând perioada interbelică în care purta denumirea de "Ungheni Târg". Prima atestare documentară a Ungheniului o avem într-un hrisov de la Ștefan cel Mare datat cu 20 august 1462. Numele inițial al localității a fost Unghiul. Ungheni-Vale este satul istoric, care constituie nucleul
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
ha, volumul - 2,5 mln. m. În apropierea orașului Ungheni, pe o suprafață de 373 ha se întinde aria protejată „Valea Mare” cu vegetație valoroasă din lunca Prutului. Această arie a fost declarată Monument al naturii din Basarabia în perioda interbelică, prin Hotărârea Consiliului de Miniștri al României din 19 iulie 1937 . La recensământul din 2004 orașul Ungheni avea o populație de 32.530 persoane. Față de anul 1989, numărul populatiei orașului s-a redus cu 0,9%. Populația economic activă numără
Ungheni () [Corola-website/Science/297405_a_298734]
-
de sacrificiu” din perioada Marii Crize). Au fost uciși cel puțin șapte muncitori, alții răniți și arestați. Episodul Grivița este doar unul dintr-o serie de proteste muncitorești înnăbușite în sânge și lovituri de gloanțe de armata română în perioada interbelică[1]. Pentru a comemora și discuta despre evenimentele respective, Asociația Română de Istorie Socială a avut inițiativa excelentă de a organiza o vizită-tur la „locurile memoriei” grevei. Turul a început cu o întâlnire lungă la Muzeul Căilor Ferate Române, coorganizator al întâlnirii
Mizele teatrului politic în epoca „istoriei adevărate”. Reflecții pe marginea vizitării „locurilor memoriei” grevei de la Atelierele Grivița din 1933 () [Corola-website/Science/296083_a_297412]
-
deschidă cadrul pentru dezbatere. Deja o serie de istorici, precum Mihai Burcea, Cristina Diac, Ștefan Bosomitu și alții, fac o muncă excepțională de arhivă pentru scoaterea la lumină a istoriilor uitate sau ascunse - de la biografiile ilegaliștilor, la situația politico-economică din interbelic, până la luptele și dizidența internă în cadrul Partidului Comunist. Rămâne să intrăm în dialog cu ei/ele, să ne confruntăm ideile și perspectivele, să încercăm pe cât se poate să depășim bariera istoriei „obiective” și „detașate”. În acest context, mizele și rolul
Mizele teatrului politic în epoca „istoriei adevărate”. Reflecții pe marginea vizitării „locurilor memoriei” grevei de la Atelierele Grivița din 1933 () [Corola-website/Science/296083_a_297412]
-
apropiate - Rahova, Unirii, Iancului. Unde locuiau oameni, acum se deschid cafenele, restaurante, baruri de toate felurile. Artiștii își folosesc skillurile pentru a se exprima cum știu ei mai bine și, sub deviza „Facem Bucureștiul vizibil”, organizează tururi ghidate ale locuințelor interbelice: fac <spân class=" 5yi ">video-mapping</spân> pe clădiri, accentuând contrastul între trecutul glorios, interbelic și starea actuală de semi-ruină, foarte fecunda artistic.</div> Acum, pe la piata Sfântu Gheorghe, găsești o serie de corturi și mobile aruncate în stradă, din care
GAZETA DE ARTĂ POLITICĂ NR.14: Locuirea - istorii personale () [Corola-website/Science/296100_a_297429]
-
toate felurile. Artiștii își folosesc skillurile pentru a se exprima cum știu ei mai bine și, sub deviza „Facem Bucureștiul vizibil”, organizează tururi ghidate ale locuințelor interbelice: fac <spân class=" 5yi ">video-mapping</spân> pe clădiri, accentuând contrastul între trecutul glorios, interbelic și starea actuală de semi-ruină, foarte fecunda artistic.</div> Acum, pe la piata Sfântu Gheorghe, găsești o serie de corturi și mobile aruncate în stradă, din care evacuații și-au construit locuințe temporare. Jandarmeria și poliția îi hartuiesc constant, dar nu
GAZETA DE ARTĂ POLITICĂ NR.14: Locuirea - istorii personale () [Corola-website/Science/296100_a_297429]
-
de teatrul politic german, teatre proletare, cu texte scrise și jucate de muncitori, s-au răspândit și în alte țări europene, unde legea a permis-o, neatinse de fascism sau de forme dure de cenzură anti-comunistă (cum era cazul României interbelice), precum și în Asia și America de Nord. Era vorba de teatre mici, auto-susținute și sărace, în care muncitori și muncitoare, obosiți după lucru sau după căutarea unui loc de muncă, isi construiau propriile reprezentări ale lumii (Brecht, 1988, 111). În Germania întreaga
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
Moses Rosen”, felul în care s-au transformat și au evoluat procesele de locuire urbană în context local: ▬ reflectarea clivajului între clasele sociale în diferențele dintre locuințe, precaritatea și lipsa utilităților de bază în unele locuințe cu chirie, în perioada interbelică; ▬ românizarea, evacuările și oprimarea în timpul războiului; ▬ locuitul forțat la comun în casele naționalizate la începutul perioadei socialiste; ▬ condițiile de trai pe șantierele anilor 1960; ▬ etapa locuințelor la bloc, proprietate privată, după 1965; ▬ locuirea precară în perioada socialistă târzie și ▬ experiențele
Domiciliu Instabil la Macaz () [Corola-website/Science/296129_a_297458]
-
urmaș al familiei prințului Rosetti, și-a susținut doctoratul la Paris, unde s-a căsătorit cu Maria Rallet. A ajuns în 1933 directorul Fundației pentru Literatură și Artă a regelui Carol II, cea mai prestigioasă editură din România din epoca interbelică. De la bun început obiectivele sale erau complexe: în primul rând publicarea de ediții critice ale scriitorilor clasici români, a colecției „Energia", unde regele Carol propunea tipărirea de cărți de aventură, ediții definitive ale scriitorilor contemporani. Activitatea de filolog a lui
Alexandru Rosetti () [Corola-website/Science/297570_a_298899]
-
unde regele Carol propunea tipărirea de cărți de aventură, ediții definitive ale scriitorilor contemporani. Activitatea de filolog a lui Alexandru Rosetti se întinde pe aproape șapte decenii de muncă intensă, coroborată de pasiunea sa extraordinară pentru bibliofilie. Atât în epoca interbelică, cât și în perioada comunistă, Rosetti s-a ocupat de editarea unor opere complete ale scriitorilor și cronicarilor români ca Miron Costin, Ion Neculce, Grigore Ureche sau Ion Luca Caragiale (la această ediție lucrând alături de Silvian Iosifescu, Șerban Cioculescu și
Alexandru Rosetti () [Corola-website/Science/297570_a_298899]
-
1990 la locuința sa din București, în urma unui incident electric. Moartea sa este descrisă și de Gheorghe Florescu, unul dintre cunoscuții săi, în cartea sa "Confesiunile unui cafegiu". De altfel, Rosetti este unul dintre puținii intelectuali români activi în perioada interbelică ce au supravețuit Revoluției din decembrie 1989 (un alt caz similar este cel al cunoscutei Cella Delavrancea).
Alexandru Rosetti () [Corola-website/Science/297570_a_298899]
-
(n. 6 ianuarie 1897, Iași - d. 3 februarie 1954, București) a fost un romancier și avocat român interbelic, cunoscut mai ales pentru scrierile sale evocatoare ale copilăriei și adolescenței. s-a născut în Iași la 6 ianuarie 1897, în casa părinților săi de pe strada Ștefan cel Mare. Era cel de-al doilea fiu al avocatului Osvald Teodoreanu și
Ionel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297557_a_298886]
-
memorabile de fete (Olguța, Monica). În ciuda ironiilor lui Călinescu se poate spune că romanul emană viață, învăluindu-și cititorii într-un voal al poeziei sufletului adolescentin. La doar 30 de ani, Ionel Teodoreanu era deja un nume cunoscut al generației interbelice, un scriitor consacrat, având deja în palmaresul său literar trei volume de largă circulație, ce-l impun atât în fața publicului cât și a criticii, în ciuda unor rezerve ale celei din urmă. Trilogia „La Medeleni” a adus creatorului ei unul dintre
Ionel Teodoreanu () [Corola-website/Science/297557_a_298886]