10,995 matches
-
a trăit niciodată! Sigur, scenele din trecutul cutărui personaj sunt Încărcate de detalii și mici acte care „s-au Întâmplat”, dar acestea, Îndrăznesc să spun, nu sunt decât „molozul”. Acel noroi sau argilă din care ingeniosul paleonotolog al psihicului deduce, inventând În același timp, lumi posibile care nu sunt „interesante” ca „material testimonial”, ca „dovezi ale unei existențe”, ale unei „trecute existențe” care să ne facă să Înțelegem acele lumi dispărute, ci... semne și revelații care să ne facă să ne
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de reacție și de gândire conservatoare. Și, pentru a „le trece” ideile sale care urmau nu numai să răstoarne Învățătura profeților și a Templului, dar chiar să fondeze un mit continental pentru două milenii, el, Ioșua, din spița lui David, „inventă” pilda, apropiată ca gen și ca modalitate pedagogică de imaginația fabulatorie populară. O formă de „didacticizare”, o numeam eu, de capacitate de a „trece”, de a „muta” În „alt tip de semne”, de a „coborî” , de a „vulgariza” un conținut
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În afară. Europenismul și autohtonismul ilustrează o polarizare intelectuală tipică societății românești. Ne deschidem către ceilalți, sau ne Închidem În noi Înșine? Confruntarea dintre aceste tendințe opuse a Însoțit procesul de modernizare a ultimelor două secole. Evident, nu românii au inventat dramatizarea raporturilor cu „ceilalți“: aceasta este o trăsătură universală a imaginarului. Poate Însă că românii dramatizează În mod deosebit, admirând sau respingând, preluând fără nuanțe sau refuzând din principiu. Este rezultatul contradictoriu al unei istorii contradictorii. Să mai spunem — complicând
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
urmărind să unească fluviile și mările Între ele: proiect În egală măsură economic și represiv. Aici erau aduși să lucreze În condiții inumane — și, dacă nu rezistau, să moară — „dușmanii poporului“. Cu mimetismul său caracteristic, regimul comunist din România a inventat propriul său canal, care avea să taie Dobrogea În două, unind Dunărea cu Marea Neagră. Începute În 1949, lucrările au fost sistate În 1953, pentru a fi reluate mai târziu, În vremea lui Ceaușescu. A fost un eșec tehnologic și economic
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
puterii. Frontul Salvării Naționale instalat În fruntea țării a fost conceput Într-o primă fază ca o umbrelă acoperitoare, care nu lăsa prea mult În afara sa. S-a lansat conceptul de democrație originală (care avea să stârnească curând zâmbete). După ce inventaseră atâtea În vremea lui Ceaușescu, românii — unii dintre ei — Își permiteau luxul să mai lanseze un concept politic inedit. „Democrația originală“ voia să Însemne un fel de solidaritate națională, sub egida Frontului. Genială a fost Însă dizolvarea partidului comunist (În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
că În unele privințe românii gândesc și se comportă „altfel“. Mirarea lor este doar parțial justificată. Multe dintre atitudinile curioase ale românilor au caracterizat și Occidentul până nu demult. În materie de atitudini considerate astăzi „politic incorecte“, românii n-au inventat nimic; sunt doar puțin rămași În urmă. Atitudinea față de grupurile minoritare este Încă marcată de tot felul de prejudecăți (cu o tendință totuși spre normalizare: lucrurile stau mai bine În 2007 față de 1990). Adesea se spun vorbe nu prea frumoase
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
profesor de istorie universală la Universitatea din București. A scris vreo 1400 de cărți, unele simple broșuri, dar și lucrări masive, În mai multe volume; li se adaugă nu mai puțin de 20000 de articole. Probabil că, de când s-a inventat scrisul, nici un muritor nu a scris atât. I s-ar cuveni un loc În Guiness Book. Și nu doar cantitatea, ci și varietatea uimește. Istorie, mai Întâi, desigur: cam tot ce se atinge de istoria României (astăzi este greu să
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
lumii. Au apărut În acei ani În România numeroase reviste de avangardă, decise să scandalizeze simțul moral și estetic burghez. Tristan Tzara (1896-1963), evreu român, a Început prin a scrie versuri În românește; stabilit În Elveția, apoi În Franța, a inventat literatura „dada“ și a animat mișcarea dadaistă. Printre pictorii avangardei, tot un evreu român, Victor Brauner (1903-1966), a dobândit un renume european prin compozițiile sale suprarealiste cu teme fantastice. Ar putea să pară curioasă această substanțială contribuție românească la curentele
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Cher și Tom Cruise, la o stradă de Union Square Park. Și cum lumea reală continua să se topească, am devenit unul dintre membrii fondatori ai grupului numit Gașca Puștilor de Litere. Puștii de Litere era de fapt o formulă inventată de mass-media: o imagine falsă de punkiști sclipitori și puși pe rele. Era vorba de un mic grup în vogă de scriitori și editori de succes, toți sub treizeci de ani, care pur și simplu se întâlneau noapte de noapte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
vară și am scris destul de mult în ciuda orelor petrecute jucând Tetris pe Gateway și verificării e-mailurilor din cinci în cinci minute și a rearanjării nesfârșitelor rafturi înțesate cu ediții străine care îmi decorau pereții biroului. Interferența de astăzi: trebuia să inventez un citat de copertă pentru o carte banală și inofensivă scrisă de o cunoștință din New York, alt roman mediocru și politicos (Lamentația lui Millipede) care urma să primească în mod sigur o serie de cronici respectabile ca apoi să fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care încep să apară, destul de „dubios“, pe Internet. „Poftim? O să faci carieră din futut?“ (soția unui industrialist bogat). El se zgâiește la ea de parcă ar fi o legumă, apoi îi trage pe mutră o mască de gaze. În același timp inventează o serie de cocteiluri, cum ar fi Fundgol, Chiloșlitz, Ciocanul Dement, Weenus, Dublă Penetrare, Părosul și Spermata. Cea mai nouă cucerire - de unde și titlul - o puștoaică insipidă de vreo șaisprezece ani care crede că poți rămâne gravidă după o partidă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
un oraș foarte simpatic. O pauză mai lungă. Alo? Alo? - Nu trebuie să mergi decât pentru o zi sau două. - Despre ce-i vorba? - Ceva despre Cambogia sau Cuba. E foarte vag. - Și presupun că vor ca eu - scriitorul - să inventez totul, ai? am întrebat indignat. Iisuse. - Nu fac decât să-ți transmit informația, Bret. - Atâta timp cât nu joacă și Keanu Reeves, aș fi încântat să discut cu Harrison. Apoi mi-am amintit de câteva povești pe care le-am auzit. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ele. (Mai mult, șarada asta reprezenta singura mea cale de a-mi procura rețete valide pentru Klonopin și Xanax - și fără ele eram pierdut.) Între timp dr. Kim începea să se prindă - devenind tot mai suspicioasă cu fiecare nou vis inventat - dar datoria mea era să-i duc unul astăzi, așa că în timp ce o așteptam pe Aimee (preferabil să se și dezbrace), m-am concentrat asupra unui vis care ar fi putut dospi în inconștientul meu. Uitându-mă la ceas, mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
așa că în timp ce o așteptam pe Aimee (preferabil să se și dezbrace), m-am concentrat asupra unui vis care ar fi putut dospi în inconștientul meu. Uitându-mă la ceas, mi-am dat seama că trebuia să lucrez rapid. Trebuia să inventez visul, să-l scriu și să-l listez, apoi - după ce aș fi reușit cumva să fac sex cu Aimee Light - s-o zbughesc la dr. Kim pe la trei. Astăzi: apă, accident aviatic, urmărit de un viezure...un viezure vioi (nota
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
albi și mă fixă atent din locul în care se afla. În acest timp admiram distrat un cactus pitic de pe raft, îngânând pierdut, așteptând. - Acest vis pare foarte, foarte fals, domnule Ellis. Mă săgetă cu privirea, suspicioasă. Cred că ați inventat acest vis. - Cum vă permiteți! M-am ridicat în capul oaselor - o postură pe care mi-am dat seama că o adoptam destul de des în cabinetul ei. - Vă așteptați să cred acest vis? Își întoarse privirea spre coala tipărită. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
probele în favoarea concluziilor pe care vrei să le generezi și rareori optezi în favoarea adevărului. Și din moment ce adevărul dimineții din 3 noiembrie era nerelevant - din moment ce adevărul fusese deja descalificat - eram liber să-mi imaginez alt film. Iar din moment ce mă pricepeam să inventez intrigi și să le detaliez cu meticulozitate conferindu-le conturul și culoarea necesare, m-am apucat să concep un nou film cu secvențe diferite și cu un sfârșit mai fericit în care nu mă pomeneam scuturat de friguri în camera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Cu Mercedesul de culoare crem era mai complicat fiindcă avea un număr de înmatriculare de California.) Că Terby nu mă mușcase (în pofida prezenței unei mici răni în palmă) și că detectivul care mă vizitase sâmbătă mânca rahat în neștire. Să inventez un nou final de capitol, „noaptea care nu avusese loc niciodată“. Să-mi spun mie însumi că nu fusese decât un vis. Noaptea trecută visasem ca în lumina reflectată de piscină îl văzusem pe Terby țopăind într-un crâng de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a întrerupt, ridicându-și privirea din carnețel. - Cine e el? întrebă Miller. - Patrick Bateman? El e, hm, un personaj fictiv... de-al meu. - A, da, corect. Da, îmi amintesc. - Vreau să spun că de fapt el nu există. L-am inventat. Cred că cineva, știi, doar îl imită. - Crezi că cineva îl imită? întrebă el. - Da. Încercam să-mi controlez vocea. Da, vreau zic, știi, ce altă explicație ar fi? Nu știu să existe o altă explicație. Miller dădu gânditor din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
descinderea la Suceava, oraș care mi-a devenit, prin dv., atât de drag... Urmăresc „cu sufletul la gură” orice informație, din cărțile trimise, despre Gheorghe Fira; parcă Dumnezeu mi v-a scos În cale și - dacă nu erați - musai vă inventam - fără dv., cartea mea despre folcloristul din Zlătăreii Drăgășanilor ar fi fost incompletă! Să vă dea Dumnezeu sănătate și, până la „vederea la față”, vă strâng frățește mâna și vă transmit cele bune alor casei. Cu deosebită stimă și respect pentru
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Orient”. Italianul Nicola Lecca, infantil și alintat, „supravegheat” telefonic de părinți (maică-sa l-a întâmpinat la Paris, probabil ca să vadă dacă Nicola respectă regimul alimentar), s-a ales cu o poreclă previzibilă - „Bambino italiano”. Corinne mi-a mărturisit că inventează porecle pentru a memoriza mai bine chipurile oamenilor pe care îi întâlnește. Este un truc pe care-l folosește cu succes, înmagazinând astfel în receptorul memoriei vizuale „date suplimentare” despre o persoană. Corinne, căreia eu îi spun în secret „patetica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fost plantate câteva wigwam-uri de piei roșii și un enorm, uriaș indian de plastic, legănându-și panașul în vânt. Patrimoniul istoric și cultural al aborigenilor reprezintă o marfă neprețuită pentru o națiune de emigranți, canadienii, care trebuie să-și inventeze o identitate, pentru a nu fi confundați cu alții (reușesc, iată, la repezeală, să-mi fixez în minte acest comentariu, cu ochii pe „țara frunzei de arțar” pe care o survolăm). Sub noi, peisajul își modifică necontenit înfățișarea. Un aer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Castel al Ordinului Teuton este punctul principal de atracție pentru turiști. - Așa este, însă după Malbork am nimerit la Kaliningrad. Și acolo am văzut fenomenul acesta sinistru, încercarea de a șterge orice urmă din ce a fost înainte, de a inventa o altă identitate, artificială. Și n-a ieșit nimic. Kaliningradul, așa cum arată astăzi, este un loc profund neeuropean, o umanitate mutilată. - Nu crezi că rușii, luând ca exemplu concludent Kaliningradul, au o problemă, nu se pot împăca deloc cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
John Le Carre. Ian Lancaster Fleming, creatorul lui James Bond, este ușor parodic în scrisul său, pe când John Le Carre este foarte aplicat și credibil în subiectele sale. Nu știu cine o va întrece vreodată pe Agatha Christie în măiestria de a inventa și a țese subiecte cu adevărat halucinante, pe care le producea ca pe bandă rulantă. Evident, nu îndrăznesc să mă compar cu acești autori, dar m-ați întrebat despre modele pe care le frecventez. Încerc să lărgesc tematica romanelor mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mai bogat și cu relații mai vechi cu literatura română: i-a publicat patru cărți lui Stancu și, astfel, nenea Zaharia s-a văzut pentru prima oară în Vest, în ediții de poche, trăind un succes real după atâtea altele inventate de ambasadele române ce-i publicau cărțile, Desculț, mai ales, la edituri mărunte, contra cost, depozitând stocul de cărți apoi în pivnițele lor, René, care la înmormântarea lui Stancu, în ’74, a plâns cu lacrimi în mașina mea. Iar în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
lucru formidabil, în luptă cu un sistem brutal și opresiv care se opunea tocmai, în esență, acestor „criterii”, acestor „valori”, visând „omul nou sovietic și comunist”, un sclav ideologic, de fapt, al unei Împărății panslavise, fără trecut sau cu unul inventat din zdrențele istoriei!? Da, am luptat și poate că ne-am și rănit și mutilat în acest război ce numai în aparență era unul ideologic, dar care era și unul pentru supraviețuirea esenței și ființei unui Neam, iubit de Dumnezeu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]