8,846 matches
-
extinde și asupra vestului Europei, dar se pierd reminiscențele antice. Atenția este acum îndreptată în întregime asupra ființei umane și a redării meticuloase a detaliilor naturale. În secolul următor, se extind și conceptele referitoare la arta antică și la perspectiva liniară. Unul dintre cei mai importanți pictori olandezi ai secolului al XV-lea este Jan van Eyck (1390? - 1441), care, ajutat si de fratele său, Hubert, realizează polipticul de la Ghent (1432, Biserica Saint Bavon, Ghent). Cele 24 de panouri conțin sute
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
degli Uffizi, Florența) cu o multitudine de detalii. O caracteristică a tuturor acestor artiști o constituie utilizarea simbolurilor specifice iconografiei. Obiectele nu sunt reprezentate doar pentru sine, ci întruchipează idei abstracte; de pildă o vază de cristal semnifică puritatea. Perspectiva liniară nu era cunoscuta pictorilor flamanzi, totuși tehnica acestora, a emailului în ulei și a culorilor tempera, nu a fost niciodată depașită. În Franța, cel mai important pictor al acestei perioade a fost Jean Fouquet (1416? - 1480), un valoros portretist, dar
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
de rutare era exponențială, ceea ce crea amenințarea unor probleme grave de conexiune. Pentru a evita acest lucru s-au luat o serie de măsuri între ISP-uri, printre care utilizarea CIDR și agregarea rutelor. Acest lucru a provocat o creștere liniară până în 2004, când creșterea a devenit din nou exponențială datorită cererii de conexiuni redundante din partea rețelelor de mici dimensiuni. În ianuarie 2009, tabela de rutare globală avea aproximativ intrări . Agregarea rutelor este un procedeu des folosit pentru a reduce dimensiunea
Border Gateway Protocol () [Corola-website/Science/315178_a_316507]
-
etaj. La intrare se află un pridvor care are deasupra sa un balcon. Pe fațada vestică se află câte patru ferestre la fiecare nivel și un balcon deasupra pridvorului adăugat de la intrare. Pereții clădirii sunt tencuiți și prezintă puține decorații liniare, la colțuri și pentru marcarea fiecărui nivel.
Sinagoga Merarilor din Iași () [Corola-website/Science/318601_a_319930]
-
grâu, orz) și se folosește săpăliga pentru arat. Către sfârșitul acestei perioade apare plugul primitiv de lemn. Tot mai mult se perfecționează ceramica. Temperaturile înalte utilizate de cuptoare permit și prelucrarea aramei. Diversele culturi care se succed (Criș-Starčevo, a ceramicii liniare, Vinča-Turdaș, Hamangia, Boian, Vădastra, Gumelnița, Cucuteni) ne-au lăsat moștenire o ceramică destul de evoluată și variată, locuințe executate din bârne, argilă bătătorită, crengi împletite. În perioada 2.700 - 2.000 are loc o tranziție de la eneolitic, la Epoca Bronzului. Se
Istoria tehnologiei în România () [Corola-website/Science/318774_a_320103]
-
desfășoară sculurile vopsite și se fac ghem, pe culori. Cartonul (imaginea proiectat), de regulă, opera unui artist, se așează în spatele urzelii transpus pe hârtie milimetrică sau de calc la scara 1/1 pentru a fi executat în toate detaliile lui liniare și coloristice la mai multe mâini deodată. Variantele de țesut (împletit) manual după aceeași regulă fundamentală sunt: Multiplicarea de imagini prin imprimare „este una dintre cele mai vechi meserii. Părerea că ea și-ar avea originea în Evul Mediu este
Arte decorative () [Corola-website/Science/316236_a_317565]
-
ISO 2533:1975. Alte organizații de standardizare, ca Organizația Internațională a Aviației Civile ( - ICAO) și guvernul SUA au publicat extensii sau subseturi ale aceluiași model atmosferic sub autoritatea lor proprie. Modelul ISA împarte atmosfera în straturi în care temperatura variază liniar. Alți parametri sunt calculați din constantele fizice fundamentale și relațiile dintre ele, rezultând tabele. Atmosfera ISA este formată din aer uscat, ea nu conține vapori de apă. Altitudinea se poate exprima ca valoare "geometrică" formula 1, caz în care accelerația gravitațională
Atmosferă standard () [Corola-website/Science/320149_a_321478]
-
care se ține cont de variația valorii accelerației gravitaționale cu altitudinea cu inversul pătratului ei (conform legii atracției universale), relația dintre ele fiind: unde formula 5 este raza Pământului considerat sferic, la nivelul mării = 6369 km. Pentru un strat, temperatura variază liniar cu altitudinea cu gradientul formula 6: unde formula 8 este temperatura (absolută) la baza stratului. Ținând cont de ecuația de stare a gazului ideal, se poate scrie ecuația diferențială: unde formula 10 este constanta exponențială a aerului: formula 11, iar formula 12 este constanta aerului
Atmosferă standard () [Corola-website/Science/320149_a_321478]
-
Deci, o mulțime simplectică constă din perechea ("M","ω") a unei mulțimi "M" și a unei forme simplectice "ω". Atribuind o formă simplectică "ω" unei mulțimi "M" înseamnă că dă lui "M" o structură simplectică. În matematică, există un model liniar standard numit spațiu vectorial simplectic R și fie în acest spațiu o bază {"v",...,"v"}. Atunci, definim forma simplectică "ω" astfel încât pentru orice avem , iar "ω" este zero pentru orice altă pereche de vectori ai bazei. În acest caz forma
Mulțime simplectică () [Corola-website/Science/320153_a_321482]
-
A", fiind un produs vid este 1). Atunci Cel mai simplu și netrivial exemplu este cazul "n" = 2: A patra identitate este teorema lui Ptolemeu adaptată limbajului trigonometric. Din anumite puncte de vedere este important de știut că orice combinație liniară a undelor sinusoidale cu aceeași perioadă sau frevență, dar defazată, este de asemenea o undă sinusoidală cu aceeași perioadă sau frecvență, dar cu alt defazaj. În cazul unei combinații liniare de unde sinus și cosinus (cosinus care este de fapt tot
Identități trigonometrice () [Corola-website/Science/320154_a_321483]
-
puncte de vedere este important de știut că orice combinație liniară a undelor sinusoidale cu aceeași perioadă sau frevență, dar defazată, este de asemenea o undă sinusoidală cu aceeași perioadă sau frecvență, dar cu alt defazaj. În cazul unei combinații liniare de unde sinus și cosinus (cosinus care este de fapt tot sinus dar defazat cu π/2): în care: sau echivalent Mai general, pentru un defazaj arbitrar: în care: iar Suma sinusurilor și a cosinusurilor cu argumente în progresie aritmetica : Pentru
Identități trigonometrice () [Corola-website/Science/320154_a_321483]
-
gândim la gudermannian, care leagă funcțiile trigonometrice de cele hiperbolice fără a recurge la numerele complexe. Dacă "x", "y" și "z" sunt trei unghiuri ale oricărui triunghi, adică "x" + "y" + "z" = π, atunci Dacă "ƒ"("x") este o funcție rațională liniară și similar atunci Mai concis, dacă pentru toți "α" avem "ƒ" ceea ce numim funcța "ƒ" de mai sus, atunci: Dacă "x" este panta unei drepte, atunci "ƒ"("x") este panta rotației ei printr-un unghi −"α". și prin urmare corolarul
Identități trigonometrice () [Corola-website/Science/320154_a_321483]
-
pot fi diferențiate folosind identitatea de mai sus și regulile de derivare: Identitățile integrale pot fi găsite în "Lista integralelor funcțiilor trigonometrice". Câteva forme generice sunt listate mai jos: Faptul că diferențierea funcțiilor trigonometrice sinus și cosinus rezultă din combinații liniare ale acelorași două funcții este de importanță fundamentală în multe domenii ale matematicii, precum ecuațiile diferențiale și transformata Fourier. Nucleul lui Dirichlet " D"("x") este funcția care apare în ambele părți ale următoarei identități: Convoluția oricărei funcții integrable de perioadă
Identități trigonometrice () [Corola-website/Science/320154_a_321483]
-
negative le considera imposibile, absurde. În epoca în care matematica greacă era în declin, la șase secole după sfârșitul epocii de aur a matematicii grecești, Diofant a început să dezvolte regula de calcul algebric abstract. Astfel, a studiat rezolvarea sistemelor liniare prin eliminarea succesivă a necunoscutelor. Contribuția principală a sa în matematică o constituie așa-numita ecuație diofantică, pe care a prezentat-o sub forme diferite, fără a indica vreo metodă de rezolvare. Cercetarea ecuațiilor nedeterminate face parte din analiza nedeterminată
Diofant () [Corola-website/Science/320278_a_321607]
-
1927 la Mörby lângă Stockholm) a fost un matematician suedez. A pus bazele teoriei moderne ale ecuațiilor integrale. Lucrarea sa, "Acta mathematica", publicată în 1903, este considerată ca bază a teoriei operatorilor. Studiile sale se înscriu în teoria ecuațiilor integrale liniare de ordinul al doilea, cu aplicații în fizică. A creat teoria ecuațiilor integro-diferențiale de "tip Fredholm", adică cu limite fixe, cu o singură și mai multe variabile independente și a demonstrat că aceste ecuații joacă un rol special referitor la
Erik Ivar Fredholm () [Corola-website/Science/320279_a_321608]
-
într-o formă pur geometrică calculul cu sisteme de numere cu totul generale, așa-numitele mărimi extensive compuse din "n" unități. În 1844 publică cea mai valoroasă lucrare a sa, "Die lineare Ausdehnungslehre, ein neuer Zweig der Mathematik" (Teoria extensiei liniare, o nouă ramură a matematicii). Lucrarea nu a trezit vreun interes deosebit în perioada de imediat după publicare. Abia în 1867 matematicianul Hermann Hankel, în lucrarea sa "Theorie der complexen Zahlensysteme" (Teoria sistemelor de numărare complexe), face cunoscute ideile novatoare
Hermann Grassmann () [Corola-website/Science/320287_a_321616]
-
(MLV), sau metoda perechilor de electroni, sau metoda legăturilor localizate, este o metodă de aproximare a funcției de undă moleculare, care se folosește de combinarea liniară a orbitalilor moleculari. Se consideră că formarea legăturii chimice are loc prin suprapunerea orbitalilor atomici nedeformați și cuplarea spinului electronilor de la cei doi atomi, astfel încât densitatea norului electronic crește în spațiul dintre cele două nuclee. Această creștere determină legarea celor
Metoda legăturii de valență () [Corola-website/Science/320608_a_321937]
-
posedă electroni necuplați, sau au prea puțini asemenea electroni în stare fundamentală, MLV presupune că, în momentul formării legăturii, atomul poate trece într-o stare excitată, în "starea de valență", prin care acesta poate dobândi electroni necuplați. Aceasta presupune combinarea liniară a mai multor orbitali din stratul de valență al atomului, rezultând, în final, orbitali de egală energie (degenerați), ocupați cu câte un electron necuplat de spin paralel, sau cu perechi de electroni cuplați. Acești orbitali se numesc orbitali hibridizați (OH
Metoda legăturii de valență () [Corola-website/Science/320608_a_321937]
-
în 2010, H.E.S.S. observatorul de raze gamma a anunțat detectarea unei emisii de radiații gamma de la rămășiță. Rămășița cu diametrul de ~0,5° al SN 1006 se află la o distanță estimată de 2,2 kiloparseci de Pământ, diametrul său liniar fiind de circa 20 de parseci. Așa cum este de așteaptat de la rămășița unei supernove de tip Ia, nu s-a observat în centrul ei nicio stea neutronică sau gaură neagră.
SN 1006 () [Corola-website/Science/321529_a_322858]
-
sculpturi de piatră șlefuite, care păreau doar pietre extrem de mari, dar care dădeau o impresie captivantă de viu-organic. Românul Constantin Brâncuși (1876-1957) a creat statui de bronz aerodinamice, cu supratețe șlefuite, de exemplu renumita serie de Păsări, care în ciuda formelor liniare, clare inspiră mister. Cel mai mare sculptor englez al secolului, Henry Moore (1898-1986) a creat modele simplificate sau abstracte, ale căror cavități, spații interioare au uluit de multe ori publicul. Futuriștii italieni, de pildă Umberto Boccioni, au lucrat intr-un
Sculptura secolului al XX-lea () [Corola-website/Science/321557_a_322886]
-
adesea analizate prin modelarea lor ca erori aleatorii adăugate valorilor eșantioanelor. Integrarea și efectele de reținere de ordin zero pot fi analizate ca o formă de filtrare trece-jos. Neliniaritățile oricăruia dintre CAN sau CNA sunt analizate prin înlocuirea corespondenței funcției liniare ideale cu o funcție neliniară propusă. Audio digitalul folosește modulația cu impulsuri codificate și semnalele numerice pentru reproducerea sunetului. Aceasta include conversia analogic-numerică, conversia numeric-analogică, stocarea și transmisia. Astfel, sistemul numit în mod comun digital este de fapt un analogic
Eșantionare (procesare de semnal) () [Corola-website/Science/321689_a_323018]
-
condiții standard ("T" = 298.15 K; "p" = 1 atm) valorile potențialului chimic sunt tabelate (a se vedea în legăturile externe). Dacă potențialul chimic este cunoscut într-o anumită stare (de exemplu pentru condițiile standard), atunci poate fi calculat în aproximație liniară pentru presiuni și temperaturi din vecinătatea acestei stări: și Acesta este coeficientul de temperatură iar este coeficientul de presiune. Cu relațiile lui Maxwell și rezultă că, coeficientul de temperatură este egal cu entropia molară negativă iar coeficientul de presiune este
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
este Anderton când i se spune că va omorî un necunoscut). Astfel, căile temporale se suprapun și viitorul unuia poate afecta trecutul altuia. Folosind acest element, narațiunea creează o pânză complicată de intersecții temporale, care fac dificilă urmarea unui drum liniar de către Anderton. Teoria viitorului multiplu permite precogilor să fie de folos, deoarece, dacă ar exista doar o cale temporală, predicțiile lor ar fi inutile, neexistând posibilitatea modificării viitorului. Precrime se bazează pe ideea că, odată identificat un viitor neplăcut, unul
Raport minoritar () [Corola-website/Science/320808_a_322137]
-
din satelit Hărți Google și alte resurse (Bing, OpenStreetMap, Yahoo! Interfața de navigare oferă defilare și funcționalitate zoom similară cu cea a Hărți Google. Stratul Wikimapia este o colecție de „locații” cu un contur poligonal (clădiri și lacuri) și „locații liniare” (străzi, căi ferate, râuri, feribot). Străzile sunt conectate prin punctele de intersecție, pentru a forma o grilă de stradă. Ambele tipuri de elemente pot avea descrieri textuale și fotografii atașate acestora. Vizitatorii sunt în măsură să facă click pe orice
Wikimapia () [Corola-website/Science/317374_a_318703]
-
expansiune este suficientă pentru a detașa materialul stelar din jurul miezului. Există mai multe categorii de supernove de tip II, categorisite pe baza curbelor luminoase—grafice ale luminozității în raport cu timpul—din urma exploziei. Supernovele de tip II-L prezintă o scădere liniară a curbei luminoase, pe când cele de tip II-P prezintă o perioadă de scădere lentă (un „platou”), urmată de o scădere normală. Stelele mult mai masive decât soarele evoluează în moduri mai complexe. În miezul Soarelui, atomii de hidrogen fuzionează transformându
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]