KorAP: Find »[drukola/base=lumina & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...346 347 348 ...514 >

12,849 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

tare că patul de nuntă e gata. 38 Sub ochii mesenilor, galbenă de spaimă, Lina se ridică, urmată de bărbat. Străbătură curtea pietruită printre lăutarii care o daseră acum pe Marșul miresei și, în prag, fata se opri. Văzu fețele luminate de lămpi, înveselite de chef, resturile de mâncare în farfuriile murdare, lăutarii osteniți, cântând din obișnuință și simți aerul rece al nopții înfrigurînd-o. Stere îi întinse mâna peste prag și o așteptă. Avea palmele calde și râdea stingherit. Soacra se

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
cale. Cocoșată a povățuit-o ce să facă după cele ce se întîmplaseră, lucruri de-ale lor, femeiești. Stere tot mai chefuia cu Grigore și gunoierii/ Goliseră damigeana și începuseră să vorbească mai tare. Au pus de mâncare. Odăile se luminaseră. Au dat să-l cheme pe cârciumar, dar a gunoierului le-a spus: - Pe bărbat să-l lași în banii lui când u e a petrecere. Eu știu de la al meu. Mă calcă în picioare dacă mă amestec când e

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
zăcea în el și ce făcuse la viața lui? Cel tânăr își spuse: Stați voi numai oleacă să v-arăt eu, m-oti crede vreun husăn, ai?" Și râse ușor pe sub mustața bălană, care-i umbrea buzele subțiri. Când se lumină veni și Florea, nădușit și supărat, spunîndu-le că abia noaptea viitoare or să aibă de lucru. - Ai scăpat, ușchitule, spuse Oacă, încă buimac de somn, da te-om vedea noi... Se întinseră apoi liniștiți sub mal, unde era mai adăpost

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
dezlegi ușurel! Ți-e frică de cai? -Nu. - Să iei câte o mână de fân de la curu căruții și să le pui sub bot. Căruțașii coborau ținând animalele de căpestre. De jos, se auzi nechezatul întărîtat al armăsarilor. Moș Leu lumina cărarea îngustă cu un felinar. - Tu ești, Suleo? - Eu, unchiașule. - Ai adus prințesele? - Le-am adus. Le-o fi și lor. Iepele băteau din picioare și se opinteau pe drumul alunecos. - Băgați-le-n țarc, pe aici, se mai auzi

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
poftit Bozoncea. Țiganii nu prea se îndemnau. - Las', că luăm alături, făcu Neacșu, nădușit tot. - Nu, aici, cu mine să stați, se rățoi starostele și ceru slugilor să le pună dinainte. Pe la cinci după masă, erau chiauni. Afară se mai luminase. Stătuse și ploaia. Hangiul deschise ușile și aerul rece pătrunse înăuntru. Dumitru tot mai bătea coardele țambalului și Mitică răgușise: Ia dă drumul, fă nevastă, C-afară plouă și varsă, Și-am scăpat de la pedeapsă... zicea buzatul, și Anghel, gata

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
jupân să știi. Ce ți-o spune el e sfînt! M-ai auzit? Stere privise mulțimea zgomotoasă, peroanele înalte și locomotivele învăluite în nori de aburi. Și când au ieșit afară și au dat cu ochii de clădirile cu caturi, luminate de soare, s-au oprit o clipă în loc. Ce de vreme trecuse! Ce știuse el? Păzise oile și boii, la cîte-un Paște îl luaseră ai lui pe la Râmnic, la bâlci, și atât. ; La stăpân e ușor să te duci, e

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
o barbă sură, nu se vedea nici o lumină. Își descheia nasturele de la gât al cămășii, se ridica de pe scaun și spunea făcând semnul crucii: - Dă-mi, Doamne, și mâine ce mi-ai dat azi! Apoi se așeza. Chipul i se lumina puțin. Îi aducea ciorba acră și fierbinte, în care el strivea ardei verzi, iuti și parfumați. Sorbind adânc din lingura lată, se scutura de plăcere. 95 - Bună? îl întreba. - Bună, mormăia. Când golea farfuria, cerea iar: - Mai dă-mi! Îi

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
din gura ei știrbă și se văita. S-a pus și Lina pe un vaiet. A venit Aglaia, le-a tăiat basmale de doliu, Stere a închis prăvălia, s-au dus acasă, -lau văzut întins pe masă între două sfeșnice, luminat de flacăra luminărilor. I-au pupat mâna țeapănă. - Te duseși, tată-socrule! a rostit negustorul trist. Se adunaseră iar rudele: finul Tache, cuscrul Vasile, Ghiță Bîlcu, fina Smaranda, Cristea, tot neamul. Aduseseră coroane de flori, se închinau și plângeau. În odăile

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
bătute, golașă și rară, întretăiată de maidane. La Spiridon ardea încă o lumină. Își aduse aminte că lângă ei ridica de vreo săptămână o casă de paiantă unul Goșnețe, atunci picat în groapa lui Ouatu. Zidurile ajunseseră la jumătate, le lumina luna galbenă, care urca dinspre capătul Filantropiei. Când o adusese Stere în Cuțarida, tot câmpul acesta era gol. Se mișca lumea. Toată sărăcimea dibuia, își făcea pereți de adăpost, case de bălegar și chirpici, magazii de lemn și șoproane acoperite

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
la ochi și la sprâncene, Ca doi porumbei la pene. Tabachere de mărgele, Să te țin la sfn la piele, Tabachere de-alpaca, Tu ai fost gagica mea. Cârcotașul scoase o țigară și-o aprinse. O clipă, flacăra chibritului îi lumină fața. - Asta-i halește banii și zilele. Cârpă 1-a făcut. Omoară oameni, își taie tovarășii, ei nu i-ar da o palmă. O ține dragă, gagica lui de inimă. Pentru ea fură, s-o îmbrace. Da muierea, a dracului

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
tu, Cu cine-ai făcut pruncu? -Lam făcut cu o catană! -Lam făcut cu o catană, Uite-așa, să-mi fac pomană! 116 Avea o voce muierească, mai afumată de tutun și stricată de chefuri. Boturile de porțelan ale lămpilor luminau masa încărcată. Pe jos se răsturnaseră câteva sticle golite. Oacă, amețit, se urcase pe un scaun și spunea înduioșat: -> - Nu vă uitați la mine, da-mi place, fraților, țigancă o fi, treaba ei. Și o contesă când se scoală din

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
și-a mai destupat o sticlă. Oacă juca geamparalele pe coate, își legase pantofii de șireturi și-i atîfnase de gât. Se răsucea numai în ciorapi, împrejurul mesei, clipind către Sandu, care bătea tactul din palme: - Așa! Așa! Afară se lumina de ziuă și numai în casa Didinei mai stăruia lumina lămpilor în toată mahalaua Cațaveiului. 117 Pungașii aveau o inimă cum au oamenii cărora viața le merge din plin... N-au plecat de acolo decât după trei zile. Paraschiv se

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
casa săracului... Când terminară, gazda, nevasta rudei, îi puse la masă. Bărbații scoaseră câte zece lei, pe care Beghe îi strânse mulțumind. La plecare zbieră săru' mâna. Afară, gerul tăia obrazul. O luară spre Cuțarida. Trecură Grivița. Prăvăliile aveau geamurile luminate cu becuri galbene și albastre. Se apropiară și priviră. Niște păpuși îmbrăcate în postav verde, cu câlți albi pe margini, spânzurau de-o sfoară lungă. Lângă ele, un brad mic, nins cu vată și împodobit cu sticle, lucea în lumina

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
păturile la picioare. Ăl bătrân scoase o țigară, o bătu la capetele amândouă și își aduse aminte: - Tu nu tragi un fum? - Ba da. Luă lacom țigara și o aprinse. - Așa, oftă ușurat. Uitasem. Luna se ridică deasupra și le lumină fețele tăiate. Gheorghe o privi și înjură: - Te uiți-ncoa, cocoană, mila mă-ti de mireasă! Nu era în apele lui. Iar îl scormonea urâtul. Îl iscodi pe ucenic, ca să-i mai treacă: - Și zici că te-a născut mă-

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
și au încercat cheile. Mînă-mică n-a găsit nici una care să se potrivească. A scos pila și a făcut să sară zăvoarele. Înăuntru era adăpost. Gheorghe și-a făcut o cruce mare: - Doamne, iartă-mă! Oacă a aprins o luminare, luminând pereții. În biserică era o răceală de ziduri și mirosea a untdelemn. Au pășit spre altar. Viscolul zgflțîia cercevelele. Bolțile de piatră gemeau. Codoșul s-a mai închinat o dată. Au urcat niște trepte scunde și au dat la o parte

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Înăuntru, despuiați până la brâu, roboteau lucrători, cu fețele albite, slabi și palizi, purtând pe cap scufe de pânză, să nu-și pârlească părul la dogoarea cuptoarelor, în care ardea un foc neostenit. Jupânul cobora pe la trei, când încă nu se lumina de ziuă, îmbrăcat numai într-o cămașă de noapte, încerca maiaua cu degetul, striga la slugi să se grăbească și urca iar scările întunecoase până la el în odaie. Locuia într-o cameră mare, murdară, plină de turtii și hârțoage, nemăturată

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
deslușea. Roțile săltau prin gropile acoperite de noroi. La casele evreilor se aprindeau lămpile. Mirosea încă a zăpadă, dar frigul nu mai avea atâta putere. La pod, bătea spre câmpul Tăcăliei, pe lângă cărămidarii, pe drumurile proaste ale Grantului. Când se lumina bine, trecea de Puțul Dracului, unde omorâseră unii o femeie, și lua străzile la rând. Se dădea jos de pe capră și striga în poarta fiecăruia: -Punea! ,-; 168 În mahalaua asta lăsa o sută de pâini negre. Pe la opt întorcea droașca

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
prin despicătura cămășii de noapte. O dată a simțit sluga că-l taie cineva la inimă cu un cuțit. Jupânul stingea lămpile din curte, să nu se facă risipă de gaz. Vântul ridica praful de pe pavaj. Sus, la ferestrele chiriașilor se luminau geamurile. Calul bătea cu copita. Înțepa un friguleț de primăvară. Înghețase sufletul în Mielu. S-a apropiat iar de stăpân, și i-a spus cu gura pe jumătate: - Domnu Bică, aș avea o rugăminte... Jupânul s-a întors mirat spre

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
plecau. Gheorghe ajunsese mai înainte. Îl așteptase pe Nicu la stația de tramvai. Merseră apoi la domnul Goldenberg. Intrară în niște odăi mici și întunecoase. Mirosea urât, a resturi rîncezitexle mâncare. În fundul prăvăliei era atelierul, o cameră înaltă, fără geamuri, luminată de becuri galbene, murdărite de muște. La vreo cinci mașini de cusut lucrau ucenici palizi, prefăcând croiala hainelor. Schimbau nasturii și le descoseau semnele, nimeni n-ar mai fi cunoscut de unde vin mărfurile. Aveai un costum la două rinduri, negustorul

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
mai saturau. Colindau cartierele, înnoptînd pe la ibovnice uitate de mult, le spuneau că nu-i mai slăbesc presării din urmă și petreceau cu lăutari. Nicu-Piele s-a dus întins la Tarapana, după Sinefta. Filantropia se vedea de departe, dreaptă și luminată de felinare. Ningea blând și pungașul prindea în palmă fulgii ușori, care se topeau. S-a uitat în dreapta, s-a uitat în stânga, a întrebat. A găsit, a ocolit o curte luminată cu lămpi de carbid și-a sărit niște uluci

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
după Sinefta. Filantropia se vedea de departe, dreaptă și luminată de felinare. Ningea blând și pungașul prindea în palmă fulgii ușori, care se topeau. S-a uitat în dreapta, s-a uitat în stânga, a întrebat. A găsit, a ocolit o curte luminată cu lămpi de carbid și-a sărit niște uluci înalte. A măsurat lung ferestrele din fata lui și-a așteptat. Casele erau dărăpănate, căzute pe-o rână, cu geamuri oarbe. Într-un pervaz a zărit fața Sineftei. Fata își despletise cozile

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
mâncarea. Unde erau balurile la care mergea ei, pe Filantropia, sâmbătă seara? Acolo petrecea cu ai lui, cu șuții și cu fetele din Cuțarida, cu calfe și cu curve... Nu se uita nimeni cum bagi bulca-n gură. Saloanele erau luminate de lămpi cu gaz și puteai să joci la ziuă cum voiai - și pe dușumele. Servitoarele nu se supărau dacă le înghionteai pe afară. Se dusese timpul lui! Se ridicau altfel de hoți, mai spălați, mai deștepți. Trase cu ochiul

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
mormăi ucenicul. În pivniță era umezeală și frig. Abia se vedea. Peste vreun ceas, a intrat un sergent și i-a chemat sus la comisar. Gheorghe și-a făcut repede o cruce: - Țin-te, Paraschive! Suiră într-o odaie scundă, luminată de ferestre prăfuite, cu geamurile nespălate, în care se aflau două mese nevopsite, pline de hârtii, și câteva bănci înguste și lungi. Împrejur se simțea un miros de tutun prost. Dușumelele erau murdare și se vedea că în camera asta

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
se cutremurau zidurile. În odaie mirosea a piele arsă. Îl betegeau. Gheorghe nu mai putu.. Deschise gura să mărturisească, dar întîlni privirea ca o baionetă a pungașului. Își înfipse dinții în brațul sergentului și nu mai știu nimic... Afară se lumina de ziuă. Prin fereastra murdară se vedea cerul mototolit. Îi cărară în pivniță. I-au mai ținut o săptămână, mai neînfricați, să le treacă arsurile. Pe urmă, tot comisarul i-a chemat: sta crăcit în scaunul lui și mânca struguri

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
îl întrebă Veta. - Nu, râse el, că are cine să mă apere... Tăcură. Împrejur era o liniște apăsătoare. Sub linia cerului decolorat treceau stoluri negre de păsări într-un zbor leneș. Soarele aluneca pe suprafața lucioasă a bălții, reflexele lui luminau până sus malul roșcat ca o pecingine. În țarcul lui moș Leu, armăsarii săi stăteau nemișcați, cu gâturile întinse, adulmecând spre ei. Erau negri și puternici, și păreau mai mari în încremenirea lor. Pieile asudate aduceau de departe cu o

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]