9,370 matches
-
Lunca Ilvei (în maghiară: "Ilvatelek") este o comună în județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Lunca Ilvei se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (97,76%). Pentru 2,17% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea
Comuna Lunca Ilvei, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/310230_a_311559]
-
Șieuț (în maghiară: "Kissajó", în germană: "Kleinschogen") este o comună în județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România, formată din satele Lunca, Ruștior, Sebiș și Șieuț (reședința). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Șieuț se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96,57%), cu o minoritate de
Comuna Șieuț, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/310236_a_311565]
-
limpezește / o mireasmă lâncedă te acoperă / purpuriu norul picură peste tine / Umbră și Ambră, Umbria, / de care buzele mele nu sunt străine...". Eugen Simion certifică (în 1989) utopismul trăirilor lui Adrian Popescu, poetul «urmărit de roiuri de albine venite din luncile Paradisului», «într-o Umbria imaginară», unde «vorbește în „dialectul safirului“ și, din când în când, călătorește împalidat, cu ochii arși de miracole, într-un nedeslușit Apus; (...) Umbria nu este provincia italiană cunoscută, ci un spațiu liric rezultat din combinarea Umbrei
Utopism () [Corola-website/Science/310239_a_311568]
-
anii '90 ai secolului trecut, și o Întreprindere Agricolă de Stat, înființată tot după model sovietic. Comuna Albești se află în partea de sud-est a județului Botoșani, învecinându-se la nord cu comunele Trușești și Durnești, la sud cu comunele Lunca și Todireni, la est cu comunele Românești și Santa Mare, iar la vest cu comuna Sulița. Teritoriul comunei Albești este cuprins între 26° 58' 45" și 27° 15' - longitudine estică, respectiv 47° 38' 30" și 47° 44' 15" - latitudine nordică
Comuna Albești, Botoșani () [Corola-website/Science/310245_a_311574]
-
Pârscov este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Bădila, Curcănești, Lunca Frumoasă, Oleșești, Pârjolești, Pârscov (reședința), Robești, Runcu, Târcov, Tocileni, Trestieni și Valea Purcarului. Comuna se află în zona Subcarpaților de Curbură, în valea Buzăului, pe malul stâng al râului, la confluența sa cu râul Bălăneasa, și avea în 2011 5654
Comuna Pârscov, Buzău () [Corola-website/Science/310274_a_311603]
-
ortodocși (95,51%). Pentru 3,17% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Pârscov era reședința plaiului Pârscov (înainte de unirea lui cu plaiul Slănic) al județului Buzău și era formată din cătunele Bădila, Lunca Frumoasă și Pârscov, având în total 5400 de locuitori. În comună funcționau o școală mixtă cu 50 de elevi (dintre care 7 fete) și 4 biserici ortodoxe. Pe teritoriul comunei actuale funcționau în același plai și comunele Robești și Târcov
Comuna Pârscov, Buzău () [Corola-website/Science/310274_a_311603]
-
schimb tot în plasa Pârscov, avea o alcătuire asemănătoare (doar satul Pârscov fusese despărțit vremelnic în Pârscovu de Jos și Pârscovu de Sus, ultimul fiind și reședința comunei), și avea 4256 de locuitori. În 1931, a fost temporar înființată comuna Lunca Frumoasă, fostele ei subdiviziuni, Curcănești, Pârjolești, Tocileni și Valea Purcarului, devenind sate de sine stătătoare ale acestei comune. În 1950, cele trei comune (Pârscov, Lunca Frumoasă și Târcov) au fost incluse în plasa Cărpiniștea a regiunii Buzău și apoi (după
Comuna Pârscov, Buzău () [Corola-website/Science/310274_a_311603]
-
și reședința comunei), și avea 4256 de locuitori. În 1931, a fost temporar înființată comuna Lunca Frumoasă, fostele ei subdiviziuni, Curcănești, Pârjolești, Tocileni și Valea Purcarului, devenind sate de sine stătătoare ale acestei comune. În 1950, cele trei comune (Pârscov, Lunca Frumoasă și Târcov) au fost incluse în plasa Cărpiniștea a regiunii Buzău și apoi (după 1952) a regiunii Ploiești; în timp, comuna Lunca Frumoasă a fost desființată și inclusă în comuna Pârscov, iar comuna Târcov a fost desființată și împărțită
Comuna Pârscov, Buzău () [Corola-website/Science/310274_a_311603]
-
și Valea Purcarului, devenind sate de sine stătătoare ale acestei comune. În 1950, cele trei comune (Pârscov, Lunca Frumoasă și Târcov) au fost incluse în plasa Cărpiniștea a regiunii Buzău și apoi (după 1952) a regiunii Ploiești; în timp, comuna Lunca Frumoasă a fost desființată și inclusă în comuna Pârscov, iar comuna Târcov a fost desființată și împărțită între Pârscov și comuna Berca. Din 1968, comuna Pârscov face parte din nou din județul Buzău. Nouă obiective din comuna Pârscov sunt incluse
Comuna Pârscov, Buzău () [Corola-website/Science/310274_a_311603]
-
cu Lilieci”, el cuprinzând o așezare din Epoca Bronzului și una fortificată geto-dacică, din perioada Latène (secolul I î.e.n.). Patru obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură. Biserica „Sfântul Nicolae” cu clopotnița ei, datând din 1884 se află în satul Lunca Frumoasă. Celelalte trei sunt case din satul Pârscov: una din secolul al XVII-lea în stadiu de ruine, altele două („casa cu fânar” și casa Gheorghe Tocileanu) datează din 1920. Alte două obiective sunt clasificate ca monumente memoriale și funerare
Comuna Pârscov, Buzău () [Corola-website/Science/310274_a_311603]
-
află celelalte trei situri arheologice. Cel de la „Șumurdoaia” cuprinde o așezare și o necropolă din epoca migrațiilor (secolele al IV-lea-al V-lea); al doilea, aflat tot pe dealul Șumurdoaia, reprezintă o altă necropolă din aceeași epocă; cel din luncă, aflat în marginea de nord-est a satului, pe drumul spre Petrișoru, este cel mai amplu, și conține o așezare și o necropolă neolitice (mileniile al VI-lea-al V-lea î.e.n.), o așezare și o necropolă din secolele al III
Comuna Zărnești, Buzău () [Corola-website/Science/310276_a_311605]
-
închiriat de la guvernul austriac jumătate din stația Ițcani, pentru a o folosi drept gară și vamă românească la vechea frontieră. Lucrările pentru construcția gării Burdujeni au început în anul 1892 pe un teren pus la dispoziție din moșia Burdujeni, în lunca râului Suceava. Terenul era mlăștinos și a trebuit desecat cu pompe, iar apele au fost captate în drenuri subterane și dirijate spre râul Suceava. Gropile formate au fost acoperite cu pământ și prundiș în cantități mari, iar pentru asigurarea unui
Gara Suceava () [Corola-website/Science/310271_a_311600]
-
climă, vegetație și litologie. Reprezentative pentru acest tip sunt următoarele tipuri de soluri: - soluri brune eu-mezobazice pe materiale eluviale și proluviale, pe platourile calcaroase; - terra-rosa formate pe un substrat calcaros; Solurile azonale se împart în : - solurile hidromorfe, soluri gleice în lunca râului Caraș; - erodisoluri, pe suprafețe foarte înclinate, formate prin îndepărtarea orizonturilor superioare, mai ales pe versanții vestici ai munților Aninei; - protosoluri antropice, pe halde de steril, gropi de gunoi, sau dispuneri de material pământos de la diferite lucrări de construcții. Solurile
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
altitudine, climă, sol, la care se adaugă orientarea culmilor, particularitățile topoclimatice, constituția geologică,precum și influențe exercitate de către om asupra peisajului. Suprafața terenurilor acoperite cu vegetație forestieră în arealul comunei Carașova este de 6.637 ha. Zona stepei și silvostepei În luncile râurilor întâlnite în arealul acestei comune cresc arbori specifici cum ar fi, cum ar fi: plopi (Plopus alba), sălcii (Salix alba, Salix trianorla), ulmi (Ulmus campestre). Zona pădurilor Pădurile de fag ocupă suprafețe întinse în comună pornind de pe culmea Certej
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
Botanic. Băcescu, Marinescu și Cousteau au sugerat atunci un proiect de înființare a Rezervației Biosferei Deltei Dunării, dar regimul condus de Nicolae Ceaușescu avea cu totul alte preocupări și proiectul a fost respins, trecându-se dimpotrivă la desecarea bălților din lunca Dunării și a mai multor mari zone din Deltă precum arealul Pardina, la îndiguiri masive și la închiderea „portiței” legând complexul Razim-Sinoe de Marea Neagră. Proiectul s-a concretizat abia în anii 1990-1992, după căderea conducerii Ceaușescu. Ales membru de onoare
Jacques-Yves Cousteau () [Corola-website/Science/309133_a_310462]
-
considerat chiabur și acuzat pe nedrept că a provocat incendierea unei arii de grâu, este arestat și ispășește o pedeapsă de 5 ani la Fălticeni și la Galata lângă Iași. Viitoarea soție, Francisca Ida, de loc din Dumbrava, comuna Cornu Luncii, originară dintr-o familie de nemți, a fost deportata în lagărul Donbas din regiunea Makievska-Siberia. Foarte slabă și mereu bolnavă, a stat în lagăr între 13 ianuarie și 4 decembrie 1945. La întoarcerea acasă se căsătorește cu Teodor Țâțos. În
Teodor Tatos () [Corola-website/Science/310500_a_311829]
-
Lunca de Jos (în maghiară: "Gyimesközéplok)" este o comună în județul Harghita, Transilvania, România, formată din satele Barațcoș, Lunca de Jos (reședința), Poiana Fagului, Puntea Lupului, Valea Boroș, Valea Capelei, Valea Întunecoasă, Valea lui Antaloc și Valea Rece. Conform recensământului efectuat
Comuna Lunca de Jos, Harghita () [Corola-website/Science/310544_a_311873]
-
Lunca de Jos (în maghiară: "Gyimesközéplok)" este o comună în județul Harghita, Transilvania, România, formată din satele Barațcoș, Lunca de Jos (reședința), Poiana Fagului, Puntea Lupului, Valea Boroș, Valea Capelei, Valea Întunecoasă, Valea lui Antaloc și Valea Rece. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Lunca de Jos se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din
Comuna Lunca de Jos, Harghita () [Corola-website/Science/310544_a_311873]
-
Gyimesközéplok)" este o comună în județul Harghita, Transilvania, România, formată din satele Barațcoș, Lunca de Jos (reședința), Poiana Fagului, Puntea Lupului, Valea Boroș, Valea Capelei, Valea Întunecoasă, Valea lui Antaloc și Valea Rece. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Lunca de Jos se ridică la de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt maghiari (97,84%). Pentru 1,5% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional
Comuna Lunca de Jos, Harghita () [Corola-website/Science/310544_a_311873]
-
Bocicoiu Mare (în ; în ) este o comună în județul Maramureș, Transilvania, România, formată din satele Bocicoiu Mare (reședința), Crăciunești, Lunca la Tisa și Tisa. Comuna Bocicoiu Mare este situată în partea de nord a județului Maramureș la o distanță de 12 km de Sighetu Marmației și la 72 km de Baia Mare. Administrativ comuna este situată în nordul țării, având ca
Comuna Bocicoiu Mare, Maramureș () [Corola-website/Science/310635_a_311964]
-
mai rămas biserica de lemn din satul Buzești. Stejarul semnifică faptul că localitatea se află într-o zonă bogată în foioase, unde există două specii de stejar, mai puțin răspândite în alte părți. Spicul de grâu simbolizează ocupația locuitorilor din Lunca Someșului. Paharul și vază de sticlă reprezintă fabrica de sticlă, care funcționează încă din anul 1945. Coroana murală cu un turn crenelat semnifică faptul că localitatea are rangul de comună. Comuna Fărcașa dispune de un număr de peste 2400 locuri de
Comuna Fărcașa, Maramureș () [Corola-website/Science/310638_a_311967]
-
învecinează cu comuna Izverna și județul Caraș-Severin în partea la nord, la sud cu comuna Podeni și Ilovăț, la est cu comuna Bala iar la vest cu comuna Podeni. Datorită așezării, aici vom întâlnii peșteri și doline, cornete și ponoare, lunci etc. Relieful de munte este specific Munților Mehedinți, cu altitudini ce nu depășesc 1.300 m, între care se menționează în NV Culmea Fagilor cu 1.276 m și Pietrele Albe cu 1.335 m, vârfurile Ciolanu Mare 1.135
Comuna Balta, Mehedinți () [Corola-website/Science/310646_a_311975]
-
Babelor 771 m și altele sub 600 m. În zona centrală a teritoriului comunei se situează o zonă depresionară dezvoltată de la confluența văilor Coșuștei cu Prejna, până la satul Balta, străbătută de pârâul Balta și afluenții săi în preajma cărora se formează luncile ample ale Gornoviței și Bălții. Este asigurată stabilitatea generală a terenului, putându-se construi în intravilan fără restricții importante. Se recomandă adâncimea minimă de fundare de 70-90 cm, de la terenul natural pentru capacitatea pontată de 1.000-6.000 km² pe
Comuna Balta, Mehedinți () [Corola-website/Science/310646_a_311975]
-
nivelul comunei se identifică zone carstice prin care bazinele hidrografice ale Coșuștei și ale Topolniței comunică pe o direcție sau pe cealaltă, în funcție de regimul de precipitații între care în zona Cornetul Babelor în lacul numit ”Lacul Gornoviței”. În zona depresionară lunca râurilor Gornovița, Prejna și Balta nu se întâlnesc ape freatice din cauza depunerilor aluvionare care nu acumulează apă, apele de infiltrație fiind în strat subținere și are debite mici de 1-1.5l m³/s și foarte sensibile la precipitații. Zona de
Comuna Balta, Mehedinți () [Corola-website/Science/310646_a_311975]
-
izvoare din zona localităților comunei pot asigura debitele necesare pentru consumul populației și nevoile gospodărești, studiile hidrologice urmând să stabilească soluțiile de captare. Cu toate acestea la nivelul comunei se întâlnesc și zone inundate la precipitații bogate, cum ar fi: lunca Gornovița și lunca Balta. Tot aici se identifică și izvoare sulfuroase cu rezerve necunoscute în locul numit de localnici Valea Morii. Vegetația din cadrul județului se remarcă printr-o mare varietate floristică, ca urmare a poziției județului Mehedinți în partea de sud-vest
Comuna Balta, Mehedinți () [Corola-website/Science/310646_a_311975]