9,047 matches
-
pentru construcția, reparația, întreținerea infrastructurii din domeniul său de activitate și a mijloacelor de transport; 65. elaborează programe de pregătire și de perfecționare pentru personalul de siguranță din transporturi și organizează desfășurarea acestora; 66. asigură dirijarea navelor în apele naționale navigabile, în conformitate cu reglementările naționale și internaționale; 67. editează publicații de specialitate și de informare specifice domeniilor sale de activitate; 68. emite avizele și aprobările de specialitate prevăzute de lege în domeniile sale de activitate; 69. monitorizează și verifică întocmirea cadastrului pentru
HOTĂRÂRE nr. 21 din 14 ianuarie 2015 (*actualizată*) privind organizarea şi funcţionarea Ministerului TranSporturilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/270637_a_271966]
-
întotdeauna l-au numit "Dej". Localitatea Dej a evoluat de la stadiul de sat la cel de târg și apoi la cel de oraș, fiind favorizat de zăcămintele de sare de aici, de așezarea la intersecția de drumuri și a Someșului navigabil în Evul Mediu. Orașul Dej a apărut și s-a dezvoltat într-un spațiu al confluențelor: aici se unesc cele două Someșuri; este elementul de clivaj între Câmpia Transilvaniei și Podișul Transilvaniei; se intersectează vechi drumuri comerciale și strategice (rutiere
Dej () [Corola-website/Science/296961_a_298290]
-
debite importante apar în depozitele grosiere din lunca și terasa Călărași. Este de reținut faptul că relieful actual din luncă a suferit modificări profunde datorită intervenției antropice: îndiguire în mai multe etape, desecări, realizarea de canale de irigații, a canalului navigabil ce deservește S.C.TENARIS - DONASID S.A., rectificarea zonei Gura Borcei, amenajarea lacului de agrement de la gura de vărsare a Jirlăului, etc. O altă sursă naturală a municipiului Călărași o reprezintă apele de suprafață. „Fluviul Dunărea” mărginește la sud teritoriul orașului
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
arie de protecție specială acvifaunistică, în suprafață de 2.877 ha. Este un lac de luncă situat pe dreapta drumului național București - Călărași, legat de Borcea printr-un prival Jirlău. Rezervația naturală Iezerul-Călărași cuprinde luciul de apă (bazine piscicole, canale navigabile și de desecare), vegetația palustră pe o bandă de 50 m lățime ce înconjoară lacul și bazinele piscicole (stuf, papură, rogoz) precum și o zonă de pajiști umede, culturi agricole și pădure. Partial desecat și îndiguit, el a funcționat ca o
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
romano-bizantine de la Cap Midia s-a dezvoltat cetatea "Zanauarda", fapt care vine să demonstreze continuitatea locuirii pe teritoriul administrativ actual al orașului Năvodari. Acest lucru indică și o circulație intensă și un schimb activ economic și comercial, folosindu-se căile navigabile marine și scurgerea naturală a lacului Tasaul în mare. Prima atestare documentara este din timpul administrației otomane, cănd localitatea apare menționată în anul 1421 cu numele de "Caracoium "(nume derivat din cuvintele turcești "kara" și "koyum", traduse prin "oaia neagră
Năvodari () [Corola-website/Science/296982_a_298311]
-
militar turcesc. În 1716 istoria Timișoarei ia o puternică întorsătură, când cetatea e cucerită de Imperiul Habsburgic și începe reconstrucția și dezvoltarea orașului drept capitală a Banatului. Colonizarea Banatului face din Timișoara un adevărat centru multicultural și multiconfesional. Construcția canalului navigabil Bega dă un avânt puternic dezvoltării economice și a comerțului. Orașul cunoaște o perioadă de înflorire fără precedent, ajungând să primească numele de "Mica Vienă" ca recunoaștere a importanței și frumuseții lui. În 1919, Banatul se unește cu România și
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
dimpotrivă, în secolul XVIII, mlaștinile erau considerate principala sursă a molimelor. Cele mai importante realizări teritoriale au ținut de hidrotehnică: regularizarea debitelor râurilor și asanarea mlaștinilor. Între 1728 și 1732 cursul râului Bega a fost regularizat, creându-se un canal navigabil între Timișoara și cursul inferior. Astfel orașul a fost conectat, prin intermediul râului Tisa și al Dunării, la rețeaua fluvială central europeană, devenind apt să facă față transporturilor masive înainte de apariția căii ferate. Prin urmare, lucrările de regularizare a cursului Bega
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
ferată Timișoara - Budapesta și Vârciorova - București. Primul tren sosește în Orșova la 11 ianuarie 1878, iar la 19 mai 1878 prin gara imperială de graniță de aici începe circulația normală a trenurilor. 1890-1896 au loc lucrările de regularizare a șenalului navigabil al Dunării, se înființează un șantier de reparații navale, se construiește paralel portul de mărfuri “Coroana” legat prin cale ferată de gară și printr-o conductă de rafinăria de petrol din zona gării. O parte a portului din zona orașului
Orșova () [Corola-website/Science/297034_a_298363]
-
Bahluiului. O hotarnică din 1700 consemnează existența unor vaduri de moară pe Bahlui. Planuri de regularizare a cursului Bahluiului au existat încă din secolul al XVIII-lea. În raportul lui König din 18 februarie 1785, se propunea ""(...) realizarea unui canal navigabil care va trece prin Iași"". Într-un raport din anul 1787, contele Alexandre d’Hauterive, secretarul personal al domnitorului Alexandru Ipsilanti, a catalogat acest proiect ca fiind lipsit de eficiență: ""(...) Ce alt s-ar putea trimite din Iași decât noroi
Râul Bahlui () [Corola-website/Science/301431_a_302760]
-
compătimire"" (Gazeta de Moldavia, 13 august 1851 - "Bahluiul") În anul 1862, ca urmare a mutării capitalei Principatelor Unite de la Iași la București, omul politic moldovean Mihail Kogălniceanu cerea compensații economice pentru fosta capitală a Moldovei, între care și realizarea canalului navigabil Bahlui-Prut, prin care Iașul să devină ""port-franc"". În jurul anului 1880, lângă podul de cale ferată de pe linia Iași-Ungheni (1874), într-o baltoacă lărgită de viituri care era din vechime scăldătoarea târgului, ieșeanul Gafencu a amenajat gherete și bufete, transformând zona
Râul Bahlui () [Corola-website/Science/301431_a_302760]
-
cu apă industrială). Planurile au fost coordonate de botanistul ieșean Mandache Leocov, fostul director al Grădinii Botanice din Iași. În anii '80 ai secolului al XX-lea, specialiștii Ministerului Mediului au elaborat un proiect de transformare a Bahluiului în râu navigabil, dar acesta a fost abandonat de conducerea de atunci a țării, nefiind considerat o prioritate. Proiectul prevedea îndreptarea cursului sinuos al Bahluiului între localitatea Lețcani și municipiul Iași, în zona străzii Cicoarei, prin crearea unui canal Lețcani-Iași, prin care să
Râul Bahlui () [Corola-website/Science/301431_a_302760]
-
fi folosită doar în agricultură și piscicultură . În prezent, există stații de epurare a apelor în orașele Hârlău, Târgu Frumos, Podu Iloaiei și Iași. În ultimii ani, începând din 2002, Primăria municipiului Iași a reluat ideea transformării Bahluiului în râu navigabil (acest proiect fiind inclus în Programul de Amenajare Teritorială a Județului Iasi (PATJ), întocmit de Habitat Proiect și inițiat, finanțat și aprobat de Consiliul Județean Iași), care să facă legătura cu râul Prut, legând Iașul de Marea Neagră. Proiectul prevedea construirea
Râul Bahlui () [Corola-website/Science/301431_a_302760]
-
râului pe teritoriul municipiului Iași, realizarea de piste pentru bicicliști și pentru rolleri, apoi în faza a doua s-ar realiza regularizarea cursului, montarea de stăvilare și adâncirea râului, incluzând și betonarea în partea inferioară, pentru ca Bahluiul să poată deveni navigabil, măcar pentru ambarcațiuni ușoare . În anul 2008, primarul municipiului Iași, Gheorghe Nichita, a declarat în presă că după amenajarea albiei, se va încerca identificarea unor zone în care râul să devină navigabil, pentru a amenaja zone de agrement pentru practicarea
Râul Bahlui () [Corola-website/Science/301431_a_302760]
-
în partea inferioară, pentru ca Bahluiul să poată deveni navigabil, măcar pentru ambarcațiuni ușoare . În anul 2008, primarul municipiului Iași, Gheorghe Nichita, a declarat în presă că după amenajarea albiei, se va încerca identificarea unor zone în care râul să devină navigabil, pentru a amenaja zone de agrement pentru practicarea de sporturi nautice . La 4 noiembrie 2010, în sediul Prefecturii județului Iași, Administrația Naționala "Apele Române", prin Administrația Bazinală de Apă Prut - Bârlad, și SC DIMAR SRL (firma care a câștigat licitația
Râul Bahlui () [Corola-website/Science/301431_a_302760]
-
(în ) este un canal navigabil din România și Șerbia. Are o lungime de 114 km și se întinde între Timișoara și orașul sârbesc Titel. Din totalul lungimii, 44 km sunt pe teritoriul României, iar restul de 70 km pe teritoriul Șerbiei. Istoria Canalului Bega începe
Canalul Bega () [Corola-website/Science/301438_a_302767]
-
a atacat din Novgorod spre sud orașul Kiev pentru a-i alunga pe hazari. Oleg a fost fondatorul Rusiei Kievene în jurul anului 880. Vikingii scandinavi numiți "varegi" de către bizantini, au combinat pirateria cu negustoria și au început să străbată căile navigabile dinspre Marea Baltică către Marea Neagră și Marea Caspică. Slavii așezați de-a lungul acestor râuri îi angajau deseori pe varegi să-i apere. Conform primelor cronici kievene, un vareg numit Rurik a devenit prinț al Novgorodului pe la anul 860, mai înainte
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
modificat ultima dată de Actul de aderare a Austriei, Finlandei și Suediei, în special art. 24, având în vedere Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 1017/68 din 19 iulie 1968 privind aplicarea regulilor de concurență transportului feroviar, rutier și pe căile navigabile interne (2), modificat ultima dată de Actul de aderare a Austriei, Finlandei și Suediei, în special art. 29, având în vedere Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 4056/86 din 22 decembrie 1986 privind stabilirea regulilor detaliate de aplicare a art. 85
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/89088_a_89875]
-
Canalului Marea Albă-Marea Baltică (în limba rusă: "Ђеломорского-Балтииский Канал" (BBK)), inaugurat pe 2 august 1933 este un canal navigabil care unește mările Albă și Baltică lângă Sankt Peterburg. Numele original a fost "Ђеломорского-Балтииский Канал имени Сталина", " Stalin" și este cunoscut și cu abrevierea Belomorkanal. În timpul contrucției acestui canal au murit până la 100.000 de prizonieri din Gulag. Canalul este
Canalul Marea Albă-Marea Baltică () [Corola-website/Science/300760_a_302089]
-
este cunoscut și cu abrevierea Belomorkanal. În timpul contrucției acestui canal au murit până la 100.000 de prizonieri din Gulag. Canalul este construit parțial de-a lungul câtorva râuri și două lacuri, lacul Onega și lacul Vigozero. Lungimea totală a căii navigabile este 227 km. Avantajele lui economice sunt limitate în zilele noastre de adâncimea lui, de maxim 3,65 metri, care limitează mult accesul vaselor pe canal. Uniunea Sovietică a prezentat Canalul ca pe un succes al primului plan cincinal. Canalul
Canalul Marea Albă-Marea Baltică () [Corola-website/Science/300760_a_302089]
-
interurban. Deplasarea pasagerilor pe teritoriul Republicii se face în cea mai mare parte prin curse regulate de autobuze și microbuze (aproximativ 17 mii). Un microbuz privat folosit în transportul comun este numit "Rutieră". În Republica Moldova râurile Nistru și Prut sunt navigabile, însă transportul naval joacă un rol prea puțin important în sistemul de transport republican. În 1990 doar 317 milioane de tone-kilometri de marfă au fost transportate pe apele interne, în comparație cu 15 007 milioane tone-kilometri pe căi ferate și 1 637
TranSportul în Republica Moldova () [Corola-website/Science/300517_a_301846]
-
le este folositoare"". În cele din urmă, rușii au renunțat la Moldova dintre Siret și Prut, primind prin Pacea de la București (1812) numai Basarabia (teritoriul Moldovei dintre Nistru și Prut). O idee privind regularizarea cursului Șiretului pentru că acesta să devină navigabil apare în articolul 158 din Regulamentul Organic (1832) când s-a prevăzut că ""Șiretul și Prutul (...) trebuie a se curați și a se face mai îndemânatic pentru plutirea sau pentru a se face canaluri de comunicație, de pildă unirea Șiretului
Râul Siret () [Corola-website/Science/298737_a_300066]
-
realizate mai multe baraje și lacuri de acumulare, reducând pericolul de inundații (cele mai recente au fost în anul 2005). Principalele orașe de pe sau din apropierea cursului sau sunt: Siret, Pașcani, Român. Ca urmare a adâncimii sale scăzute, Șiretul nu este navigabil, doar pe porțiunea de dupa vărsarea râului Bârlad pot naviga nave de dimensiuni mici. Preocuparea pentru navigarea pe Siret datează de câteva sute de ani, Dimitrie Cantemir exprimându-și în "Descrierea Moldovei" (1714-1716) amărăciunea pentru negăsirea unei soluții în acest sens
Râul Siret () [Corola-website/Science/298737_a_300066]
-
(în poloneză "Odra") este un fluviu ce izvorăște în Cehia (în munții Sudeți) și se varsă în Marea Baltică, traversînd teritoriul Poloniei și Germaniei. Are o lungime de 912 km. Este o importantă arteră navigabilă. Pe malul Odrei sînt situate orașele Ostrava (în Cehia), Opole, Wrocław, Szczecin (în Polonia), Frankfurt an der (în Germania) ș.a. Izvoarele Oderului se află în Cehia, în apropiere de orașul Olomouc. Pe cursul superior, fluviul se îndreaptă spre nord-est, pornind
Oder () [Corola-website/Science/299540_a_300869]
-
varsă în lacul artificial Szceczin, formând o gură de vărsare folosită ca port maritim. Nivelul apei acestui fluviu scade periodic. Adesea acest fenomen are loc în perioada vară-toamnă. Fluviul este canalizat aproape în întreagime între Kędzierzyn-Koźle și Brzegi Dolny. Fiind navigabilă încă de la gura Opawei, Oder este cel mai bine amenajat fluviu din Polonia din punct de vedere al căilor navigabile interioare. Amenajările au fost inițiate la mijlocul secolului al XVIII-lea, după confiscarea Sileziei de către Prusia. De la începutul secolului al XIX
Oder () [Corola-website/Science/299540_a_300869]
-
Adesea acest fenomen are loc în perioada vară-toamnă. Fluviul este canalizat aproape în întreagime între Kędzierzyn-Koźle și Brzegi Dolny. Fiind navigabilă încă de la gura Opawei, Oder este cel mai bine amenajat fluviu din Polonia din punct de vedere al căilor navigabile interioare. Amenajările au fost inițiate la mijlocul secolului al XVIII-lea, după confiscarea Sileziei de către Prusia. De la începutul secolului al XIX-lea, cursul Odrei a fost micșorat cu 160 km deoarece multe zone din meandrele fluviului au fost îndreptate sau tăiate
Oder () [Corola-website/Science/299540_a_300869]