9,682 matches
-
poate ieși la restaurant de două ori pe an. Știați că 40% dintre copiii palestinieni chestionați în cadrul unei anchete psihologice au răspuns human bomb la întrebarea: ""Ce-ați vrea să faceți când veți fi mari?"" Lumea se afundă într-o nebunie colectivă. Fiul meu a făcut bine că a plecat. Va trebui să-l urmez și eu într-o zi..." Din 1990, mai mult de treizeci și șase de mii de copii palestinieni s-au născut în această maternitate în care
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
greșit mult, făcând aceasta; iartă dar vina robului tău, că m-am purtat cu totul nepriceput"." (Cartea I a Cronicilor, XXI, 1-8) De semnalat citatul șefilor de la INSEE expuși comenzilor de recensământ etnic (în trecut se spunea "rasial"): dintre două nebunii, transpuse sau nu în cifre, doar cea mai mică merită examinată. În Israel, David a uitat să se căiască și statistica e regină: demografia și suprafața o impun. Trebuie într-adevăr să se apere, și deci să știe cine poate
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vedem ce-i dincolo, dincolo de fluviu, dincolo de mare, dincolo de munți, noi îi apărem ca niște vietăți ciudate, instabile și puțin fiabile. Din neîmplinirea, din nedesăvârșirea noastră, se naște o incontestabilă vulnerabilitate psihică o inferioritate morală, cred musulmanii integriști, care opun nebuniei îndoielii permanente nebunia imuabilei certitudini. Ei ignoră până la ce punct am putut noi miza pe aspirații nemărginite și am putut transforma însăși insuficiența noastră într-o dorință de peregrinare și de scotocire, luând-o ca remediu suprem împotriva depresiei. A
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
dincolo, dincolo de fluviu, dincolo de mare, dincolo de munți, noi îi apărem ca niște vietăți ciudate, instabile și puțin fiabile. Din neîmplinirea, din nedesăvârșirea noastră, se naște o incontestabilă vulnerabilitate psihică o inferioritate morală, cred musulmanii integriști, care opun nebuniei îndoielii permanente nebunia imuabilei certitudini. Ei ignoră până la ce punct am putut noi miza pe aspirații nemărginite și am putut transforma însăși insuficiența noastră într-o dorință de peregrinare și de scotocire, luând-o ca remediu suprem împotriva depresiei. A exhuma schelete, a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și abrahamice, aș îndrăzni să aduc o obiecție acestui mod de a pune pe același plan două challenge and response ireductibile și una și cealaltă. Că o minoritate în balotaj încă de la origini se consideră poporul ales, bravo! Această frumoasă nebunie îți permite să reziști în momente de restriște. Cel slab pe pământ se aliază cu cel tare din ceruri. Asta ține de războiul psihologic purtat cu iscusință. Poporul evreu n-ar fi supraviețuit fără acest "delir de interpretare", Vechiul Testament fiind
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Conținutul vasului dă pe dinafară. Statele Unite, noul Israel? Un confident al Providenței care are pe deasupra și prima armată și cea mai puternică monedă din lume ar trebui să inspire celor slabi, națiunilor mijlocii, care n-au șansa să poată da nebuniilor cauțiunea unui Manifest Destiny, un reflex de salvgardare. Absența frontierelor comune cu țările pe care Statele Unite le agresează sau le ocupă îl justifică pe agresorul îndepărtat (chiar și după 11 septembrie) să dea prima lovitură fără să se aștepte la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
recuzită pe măsura pungii fiecăruia. Voltairienii și misticii, care împărtășesc în secret disprețul față de aceste naive contrafaceri, amuzați și unii și alții de faptul că lumea se înghesuie să atingă, la Roma, picioarele Sfântului Petru, sunt animați de o aceeași nebunie trufașă: ei neglijează biologicul și handicapul de nevindecat al celor născuți prematur. Nu înțeleg nevoia copiilor lui Dumnezeu sau ai Rațiunii, cu trupșoarele lor bicisnice, vulnerabile, de a-și găsi undeva un teritoriu al lor, un cuib primitor. Iar noi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ar trebui totuși să se impună. Este ceva cu totul excepțional ca un cuvânt în -ism, născut după Revoluția Franceză, a putut da naștere și unei tendințe mai importante decât o simplă sectă extravagantă, un partid volatil sau o scurtă nebunie panurgică și ucigașă. Ideologiile născute după revoluția Franceză nu sunt în ton cu dezvoltările durabile. Sionismul era și el o astfel de dezvoltare, de altfel printre ultimele născute (termenul nu datează decât din 1890). Se bazează pe un postulat limpede
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
situația familială care, la vederea unui bărbat solitar, îl poate neliniști pe omul de rând, va fi trecut fără dificultate. Întrebarea nr. 3, ultima șansă, nu lasă prea mult timp pentru jocul cu petalele de margaretă*. Un pic, mult, la nebunie. Un expeditiv va răspunde: "Este evident că vă iubesc mult, altminteri n-aș fi aici", iar răspunsul dat, chiar și într-o engleză stricată, va mai risipi anxietatea (cel puțin aparent). Cam ăsta-i nivelul deficitului de securitate de sub bicepșii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
coloniza" înseamnă pentru ei "a civiliza". Le faci adică niște servicii unor arierați, le aduci știința, medicina, modernitatea, egalitatea bărbat / femeie. E ceva generos, umanitar, arhilăudabil. Și atunci, cum poți să arunci cu pietre, cu bombe? E oribil. E o nebunie. Pur și simplu, ei nu înțeleg. Dar, acestea fiind spuse, să nu disperăm, înveți la orice vârstă. Ei da, chiar așa. Noi îl calificăm drept colonist pe sionistul religios convins că nu face decât să se întoarcă acasă, că-și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cât de cât mersul lucrurilor, eu i-aș împărți prompt în două categorii: psihorigizii și iluminații (naivul bine informat și scepticul decis făcând figură de perlă rară). Care-i credința politică sau religioasă care nu funcționează cu rea-credință? Iar între nebunie și credință, care-i zeul care ar vedea diferența? Cea din urmă nu mută munții din loc de fiecare dată dar nu înarmându-te cu un altimetru și cu un teodolit ajungi în vârf. I-aș recomanda mai degrabă candidatului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
2 Vezi Cahiers de médiologie, "Qu'est-ce qu'une ronte?", nr. 4, Gallimard, 1998. * Atunci când smulge petalele unei margarete încercând să afle dacă este iubit(ă), francezul (franțuzoaica) dispune de cinci răspunsuri în ordinea: "un pic", "mult", "cu pasiune", "la nebunie" și "deloc". În fapt, patru șanse din cinci. (n. trad.) * Arbore din America, din familia euforbiaceelor care produce un latex foarte veninos. Mai este numit și "arborele otrăvii" sau "arborele morții". (n. trad.) * Révolution dans la révolution, eseu politic al
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cânta așa de puternic, încât îi auzeam deslușit gâlgâitul gușii. Era așa de aproape, încât dacă aș fi întins mâinile, am fi dat de ea. Ne amețea cântecul ei de foc, ca o revărsare strălucitoare, ne înfășura ca într-o nebunie; și din sălciile din împrejurimi și din livezile costișelor veneau răspunsurile în prelungi tremurări melodioase și arzătoare (...). Și nici un glas, nici o ființă omenească pe uliți. Eram singur și așteptam să se întâmple ceva, o minune poate." Momentul de odinioară frizând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ibsen. Din Omul de geniu de Lombroso. Geniul, această unică putere omenească înaintea căreia poți să-ți pleci genunchii fără rușine, a fost clasat, de cătră mai mulți psihiatri, alături cu crima, printre formele teratologice ale spiritului omenesc, printre varietățile nebuniei... Aristot marele străbun al filosofilor noștri, și din nenorocire încă maestrul lor remarca deja că subt accesul congestiilor cerebrale "mulți deveneau profeți, poeți și sibile: și că Marcu din Siracusa versifica foarte bine când judecata îi era rătăcită, pe când, același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
același, odată vindecat, era incapabil. ... Taine zice în Istoria literaturei engleze: Acești oameni (geniile) zac răniți de măreția facultăților și de neastâmpărul dorințelor lor. Unii stânși în stupoare și beție, alții usați de plăceri sau de muncă; aceștia precipitați în nebunie sau sinucidere; ceilalți svârliți în neputință sau culcați de boală. Cei mai voinici își duc rănile crunte până la bătrânețe; cei mai fericiți, deși vindecați, poartă cicatricele rănilor... Pascal zicea că extremul talent atinge nebunia extremă, și a dat și el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sau de muncă; aceștia precipitați în nebunie sau sinucidere; ceilalți svârliți în neputință sau culcați de boală. Cei mai voinici își duc rănile crunte până la bătrânețe; cei mai fericiți, deși vindecați, poartă cicatricele rănilor... Pascal zicea că extremul talent atinge nebunia extremă, și a dat și el exemplul doveditor. Caractere degenerative: Au fost mici de stat: Horațiu, Alexandru cel Mare, Balzac; Atila și Aetius cei doi generali din câmpiile Catalaunice, Cromwell, Wellington și Napoleon I; Cooper, Voltaire, Michelangelo, Calvin, Mélanchthon; Thiers
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Cânta cucoșu-ntr-însa ș-o fată de departe venea cu moara... Era în pădure un pădurar singur cuc. Au murit de tifos toți ai lui?... Ș-aude glasurile codrului și vede fantasme de neguri, fantasma vântului, a codrului... Cum îi vine nebunia, adică, încet-încet... Viața maicei mele. 24 Oct. 08. De când îmi aduc aminte, până la moartea ei; vorbesc și despre Mitică, fratele meu care a murit, și despre nașterea lui Vasilică 13, despre temperamentul de nepăsător al tatei ș.c.l. Buzdugan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în marele întinderi ale Podoliei și Hersonului, până la Kiev și dincolo, bate tunul și curge sângele. În câte colțuri se sugrumă frați pe frați; în câte târguri ulițile "Jidovimii" sunt înecate în sânge și zăgăzuite cu mii de cadavre... O nebunie roșie bântue fără stavilă în țara stepelor, și parcă bate dintr-acolo un vânt de nenorocire și de nemărginită tristeță. Fără îndoială, în om trăiește o fiară. Vai de el, când gratiile au fost rupte și bestia adulmecă sânge... Tunul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ianicerii purtau ciubote ferecate. Sultanul poartă turban cu surguciu trei pene de bâtlan de Creta albe cu spic fumuriu. Akivgiii călărime ușoară și de pradă care merge înainte și pe laturile ordiei împărătești. Întăiu atacau Azabii, după aceea ianicerii. Deliii nebunii, îmbrăcați în piei de fiară, leoparzi și lei. Amestecați cu urdia umblau dervișii, cu comanace înalte de păr de cămilă. Spahii cu flamură roșie cavalerie regulată cu pavăză, arc și curasă. Tabere de care cu proviant. Steagul ienicerilor era alb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
muta hotarul văduvei, nu intra în ogorul orfanilor, căci se va ridica asupra ta județ aspru. În ziua necazului adună-ți puterile. Biciul pentru cal, frâul pentru măgar, nuiaua pentru spinarea smintiților. Cânele se întoarce la vărsătură și nebunul la nebunie. (Pr.) Ca să mânânci borș, n-ai nevoie de dinți. *1 Unii sunt ceva. Prefer să fiu cineva. *1 Puterea unui stat e neapărat în raport direct cu valoarea individuală a cetățenilor, ori și cât de bună i-ar fi constituția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
noaptea a venit tata acasă și i-a spus mamei: "Pachiță, căpitanul Ionescu a murit. A jucat cărți și a dat: mantaua, sabia, cizmele, sania cu cai și la urmă a scos pistolul și s-a împușcat." Asta nu-i nebunie adevărată? Să vii din război sănătos acasă și să te împuști singur ca un nebun? Deși eram copil mic, m-am îngrozit și deși am 86 de ani și trei luni acum când îmi scriu viața, eu n-am pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
în pământ dragul meu a intrat. Și cum plâng acum când scriu aceste rânduri jalnice, așa am plâns și atunci când m-am despărțit de el pentru totdeauna. I.Mitru nu era așa de rău, dar omul la mânie cade în nebunie ! Așa că directorul l-a băgat în mormânt pe acest odor de elev cu suflet de înger. În vara anului 1902, cică am făcut o excursie de 2 zile. M-a chemat Dumitru Savinescu, colegu meu de clasă și de bancă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de multe ori ești obligat să-i lustruiești cizmele rivalului tău, celui care abia așteaptă să te arunce peste gard. Și atunci cum mai dispui de libertatea... faptelor tale? Prefer să rămân în compania personajelor, chiar de-s atinse de nebunie, cel puțin știu ce hachițe au. Trăim în afara noastră, ne supunem orbește unor convenții sociale care ne depersonalizează ... De ce ai rămas la Săvenii Botoșaniului, un orășel atât de mic "după vorbă, după port"...? Să te fi dus și tu spre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în întreaga societate, este nevoie de un minim de moralitate atâta cât să nu se înjunghie oamenii între ei. Invidie, orgolii, dușmănii au fost și vor fi. Să fim serioși, nu prea știu cazuri de poeți "îngerași", fermentul poeziei este nebunia, păi nebunia nu prea face casă bună cu moralitatea. Poezia, pentru a fi credibilă, are nevoie de sinceritatea autorului; căci unde-i sinceritate e și divinitate. Piatra Neamț Botoșani, 9 febr. 2012 (Revista "Conta", nr. 9, 2012) Gabriel CHIFU Când vrei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
societate, este nevoie de un minim de moralitate atâta cât să nu se înjunghie oamenii între ei. Invidie, orgolii, dușmănii au fost și vor fi. Să fim serioși, nu prea știu cazuri de poeți "îngerași", fermentul poeziei este nebunia, păi nebunia nu prea face casă bună cu moralitatea. Poezia, pentru a fi credibilă, are nevoie de sinceritatea autorului; căci unde-i sinceritate e și divinitate. Piatra Neamț Botoșani, 9 febr. 2012 (Revista "Conta", nr. 9, 2012) Gabriel CHIFU Când vrei să ajungi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]