9,277 matches
-
pământești și-au arătat unii altora o dragoste cât de mică. Vom fi orânduiți acolo tot pe „colective”, dar nu de muncă, ca în „raiul” socialist, ci de iubire. Munca noastră aceasta va și fi: să ne iubim cu o nesfârșită iubire. * Cel mai dostoievskian personaj din Evanghelii mi se pare a fi tâlharul cel bun, a cărui complexitate rezultă chiar din oximoronul prin care l-am definit. Cei doi tâlhari răstigniți împreună cu Iisus prind glas numai în una din cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
rămas Mama noastră a tuturor, Maica Cerului și a pământenilor. Ea ne ocrotește și ne ajuta, se roaga permanent la Fiul ei. Ea este Maica Iubirii și a Durerii. Prin inima ei de Mama a trecut sabia ucigașa a Durerii. Nesfârșit de mare și adâncă a fost durerea ei când a văzut pe Fiul judecat și răstignit nefiind vinovat. Noi ne întristam când ne gândim ce mult a suferit. Suferință a fost fără margini, cum altă nu mai poate fi. A
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ajutorul ei și a Fiului ei, ca alt ajutor n-am. Uneori povară vieții mă doboară. Dar mereu rugându-I, îmi dau noi puteri să înfrunt toate valurile și ispitele, că nu-i lucru ușor să le înfrunți. Cugetând la nesfârșita bunătate a Maicii Domnului m-am gandit la lumea de azi în care, uneori, parcă nimeni nu te mai cunoaște. Parcă pe zi ce trece, tot mai puțini sunt cei buni, credincioși și milostivi. Dar Bunul Dumnezeu ne mai scoate
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
liniștea, fără care se așteaptă o teribilă represiune, școli deschise, cu anume dascăli și programul corespunzător, literatura care nu ațâță spiritele și, în loc de teatru, se revarsă valurile de armonie ale reprezintațiii de operă./ .../ Așa, cred unii, poate să meargă până la nesfârșit, de la o generație de fericiți la alta./ Da, la suprafață așa este. Dar mai e ceva la fund./ Se poate ca cei de acum, într-un moment de slăbiciune, să primească așa ceva. Se poate ca, la capătul tuturor sforțărilor, la
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ambițiile, gloriolele, rivalitățile ei publicitare, susceptibilitățile și narcisismele ei ! Un spirit lucid nu o poate privi decât sub specia farsei. Dincolo de circul acesta, rămâne ceea ce Lovinescu numea „sentimentul labilității universale”. După câteva milenii, egale în definitiv cu o clipă în nesfârșitul vremii, până și numele lui Shakespeare va fi uitat. Cel mai uriaș geniu, cea mai colosală capodoperă ajung, în inexistență și uitare, totuna cu orice nulitate. Non omnis moriar - ce iluzie ! Cu toate acestea, insul stăpânit de demonul literaturii nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ca și poezia, ca și sfințenia. Lucrul acesta l-am înțeles mult mai târziu. Viața și marile cărți ale lumii m-au făcut să știu că adevărata bunătate, cu zâmbetul ei îngăduitor și perspicace, cu răbdarea ei imensă dar nu nesfârșită, e totdeauna genială și puternică, orice ar crede cinicii și așa-zișii oameni „tari”, adică slăbănogii sufletești. Matriona, cea căreia i se ia totul, care lasă să i se ia totul, rămâne ființă tare și biruitoare. Am mai aflat și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mediul înconjurător și de posibilitățile modeste de trai. Asupra acestei verișoare mi-a atras atenția unchiul Constantin, de a cărui mărturie mă folosesc pentru a nu aprecia cititorul că n-aș prezenta fapte reale și aprecieri corecte. Am înțeles, cu nesfârșit regret, cum se pierd valorile românești acoperite și zdrobite de sărăcie și de uitare. UNCHIUL ȘTEFAN. Pe el l-am cunoscut mai puțin. Vârsta la care se făcea stagiul militar l-a prins fără a termina școala normală. S-a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
-l iert, să nu-i tulbur somnul de veci cu astfel de fapte nsemnificative. Glasul ei mi-a șoptit: „Nu vreau să sufere din cauza mea”. Și l-am lăsat în pace. Pentru noianul de suferințe prin care a trecut, pentru nesfârșita ei răbdare, mă întreb ca și Panait Cerna, „Cum a putut să stee laolaltă atâta chin și-atâta bunătate”.!?!................ D E S P R E T A T A Un om mic de statură cu ochii verzi, cu barba și
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
să beau cu prieteni. Dar nimic nu e sigur în această lume joasă. Ți-am scris atâtea scrisori de o săptămână - mereu în gând, și câteodată nu mai știu dacă ți-am trimis acea scrisoare sau ea a rămas în nesfârșitele sertare ale spiritului meu. Nu pot distinge mereu între vis și realitate. Asta poate spune că sunt gata copt pentru nebunie! În orice caz, nu mi-e frică de nebunie; nu-mi mai e frică de ea! E ceea ce în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
forte, controlate și îndelung studiate (pe care le-am urmărit, având șansa să mă număr printre spectatorii serii), se va menține, atunci fericiții participanți la Festivalul Artelor vor păstra viu în suflet ecoul acestei prestigioase manifestări! Aplauzele sincere, generoase, parcă nesfârșite, au aureolat o seară de neuitat. Cu adevărat, programul, așa cum prevedea experimentatul și subtilul Ioan Holender în deschidere, este menit să ofere tuturor o atracție specială, în interpretări cu totul aparte și unice în felul lor. Reușita primei ediții a
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
Nu întâmplător, aplauzele au devenit uneori sacadate, ca probă că emoțiile provocate de scenă au mers unanim unde trebuie, stimulând emoțiile auditoriului. Ovațiile au continuat cu aceeași intensitate. În actul III însă, la aria tenorului, s-au constituit în ropote nesfârșite, domolite doar de intervenția dirijorului, care a schițat cunoscutul gest de reluare a ariei, pe care Daniel a repetat-o în aceeași notă de seninătate, ușurință și măiestrie. Păcat că după demonstrarea unui înalt profesionalism pe plan vocal, soprana, făcând
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
plânsul și ajungeam cu un nod în gât la noul loc de muncă. Încercam să pornesc mașina uriașă, dar aceasta rămânea nepăsătoare la încercările mele. Cele opt ore în care nu făceam nimic și eram supravegheată continuu, erau cumplite și nesfârșite. A trecut iarna și a venit primăvara. Prin martie, am primit un strung mic care funcționa și mi s-a dat de lucru, în sfârșit. Oamenii parcă s-au îmbunat, iar eu am început să mă obișnuiesc. Odată cu venirea din
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
județ, oamenii se opreau în loc. Unii salutau. Părea o localitate populată mai mult de oameni săraci, dar am fost asigurate că este, totuși, o comună de oameni gospodari și înstăriți. De o parte și de alta a drumului erau șesuri nesfârșite pe care se zăreau zeci de vaci, cai și oi care pășteau. La intrarea în satul de reședință, pe un panou decolorat și strâmb, abia se mai zărea scris: „Bine ați venit în satul Fundoaia!”. Senzația de sărăcie m-a
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
electric. Lupta zilnică pentru aprovizionare era cumplită, nu se mai găsea nimic prin magazinele care erau mai tot timpul goale. Pâinea, uleiul, făina și zahărul se dădeau pe cartele. Cozile la lapte, la carne sau la alte produse alimentare erau nesfârșite. În blocurile insalubre și reci, urât mirositoare, era frig, era întuneric și era foame. Despre apă caldă aproape nici nu putea fi vorba. O dată 87 pe săptămână, dacă ajungeam acasă, făceam duș cu apă din calorifer. Apa aceasta era când
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a spus cu glas ridicat și m-a împins ușor pe locul din spate al mașinii. Nu m-a poftit să iau loc în față și nu mi-a adresat nici măcar un salut de politețe. Drumul mi s-a părut nesfârșit și mă simțeam stingheră și neliniștită. Ajunsă la comună, atent supravegheată de secretar, am dat jos, așa cum îi văzusem pe cei de la Șesu, tabloul cu Ceaușescu, care stătea la loc de cinste în biroul meu. Cărțile din bibliotecă au fost
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu salată, o băutură și o cafea cu ciocolată, frișcă, ori prăjituri. La bufete era mereu aglomerat datorită mirosului irezistibil de grătar și de cafea naturală. Am gustat ceva în picioare, am băut o cafea și am alergat pe holurile nesfârșite în căutarea cabinetului profesorului de filosofie. O frenezie ciudată pusese stăpânire pe mine. Simțeam că sunt gata să descopăr o altă lume despre care nu cunoșteam nimic. M-am oprit lângă o ușă pe care era o tăbliță neagră. Pe
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
alții ca voi. V-au aranjat ticăloșii de ospătari. Veți mai primi și la Sala Palatului niște prafuri, după care vă veți simți bine. 205 Cineva o să vă conducă în sala unde au loc lucrările în plen ale congresului. Șuvoiul nesfârșit de tovarăși și tovarășe îmbrăcați în costume, așa cum primiseră dispoziție, intrau în Sala Palatului, cu mapele sub braț. Pe canapele din anticamerele grupurilor sanitare, zăceam aproape leșinați: bărbații într-o parte și femeile în cealaltă, așteptând prafurile salvatoare. Eram cam
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de Foc și înapoi. Distanțele dintre etapele noastre nu erau mari, două-trei sute de kilometri, dar șoselele fiind proaste sau "inexistente", soluția cu avioneta era mai convenabilă. Prima escală a fost Temuco, apoi Valdivia, zona vulcanilor, a lacurilor și pădurilor nesfârșite. Priveam prin geamurile avionetei covorul verde întretăiat ici și colo de râuri, cascade, lacuri și munți cu crestele înzăpezite, un spectacol fascinant. Chile are 2085 vulcani, din care 55 sunt considerați încă activi. Fac parte din "cercul de foc" al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
duc în Parc, mă așez pe banca aceea și e minunat. Crezi dumneata că eu aș fi putut pleca în occident cu banca aceea în spinare?".) La toate cele se mai adaugă și speranța că răul nu poate continua la nesfârșit și că poate va lumina cândva soarele și pe ulița noastră. Știam de la materialism dialectic faptul că "acumulările cantitative duc la saltul calitativ". Se adunaseră prea multe în cele 4 decenii ale "epocii de aur" și mai devreme sau mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și doamna a murit"... Nu știam... dar știam că. doamna locuia la Cluj și mai știu că această veste, tulburătoare, îmi amintește de o poveste plină farmec, o poveste stranie care i-a unit și i-a despărțit într-o nesfârșită căutare. Am plecat îngândurat cu două sticle cerneală Pelikan în buzunar, gândindu-mă la moartea prietenilor mei, încă nu atât de bătrâni. Flacoanele, care îmi umflă incomod buzunarele, îmi amintesc de o schiță a Salom Alehem despre "Frate-meu, Eli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
științific al noțiunii, adică nu ne aflăm în marea psihiatrie; dar ne aflăm în marea disperare, într-o agitație care sugerează o posibilă, nesperată, salvare. S-a scris enorm despre această capodoperă. A fascinat pe toți psihologii, a prilejuit serii nesfârșite de analize psihiatrice, s-au. făcut psihanalize peste psihanalize. La marginea dintre abjecție și sublim o margine indecisă, schimbătoare se întrevede dacă nu salvarea condiției umane, totuși încleștarea pătimașă cu care omul visează la această schimbare. Adevăratul balamuc nu are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Cred că a fost un moralist "disperat", dar bolnavii nu sunt obsedați de morală. Dostoievschi este obsedat de om, obsesie în care trăsătura perseverentă, epileptică, și meticulozitatea sunt și ele obsesive. Astfel, nefiind o lecție psihiatrică, opera lui este un nesfârșit comentariu despre om. A descris Dostoievschi natura? A palpitat acest ins așa cum o fac rușii în fața ploii, furtunilor? Nu... Omul a fost universul lui. Omul Dostoievschi a fost tulburător. Dar mai puțin, cred, psihiatru. Și totuși, acest bolnav a deschis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fi sinceră. Este chiar ceea ce am afirmat și eu Nu-ți poți iubi țara numai prin istoria ei. Țara se iubește trăind într-însa, nu se poate iubi doar amintindu-ți de dânsa, cum nu poți întreține o dragoste, la nesfârșit, când una din părți lipsește. Sentimentul devine amintire. O lungă absență, care poate însemna un lung dor, nu înlocuiește o prezență. Spațiul impune prezență. Spațiul este concret; timpul trecutul, abstract. Țara nu se iubește prin corespondență și se uită prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
vă spună corăbierii, nu ceilalți navigatori, căci pe aceș tia huruitul mașinilor îi împiedică să audă suflul mării, iar fumul de cărbuni le ascunde oceanul albastru de sus, cu miriadele lui de corăbii azurii care navighează în cău tarea marelui nesfârșit. Să vă spună corăbierii !... O pătură pe punte și un maldăr de parâme sub căpătâi ! Dar colea jos este etrava ca obada unei roți gigantice, înghițind într-o rostogolire și creasta, și fundul văii, și ridicând în jerbe spumegânde colbul
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
sute de legionari, numărul lor crescând mereu. Profesorul Ion Dobre , comandant legionar, venise chiar în cămașă verde și, suit pe piedestalul grilajului, dădea tonul cântecelor legionare. După ce Regele Mihai a ieșit în balcon și a salutat mulțimea, fiind răsplătit cu nesfârșite ovații, ne-am încolonat și am pornit spre statuia lui Mihai Viteazul. Aici, alte cântece, alte urale și apoi coloana, de mai multe mii de legionari, a pornit pe Bulevardul Brătianu. Dobre mergea în frunte, dirijând cântecele, iar între cei
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]