10,100 matches
-
nou univers tainic în care imaginarul trăiește alături de ecourile realului. Chiar îndrăznelile gestuale sunt un ecou al unor trăiri. , spune Hans Hartung. Folosind limbajul formelor esențiale analizate anterior, înțelegem modul de organizare a suprafeței și spațiului cu linii și forme orizontale și verticale ce duce spre compoziții simetrice și asimetrice. Rolul lor în istoria artei este esențial, de la primele manifestări de arhitectură până în zilele noastre. 2. Crucea Cea mai simplă compoziție cu orizontale și verticale este crucea. Indicând cele patru puncte
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
C.I. Giurescu T. Burckhardt Această formă de trecere ne invită în lumea misterului, a tainicului, a necunoscutului, iar sensul său simbolic este trecerea de la profan la sacru. De la porțile cele mai simple, realizate din doi stâlpi verticali și o bârnă orizontală din lemn, complexitatea compoziției sporește odată cu numărul de elemente din care este construită, ajungând până la porțile complexe, bogat ornamentate, din arta populară și culminează cu arcele de triumf. Frumusețea unei porți constă în armonia proporțiilor, raportate mereu la om, ca
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
de triumf. „Poarta sărutului“ de C. Brâncuși este tot un arc de triumf, frumos echilibrat, care te impresionează prin perfecțiunea proporțiilor și prin austeritatea decorativă. Semnul sărutului integrat în stâlpii masivi atinge desăvârșirea, iar friza care se desfășoară pe lintoul orizontal este de mare discreție. De obicei, arcele de triumf, copleșitoare prin proporții, sunt împovărate cu basoreliefuri decorative sau figurativ narative care simbolizează sau ilustrează un eveniment istoric, amintind de o mare izbândă. În artele vizuale poarta este o formă importantă
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
un traseu semicircular sau de trasee cu segmente parabolice sau elipsoidale, liniile cu o mișcare vălurită ne propun o dinamică mai blândă, mai liniștită, mai cursivă în imagine. Ele nu au caracterul tăios al întâlnirilor în unghiuri ascuțite dintre liniile orizontale cu liniile oblice. Liniilor curbe le lipsește cruzimea acestor întâlniri tensionate, de orientări și întâlniri de linii și forme oblice. Studiind relațiile care se nasc între curbe, constatăm că ele sunt de atracție sau de respingere. De asemenea, ele pot
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
trasate cu rafinament și eleganță absolută. Poziția aleatorie între formele din imagine duce la dezordine și haos. Compoziția statică sau dinamică a formelor este elementul esențial pentru reușita unei compoziții expresive. IX. Stabilitatea formelor în imagine a. Cu cât latura orizontală a formelor este mai mare, cu atât stabilitatea este mai fermă. b. După poziția pe care o are în imagine, aceeași formă poate să fie stabilă sau instabilă. O suprafață triunghiulară cu laturile egale poate să cunoască următoarele situări în
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
o formă la început de drum pe orizontală sau la sfârșit de drum pe verticală, dar poate să sugereze o posibilă traiectorie ascendentă prin pătratele 5 și 3. Pătratul 3 îl citim fie ca pe o formă obosită de trecere orizontală prin imagine, fie ca pe un element care a pătruns de curând în compoziție și urmează să alunece fie pe o direcție oblică trecând prin pătratele 5 și 7. Mai puțin interesant vizual și grafic este pătratul 6 situat în
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
a umbrei în compoziție. Pentru fiecare grafician, umbra face parte din arsenalul de modalități de expresie cu ajutorul căreia se pot obține, prin studii și numeroase încercări, rezultate imprevizibile. XV. Narațiunea etajată Compoziția imaginii în două sau mai multe REGISTRE (benzi orizontale, dreptunghiulare de formă alungită) pune probleme noi în ordonarea imaginii. În acest caz, este vorba de realizarea unei narațiuni în imagini, în care să se înțeleagă cu claritate despre ce este vorba și ce se întâmplă în suita de lucrări
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
mai fie segmentate, asemenea unui decupaj regizoral pentru desenele animate. Asemenea structuri plastice narative se adresează mai ales copiilor, dar, de multe ori, ele pot să comunice și oamenilor maturi multe lucruri numai prin imagine. Uneori întâlnim în aceste compoziții orizontale și acțiuni paralele care se suprapun, fiecare având o anumită valoare, deci intensitate de gri sau de culoare, pentru a putea fi urmărită și înțeleasă. Se întâmplă ca liniile orizontale care ordonează casetarea desenului să se întrerupă și, în unele
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
multe lucruri numai prin imagine. Uneori întâlnim în aceste compoziții orizontale și acțiuni paralele care se suprapun, fiecare având o anumită valoare, deci intensitate de gri sau de culoare, pentru a putea fi urmărită și înțeleasă. Se întâmplă ca liniile orizontale care ordonează casetarea desenului să se întrerupă și, în unele locuri, să se realizeze comunicarea și pe verticală între registre. Farmecul acestui gen de lucrări constă în unitatea stilistică a elementelor componente, ajutate de textul explicativ. Parcurgând cu privirea o
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
schimbarea orientării formelor în imagine. Modalitatea cea mai simplă urmărește schimbarea direcției unei linii sau a unui volum care modifică tensiunea compoziției, o dinamizează și îi accentuează dramatismul. Primul mod de a deranja, de a strica tihna unei linii drepte, orizontale, verticale sau oblice este accidentul pe traseul grafic, o scurtă schimbare de direcție și revenirea la vechea orientare. Aceasta poate să fie o modalitate de a scoate din monotonie și de a anima o linie sau mai multe. Modificarea direcției
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
ar putea fi receptat, iar dacă spațierea ar fi prea regulat orânduită, structura compoziției s-ar matematiza și ar muri. Prin izolare ei înțeleg că raportul dintre forme trebuie realizat mai curând mental decât vizual. În mod normal, nici o perspectivă orizontală nu stabilește o relație fizică între formele vizuale țintuite în siguranță pe pământ de forța gravitației, s-ar putea spune că mai curând niște forme imateriale par să plutească pe un fundal viu. * * * (F. Maraini). Relația dintre ritmurile conturului și
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
evaluarea pe care ea o face "revoluționarismului" și la variatele critici la adresa societății internaționale de state pe care le fac susținătorii acestei perspective. Bull (1977: 22) argumenta că esența revoluționarismului poate fi găsită în credința lui Kant într-un "conflict orizontal între ideologii, ce taie de-a curmezișul granițele statelor și divizează societatea umană în două tabere cei care cred în comunitatea imanentă a omenirii și aceia care îi stau în cale; dreptcredincioșii și ereticii, eliberatorii și oprimații". Conform interpretării kantiene
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Amsc-AGosc-Gr. Solul are un conținut de 232 mg la % săruri solubile și o reacție slab alcalină (pH = 8,3). Se găsește pe văile pâraielor (Pârâul Ezăreni) cu apă freatică la mică adâncime. Este prezentă eroziunea de suprafață, care, pe platouri orizontale și foarte slab înclinate și versanți cu pante până la 4-5 %, se desfășoară lent până la moderat, cu pierderi anuale de sol în limite admisibile. Pe versanții cu pante mai mari există condiții potențiale de manifestare a fenomenului cu o intensitate moderată
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
e părerea lui! Ea 2: Ba e și-a mea! El n: Vorbești ca liniile din schema lui defetistă! (în continuare e pasionat, învăluitor, halucinant) Dar mai este o schemă, una desenată chiar pe spatele celeilalte. Și toate liniile verticale, orizontale, curbe sau oblice duc acolo unde vă așteaptă soluția, rezolvarea! Mai uitați-vă la voi și de pe partea cealaltă a voastră și veți avea surprize. (pauză în care înțelege că i-a prins; mergînd de la unul la altul) În fond
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
izbutește „să se supravegheze”, supravegherea, putem afirma, este întotdeauna colectivă. Pentru o supraveghere e nevoie de mai mulți. Orice supraveghere presupune bipartism și diviziune. Lumea e fracturată și spectatorul se pomenește confruntat cu această falie care, în contextul unei supravegheri orizontale, rezultă întotdeauna dintr-o intervenție a cuiva. Nu contează motivele, două tabere stau deodată față în față și, împreună, alcătuiesc imaginea unui univers scindat. La originea acestei divizări - pe care scena o exacerbează - se află, în situația dramatică dată, supravegherea
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
fiecare dată, însă, perspectiva unui beneficiu, material sau moral, motivează acordul dat comanditarilor de către supraveghetorii dispuși în orice clipă să slujească, evident, contra cost. Supravegherea presupune, în mod explicit, profituri economice sau politice. Supravegherea ca activitate concretă (zisă și supraveghere orizontală) nici nu poate fi concepută în afara unei remunerații, indiferent de natura acesteia. Ea rămâne constant legată de o motivație materială. Oare Iuda nu a trădat pentru treizeci de arginți? Supravegherea nu poate fi separată nici de o anumită organizare ierarhică
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
fi vorba de vreo „modificare” a sexului, ci doar de o schimbare radicală de statut. Travestit în călugăr, Ducele dă târcoale pe la Curte, se strecoară în preajma supravegheatului, ca un Dumnezeu „absent și pretutindeni prezent”. El exercită un soi de supraveghere orizontală, similară celei operate vertical de către privirea divină. Ducele urmărește îndeaproape evoluția moștenitorului desemnat și, în același timp, îi descoperă viciile, abil disimulate până atunci. Marea încercare prin care trebuie să treacă Ducele deghizat este, așadar, confruntarea cu revelațiile supravegherii! Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
autorul intitulează tautism, adică o comunicare tautologică și autistă, care produce confuzie și alienare. În calitate de reprezentare, comunicarea e un mijloc de a lega elementele atomizate pentru a obține o legătură puternică, pe care viața o solicită: ierarhii, legături verticale și orizontale, reprezentare. Legătura, obținută din reprezentarea prin semne și semnale care se multiplică "pentru a încerca să găsească realul concret al indivizilor și al grupurilor, cu decupajele lor teritoriale și sociale, se smulge curînd din sine către o mecanică de separare
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
ale organismului dezvoltă separat una de cealaltă două concepții ale comunicării. Ca reprezentare, comunicarea este un mijloc util de a lega elementele stocastice, atomizate, pentru a obține legătura puternică pe care o cere viața în societate: ierarhii, legături verticale și orizontale, reprezentare a reprezentării prin semne și semnale 5. Ca expresie, comunicarea este legătură internă și participare totală. Dacă anumite etape și ierarhii sînt necesare pentru a înnoda între ele elemente care, prin definiție, sînt deja niște totalități, scopul este acela
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
C) Interacțiunea Noțiunea de circularitate pusă astfel conduce la aceea de interacțiune generalizată a observatului și a observatorului. Interacțiunea devine ea însăși sistem. Toate temele obișnuite ale sistemismului în metafora sa organică sînt reluate aici: sub-sisteme, medii, comunicații verticale și orizontale între elemente, totalitate, non-somativitate, excluderea relațiilor unilaterale între elemente, retroacțiunea, echifinalitatea, homeostasia etc. 52 Dar, deja, o originalitate accentuată la Bateson: interacțiunea se definește printr-un schimb între sub-sisteme, schimb de informații caracterizate printr-o diferență. Informația este o diferență
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
recunoscători acestei concepții mai mărginite asupra spațiului, pentru că, transformând convergența în paralelism, lumea noastră s-a simplificat de o manieră absolut salutară. Ea ne dă posibilitatea de a structura spațiul vital cu o rețea de paralele verticale suplimentate de paralele orizontale și astfel ne furnizează instrumentul cel mai simplu și mai perfect pentru orientarea spațială pe care mintea ar fi putut să-l inventeze. Imaginați-vă câte complicații s-ar fi ivit în domeniul matematicii și în soluționarea treburilor noastre zilnice
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
a încheieturilor corpului. Vizual, lumea este plină de o atracție descendentă similară, a cărei influență asupra caracterului dinamic al lucrurilor pe care le vedem poate fi ilustrată de diferența între ceea ce se întâmplă din punct de vedere vizual pe suprafețele orizontale și pe cele verticale. Comparați ceea ce se întâmplă cu simpla imagine a crucii în fiecare poziție (figura 11). Din punct de vedere geometric, ele sunt identice. Nu există nici o diferență în ceea ce privește sensul în care sunt orientate față de centrul de control
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
figura 11). Din punct de vedere geometric, ele sunt identice. Nu există nici o diferență în ceea ce privește sensul în care sunt orientate față de centrul de control al atracției gravitaționale. Vizual, dinamica lor diferită face totuși din ele două figuri foarte diferite. Crucea orizontală mărturisește propria-i simetrie geometrică. Cele două bare îndeplinesc aceeași funcție, iar punctul în care se intersectează este, evident, centrul de echilibru al figurii. În planul orizontal, toate direcțiile spațiale sunt permutabile, cu excepția cazului în care li se conferă un
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Vizual, dinamica lor diferită face totuși din ele două figuri foarte diferite. Crucea orizontală mărturisește propria-i simetrie geometrică. Cele două bare îndeplinesc aceeași funcție, iar punctul în care se intersectează este, evident, centrul de echilibru al figurii. În planul orizontal, toate direcțiile spațiale sunt permutabile, cu excepția cazului în care li se conferă un anumit rol. Din moment ce toate punctele figurii orizontale au aceeași relație cu baza, cele două bare se echilibrează una pe cealaltă și, prin urmare, stabilesc centrul în jurul căruia
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în contradicție cu ea. Cât de diferit este efectul perceptiv al aceleiași figuri în poziție verticală! În acest caz, o axă verticală a simetriei, și anume bara verticală a crucii, devine o coloană vertebrală a figurii. Față de axa verticală, bara orizontală se întinde de o parte și de cealaltă, ca ramurile unui copac sau brațele unui om. Centrul sparge unitatea barei orizontale și o transformă într-o pereche de aripi simetrice. Prin contrast, cea verticală abia sugerează încrucișarea. Întărită de vectorul
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]