14,286 matches
-
neliniștea În care și-o trecea pe cea de-a doua. Thomas avea uneori impresia că nu-și aparține lui Însuși aproape deloc. Fusese, Încă de la Început, În parte, al părinților, un strop al bunicii, un altul al Învățătoarei, un pic al unui coleg, destul de mult al altui coleg, o mare și timpurie prietenie, Înainte de Jesper; băiatul acela Îl dezamăgise mai tîrziu și luase cu el destul din Thomas; primele fetișcane Își luaseră și ele partea. Casa regală primise ceea ce i
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
vizită de lucru” prin secțiile noastre de Urgențe, Terapie Intensivă, Chirurgie și nu numai, să ia contact direct cu adevărata suferință, cu lupta noastră inegală cu moartea, lipsiți de arme și muniție. Poate că ar deveni puțin mai buni, un pic mai obiectivi și mai puțin orgolioși și egoiști. Poate că ar înțelege că sănătatea se poate asigura numai acordând șanse egale populației prin asigurarea bugetului potrivit necesităților reale, prin asigurarea asistenței medicale în cabinete cu aparatură performantă și aprovizionate permanent
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
bine, putem discuta, domnule Tinu... Suntem singuri, îl asigură el, făcându-se comod pe scaun lângă patul bolnavului, strângând atent mâna acestuia. Dacă dorești puțină apă proaspătă, sămi spui. Beau și eu puțină și îmi dau și pe față un pic, să-mi pot păstra atenția trează... Știi, nu am dormit în noaptea aceasta deloc. Marian Malciu - ... Domnule doctor..., am înțeles. Nu acum, mulțumesc! Voi cere eu dacă... Am înțeles și ce mi-ați cerut, cred eu, destul de bine... Nu știu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
canalizat pe acest nume, se urcă din nou în pat și fixă tavanul. Revăzu toate acele momente și se răsuci săși găsească cea mai comodă poziție. - Ei bine, Laura dragă, dacă tot nu poți dormi, hai să mai vorbim un pic! Poate lămurim ceva, își vorbi ea sieși, după obiceiul format de ani buni. - Da, draga mea! Sunt de acord... Nu-ți ies din minte hârtiile acelea... dintr-un dosar... Despre ce este vorba, de fapt?... - Era o întreagă documentație pe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
doctor Pavelescu... - Un moment, vă rog, să notez! Deci, bolnavul este domnul Iustin Dobrescu, preciză ea, citind în fișa de internare, iar însoțitor rămâne doamna Iuliana Dobrescu. Pe dumneavoastră, domnule doctor, cred că vă poate primi doamna profesor, dar... un pic mai târziu. Este angajată într-o intervenție chirurgicală acum... Îi voi transmite dorința dumneavoastră. Domnul Iustin Dobrescu să fie pregătit. Doamna profesor intenționează să-l examineze la ora 12.00. Sper să fie în grafic cu intervenția cealaltă. Domnule... Dobrescu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
da? - Da, mami-ma! Așa a zis și mami... Nu volbesc eu flumos meleu? - Ba da, fetița mea! mereu vorbești frumos... La intrarea în spital, doamna Lucreția s-a oprit și a examinat îmbrăcămintea fetiței. A mai aranjat-o un pic și, mulțumită fiind, a dat telefon:Alo!... Suntem la poartă... Da, aștept să vină.Ai volbit cu mami? - Da, Dănuța! Am vorbit cu mami... Va veni doamna Mariana să te ia de aici... Vă cunoașteți bine. Eu va trebui să
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
produsese, se apleca de exemplu spre urechea mea în plină arie a traviatei și-mi spunea „tocmai m ați locuit”. sau, în timp ce traversam un centru comercial se oprea și-mi cerea să rămînem imobili o secundă : „să ne oprim un pic, tocmai mă locuiți”. Uneori nici nu mai recurgea la verbul a locui, se mulțumea să spună „acum” sau „o clipă”. Iar eu înțelegeam ceea ce se întîmpla cu noi, sau mai bine zis cu ea, sau mai bine zis cu verbul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ce mai e nou... să nu uite să sune, din cînd în cînd, la prieteni. să nu uite cînd este aniversarea fiecăruia și să-i trimită fiecăruia cîte o felicitare de ziua sa. să citească în fiecare zi cîte un pic. să-și completeze cultura generală. Proust. Faulkner. thomas mann. să se inițieze puțin în romanul postmodern. Vișniec. să parcurgă în fiecare zi cîte o lecție din manualul de învățat germana fără profesor. să citească presa. să se aboneze la un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în casă, vrea să petreacă și să nu mai rămână și altuia un capăt de ață. Socru-meu abia ți-a dat baraca asta, ca să ne asigurăm un adăpost, sub demnitatea ta. Dar n-avea grijă, nu cer decât un pic de iubire, și las' că-ți realizez eu toate dorințele tale. Rudele? Îți dau voie să le disprețuiești, să rupi definitiv cu ele. Ce-ai avut și ce-ai pierdut? Amândoi, prin iubire, facem un bloc. Stănică strânse încă de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nimic, las', că are cine sa vadă de casă!Stănică, dezamăgit, simulă entuziasmul: - Bravo, moș Costache, ura, să îngropi toți doctorii, carenu știu nimic. Doctorii mi-au omorât pe îngerașul meu! Dumneata și bolnav! A fost acolo o oboseală, un pic de insolație. Aș da tot să am eu sănătatea dumitale! În ziua următoare, moș Costache goni pe toți din casă rugând chiar pe Felix și pe Otilia să plece până seara. Otilia se duse veselă, cu sentimentul că bătrânul se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
așa cum intuia că-i ședea cel mai bine, și-l întrebă: - Să fie oare creativitatea sau gândirea mistică... singurul vehicol și singura bucurie... care ne poartă, pe noi, oamenii, către universurile paralele?... Pesemne întrebarea ei cea profundă fusese pusă un pic cam abrupt. De vreme ce însuși el, Mircea Eliade, atoateștiutorul, după ce rămase mai mult de un minut în concentrare, își lepădă, cu delicatețe, pe noptieră, pipa și ochelarii. Și ghemuindu-se la spatele ei, o cuprinse, în brațele lui, numai tendoane
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fiecare dată când, în toiul amiezii, stăpâna apare și se apropie cu pași legănători de Viorel. 168 DANIEL BĂNULESCU Înfiorător pare faptul că este și galeșă. Femeie de bună condiție, odraslă de extracție dovedit aristocrată, sporovăiește cu el, presară un pic de conversație spirituală și, deodată, slip! c-o mișcare abilă a mâinii, îi înlănțuie capul în cravașă și îl plesnește la fund. Canarul, câinele, pisica, șantierul, toată lumea râde. Nu toată lumea. Dacă în domeniul performanțelor și expedientelor amoroase, Ulpiu Galopenția pare
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să-și pocnească și călcâiele, și bău. Babele rămăseseră jos. Chicotiră. Suporta foamea, amețelile, tăieturile, loviturile de vâslă, măciucă și pumn, dar nu suporta bătaia de joc. - Ce mai face doamna dumneavoastră? încercă Cocondy, intuindu-l înnegurat să destindă un pic atmosfera. - Piulițe. - Poftim?... - Șaibe și știfturi. Șuruburi. Tot felul de chestii dintr-astea. Este muncitor lăcătuș. - Doamna dumneavoastră este una dintre acele persoane excentrice, pasionate de a-și câștiga existența prin muncă? N-ar putea lucra pentru dumneavoastră? Să vă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
până în buricul tavanului cu rafturi, șoptindu-ți la ureche că, da, ea însăși nu ar putea reprezenta, nici pentru mințile cele mai înfierbîntate, un dormitor. Te puteai simți aici în siguranță. În dreapta cărțile, iar pe partea stângă, dacă erai un pic vigilent, dacă ai fi fost, cumva, cine știe ce formație renumită, ai fi putut să-ți zărești discurile. 228 DANIEL BĂNULESCU Nu-i promisese nimic. Ce-i promisese? Dar era clar: chiar dacă nu-i promisese, nu-și putea îngădui nici să riște
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sughiță violent. Se bâlbâi. Experimentă și ea un aer stupid. Rămase și ea cu maxilarele desfăcute. După care, la fel cum un piton își adună progresiv inelele trupului, își repuse și ea în ordine cutele obrazului, se mai jucă un pic cu pachetul de țigări, pentru a-și reveni complet și oftă. - Poate nu greșești... Altcumva nici nu se explică. Altfel n-ar fi izbutit să să ducă la bun sfârșit atâtea lucruri, într-un timp așa scurt... Bravo, domnule Floyd
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-l. O să-l învățăm mai târziu pe de rost... Mută-te la pasajele care-l privesc exclusiv pe invitat. Pufoasa, spongioasa doamnă parcurse, bolborosind, snopuri de rânduri și glisă două file. Nerelevant. Pinky se clarifică totuși că Robin era un pic prea prolix pentru un dadaist. - "Credința mea este că, după mine, destinul va isca un foarte mare artist, de o factură cu totul controversabilă... Ceea ce scriu acum, este, la rândul său, controversabil... Viitorul profet al Artei ce-l... trâmbițez eu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un punct. Doriți să ne comunicați cumva că vă îndoiți de capacitățile dumneavoastră? - Ei da, exact, asta doresc să comunic! Mă cam îndoiesc de capacitățile mele. Ce nenorocire este să te îndoiești? Și ce mare defect e să rămâi, un pic, modest? 261 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI gloduroase, aproape propovăduite, în spectacolele ei, de către directoarea școlii de Balet rusesc, Lubow Egorova... Căinară, nu s-a înțeles bine din care motiv, o expoziție vernisată, în toamna anului 1921, la galeria
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care își azvârleau metaforele, precum cerculețele, către obiectivul omagiat, începînd cu material, de la nemurire în sus. Era tocmai perioada aia în care, în București, se lățise iarăși zvonul că niște puști îndrăzneți și fără manieră se căzneau să umble un pic, cu mitraliera, la viața Comandantului Suprem. Prin marfare au mai respirat, cum au mai respirat, printre scânduri, dar când au fost basculați, laolaltă cu conținutul vagonului de cărbuni, în triajele Gării de Est, Doru Sinistratul de abia se mai ținea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai prețioasă boală din lume, boala de mâini a IF-ului. De abia întindea hoțomanul degetul cu chiureta către ușa casei de bani, că sub atingerea sa fermecată, încuietorile plezneau și săreau, ca broscuțele prin iarba din Cișmigiu, sub apăsarea picurilor ploii!... Molozul de bancnote - patru sarsanale - îl repeziră în Calomfirescu, prin șoferul lui Arvinte, Spînzu, un țigănuș agil și devotat. Numai de-un metru jumătate. Făcut parcă doar din pielițe și cartilagii de liliac. Nu deschisese gura decât cât să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
carne călători până la locul lui, străinul făcu un nou nod și își repuse în ordine trenciul și trebuiră să se scurgă destule secunde. Și mai trebui ca umerii stângi ai veșmintelor victimelor împietrite să le mai fie îmbibați cu destui picuri de sânge. Până când, celor patru membri (cu vechimi diferite) ai trupei IF-ului să li se permită să-și vină, încet-încet, în fire, să se cațere, ca pe marginea unei gropi, evadând din colapsul lor rușinos. Să-și miște din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
jumătate în engleză. N-am bănuit pe cineva pe care să-mi fi rupt pagina despre "șaman". Aproape aș băga mâna în foc că nu mi-a rupt-o nimeni. - Ai auzit de Balzac? - N-am auzit de Balzac. - Nici un pic? - Nici. - Nu l-ai citit pe Mircea Eliade? - Nu. - Auziți, nu l-a citit nici un pic nici pe Mircea Eliade. Să-ți spun drept, sânt seri în care nici eu nu mai știu, cu adevărat, cine-i Mircea Eliade. E
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
șaman". Aproape aș băga mâna în foc că nu mi-a rupt-o nimeni. - Ai auzit de Balzac? - N-am auzit de Balzac. - Nici un pic? - Nici. - Nu l-ai citit pe Mircea Eliade? - Nu. - Auziți, nu l-a citit nici un pic nici pe Mircea Eliade. Să-ți spun drept, sânt seri în care nici eu nu mai știu, cu adevărat, cine-i Mircea Eliade. E totuși un suflet blând... Noaptea trecută, în timp ce-ți savurai vremea, dormind nemaipomenit, ai simțit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vroia să-i spună despre ei, elevii: - Sărut-mâna, doamnă dirigintă! - Bună, Laur! Ce bine îmi pare că te văd, felicitări pentru reușită! A fost greu examenul la Frigotehnie! Ai avut concurență mare! - Nu mi s-a părut! bravează el un pic. - Să știi, școala se mândrește cu tine! De fapt și al ei era acest rezultat; se revoltă deodată. ‘’De ce nu i-a spus direct că este mândră de el?’’ gândi și îl cuprinse o furie inexplicabilă, furia celor 19 ani
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
limba: - Parcă cine nu fură în lumea asta? Numai că unii se numesc cinstiți, și proștii plătesc oalele sparte. Dacă ar fi să-l judeci pe fiecare, noi sîntem buni să stăm în rai, marafeților! Că luăm de colo un pic, de colo un pic? Cinstea-i așa, o broboadă - care-i mai arătoasă, aia ascunde mai multe. C-avem și oameni pe suflet, asta-i altăceva. Așa e meseria. Dai și scapi. Ce, parcă vrei? Ți se pune unu nainte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fură în lumea asta? Numai că unii se numesc cinstiți, și proștii plătesc oalele sparte. Dacă ar fi să-l judeci pe fiecare, noi sîntem buni să stăm în rai, marafeților! Că luăm de colo un pic, de colo un pic? Cinstea-i așa, o broboadă - care-i mai arătoasă, aia ascunde mai multe. C-avem și oameni pe suflet, asta-i altăceva. Așa e meseria. Dai și scapi. Ce, parcă vrei? Ți se pune unu nainte, nu poți să-ți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]