9,079 matches
-
Fâsa de pădure (Anthus trivialis) este o specie de păsări din familia Motacillidae, ordinul Passeriformes. Este o pasăre care se poate observa vara în Europa Centrală din punct de vedere optic se poate vedea destul de difcil. Ea trăiește în poieni, luminișuri sau la liziera pădurilor unde vegetația este deasă, la depistarea ei ajută cântecul specific al păsării. Fâsa de pădure este o pasăre migratoare, care iernează în savanele din Africa Centrală și Africa de Vest. Este o pasăre cu un corp suplu
Fâsă de pădure () [Corola-website/Science/316561_a_317890]
-
este vorba de o localitate cu același nume de lângă strâmtoarea Kerci, din Crimeea. În anul 1402, Alexandru cel Bun a adus moaștele Sfanțului Mucenic Ioan cel Nou la Suceava. Alaiul cu moaștele Sfanțului Ioan au fost întâmpinat la locul numit "Poiana Vlădicăi", în apropiere de Iași, de către domnitor și soția sa, de mitropolitul Iosif, de marii dregători, egumeni, călugări, preoți și credincioși, care l-au însoțit până la Suceava. Acolo au fost așezate în biserică Mirăuți, care cu multe refaceri de mai
Sfântul Ioan cel Nou () [Corola-website/Science/316581_a_317910]
-
confirmată că rezervație floristica prin Hotărârea Consiliului Județean Iași nr. 8/1994 și prin Legea 5/2000. Rezervatia cuprinde o pajiște multiseculara, cu fânețe ce aparțin regiunii de silvostepa din nordul Moldovei, cu pâlcuri de stejar și gorun, bogate în poieni, iazuri și terenuri mlăștinoase, unele din ele cu soluri salinizate. Aici au avut loc numeroase alunecări de teren, formând un microrelief variat care în corelație cu factorii abiotici au dat posibilitatea instalării unui covor vegetal bogat în specii cu caracter
Fânețele seculare Valea lui David () [Corola-website/Science/316661_a_317990]
-
pleacă la bătălie, tocmai pentru a-și apăra credința. Vitraliul este unul din cele două vitralii ale Capelei Martirilor din Saint-Martin-des-Tilleuls, ridicată în 1925 prin eforturile abatelui Boury pentru comemorarea victimelor din comună în timpul războiului din Vendée. Vitraliul "Împărtășania din poiana de la Fruchaud", așezat deasupra portalului de intrare, este cel mai mare din vitraliile bisericii Saint-Pierre din Chanzeaux. Vitraliul arată ceremonia de primă împărtășanie a unui grup de 500 de copii, însoțiți de părinții lor. Cermonia are loc într-o vâlcea
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
existența a două etape distincte de pictură. Peste cea realizată în anul 1782 de Iosif Zugravul, realizatorul ansamblurilor murale arădene de la Șoimuș-Buceava și Mădrigești, s-a suprapus în 1810, aproape în totalitate, un nou decor mural, datorat meșterilor Ioan din Poiana Sibiului și Mihai Borșoș; icoanele din pronaos, atribuite lui Constantin Zugravul din Rișca, sunt contemporane primei etape. Dată fiind extinderea satului, este posibil ca în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea să se fi ridicat încă o bisericuță
Biserica de lemn din Ciungani () [Corola-website/Science/316800_a_318129]
-
Pătrăuții de Sus, Cupca, Corcești și Suceveni), purtând în față un steag alb și însemne religioase (icoane, prapuri și cruci din cetină), au format o coloană pașnică și s-au îndreptat spre noua graniță dintre U.R.S.S. și România. În poiana Varnița, la circa 3 km de graniță, grănicerii sovietici îi așteptau ascunși în pădure de unde au tras, cu mitralierele, în coloana de oameni. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și sfârtecați cu sabia. Cei care au scăpat masacrului au fost
Suceveni, Adâncata () [Corola-website/Science/315086_a_316415]
-
de două săptămâni pentru a plăti și restul impozitului, amenințându-l că în caz contrar îi va lua bunurile din gospodărie în contul datoriei. Ilie Moromete este o persoană respectată în sat, în jurul său adunându-se în fiecare duminică în poiana de la fierăria lui Iocan (Vladimir Juravle) un grup de țărani cărora el le citea articole din ziar și cu care discuta unele chestiuni politice. Principalii săi amici din acel grup sunt Gheorghe Cocoșilă (Mitică Popescu) și Dumitru lui Nae (Ilie
Moromeții (film) () [Corola-website/Science/318586_a_319915]
-
de Propagandă a PCR. Responsabilii cu propaganda au reproșat filmului că imaginea este prea sumbră și prea întunecată, că țăranii sunt reprezentați dormind pe prispă și umblând desculți, că se face referire la legionari și la rege în discuțiile din poiana lui Iocan. Ei erau nemulțumiți că lumea satului din România era prezentată într-o imagine urâtă, iar casele țărănești erau prea sărăcăcioase. Regizorul s-a apărat spunând că lumea din film era cea descrisă de Marin Preda în romanul său
Moromeții (film) () [Corola-website/Science/318586_a_319915]
-
recoltei, judecata copiilor sau revolta lui Moromete în fața dorinței băieților mai mari de a fugi de acasă. Imaginile alb-negru au rolul de a valorifica umbrele asfințiturilor de soare (ca în scena tăierii salcâmului sau a plecării la seceriș) sau ceața poienelor din pădure (de unde i se alungă oile lui Niculae pe tarlaua cu porumb sau unde are loc judecarea de către Achim a copiilor care l-au bătut pe Niculae). În cronica publicată în revista Cinema nr. 10/1987, Mircea Alexandrescu a
Moromeții (film) () [Corola-website/Science/318586_a_319915]
-
nouă biserică din lemn, pe temelia celei vechi. Lucrările de construcție s-au desfășurat sub îngrijirea preotului Vasile Moise și a unui enoriaș cu numele de Grigoraș. În biserică a fost amplasată o catapeteasmă, adusă de la un fost schit din poiana pădurii Epitropiei Sf. Spiridon, unde fusese o biserică. Aceasta a fost tăiată pe margini cu ferăstrăul pentru a încăpea în noua biserică, bucăți din catapeteasmă fiind montate în pridvor. În perioada 1930-1937, s-au efectuat lucrări de reparații la biserica
Biserica de lemn din Boroșești, Iași () [Corola-website/Science/318690_a_320019]
-
este o companie specializată în extracția pietrei pentru construcții din Cluj-Napoca. Compania are sediul administrativ în Cluj-Napoca, iar activitatea de productie se desfășoară în trei cariere mari din județul Cluj (Poieni, Bologa și Morlaca), două cariere de mică întindere și capacitate (Valea Lungii și Bologa-Hent) și cariera Moigrad din județul Sălaj. Printre produsele companiei se numără: nisip de concasaj, cribluri asfaltice și piatră brută. Printre clienții companiei clujene se află Bechtel
Grandemar () [Corola-website/Science/318702_a_320031]
-
stații de betoane, capacități de producție de prefabricate, prin "Prefă SĂ", si văr, prin fabrică de la Stejăriș. Grupul cuprinde mai multe firme din sectorul materialelor de construcții, al transporturilor rutiere sau industria hoteliera (hotelul de patru stele Piatră Mare din Poiana Brașov). Din grup mai face parte și producătorul de camioane Român Brașov. Cifra de afaceri: Cifra de afaceri a firmei Prescon, parte a grupului Prescon:
Prescon () [Corola-website/Science/318737_a_320066]
-
este o peșteră de mici dimensiuni din poljia Vânătare. Peștera este situată în Munții Trascăului în apropierea cătunului Valea Poienii, în fundul Poljiei de la Vânătările Ponorului. Se poate ajunge din Aiud, pe drumul ce duce la Ponor. Din Brădești se coboară pe drumul ce duce la Vânătările Ponorului- Huda lui Papară sau invers, din Sălciua pe drumul ce duce la Brădești
Peștera Dâlbina () [Corola-website/Science/318776_a_320105]
-
din partea starețului de acolo învoirea de a tăia câțiva stejari pentru a-și construi biserică în sat. Ei au cioplit bârnele de lemn chiar în pădure, apoi le-au șlefuit, numerotat și transportat în care trase de boi într-o poiană din satul Dobrovăț-Moldoveni. Ajunși acolo, sătenii au făcut temelia de piatră a bisericii și au îmbinat bârnele de lemn, construind astfel actuala biserică. Lăcașul de cult a rămas nesfințit timp de aproape 10 ani, deoarece călugării de la Mănăstirea Dobrovăț au
Biserica de lemn din Dobrovăț () [Corola-website/Science/318879_a_320208]
-
Biserica "Sfântul Nicolae" din Poieni este o biserică ortodoxă construită în anul 1841 de marele vistiernic Alexandru Balș în satul Poieni din comuna Schitu Duca (județul Iași, aflat la o distanță de aproximativ 20 km sud de municipiul Iași). Ea se află localizată în cimitirul
Biserica Sfântul Nicolae din Poieni () [Corola-website/Science/318882_a_320211]
-
Biserica "Sfântul Nicolae" din Poieni este o biserică ortodoxă construită în anul 1841 de marele vistiernic Alexandru Balș în satul Poieni din comuna Schitu Duca (județul Iași, aflat la o distanță de aproximativ 20 km sud de municipiul Iași). Ea se află localizată în cimitirul satului, pe partea stângă a drumului național DN24 (Iași-Vaslui). Biserica "Sf. Nicolae" din Poieni a fost
Biserica Sfântul Nicolae din Poieni () [Corola-website/Science/318882_a_320211]
-
în satul Poieni din comuna Schitu Duca (județul Iași, aflat la o distanță de aproximativ 20 km sud de municipiul Iași). Ea se află localizată în cimitirul satului, pe partea stângă a drumului național DN24 (Iași-Vaslui). Biserica "Sf. Nicolae" din Poieni a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . După cum atestă pisania amplasată deasupra intrării în biserică, ctitorii acestui edificiu sunt marele vistiernic Alexandru Balș și soția sa, Elena (Elencu). Ctitorul bisericii
Biserica Sfântul Nicolae din Poieni () [Corola-website/Science/318882_a_320211]
-
Alecu Balș era unul dintre cei mai bogați boieri din Moldova având 80.000 de fălci de pământ (1 falcă = 14.323 m) în Moldova, dintre care 40.000 de fălci la Broșteni pe Bistrița, 10.000 de fălci la Poieni lângă Iași, 7.000 de fălci la Adjud și alte 20.000 de fălci în alte părți ale țării. Cea de-a doua soție a sa, Elena (Elencu) Balș (1 mai 1804 - 24 august 1854), era fiica domnitorului Ioniță Sandu
Biserica Sfântul Nicolae din Poieni () [Corola-website/Science/318882_a_320211]
-
cea mai deplină înțelegere". Alecu Balș și soția sa, Elena (Elencu), au fost înmormântați în curtea Bisericii "Sf. Dumitru" - Balș din Iași, osemintele lor fiind aduse ulterior în osuarul din peretele nordic al pronaosului bisericii sus-menționate. Biserica "Sf. Nicolae" din Poieni a fost construită în anul 1841 de către marele vistiernic Alexandru Balș și soția sa, Elena (Elencu), în timpul domniei principelui Mihail Sturdza (1834-1849) în Principatul Moldova. În apropiere de biserică, boierul a avut și un conac care a aparținut mai apoi
Biserica Sfântul Nicolae din Poieni () [Corola-website/Science/318882_a_320211]
-
decembrie 1963 - 1 mai 1973), pr. Iorgu Codreanu (1 iulie 1973 - 1 noiembrie 1986), pr. Mihai Ciornovalic (1 ianuarie 1987 - 1 aprilie 1997), pr. Iulian Negru (21 mai 1997 - 2008) și pr. Cristinel-Gheorghiță Severin (din vara anului 2008). Biserica din Poieni a fost restaurată din donațiile lui Șerban Sturdza, președintele Ordinului Arhitecților din România și urmaș al ctitorilor. Iconostasul Bisericii "Sf. Nicolae" din Poieni a fost restaurat în perioada iulie - septembrie 2006 de restauratorii de la Centrul de Conservare și Restaurare a
Biserica Sfântul Nicolae din Poieni () [Corola-website/Science/318882_a_320211]
-
pr. Iulian Negru (21 mai 1997 - 2008) și pr. Cristinel-Gheorghiță Severin (din vara anului 2008). Biserica din Poieni a fost restaurată din donațiile lui Șerban Sturdza, președintele Ordinului Arhitecților din România și urmaș al ctitorilor. Iconostasul Bisericii "Sf. Nicolae" din Poieni a fost restaurat în perioada iulie - septembrie 2006 de restauratorii de la Centrul de Conservare și Restaurare a Patrimoniului de Artă Creștină "Resurectio" - Iași al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Biserica "Sf. Nicolae" din Poieni are formă de navă, cu altar semicircular
Biserica Sfântul Nicolae din Poieni () [Corola-website/Science/318882_a_320211]
-
al ctitorilor. Iconostasul Bisericii "Sf. Nicolae" din Poieni a fost restaurat în perioada iulie - septembrie 2006 de restauratorii de la Centrul de Conservare și Restaurare a Patrimoniului de Artă Creștină "Resurectio" - Iași al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Biserica "Sf. Nicolae" din Poieni are formă de navă, cu altar semicircular. În interior, ea este compartimentată în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Pridoviorul are formă pătrată și este mai scunde decât celelalte încăperi. La partea superioară a pronaosului se află cafasul, unde
Biserica Sfântul Nicolae din Poieni () [Corola-website/Science/318882_a_320211]
-
se păstrează o porțiune de 225 x 300 m. Castrul este înscris la Nr. 55, în Lista monumentelor istorice 2004 din Județul Teleorman, Cod LMI 2004 TR-I-m-B-14218.02, ca un Castru din sec. II - III, Epoca romană, aflat în satul Poiana; comuna Ciuperceni, locația "La Culă”. În Repertoriul Arheologic Național, situl arheologic de la Poiana - "La Culă" - situat la 400 m pe malul stâng al Dunării Epoca medievală, Epoca romană / sec. XIV, sec. II - III este înscris la Cod RAN 151727.01
Castrul roman de la Ciuperceni () [Corola-website/Science/316012_a_317341]
-
Nr. 55, în Lista monumentelor istorice 2004 din Județul Teleorman, Cod LMI 2004 TR-I-m-B-14218.02, ca un Castru din sec. II - III, Epoca romană, aflat în satul Poiana; comuna Ciuperceni, locația "La Culă”. În Repertoriul Arheologic Național, situl arheologic de la Poiana - "La Culă" - situat la 400 m pe malul stâng al Dunării Epoca medievală, Epoca romană / sec. XIV, sec. II - III este înscris la Cod RAN 151727.01.
Castrul roman de la Ciuperceni () [Corola-website/Science/316012_a_317341]
-
să câștige alături de echipă primul titlu de campion al României. Sezonul următor, Pădurețu a fost împrumutat la FC Baia Mare în tur, evoluând în nouă partide și marcând două goluri, iar în retur la echipa a doua a Câinilor Roșii, Dinamo Poiana Câmpina, pentru care a evoluat în 5 meciuri. Sezonul 2001-2002 l-a găsit tot la Câmpina, unde a evoluat în 22 de partide, marcând 3 goluri. Totuși, în același sezon, a jucat și pentru echipa principală a lui Dinamo, tot
Răzvan Pădurețu () [Corola-website/Science/316011_a_317340]