11,959 matches
-
cu 44 Livada cu pomi fructiferi bătrâni, care se Întindea până În vale În spatele casei Lovinescu, era vestită pentru aerul intim și pitoresc. Pe o bancă, sub un copac, au scris și Horia și Vasile, fratele său. Din păcate, mai târziu, pomii vârstnici, martori ai atâtor amintiri, au fost tăiați și Înlocuiți cu copaci tineri. 545 picioarele tăiate!?45... Oare nu va fi nevoie să pleci capul la genunchi ca să privești În ele!?... În curte s-a făcut ceva, sau cei de la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
până rezolvă cu mama lui - În preajma morții. Ea era (...) oarbă, surdă, soră cu Mitropolitul Gheorghian 136. Obligat să plece și la Pomîrla pentru a-și face stagiul militar, nefăcut la timpul lui, Îmi trimite un coș mare cu mere din pomi altoiți, din grădina lui și o scrisoare În care Îmi explică situația. În acest timp, luptă mare. D-na Aneta Lovinescu, mama lui Lala și Horia Lovinescu, devenită bună prietenă a mea, mă invita la ceaiuri, unde găseam și pe
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Lumea, Liga, Deșteptarea, șezătoarea, Albina, Junimea lit. etc. Pseudonime: Ion al lui Toderică și I.T. Cuviosu. Opera: Testamentul călăuză, Buc., f.an; Cărți de cetire. Chișinău 1921 și Iași 1928 (În colaborare), Țara mea; Geografie, Iași (1928) id.; Dostoevski. La pomul de Crăciun al lui Christos, trad. (cu L. Filianovici) 1928; cu pseudonimul Ion al lui Toderică: Către oamenii de treabă, Chișinău, 1922; Atât se cunoștea pe atunci despre activitatea lui I.T. Broșteni. 191 Scrisoarea adresată subsemnatului de către C. Motaș, este
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Cunoștințe folositoare” ... semnând V. Lovinescu Rădășeni. și-a popularizat realizările În domeniul pomicol prin conferințe, broșuri și lucrările: Monografia centrului pomicol Rădășeni (În rev. „Câmpul”, 1/1908, București, p. 11-30); Părul - pere de vară, pere de toamnă (1915), Pepinierele de pomi roditori și plantațiile definitive (1927), 667 Cultura mărului (1928), Călăuza generală a pomicultorului (1935). La Rădășeni a Înființat pepiniera de pomi roditori, de unde a răspândit material săditor ( În 1914). Distincții: 2 premii a câte 500 lei. Cel din 1908 acordat
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Rădășeni (În rev. „Câmpul”, 1/1908, București, p. 11-30); Părul - pere de vară, pere de toamnă (1915), Pepinierele de pomi roditori și plantațiile definitive (1927), 667 Cultura mărului (1928), Călăuza generală a pomicultorului (1935). La Rădășeni a Înființat pepiniera de pomi roditori, de unde a răspândit material săditor ( În 1914). Distincții: 2 premii a câte 500 lei. Cel din 1908 acordat de Casa școalelor. În 1908 a fost În călătorie În Bosnia și Herțegovina; „Răsplata muncii” cl. I pentru Învățământ (1914). S-
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
că acesta-mi spunea, venea prin livada Învecinată, care era mai aproape de casa lui, se așeza și Începea: povesteștemi nene ..., tatăl lui Neculai nu era mai bătrân ca Sadoveanu, l-am cunoscut, era un om care vorbea mai mult cu pomii, era pomicultor. Apoi la casa lor venea și scriitorul Cezar Petrescu de se Întâlnea cu Stoleru și Sadoveanu. Terasa respectivă se numește „La băncuță?” sau „La băncuțe?” Îmi scrieți data viitoare și o Întreb pe Eufrosina sau pe băiatul ei
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Pustiită aș vrea să Însemneze: neglijată, lăsată de izbeliște, Înruginită și noi trăim și ne spunem „ei, și, asta este!”. Păi, nu asta este ci intrarea solidă pe drumul vieții. D-lui Costică laudele mele pentru ținerea trează a grijei „pomilor Bucovinei”. Îl Îmbrățișez iar vouă, celor doi soți, bucuria și sănătatea fie-vă hrană zilnică. Cu drag, Ion Olteanu 26 București, 8 dec. 2002 Dragii mei, N-am de mult vești de la voi. Vă făcusem o ofertă de tutuire și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
s-au mutat în orașul Arad și fiecare și-a înjghebat o mică gospodărie în cartierul Micalaca. În urmă cu circa 12 ani, fiecare și-a făcut casă nouă, din cărămidă, iar grădina, care era destul de mare, era plină de pomi fructiferi. Majoritatea locuitorilor din acest cartier erau muncitori pe la fabrici și ceferiști, iar soțiile, fiind acasă, se ocupau de gospodărie, având câte o vacă, două sau chiar trei, porci, păsări și oi. Amândoi frații aveau și ei de toate, iar
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
uita câte zile voi mai trăi jalea și durerea celor care și-au văzut distrusă toată truda și agoniseala unei vieți întregi. Cred că nici cutremurul n-a adus mai multă jale. Pe lângă case, au fost distruse atâtea grădini cu pomi fructiferi, viță-de vie. Unul din frații mei n-a putut suporta când a văzut cum i se distruge casa și a murit de inimă rea. Așa se spune la noi, la țară, iar al doilea frate de atunci suferă cu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
hrana, unde fierb amintirile) se constituie În centru secret al cărții, spațiu al vinei, al vindictei parodizante, acolo unde frumusețea e o „sfidare”. Parodia eucharistiei o legitimați splendid În ultimul epilog, unde e vorba de interdicția de a mânca din pomul cunoașterii. Datoria de a mânca, adică de a transcende condiția edenică spre condiția umană, responsabilă. Aici Însă Îmi permit să mă opresc. Din ce scrie Filip Începând de la alineatul 4, pagina 351, ar rezulta că Filip, personajul Dumneavoastră, preferă condiția
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
aștept vreun autobuz. Am pornit fără grabă, drum lung, spre gazda mea ploieșteană. L-am văzut atunci pe trotuarul celălalt pe tânărul avocat pe care abia Îl cunoscusem. I-am urmărit, câteva lungi clipe, silueta Înfrigurată sub umbra Înaltă a pomilor bulevardului care ducea spre centrul orașului. Era Înfășurat Într-un trenci prea lung și Într-o solitudine care, departe de ochiul public, Își Îngăduia fragilitatea. Un tânăr frumos și singur, strâns În el Însuși, de data asta, și restrâns de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
apa ei sărăcăcioasă ș veșnic tulbure, care se strecoară discretă printre sălcii și răchiți, în jur sunt ogoare îmbelșugate și pline de rod. Satul Cornățel se vede în jocul căldurii de amiază cu casele lui apropiate și lipsite de umbra pomilor. În locul unde e așezat Cornățelul, Hârtibaciul formează o vatră frumoasă, dându-i satului un aer de comoditate și bună stare. Ce frumoase sunt colinele din jur, privite din vârful dealului de la Daia. Pante domoale și linii ondulate, îmbrăcate de verdeața
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
holdele unduite în valuri și peste dealurile rotunjite de la Nucet și Săcădate, ca o creastă de cocoș se vede culmea zdrențuită a munților Făgărașului. Spre nord, în depărtare, e Vurpărul. Satul, ascuns după coline, abia dacă se zărește printre vârfurile pomilor din grădini. Numai turnul bisericii săsești se vedea de departe în mijlocul câmpului. în curând am ajuns acasă. N-am apucat bine să intrăm pe poartă și din curte se auzea un plânset nestăpânit de femeie zdrobită de durere. Mama lui
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
curte. Nu mai era mișcarea de altădată. În jur sâlășluia pustiul, lucrurile se părăginiseră și parcă peste toate plutea atmosfera apăsătoare a mortului, care a rămas departe. A înserat de-a binelea. Soarele scăpătase de mult după dealuri și printre pomii bătrâni dln grădină cobora furișându-se noaptea. Singur m-am urcat atunci pânâ în vârful dealului din fundul grădinii. Jos rămânea la picioare satul, cu zgomotul oamenilor care se întorceau obosiți de la lucru și cu mirosul fumului de la căminurile pregătitoare
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în brațele mamei sale. Eu încercam să mă odihnesc. Simțeam însă ceva gol și uscat în suflet. Tot conținutul acestuia parcă a rămas în casa de la Vurpăr, în curtea pustie și lipsită de viață, ca și în grădina în care pomii își așteaptă rodul greu șl îmbelșugat al verii. întorcându-ne spre casă, am ajuns iar în dealul de la Perii Dăii. Înainte, drumul cobora spre Sibiu. Privind la vale se vedea orașul. Sute de lumlni sclipeau ca niște stele pe un
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cuprinsă de o mare emoție. Îl văzusem pe Căpitan. De o lună întreagă din ziua arestării sale, nimeni nu dăduse cu ochii de el; nici măcar familia lui. Și acum, iată, datorită încăpățânării mele, cocoțată ca o maimuță în vârful unui pom, cu priviri furtive, am putut săl văd, să-i urmăresc pasul, să asist la întâlnirea emoționantă cu familia sa... Sfertul de oră, cât a durat vizita reglementară a trecut ca un fulger. Din nou apare Căpitanul cu familia sa. Se
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
la ce-ar fi fost să fie. De-o fi să mor în temnița haină Măicuță. , haine negre să nu porți Să nu mă plângi cu jale ca pe morți Și nici să rupi bujorii din grădină. Să pui un pom în dreptul casei noastre Să crescă mare și să facă flori Să-ți fie mângâiere uneori Și apărare florilor din glastre. în nopți târzii de mai, când somnu-adastă Pe-aripi de vânt m-oi strecura-n ogradă Și fără ca dușmanii să
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
normală de băieți, cu secția ei de aplicație pe care o începeam eu. Școala normală de băieți avea un local nou, bine conceput, cu săli de clasă luminoase, sală de sport, capelă frumoasă, cantină și chiar o fermă de legume, pomi și animale pentru uzul elevilor. Dar această școală fusese ocupată de armata sovietică și școala normală de învățători se mutase la Facultatea de teologie. înainte de a intra în clasa I-a care era la etajul doi, ultima pe coridor, tata
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
păsări cu penele roșii și capul negru. O mulțime. Spre deosebire de ele, graurii arătau ca niște funcționari de bancă. Și ei veneau și ciripeau când stătea ploaia. Știu că am considerat atunci că lumea era tare ciudată, că erau milioane de pomi de camfor pe lume - nu trebuia neapărat să fie numai din ăștia - și că sute de milioane de păsări poposeau pe crengile lor când stătea ploaia și-și luau zborul când începea. Îmi aduc aminte că m-am întristat foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
A apărut șeful securității , colonelul Ciurlău , îmbrăcat la două ace , și a început să urle la mine . (Ca un coiot , ca un câine pustiu ?), . Apoi am fost transferat într-o încăpere cu o masă lungă , masivă , două scaune , un cuier pom cu un baston de cauciuc atârnat, o ușă puternică și geamul acoperit cu tablă perforată, (inox sau decapată?) . A intrat un tip masiv, cu ochelari și păr scurt, semăna surprinzător cu Dan Grigore . (Individul de la concertul din 14?) Și a
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
și să nu aibă pace decât cu pensonul în mână pentru alte minuni ce uimesc sufletele tuturor iubitorilor de frumos! Dan-Neculai Hudescu ,, Ulița îl învățase să privească primăvara. Știa acum că primăvara e o Duminică a pământului și că florile pomilor sunt drăgălașe ca surâsul unui copilaș din leagăn; căzute de pe crengi, ele tot râd”. (Ionel Teodoreanu ) “Și ulița l-a învățat că toamna e o lumină blândă aprinsă de copaci, să fie candelă de veghe pământului trudit”. (Ionel Teodoreanu) ,, Clipele
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
1953; Eugen Jebeleanu, Hirosima mosolya [Surâsul Hiroșimei], București, 1961, Ének a halál ellen [Cântec împotriva morții], București, 1967; Tudor Arghezi, Legszebb versei [ Cele mai frumoase poezii], București, 1962 (în colaborare); Marcel Breslașu, Ének a csudafáról. Válogatott versek [Cântec despre ciudatul pom. Versuri alese], București, 1963 (în colaborare); Demostene Botez, Legszebb versei [ Cele mai frumoase poezii], București, 1964 (în colaborare); Barangolás [Drumeție], București, 1965; Lucian Blaga, Mágikus virradat. Válogatott versek [Răsărit magic. Versuri alese], Budapesta, 1965 (în colaborare), Legszebb versei [ Cele mai
FRANYÓ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287079_a_288408]
-
și să nu aibă pace decât cu pensonul în mână pentru alte minuni ce uimesc sufletele tuturor iubitorilor de frumos! Dan-Neculai Hudescu ,, Ulița îl învățase să privească primăvara. Știa acum că primăvara e o Duminică a pământului și că florile pomilor sunt drăgălașe ca surâsul unui copilaș din leagăn; căzute de pe crengi, ele tot râd”. (Ionel Teodoreanu ) “Și ulița l-a învățat că toamna e o lumină blândă aprinsă de copaci, să fie candelă de veghe pământului trudit”. (Ionel Teodoreanu) ,, Clipele
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
modernismul european, viziunile lui Arghezi, Blaga și Fundoianu, apropiate universului propriei imaginații. Volumul Dacă poezia mea... (1996) are în centru metafora telurică a țării de naștere și a Israelului, lumina solară umplând boabele grâului, germinația și stingerea alternând. Livada și pomul roditor, obsedante la D., au echivalențe biografice, mărturisite în prefața cărții, căci el se consideră „transplantat” în Israel, în „livada încâlcită a vieții”. Privirea retrospectivă cuprinde imaginile Târgoviștei patriarhale cu castani, ale crâșmelor cu cântece țigănești vechi ca și vinul
DAVID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286702_a_288031]
-
Tulcea pare reîntâlnită, după decenii, într-o călătorie. Drama deportării și a morților din lagărul transnistrean întrerupe evocarea universului familial, din care poetul a fost smuls cu brutalitate, prin imagini sumbre, puternice. Cu toate că versurile exprimă sentimente de nostalgie prin evocarea pomilor și a livezilor, există aici sfâșieri israeliene, meditații despre alterarea timpului și a vieții înseși, despre dispariția cântecelor și despre durerea poeților. „Amurgul zeilor” din orașul malefic, neputința comuniunii sufletelor, lipsa de comunicare și alienarea aduc imagini și motive frecvente
DAVID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286702_a_288031]