8,695 matches
-
foarte rar, la unele triburi de pe țărmul continentului, oasele mortului se scot și se ascund În ramurile unui copac iar carnea se mănâncă pentru a nu se pierde legătura spirituală cu cel mort (G.Iaru, op. cit., p. 20) 110 Înspăimântătoare, rătăcind pretutindeni, la vânătoare, pescuit, la culesul fructelor. Cultul morților și al craniilor este atestat la australieni și la alte popoare primitive de a conserva craniile rudelor moarte și de a le duce cei vii În deplasările lor. Aceste fapte au
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de aceea erau nevoie de politici de asimilare. Primul pas timid a fost crearea Biroului pentru bunăstarea băștinașilor (1935), dar marele reforme vor apărea câteva decenii mai târziu. Aborigenii Își pierduse treptat vechea lor civilizație și limbă (doar 30 supraviețuind), rătăciți Între două civilizații și pentru că nu se mai puteau Întoarce În trecutul dominat de „Timpul Visării” de eroul ancestral și de spiritele binevoitoare care vegheaseră altădată asupra lor, nu aveau decât să meargă Înainte pe calea asimilării lor În societatea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
șiroaie de transpirație produse de aerul suprasaturat de umiditate mi se scurg de sub tricou. Ne acomodăm cu greu temperaturii deosebit de ridicate, plămânii noștri sunt suprasolicitați de efortul făcut, ca Într-o baie cu aburi fiebinți. Asta nu ne Împiedică să rătăcim pe bulevarde, piețe, pe străzi vechi cu clădiri din epoca colonială, În zone centrale cu viață frenetică și zgomotoasă, prin muzee. Mă minunez de cenușiul exterior al Catedralei, dar mai ales de aurul interiorului, de decorația tipic portugheză și de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
prefac Într-o nouă ființă, că toate puterile-mi sufletești se măresc și că mă aflu În adevăratul element al naturii mele. Nemărginirile cerului și ale mării, Între care mă găsesc, dau aripi Închipuirii mele și o Îndeamnă să se rătăcească În spațiile lor. Atunci ca o pasăre voioasă, ea se Înalță În seninul cerului, zboară peste hotarele orizontului, se cufundă În noianul mărilor și cearcă a descoperi În depărtare plaiuri necunoscute și a pătrunde tainele ascunse În sânul valurilor. Marea
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de strălucirea puzderiei de steluțe. Acum vreau să simt paralela numită Tropicul Cancerului. Doamne, chiar am trecut-o! Am marcat cu sufletul momentul trecerii, știam că de acolo Începând pot găsi pe cer Crucea Sudului, am scrutat constelațiile, m-am rătăcit printre stele, n-am găsit-o, nu poți găsi, Într-o singură viață totul. Crucea nu poate fi văzută decât seara, așa cum am aflat mai târziu de la membrii echipajului. Continui plimbarea pe bolta cerească, m-am mirat de pozițiile Urselor
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
apoi subiect. *Sugestii de lectură: Citiți povestirea în întregime pentru a afla de ce plângea Prințul fericit. Se dă textul: "Tom se deșteptă înfometat și ieși din casă cu foamea și cu gândurile sale încă zăpăcite de splendoarea visului de noapte. Rătăci încolo și încoace prin oraș, fără să privească pe unde îl duceau pașii, nici ceea ce se petrecea în jurul lui. Puțin mai încolo, ajunse în fața unui palat și mai mare și mai frumos. Westminster. Tom privi cu uimire construcția enormă.(...) Sărmanul
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
mai rămas pînă a ajuns un lucru comun, a introdus scene de dragoste, a trimis-o pe Cordelia într-o peșteră confortabilă, împreună cu iubitul ei, să-și usuce hainele și să se încălzească, în timp ce bătrînul tata nebun și fără adăpost rătăcește fără nici un rost pe un deal pustiu; și, în sfîrșit, îl răsplătește pe sărmanul bătrîn pentru toata suferință, înapoindu-i vesmintele strălucitoare și sceptrul... Versiunea dezgustătoare a d-lui Țațe a fost adoptată pe rînd de Bohem, Quin, Booth, Barry
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
intră-n casă. LEAR: Am un cuvînt cu-acest savant teban: Ce studiezi? EDGAR: Cum de vrăjmaș să scap Și să omor păduchi. LEAR: Să te întreb ceva aparte. KENT: Îndeamnă-l încă-odat' să meargă, șir. Mintea-i începe-a rătăci. GLOUCESTER: Poți să-l blamezi? (Furtună continuă) Fiicele-i cată moartea. -Ah, bunul Kent A spus că-așa va fi. Biet surghiunit! Zici: regele înnebunește; dar și eu Nebun s-aproape. Am avut un fiu, Acum proscris de sîngele-mi: mi-
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
ușa pasagerului și Luke coboară, fără măcar să privească În direcția noastră. Consultă o hîrtiuță, apoi se Îndreaptă spre o ușă vopsită maro, cu aer insalubru. Sună la interfon și, o clipă mai tîrziu, i se dă drumul Înăuntru. Privirea Îmi rătăcește spre o tăbliță ruginită ce atîrnă la fereastra primului etaj: CAMERE. Camere? Luke și-a luat o cameră aici? Simt că mi se pune o gheară În piept și nu mai am aer. E limpede că aici chiar se petrece
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
viața. De fapt, pentru mine e mai simplu, că se amestecă, nu disting la modul serios între ele, cum nu disting între "realitate" și "fantasme". Distincțiile acestea au pentru mine doar un simplu rol de orientare, cât să nu mă rătăcesc când traversez strada ori să mă înec atunci când înot! De altfel, toată "Literatura, ce poveste!" este scrisă în funcție de această mică teologie personală, de uz personal... Dorin Popa: Da, ai dreptate, dragă Liviu. Așa reieșea și din mărturisirea ta de mai
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
socializare, care pot interveni ca piedici în calea celor care fac gesturi sau ale receptorilor; vom vorbi doar despre simbolul ca gest și imagine, cel posibil, transmis sau izbutit ca realizare). Corpul creatorului se prelungește în spațiul real, prin care rătăcește sculptorul, precum într-un labirint, descris și de către personaje și de către istorici, acesta ar fi portretul posibil al lui Michelagelo. Aceeași importanță a mâinii poate fi adeseori atât de mică, încât cele două concepte, pur și simplu se pot confunda
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
precădere fondul Archivio della Nunziatura Apostolica in Romania), care au făcut lumină în mai multe zone obscure ale cercetării, ținând cont că arhivele publicațiilor catolice au dispărut din România în anul 1944 (unele au ars în incediu, altele au fost rătăcite). Datorită importanței documentelor de arhivă și a numărului crescut al acestora, am hotărât să facem un volum separat cu anexe, care să completeze lucrarea de față. Din seria documentelor publicate, de un real folos au fost: Dumitru Preda (coordonator), România
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
se axează pe spaima obsedantă că nu are unde se refugia. Eroul dislocat acuză un gol interior, care îi amenință coerența. Acest gol interior explică și îndreptățește deseori inexplicabilul din psihologia lui, labirintul de gânduri și sentimente prin care se rătăcește când vrea să comunice. Toți eroii Desperado, fără excepție, sunt mari însingurați. Iubirea nu-i apropie, toate sentimentele sunt doar umbre ale patimilor din narațiunile ori poemele tradiționale. Detașați de real, dar angenați în el, inerți, dar crucificați de narațiune
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pradă unui atac de gută. Deși e acum arhitect vestit, el duce o povară de amărăciune și durere, nu se poate bucura de viață. Iată un mic poem al nefericirii lui: Iar acum gândurile mele sunt suspendate și, ca pelerinii, rătăcesc și eu în arșița soarelui, mă pierd în nesfârșita irosire a vremii. Își amintește copilăria, după ciumă. E hotărât să se facă zidar. O mătușă îl găsește și-l ajută. Vine focul Londrei. După foc, băiatul se duce la Mirabilis
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de predictibil că băiețelul va fi vindecat la un moment dat, lucru care se întâmplă către sfârșitul volumului, când cei doi au în jur de douăzeci de ani. Răsar peste tot propozițiuni angelice, care presară poezie peste această narațiune reticentă, rătăcită în labirintul pe care vrem să-l considerăm roman: Știam că, dacă mă întind pe jos ori mă lipesc de un pom, o să mă pătrundă pur și simplu rotirea lumii. Tim e la început pasionat de muzică și profesorul de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Nu e totuși un spirit rural. Trecutul și prezentul sunt legate de oraș. Author! Author! (Authorul! Autorul!) dezvăluie planul ei ascuns, care e "propria mea poveste". Scrie poezie fiindcă vrea să înțeleagă "ce și de ce s-a întâmplat". Se contemplă rătăcind printre magazine, parcuri, străzi, ca "un personaj oarecare / în acest scenariu extravagant, / dintr-o poveste care continuă încă". Handbag (Geanta) e un poem cu o structură interesantă, incredibil de direct și totuși indirect în cele din urmă. Poemul începe cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Londra? ES. Am vizitat prima oară Londra la 18 ani, dar m-am mutat acolo abia la 24, și am locuit mai întâi în Kent, apoi Brighton și abia după aceeab la Londra. Inteligența mea e citadină, dar spiritul meu rătăcește la țară. LV. Ce prieteni aveai în lumea literară New Yorkeză și ce prieteni literari ai la Londra? ES. Lumea poeților e foarte mică, ne știm toți între noi. Sunt prietenă cu tot soiul de scriitori dar ar fi plicticos
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
continentul american, tutunul) Harriot a cerut prietenilor și discipolilor să-i pună în ordine manuscrisele și lucrările științifice. Lucrul acesta nu s-a întamplat. Un singur volum, tratatul său de algebră, a fost publicat în 1622. Restul lucrărilor s-au rătăcit pentru aproape 150 de ani. Abia la sfârșitul sec. al XVIII-lea, cineva a descoperit arhiva Harriot în casa urmașilor familiei Northumberland. S-au descoperit manuscrisele a mai multe proiecte de tratate științifice, o vasta corespondență cu oameni de seamă
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
rămas însărcinată, la 90 de ani, și l-a născut pe Isaac. Sara i-a cerut lui Avraam să-i alunge pe Agar și pe Ismael, de teamă ca aceștia să nu aibă pretenția de moștenire. Agar și Ismael au rătăcit prin pustiu iar îngerul, mesagerul Domnului, a prezis că el va fi întemeietorul unui popor. Le-a făcut o fântână, i-a ocrotit. Ismael s-a căsătorit cu o egipteană, a avut doisprezece fii, aceștia au fost întemeietorii celor douăsprezece
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
care a rămas fidelă împărătesei abandonate, și din cauza intrigilor, a părăsit Curtea imperială, s-a retras. S-a căsătorit cu Fujiwara no Muneyo, guvernatorul unei provincii, cu care a avut o fiică. După moartea soțului, s-a călugărit, a trăit rătăcind de la o mânăstire la alta și din mila oamenilor. A trăit în singurătate, a sfârșit în mizerie. Contemporana ei, Doamna Murasaki Shikibu (978-1016), rivala ei, autoarea operei Genji Monogatari / Povestea lui Genji, altă valoare a literaturii clasice japoneze, a descris
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Dar când mă-cred în bucurii depline Și ceasului dorit în culme sunt, Recad în jalea primelor suspine. * De-ndată ce lumina mi se stinge Și-mi aflu tihna în sfârșit, în pat, Biet sufletu-mi, de tine însetat, Pornește, rătăcind, până te-atinge. Și-atunci îmi pare că la piept pot strânge Tot ce atâta vreme-am căutat Și pentru care-atât am suspinat, Încât credeam ades că mă voi frânge. O, somn dorit, o, noaptea mea prea bună, Plăcut
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și căutam subiecte de suferință, în timp ce în legătură cu o nefericire străină, prefăcută, mimată, jocul actorului îmi plăcea cu atât mai mult și mă prindea cu atât mai tare, cu cât îmi storcea lacrimi. Ce-i de mirare în asta? Mielușea nefericită, rătăcită de turmă și nerăbdătoare să fiu păzită, o râie îngrozitoare mă murdărea. De aici dragostea mea nu pentru suferințe care m-ar pătrunde în profunzime (de fapt, nu-mi plăcea atât de mult să le îndur, ci să le privesc
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
VI-lea î.C. vedeau universul. Înțelegem imediat că aceste elemente vor trebui utilizate cu prudența necesară. Dar, cine refuză a priori să ia cu sine un astfel de „manual” nu poate să cutreiere astăzi aceste peisaje fără să se rătăcească. Ba mai rău, nu va putea să se cațăre pe abrupturile unei lecturi inteligente a Bibliei în lumea de azi. Distincția simplă dintre „lumea povestirii” și „lumea autorului” este fundamentală. Poate nu o vom adopta mereu în mod explicit, dar
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
nu mai era die vorhandene Grenze, proprie corpurilor perceptibile nemijlocit și simultan, care lâncezesc în imperiul limitelor date și care, pentru cei ce se complac în preajma lor, generează, corespunzător, o mare lene a spiritului. În orice călătorie „planetară“ (planao, „a rătăci din țărm în țărm“), în care era vorba de „limitele mării“ și de „limitele pământului“, grecii erau confruntați cu ființa unui peisaj a cărui linie de orizont era inexistentă sau care, mai precis, lua forma fictivă a limitei unde marea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
gata"38. Iorga trebuia să relateze despre și să investigheze problema masacrării armenilor. Avea legături strînse cu numeroase comunități armene din România. A descris masacrarea armenilor de către turci din 1915. A vorbit despre poporul gonit în Mesopotamia, despre copiii orfani rătăcind luni în șir fără părinți și despre alte orori care au însoțit masacrele. Iorga știa că reprezentanții locali (consulii) ai Germaniei cunoșteau fiecare detaliu, dar păstrau tăcerea 39. "Neamul românesc" reproducea fidel articolele istoricului scoțian R. W. Seton-Watson. Mai tîrziu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]