10,216 matches
-
de Odobești, Plăvaia și Mustoasa, într-o pepiniera amenajată în satul Vărsătura. În rest, în podgorie au fost plantate soiuri nobile de import, aduse mai ales din Algeria, care pe atunci era colonie franceză și astfel arealul viticol a fost refăcut până în anul 1910. La viață Odobeștiului participa alături de români, și minorități naționale greci, maghiari, armeni, o importanță comunitate de evrei (900 locuitori) precum și romii. (Cazacliii s-au repatriat, între timp, pe la mijlocul secolului al XIX-lea în Imperiul Rus). La sfârșitul
Odobești () [Corola-website/Science/300531_a_301860]
-
de rit creștin ortodox, care oficia slujbele în Hrastăs. Vechea bisericuță demolându-se din cimitir, s-au construit un fel de trapeză (paraclis), în curtea bisericii, iar în cimitir s-a construit o clopotniță, pereții fiind pictați pe pânză, azi refăcută în totalitate sub păstorirea preotului Iacob Sandu Iustin. Actuala biserică cu hramul Sfinții Arhangheli Mihai și Gavril a fost construită între anii 1935 și 1940, când s-a făcut sfințirea de către Mitropolitul Alexandru Nicolescu de la Blaj. Biserica s-a ridicat
Frunzeni, Mureș () [Corola-website/Science/300579_a_301908]
-
componența actuală la județul Argeș, reînființat. În comuna Budeasa se află patru monumente istorice de arhitectură de interes național: (dinainte de 1762; ansamblu cuprinzând casa propriu-zisă și zidul de incintă); (secolele al XVI-lea-al XIX-lea), cuprinzând conacul Budișteanu (1762, refăcut la 1870), ruinele conacului vechi (1598), parcul și anexele (ambele din secolul al XIX-lea); (1796), cu biserica propriu-zisă, două porți, zidul de incintă și mormintele Budiștenilor (secolele al XVIII-lea-al XX-lea, clasificat ca monument memorial sau funerar
Comuna Budeasa, Argeș () [Corola-website/Science/300609_a_301938]
-
obiectiv din comuna Izvoru inclus în lista monumentelor istorice din județul Argeș, clasificat tot ca monument de arhitectură, este ansamblul conacului Perticari-Davila (secolele al XVII-lea-al XX-lea), cuprinzând conacul mare (dinainte de 1919), conacul mic (secolul al XVII-lea, refăcut înainte de 1919) și parcul (amenajat în secolul al XIX-lea).
Izvoru, Argeș () [Corola-website/Science/300626_a_301955]
-
la un moment dat denumirea de "Vâlcelele". În 1968, ea a revenit la județul Argeș, reînființat, având alcătuirea actuală, sub numele de "Merișani". În comuna Merișani se află trei monumente istorice de arhitectură de interes național: (1753) din Borlești; (1753, refăcut în 1870 și în 1928), tot din Borlești, alcătuit din conac, anexe și parc; și (1653), din satul Vărzaru, cu ruinele caselor și biserica „Sfântul Nicolae” și „Cuvioasa Paraschiva”. Tot de interes național este și monumentul memorial sau funerar reprezentat
Comuna Merișani, Argeș () [Corola-website/Science/300630_a_301959]
-
mare, a fost construită în formă de corabie cu două turle. Tradiția spune că abia se terminase de acoperit cu șiță, când - datorită unei neglijențe a lucrătorilor - a luat foc și a fost mistuit întregul acoperiș, care a fost apoi refăcut tot cu șiță, iar în anul 1937 șița a fost înlocuită cu tablă zincată. Pictura bisericii a fost executată de pictorul Gheorghe Corbu din București (frescă), iar între anii 1968-1969 pictorul Ion Anghel din Curtea de Argeș înlocuiește această pictură cu una
Măncioiu, Argeș () [Corola-website/Science/300629_a_301958]
-
județul Vâlcea. Șirul slujitorilor acestei biserici este următorul: Pr. Ghe. Țurlescu, Pr. Ghe. Ghiordunescu, Pr. C-tin M. Popescu, Pr. Ion Lepădatu, Pr. Ghe. Bîrsoianu, Pr. D-tr Tudose, iar în prezent Pr. Octavian Duminică. Biserica a fost reparată în 1937, refăcându-se tencuielile exterioare și interioare, s-a revizuit mobilierul, s-a înlocuit șița cu tablă zincată, etc...Valoarea lucrărilor s-a ridicat la circa 100.000 lei, sumă acoperită în intregime de Prefectura județului Argeș și primăria comunei Dedulești, contribuția
Măncioiu, Argeș () [Corola-website/Science/300629_a_301958]
-
comuna Butoiești , județul Mehedinți ,, jienii “, ce au venit de pe malurile râului Jiu , din județul Gorj , iar , ungurenii “ sunt păstori , proveniți de prin părțile Sibiului. În vremea domnitorului Brâncoveanu exista la Slobozia și un conac pentru popasul domnesc , ce a fost refăcut de Știrbei Vodă , acesta moștenindu-l împreună cu ținuturile din jur . Mai târziu , acesta a fost moștenit de unul dintre descendenții nobilei familii moldovene Sturdza , pe nume Costache , prin căsătoria sa cu Irina Câmpineanu , cea care moștenise acest domeniu. Familia Sturdza
Comuna Slobozia, Argeș () [Corola-website/Science/300643_a_301972]
-
Biserica cu hramul „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul” este cea mai veche de pe Valea Oituzului. Ea a fost ctitorită de familia de boieri Ruset (Ștefan, Safta, Ana și Ioan), în numele Sf. Ioan Botezătorul între anii 1776-1778. În anul 1928 a fost refăcut turnul clopotniței, dărâmat în timpul războiului, iar între anii 1986-1987 a fost consolidată întreaga clădire, deoarece a fost afectată de cutremurul din 1977. Între anii 1993-1995 a fost pictată în tehnica fresco. In iunie 2008 a fost resfintita de Preasfințitul Eftimie
Comuna Bogdănești, Bacău () [Corola-website/Science/300659_a_301988]
-
a fost transferată la județul Bacău. Singurul obiectiv din comuna Coțofănești inclus în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monument de interes local este din satul Borșani. Clasificată ca monument de arhitectură, biserica datează din 1841 și a fost refăcută în 1891 și în 1972.
Comuna Coțofănești, Bacău () [Corola-website/Science/300665_a_301994]
-
de interes național, datând din 1656-1657. Ansamblul cuprinde biserica „Sfinții Voievozi” (1655-1657), ruinele casei domnești a lui Gheorghe Ștefan (secolul al XVII-lea), ruinele școlii domnești (secolul al XIX-lea), ruinele chiliilor și turnului-clopotniță (1657) și zidul de incintă (1657, refăcut în 1820-1830).
Comuna Mănăstirea Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300683_a_302012]
-
martie 1977. Urmările au fost cât se poate de grave - multiple fisuri de profunzime în toată zidăria, turla de la intrare s-a dărâmat cu totul iar cea deasupra naosului s-a înclinat periculos, tocmai din cauză că nu exista o centură. Se reface proiectul, de data aceasta de către "Cooperativa Constructorul", fosta Muncă și Artă, reprezentată de dl. Suditu Mihai; s-au început rapid lucrările de refacere din temelie, s-au adăugat 11 contraforți, o centură după ultimele standarde în materie de construcții și
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
Mihai; s-au început rapid lucrările de refacere din temelie, s-au adăugat 11 contraforți, o centură după ultimele standarde în materie de construcții și turle noi, subdimensionate față de vechiul proiect, mai ales cea de la intrare, iar acoperișul a fost refăcut și acoperit cu tablă italiană de cea mai bună calitate. În 1994, din păcate, vechea pictură a fost înlocuită și modificată de către un oarecare „pictor” Ioan D. Comanac , rezultatul fiind unul de-a dreptul macabru, neavând nimic în comun cu
Enăchești, Bacău () [Corola-website/Science/300669_a_301998]
-
ca monumente de arhitectură: școala din satul Poduri (1915), biserica de lemn „Sfinții Voievozi” (secolul al XVIII-lea) din fostul sat Rusăești (astăzi în satul Poduri), și biserica de lemn cu același hram din satul Prohozești, ridicată în 1800 și refăcută în 1860.
Comuna Poduri, Bacău () [Corola-website/Science/300693_a_302022]
-
discotecile. În ceea ce privește animalele, majoritatea gospodăriilor au maxim 1-2 vaci și viței, boi nu mai sunt, iar oi numai la unele gospodării (puține) au între 10-20 de capete. În schimb foarte multe gospodării și-au cumpărat 1-2 cai, și s-au refăcut căruțele dispărute după colectivizare. Tot mai mulți săteni din Livadia S-au înmulțit „crâșmele" în ambele sate, au apărut chioșcuri de vânzare a pâinii. Sătenii deși au grâu și-l pot măcina la morile electrice (cele vechi din sat cu
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
Tot în raza satului Valea Seacă mai sunt două capele: una pe dealul Bozdos, închinată sfinților "Constantin și Elena", construită în anul 1888 de către pr. Petru Neuman, cu concursul prințului Eugen Shänberg, posesorul pădurilor din împrejurimi. În 1937, credincioșii au refăcut capela din cărămidă și beton armat. O a doua capelă se află pe dealul Albenilor, Măgura, care poartă hramul "Înălțarea lui Isus la cer". Parohia Valea Seacă are 973 de familii cu 3.215 credincioși păstoriți de pr. paroh Ieronim
Valea Seacă (Nicolae Bălcescu), Bacău () [Corola-website/Science/300710_a_302039]
-
de 4000 de persoane stabilite aici și până în secolul XVIII populația nu a depășit pragul de 5000 de locuitori. În jurul anilor 1349/50 au murit circa jumătate din populație din cauza ciumei. Un alt val de imigranți scandinavieni ar putea să refacă dispariția gradată a populației. Doar cu urgentarea deschiderii pescăriei (și odată cu ea a independenței agriculturii dificile) și progresul în sănătatea publică s-a putut observa o creștere rapidă a populației. De la sfârșitul secolului XVIII, pe parcursul a 200 de ani, populația
Insulele Feroe () [Corola-website/Science/300721_a_302050]
-
între localitățile componente, comuna căpătând forma actuală. În 1950, a trecut în subordinea raionului Teleajen din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, comuna a revenit la județul Prahova, reînființat. În comuna Chiojdeanca se află (1792, refăcută în 1847) din Chiojdeanca; și (1774) din Nucet, ambele monumente istorice de arhitectură de interes național. În rest, alte patru obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monumente de interes local. Două dintre ele
Comuna Chiojdeanca, Prahova () [Corola-website/Science/300763_a_302092]
-
mai atestă biserica până în anii 1889-1890, când proprietarul părții de sat pe care se afla monumentul, Alexandrina Hagi-Vasile, împreună cu medicul Ioan Nicolaescu și Demetriu Georgiescu, arendatorul moșiei, inițiază ample lucrări de refacere și restaurare a acestuia. Tot atunci s-a refăcut în totalitate decorația interioară, inclusiv pictura murală, așa cum o spun două inscripții aflate în pronaos. Cutremurul din 1940 nu afectează decât partea superioară a clopotniței care va fi imediat refăcută. În anii 1970-1971, preotul paroh Nicolae Turcu, inițiază câteva lucrări
Biserica Vintilă Vodă din Popești-Leordeni () [Corola-website/Science/300765_a_302094]
-
perioadele optime, astfel că toate celelalte activități, ca pregătirea culorilor și a celorlalte materiale necesare trebuie făcute dinainte. Cât de important este tempoul reiese din faptul că pentru prezentarea didactică a patru faze ale realizării unei acuarele aceasta a trebuit refăcută de trei ori, deoarece întreruperile pentru fotografiere au fost prea lungi. În cazul lucrului „pe uscat” se va urmări cu cea mai mare grijă acumularea culorii în zonele ondulate, care nu se pot evita, și eliminarea în timp util a
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
pe suprafețe mari se pot folosi cerneluri. De obicei, după uscare acestea sunt rezistente la apă. Alte efecte se pot obține amestecând acuarela cu culori metalice. În caz de compromitere a suprafețelor, în special a celor albe, acestea pot fi refăcute combinând acuarela cu guașă sau culori acrilice, opace, sau chiar cu colaje. Însă în acest caz lucrarea nu se mai poate considera o acuarelă pură. Anumite texturări se pot obține prin stropire, realizată prin acționarea cu degetul a perilor unei
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
de mercenari moldoveni condusă de căpitanul Turculeț. Acesta din urmă a fost prins viu, dar a scăpat. Prin Tratatul de la Karlovitz (1699) s-a stabilit ca polonezii să părăsească cetățile și mănăstirile din Moldova, iar turcii se obligau să nu refacă cetățile din Moldova. Cu toate acestea, abia în timpul domniei lui Antioh Cantemir (1705-1707), o armată moldovenească condusă de hatmanul Lupu Costachi a fost trimisă la Suceava și la Neamț și i-au alungat pe polonezi din țară. În timpul războiului austro-turc
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
și pictarea bisericilor. Colaborarea cu autoritățile de stat din România, respectiv Ministerul Afacerilor Externe, Guvernul României și alte instituții de stat, rămâne un imperativ al CRS pentru a reuși că în această perioadă de tranziție a statului unional să ne refacem conștiința de neam și spiritualitatea. Comunitatea Românilor din Șerbia editează unică publicație independența a românilor din Șerbia, „Cuvântul românesc”. Pe langă „Cuvântul românesc” apar suplimente editate de filialele CRS și anume: Editură CRS a tipărit și a sprijinit diverse monografii
Comunitatea Românilor din Serbia () [Corola-website/Science/300841_a_302170]
-
o cruce, acest însemn fiind regăsit și ca element decorativ, pe fațada monumentului. Împrejmuirea operei comemorative s-a făcut cu stâlpi de beton, uniți cu lanțuri. Înscrisurile de pe monument au fost distruse de autoritățile hortiste, în 1940, dar au fost refăcute în anul 1969, când obeliscul a fost restaurat. În plan frontal este înscris un text comemorativ: „Onoare eroilor morți pentru patrie și cinste celor care au luat parte la războiul pentru întregirea neamului 1914-1916-1919, din satul Coasta“. Pe fețele a
Coasta, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300872_a_302201]
-
fam. Csaky sau Bocskai Istvan. Acesta din urmă a consolidat cetatea pe la 1559. La data de 1 Mai 1607 cetatea Sâniobului a fost dăruită de Rakoczi Zsigmond, principele Transilvaniei, moșierului Rhedey Ferenc care a reconstruit-o din temelii și a refăcut biserica din mănăstire. Aici se află de altfel și mormântul acestuia. În anul 1660 turcii au ocupat cetatea Oradiei, iar la data de 21 Februarie 1661 și cetatea Sâniobului, fără nici o împotrivire deoarece nu erau destui apărători. La acea vreme
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]