10,102 matches
-
de pachete. Era de ajuns apoi să sune o dată clopotul cel mare, pentru ca dinspre satul vecin să Înceapă să se rostogolească, luând-o peste câmp, grămezi de mărăcini, care după ce săltau pachetele În cârcă, mânați parcă de un vânt năprasnic, refăceau, rostogolindu-se de-a dura, drumul Îndărăt. Babulea revenea acasă abia spre dimineață, Împiedicându-se În cele douăsprezece fuste, mânjite de iarbă și de rouă, cu fața radiind de fericire că reușise să-i ajute pe ai ei. Din doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
uman funcționează ca o pompă alternativă, pompând când într-un sens, când în altul, niciodată nu pompează simultan în ambele sensuri. Concret, organismul uman este activ în stare de veghe, în timpul zilei, în prezența luminii și energiei solare și se reface noaptea, în somn, deconectat de la toți stimulii exteriori: lumină, sunet. Programul acesta diurn de funcționare a fost stabilit de Dumnezeu. Cine nu respectă legile divine, este eliminat din sistem, prin boală și moarte. Funcționarea ciclică diurnă, lunară și anuală a
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
organismului femeii. La instalarea sarcinii, colul uterin se contractă și se închide. Pentru efectuarea chiuretajului, colul uterin este deschis brusc, este sfărâmat. Ce se întâmplă cu colul uterin al femeilor, cărora li se fac mai multe chiuretaje? Se mai poate reface colul uterin, sfărâmat de atâtea ori? Nu. Femeile fac cancer de col uterin. Se vede că fenomenul este alarmant, din moment ce se caută soluții. Și nu se aplică prevenția, ci un vaccin (oferit fetițelor de 13 ani), care nu poate compensa
Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
doar la praznice și hramuri; întâlniri rarisime cu zeul automobil și mult mai frecvente cu hoții de cai; o devoțiune exemplară către centrele laice de pelerinaj anual de la inspectoratele regionale, județene și altele asemenea. Cu un veritabil talent sociologic este refăcută imaginea de altădată a Basarabiei de sud, astăzi Ucraina. Nu lipsesc de aici cârciumile populate de hoți aflați în profitabilă cârdășie cu patronii; rezervoarele vii ale învățătorimii lipsite de post ca cea din Ismail; mecanismele de tip pecere (pile, cunoștințe
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
camera noastră. În stânga era o altă cameră, plină cu cereale, iar între camere era intrarea în bucătărie unde soba, la intrarea cuiva, primenea zecile de șoareci care aveau interese acolo. Când dădeai foc la sobă, parte din ei fugeau, ceilalți, refăceau scenele autodafeurilor. Sala de clasă era în localul unei prăvălii. Aveam 18 elevi așezați în bănci, câte șase, ordine numerică mereu risipită de dorința unuia sau altuia de a ieși afară. De multe ori eram vizitați de medicul de circumscripție
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
suit într-un vagon de marfă plin cu baloți de paie. Deshidratați, bolnavi, am ajuns la Lugoj și de aici, pentru o haltă de înzdrăvenire la Slatina, în familia unei cunoștințe. După o cură cu usturoi am început să ne refacem sănătatea dar să crească spaima de avioanele americane și engleze care bombardau morile și fabrica de biscuiți “HerdanAluta” din apropierea casei unde eram găzduiți. Am plecat din cartierul Clocociov, fiind trimisă de către inspectorat la Urși-Vâlvoi. Directoarea școlii, o fată tânără, ne-
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
discuta. Și abia după memoriul trimis prefectului am primit dreptul de folosință. Cu ajutorul mamei, a celor doi flăcăi de clasa a treia și a cincea, Coca și Petrișor, a învățătorului Alexandru Starșii, refugiat ba sarabean din 1940 am reușit să refacem clădirea. Eu nu aveam pe mine decât hainele militare cărora le-am scos epoleții iar mantaua am vopsit-o în negru. Soțul Anișoarei Trofin, fostă Brumă, verișoară, mi-a dat un surtuc de primăvară. Tot ea și soțul său, Vasile
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
implică definiția. Problema se ivește atunci când simți nevoia să așezi lucrurile, să le fixezi, adică să le definești; dar sesizezi că tot efortul stă sub semnul provizoriului. Prin intermediul științelor am spart unitatea lumii; introducem interdisciplinaritatea din dorința de a o reface (de fapt, acesta fiind rostul filozofiei). Normalitatea suportă și un sens slab din punct de vedere axiologic: în ea nu încape superiorul, acesta fiind tratat ca anormal. De unde putem bănui apropierea ei de mediocritate. O parte din bucuria tinereții este
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
context, noțiunile de individ și persoană vor suferi o puternică modificare de sens care să ascundă ceea ce se pierde și să indice cu mai mult patos ce s-a câștigat (individul tehnic?). Într-un fel, a învăța ceva presupune a reface anumite trasee străbătute de cei care au descoperit acel ceva; o reluare a unor drumuri ce este foarte aproape de traseele inițiatice. Saltul apare atunci când găsim scurtăturile. Spre exemplu, vorbirea, inițial, și apoi scrierea, au constituit scurtăturile ce au permis sintetizarea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
e animal, nu știe ce face. Dar rele știe să facă? —Lupaș, vino aici! îl striga Elena. El pășea încet a vinovăție și văzând că Elena îl mângâie, dădea din coadă și se gudura. Odată Silvia a pus-o să refacă stratul de flori pe care Lupaș, jucându-se cu un alt cățel intrat în curte, îl făcuse harcea parcea. Altădată a luat bătaie de la Alexandru. Tatăl trebuia să plece la o ședință. Silvia i-a pus cămașa 125 curată, călcată
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
numai cu ea. Unde-ai dori să mergem, draga mea? —Oriunde, dar în natură. Sunt copleșită de aglomerații, de zgomot, de stres. De aceea am și plecat înainte de susținerea tezei de doctorat ca să mă liniștesc, să mă adun, să mă refac, mai ales că nu vă văzusem de atâta timp și-mi era atât de dor de casă, de voi și mai ales de tine. — Mergem în parcul teilor că este mai liniștit. Apropiindu-se de parc, simțeau mireasma florilor de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
distruge-o pe tanti Silvia și pe Lenuș? că domnul Alexandru ca orice bărbat îndură mai ușor. Totuși, tot Matei va fi cel care va suferi mai mult, cel care își va crește copiii fără mamă. — Cu timpul își va reface viața. Niciodată. Ascultă-mă pe mine. Matei nu mai este cel de la început cu renumele de fante. De când a cunoscut-o pe Cecilia s a schimbat radical, fiindcă a iubit-o și-o iubește enorm. — Știu că se iubesc foarte
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și Târgu Frumos, pe unde totuși pașii săi călcau arareori. Unul din aceste două adevăruri, ce exprimau În aparență același lucru, fiind totuși atât de diferite În esența lor, Îl transforma pe pictor În piatra kilometrică, tocmai pentru a putea reface drumul Îndărăt ce duce de la universul viu la cel cu desăvârșire mort. Piatra kilometrică, pentru a putea călca mai ușor pe asfalt, primise drept dar de la adevărul ultim, pentru efortul depus fiecare zi, o pereche de adidași Nike uzați de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mare, În jurul omului-locomotivă, umblând pe șine sau târându-se pe traverse În urma lui și făcând cu toții o larmă Îngrozitoare. Uneori, În salon se oploșea, când crivățul șuiera pe străzi, și piatra-kilometrică Bikinski, lipindu-și adidașii de calorifer... După câteva zile, refăcându-și forțele, piatra Își lua tălpășița pe șosea... Oamenii-mâini și oamenii-picior erau compuși, de obicei, din oameni-degete și oameni-unghii, grupați câte cinci sau șase, uneori mult mai mulți, care, din pricina că vroiau cu orice preț să-și păstreze În cadrul Întregului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ridicături. Așa și sufletele astea care pier: Își caută, după un timp, o altă țărână pe care s-o scormonească... Nimic nu piere definitiv. Rămâne pe undeva, la dracu-n praznic, o matrice care, ca un fel de perpetuum mobile, reface, din nimic, totul la loc...” „Ați Încercat să vă sinucideți?” Îndrăzni să Întrebe Noimann. „Am Încercat, cum să nu Încerc. De zeci de ori mi-am tăiat venele. De zeci de ori am luat tuburi Întregi de pastile, combinându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
avut grijă să-și treacă aparatul de ras peste obrajii buhăiți de alcool. Acum pielea obrajilor respiră prospețime, deși Noimann e obosit... În schimb cocleala din cerul gurii n-a dispărut. Răsuflarea lui mirose a hoit. Va trebui, până se reface, să stea deoparte de ceilalți, ca să nu vicieze aerul din jur. „Mathilda, Mathilda...” Costumele lui Noimann Încotro au pornit?! Pantofii săi au intrat În derivă. Scârțâitul lor zgârie timpanele. Geanta sa navighează pe stradă. Cravata șerpuiește legată de rever. „Rever
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
film video e de la opt până la cincisprezece secunde. Tess și Nelson trebuie să lucreze împreună cam câte douăzeci de secunde odată. După care, trebuie să se scoale și să apese pe butonul PAUSE. Mută camera într-un alt unghi și refac iluminatul scenei. Mai filmează douăzeci de secunde. Căsătoria lor se află încă în punctul în care sexul e distractiv, dar după prima zi de filmare, singurul lucru care-i mai impulsionează să continue sunt banii pe care o să-i scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
miam dat seama după mult timp în care drumul vieții mele era o stradă plină de gropi în care cădeam frecvent. De aceea spun, legat de sănătate că medicul prin profesia lui ne ajută să plombăm drumul vieții, să îl refacem un pic, însă dacă noi continuăm să-l bombardăm neîncetat el (medicul) nu prea are ce face. Cine va întelege aceste lucruri va trăi viața în seninătate și liniște iar cine nu va înțelege va trăi cu punga de medicamente
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
MILIOANE DE KILOMETRI. TREBUIA SĂ FACĂ MAI TÎRZIU CALCULELE PORNIND DE LA ACESTE ELEMENTE. ÎN SFÎRȘIT LUCRURILE SE PORNISERĂ PE DRUMUL CEL BUN, FIREȘTE CĂ TREBUIA SĂ AIBĂ MULTĂ GRIJĂ, SĂ SE MAI CULCE, SĂ MĂNÎNCE ȘI TREPTAT, TREPTAT SĂ-ȘI REFACĂ FORȚELE. NU ERA DELOC UȘOR SĂ STEA ÎN PAT, DAR PÎNĂ LA URMĂ ADORMI. SE TREZI CU O MELANCOLIE CIUDATĂ ÎN SUFLET. POSOMOREALA I SE ÎNTUNECĂ ȘI MAI TARE PESTE CÎTEVA MINUTE CÎND SE UITĂ LA TELEECRANE. TOTUL PĂREA ÎNDEPĂRTAT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
nu poate fi socotită completă - nu este obligatoriu Homer. Geometria greacă e o poartă mai largă, din care ochiul cuprinde un peisagiu auster dar esențial. Această poartă ni se deschidea nouă acum 40, mai exact acum 44 de ani. Noi refăceam rapid experiența intelectuală a acelor mari geometri. Ne instruiam despre proporții, cu Thales și Euclid; regândeam teoria polarelor cu Apollonius; cu Archimede măsuram ariile; cu Platon ne miram de incomensurabilitatea diagonalei pătratului prin diagonală și poate concepeam naiv dar poetic
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
bolnav, mă târam pe ulițe sprijinindu-mă de garduri, mâncam numai cartofi fără sare, nimic altceva, vă rog să rețineți amănuntul acesta, nu vorbeam cu nimeni, localnicii mă priveau ca pe o arătare. Peste câteva săptămâni, când începusem să mă refac, a venit să mă vadă o domnișoară de la Catedra de Filologie Clasică a Universității din București, ținea la mine, m-a găsit ultrajegărit, cu burta umflată de cartofi, am ieșit amândoi la plimbare, pe câmp, printre margarete și maci, până la
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de viață și, mai ales, pentru modul lor de moarte... Apoi, nu știu de ce, m-am pomenit cu Robespierre (l-aș fi preferat pe Saint Just, dar a venit el). Îmi împuiase capul cu discursurile lui, mă săturasem, i le refăceam, n-avea decât să turbeze... Iată deci cadrul general și datele momentului aceluia de care mi se fâlfâie, acum și în vecii vecilor, amin, când a sosit virând în aer, prin ușa larg deschisă, primul pantof de damă și a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cap și cu un picior fracturat iar mama lui era singură într-un salon mic, la fel și ea bandajată pe tot capul și cu perfuzii la ambele mâini. Ea suferise o operație la cap. Radu și tatăl său se refăcuseră, întrucât ei nu suferiseră lovituri puternice, Radu fiind pe bancheta din spate iar mama lui, pe scaunul de lângă șofer. în urma accidentului, din cauza unui șoc mare, mama lui Radu rămăsese cu o depresie puternică. Cu vreo trei ani în urmă
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
pe aceeași baionetă, făcută din oțel iute, ocupând locul de frunte în hărmălaia al cărei ochi colectiv devora, aprioric, optimul comestibil și urmat de mulțimea, plină de curiozitate, care îl lua înainte, ca apa catastrofalelor inundații de primăvară ale Gegiei, refăcu același traseu, ca și atunci când mersese, cu bătrânul Stalin, de lanț, la Baisa. Împreună cu purtători de topoare, întră în sălciile cu frunze cenușii, precum pielea de șoarece, și îndată răsunară lovituri în cioate. Iar cei mai mulți împresurară Pepenoaica. Doar Stalin, ocrotire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dură, acaparatoare, care domina toată această generoasă, imensă și misterioasă întindere. În neputința încremenirii lui, Pelerinul încerca să-și imagineze cum de nimerise acolo, acceptând că întreprinsese, în vreun fel, un periplu pe care îi era imposibil să și-l refacă în amintire. Avu, însă, ca într-o ispitire de soare, revelația regăsirii lui, undeva, în Pământul Sfânt: într-adevăr, se auzea cum unii curenți neobișnuit de reci ai Anatoliei șușuiau, coborând, printre ramuri verzi ale unor chiparoși din preajmă. Înțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]