11,416 matches
-
Maria, fiica mai mică a profesorului și planificatorului șef al Universității, Constantin Chircu, ce locuia pe strada noastră, la numărul 20. Ne-a prezentat-o. Am schimbat câteva fraze convenționale și ne-am despărțit. După câteva săptămâni, Horea mi-a relatat mai multe despre fata pe care ne-o prezentase, despre intenția lor de a se căsători și dorința comună a lor și a părinților de a le fi nași. De la Părinții mei moștenisem credința că cererile de nași de botez
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
prea mult problema, i-am dat avizul și l-am susținut În Biroul de conducere pentru a fi reînmatriculat. Într-una din după amiezile lunii decembrie 1976 m-am trezit cu o echipă a TVR la Decanat. Reportera mi-a relatat că respectivul student este căsătorit cu trei femei, că ultima zisă-soție cu care s-a prezentat la mine și care, să fiu sincer, a influențat decizia mea rapidă, era rezultatul căsătoriei efectuate În deplasarea de la Timișoara la Iași prin Întreruperea
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
similar. Buliga Petru povestește despre anii uceniciei la Atelierele Grivița din București. De aici, în 1916, s-a transferat la Iași. A descoperit un oraș care pe atunci suporta din greu consecințele războiului: criză de locuințe, foamete, mizerie, frig. Buliga relatează despre conflictele din interiorul Sindicatului Atelierelor, scindat în două facțiuni: una a comuniștilor, care își revendica majoritatea, și aripa social-democrată, acuzată mereu de prima facțiune de simpatii de dreapta și predispoziție pentru colaborare cu administrația, în detrimentul lucrătorilor. Un rol important
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
mai târziu, devine el însuși exploatatorul ce-i subjuga pe cei pentru ale căror drepturi militase. Nimic mai comic, în portretul unui - pe atunci - proscris, făuritor de țară ! Raportul ședinței continuă triumfător, cu prezentarea evenimentelor din Rusia anului 1917. Se relatează despre întâlnirea dintre Lenin și Stalin, despre rolul menșevicilor în evoluția evenimentelor revoluționare și despre ajutorul oferit României în înfrângerea Germaniei naziste, în cel de-al doilea război mondial. Ședința se încheie, însă, cu probleme mult mai stringente, cum erau
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
schimburi. Dificultățile apăreau, mai ales, în familiile care aveau în întreținere copii mici. Când ambii soți lucrează ca angajați ai fabricii, se recurge ușor la schimbul de tură. Uneori, în condiții extreme, se recurge și la săritul gardului, o soluție relatată de către una dintre doamnele intervievate: „- Să știți c-am avut ș-un picior rupt c-am sărit gardul [râde]. Aveam copii mici în casă și vrând-nevrând trebuia să mă duc mai repede și când am sărit, am venit cu el
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
devenind doar un segment. În cadrul Întreprinderii Mecanice „Nicolina” a început să fie produs utilaj greu. Multe relatări se referă la măsurile de securitate deosebite existente în fabrică. Cei mai mulți martori o asociază cu producția de piese componente pentru armamentul greu. Ei relatează faptul că se produceau doar piese componente pentru sistemul de frânare a tancurilor. „- La noi ? Noi, nu. Ce am lucrat pentru armată, am făcut frânele pentru tancuri, Ceaușescu avea un contract cu Egiptul și dădea tancuri, T54 și se făceau
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
comenzile aferente. Căderea regimului comunist a găsit uzina într-o situație vulnerabilă. Nu era pregătită să facă față tranziției spre economia de piață postdecembristă. O perioadă a supraviețuit prin vinderea stocului de utilaje, produs înainte de revoluție. Episodul mi-a fost relatat, nu fără o strângere de inimă, de către directorul de atunci al fabricii, domnul Ștefan Budacea: „- Singurul meu noroc era c-aveam, la Mecanoexport, trei milioane de dolari din utilaje vândute și puteam lua de-acolo. Atunci era dolarul 17 lei
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
83 sau ‘84. În ‘84 s-a născut fiica mea, în ‘83 l-am cunoscut pe tatăl ei, care lucra și el la Nicolina, deci îs 30 de ani și am început în circumstanțe destul de tensionate, am să vi le relatez, totuși, pentru că eu cred că sunt, poate, tipice și pentru alții, adică, specifice pentru o anumită categorie, nu știu în ce măsură interesează, pentru că este un amestec de personal și circumstanțe aicea. Noi, generația mea și cele mai tinere decât a mea
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
sub aspectul naționalității, nu al religiei: în zonă s-au așezat unguri catolici. Se pare că această populație a trăit mai multă vreme neasimilată în majoritatea românească și ortodoxă din zonă, căci aveau cimitir separat: „Pe o întindere de loc - relatează în continuare istoricul -, cătră răsărit de piscul lui Vodă, unde a fost cimitirul Unguresc, se fac și acum serbări religioase de cătră Ungurii din Corni și Epureni, răscumpărând acel loc”. Documentele arată că o parte din pământul aparținând actualului cartier
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
tătarii „ca niște câini turbați și apucând multă pradă și vite, au ars țara” și nici orașul nostru nu a fost cruțat, dată fiind așezarea lui, în calea „răutăților”. Într-un raport al unui ungur (Iscoadă ungurească în Moldova) sunt relatate evenimente care au însoțit reîntoarcerea lui Alexandru Lăpușneanu în domnie în 1564. Misiunea sa era de a recunoaște situația internă a țării. Despre acele vremuri cu adevărat vitrege, ungurul trimis în Moldova scria: „Teritoriul orașelor Iași (Iaz) și Huși (Hwz
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
împrejurări tragice. În luptele pentru redobândirea tronului Moldovei, Vasile Lupu a primit ajutor de la cazaci, conduși de ginerele său, Timuș Hmelnițki. Însă, aceștia, în loc să-l sprijine pe domnul Moldovei, au început să jefuiască zona Iașilor. „Iară pînă a sosi Vasilie-Vodă - relatează cronicarul Miron Costin -, au prădat cazacii codrii Iașilor de la drumul Căpoteștilor până aproape de Huși (subl. ns.), și scosesă fără număr vită, care apoi, dacă a venit ‹sosit› Vasile-Vodă, pre cîtă au aflat nemîncată, tot cîte un zlot a dat cazacilor
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
un om prost” (simplu, n.a.) . La 27 iunie/8 iulie, Dimitrie Cantemir a fost invitat de țar la sărbătoarea organizată, anual, în amintirea victoriei de la Poltava (1709), „fără să anticipeze înfrângerea ce va urma” (Nicolae Iorga). La masa festivă, după cum relatează Moreau de Brasey, au participat „M. S. țarul <care> stătea la capul mesei, având în dreapta sa pe domnul Moldovei și în stânga pe contele Golovkin: miniștii baronul Șafirov și Sava (Sava din Raguza, zis Raguzinski, despre care amintește Ion Neculce, n.a.
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
inițial adoptase punctul de vedere al feldmareșalului. Între timp, oastea moldovenească, sub comanda lui Dimitrie Cantemir, a încercat să oprească înaintarea armatelor turco-tătare. Despre una din aceste bătălii (din 7 iulie), în ajunul luptelor ce au urmat la Stănilești, a relatat însuși domnul moldovean: „Am susținut lupta timp de trei ceasuri împotriva a șaizeci de mii de cavalerie turcească și tătară și respingând nu fără oarecare pierderi, oastea se putu întoarce întreagă în tabără”. Rușii au mărșăluit în noaptea de 7
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
călători străini, în drum spre Constantinopol (era drumul cel mai scurt și cel mai sigur !). Sol al regelui Ferdinand I de Habsburg, rege al Ungariei și al Boemiei, Georg Reicherstorffer (înainte de 1500 - după 1550), în Descrierea anonimă a Moldovei a relatat și despre trecerea sa prin ținutul Moldovei, care este „destul de frumos și nespus de bogat în văi și orașe și sate, fără întărituri și cetăți - afară de una singură numită Suceava înconjurată de ziduri - și < e > întărit oarecum de la natură de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
100 de case de catolici și un călugăr dominican, care era duhovnicul lor, dar am aflat și un obicei, cel mai frumos pe care l-am întâlnit în toate părțile lumii, pe unde am fost”. Impresionat de obiceiurile oamenilor, călugărul relatează: „Obișnuiesc < oamenii > în acest oraș, și în tot restul țării, să dea de mâncare și loc de adăpost tuturor străinilor fără nici o plată (subl. ns.). Mai obișnuiesc, de asemenea, ca în timpul sărbătorilor lor (hramul bisericii, când se face pomenirea ctitorilor
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
iarna. Prin apropiere sunt foarte frumoase păduri și dumbrăvi; se găsec tot felul de animale în mare număr”. Unul din cei mai cunoscuți călători ai epocii a fost misionarul italian Marco Bandini (1593? - 1650). În ziua de 19 octombrie 1646, relata misionarul, cu mare greutate, „din cauza lipsei banilor de drum și a inundației continue a ploilor ne-am grăbit din Bacău spre Iași, ca mergând de acolo la Huși, să ne începem mai întâi vizitația”. După o ședere de patru zile
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
dell altro e dominata de alcune belle coline tutti vestite di vigne che producono buonissimo vino, in mezza de questa valle si trova la città di Usse”. Despre situația grea din Moldova, dar și despre pământul roditor al acestei țări, relata starețul Leonte (? - după 1701), în Călătoria în Moldova (17 februarie 1701): „Să nu fie pustiită această țară (Moldova, n.a.), nu ai găsi alta ca ea! E pământul făgăduinței, dă tot felul de roade”. Pietro Diodato descria, și el, bogățiile acestor
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ocupat-o pe la turci, dar când rușii au fost bătuți la Huși - de care a fost vorba mai sus - a fost nevoit după câteva zile s-o părăsească”. Giovanni Battista Vannucci (1712-1748), călugăr franciscan conventual, în Raport din Moldova (1740-1748), relata despre situația grea în care s-a aflat la Huși. Misionarul s-a hotărât să viziteze localitățile Ciubărciu, Bârlad și Galați, care sunt departe de reședința sa (Huși), ele aflându-se la o depărtare de trei și patru zile de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
poposea, de astă dată, „în orașul nou clădit - Fălciu”. După șase ani (1765), Toma Alexandrovicz, diplomat polon (podkomori al curții regale și sol extraordinar la Poarta Otomană), conducea o misiune la Istanbul. În Jurnalul anonim al soliei (1766), călătorul polon relatează că pornind la drum în dimineața zilei de 15 aprilie 1766, el s-a îmbolnăvit, fiind nevoit să se oprească șapte zile la Țuțora. Apoi a trecut prin Poiana Cârnului și Ciortești, Valea Crasnei, Valea Lohanului, apropiindu-se de târgul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Hârlău, Vaslui și Huși, anunțându-le venirea unor iezuiți”. Domnul Moldovei îi îndemna pe credincioșii catolici din aceste așezări urbane să primească pe misionarii catolici trimiși de Sfântul Scaun și să le dea ascultare. Este adevărat că iezuitul Rafaele Skrzynscki relata, în cartea sa Provinciae Poloniae Societatis Iesu ortus et progressus pars prima, despre influența pe care Bartolomeo Brutti, starostele Lăpușnei, albanez de origine și membru al Companiei lui Isus, o exercita asupra domnitorului Petru Șchiopul; el i-a insuflat domnului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de catolici - remarcă Vitto Piluzzio - era limba valahă, apoi limba maghiară, germană, greacă etc. Părintele misionar Giovanni Battista del Monte, trimis de acesta la Roma, confirma această părere, așa cum reiese în descrierea sa din 1671. Misionarul Francesco-Maria Spera (? - după 1670) relata, în Starea provinciilor celor două Valahii (23 mai 1670), aceeași stare de sărăcie a preoților și a bisericilor de rit catolic din Moldova: „La Huși, biserica nu are nimic, acolo stă un preot, vrea să plece pentru că nu are cu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Vitto Piluzzio, care se afla din nou în trecere prin Huși, constata starea precară a bisericilor în general. El descria biserica din Huși, construită „de lemn, cu două clopote, un altar, o vie părăginită: acolo erau patruzeci de case”. Situația relatată de misionar era considerată alarmantă: „Acum aud că mulți oameni fug. Nu e preot. Acolo stătea părintele Francesco Antonio Renzi din Stipite și fără știrea mea și-a părăsit poporenii și a plecat la Iași”. Arhiepiscopul explică decăderea credinței apostolice
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
condiții de trai: Cotnari, Iași, Galați și Baia. Mai erau localități (Bacău, Trotuș, Huși, Bârlad) - nota episcopul - unde s-ar fi putut trăi „când se va întoarce lumea acasă”. Despre viața grea din Moldova în condițiile năvălirilor permanente a tătarilor relatează și misionarul Francesco Antonio Renzi din Stipite (? - 1697). Era minorit conventual și, în Raport către Propaganda (19 februarie 1691, Iași), semnala faptul că la Huși cele peste 50 de familii, „locuiesc în păduri din cauza fluxului și refluxului continuu de tătari
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
moscoviți (ruși, nu numai turci și tătari, n.a.), dar și de a fi replantate cu viță nouă, săpată la vremea ei și bine plivită la rădăcină”. În Scrisoare din Moldova (10 decembrie 1747), călugărul minorit conventual Giovanni Bartolomeo Frontali (1714-1763) relatează despre Huși că este un oraș unde jumătate din locuitori sunt schismatici și jumătate catolici. Tot aici este reședința episcopului ortodox. Misiunea de la Huși, împreună cu toate localitățile din jurul ei, are circa 70 de familii și două biserici, una din ele
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
zilelor pontului”. Ispravnicul ținutului, care avea misiunea de a-i aduce pe fugari, raporta la 8 iunie 1850, că „în podgoria târgului Huși să află, pe la viile boierești și neguțitorești, îndestui pândari, adunătură de prin sate, mahalale a târgului”. Ispravnicul relata, în continuare, că acești oameni s-au aflat mai demult „viețuitori ca și alți lăcuitori din sate și târguri. Dar, după prefacerea nenorocitelor soarte, au găsit mijlocul pândăriei spre înlesnire viețuirii lor”. Situația strămutărilor în sau din ținutul Fălciu a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]