10,353 matches
-
ei timpul curge altfel, au lumea lor... Ți-am zis că bătrânii pentru care lucrez acum sunt bolnavi fizic și mintal. El are Alzheimer; e o boală cumplită, creierul se deteriorează atât de mult, încât bolnavul uită în final să respire. Ei bine, acest om stă câteodată cu mâna ridicată, ca și cum ar bea apă dintr-o sticlă, apoi zice: — Mai poți să mi dai puțină apă? Pe asta am terminat-o! E inutil să te superi. E altă lume. Concetta nu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
înjosit, sau poate doar așa te vei simți pentru că nu e nimic al tău. Poate ei n-au intenția să te supere, unii încearcă să te și ajute, dar pă mântul pe care calci te respinge. Eram la aeroport. Deja respiram același aer cu copiii mei. Nu conta că sunt la trei ore distanță, eram în același cerc, între aceleași granițe. Nu pot încă povesti emoțiile. Am folosit cea mai tare mască din arsenalul meu. Nu trebuia să par o mamă
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Pentru cine? Scrisoarea 95 E seară. Privesc Carul-Mare. E deasupra mea. Oare e vina lui? Câteodată, în nopțile mai friguroase, așez în pat lângă mine o pătură. Să nu râzi! E ca o prezență! Ca o persoană caldă, care poate respira alături de mine și poate să-mi ofere puțină siguranță. O iluzie că n-aș fi singură. Mi-e urât singură! Fără mângâieri, fără atingeri... Viață lipsită de dragoste. Nu pot încerca să am o relație aici. Știu din start că
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
lui Romeo. Nu știam ce va fi cu mine. E o înstrăinare totală în momentul în care pleci să trăiești într-o familie necunoscută. Nu știu dacă poți înțelege... E o vânzare a întregului tău univers. Accepți, pe bani, să respiri același aer, să muncești, să dormi și să ți petreci existența alături de niște necunoscuți. Urma să muncesc doar două săptămâni, până venea o altă româncă ce plecase în țară. Eram doar un înlocuitor, dar preferam așa decât să pierd chiar
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
dar intrasem în cealaltă, mai mare, a orașului. Am încercat să ies și din asta. Am fost la Asissi... la Trasimeno... la Gubbio... la Roma... Mi-aduc aminte de Iona lui Sorescu. Pușcăria e în noi. Aerul pe care-l respir și tot ce mă înconjoară nu sunt ceea ce doresc. Gândurile și dorul le duc cu mine oriunde aș fi. Scrisoarea 103 O cunoștiință din România se pregătește să vină în Italia. Prie tena mea F. se ocupă de mașina cu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
divorțat pentru că a reușit să se desprindă de „iad” și să vadă clar ce e bine și ce nu... Merge de două ori pe săptămână la o sală de fitness pentru că are probleme cu coloana, face școala de șoferi, mai respiră și ea, săraca. Of, Doamne! Scrisoarea 115 Astăzi m-am supărat când am auzit: — Muncitorii români au ajuns să coste mult, lucrează pe salarii mari! Am întrebat: — Cum e posibil ca un muncitor român, angajat la o fa brică producătoare
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
mai puternic. Într-o zi am fost rugată să dau o mână de ajutor la curățenie în casa ei și am văzut tot. În primul rând, o mizerie cruntă. Când intrai în casă, trebuia să ieși apoi repede afară, să respiri, să te gândești și să-ți faci curaj. De exemplu, în bucătărie resturile de pâine stăteau în compania mucurilor de țigară, farfurii cu mucegai stă teau alături de o pereche de ciorapi de nailon, gunoiul dădea pe afară și tot așa
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Dar, dacă ați luat-o pe un drum atât de frumos, de ce să vă opriți? Orice mare adunare de oameni produce în mod necesar corupția și viciul: unde sunt mulțimi de oameni, virtutea se corupe ca aerul pe care îl respirăm. Concluzia: să nu mai fie orașe, și mai ales orașe de cinci sau șase sute de mii de suflete; să le părăsim și să ne întoarcem pe câmpuri, sau, și mai bine, în păduri, să mâncăm ghindă, ca străbunii noștri. Ca să
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
noastre, se înghesuie mereu mai mult în aceste spații înguste fără a înceta să se agite. În mijlocul mișcării tumultuoase și neîncetate a acestei gloate, praful a devenit foarte des și căldura atât de înăbușitoare, că poate aș fi ieșit să respir dacă n-ar fi fost vorba decât de interesul public, însă onoarea ne țintuia în băncile noastre. Unii dintre cei care ne-au invadat astfel erau înarmați, pe alții îi vedeai că poartă arme ascunse, dar nici unul nu părea să
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
După una-alta, la întrebarea mamei dacă a adus mașină de tuns că uite ce chică de păr au copiii, tata scoate ceva din buzunar ... ce ... mașina de tuns care ... prin dimensiunile ei ... ne-a dezamăgit total ... dar am și respirat ușurați. La întoarcerea de la Ismail, tata a convins-o pe mama să-și ia gândul de la a avea preot în familie, întrucât drumul este foarte lung, obositor și costisitor ... așa că nu voi putea veni acasă nici în vacanțele de Crăciun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
am decât două ruble ... el, nimic. Abia în momentul când s-a anunțat îmbarcarea, îmi spune "davai dva rublea" și pune valizele pe banda transportoare a bagajelor. Atunci mi-am zis "și la ei ca și la noi" ... și am respirat. A doua ... mult mai dificilă ... a avut loc în seara când am ajuns acasă. Toată familia s-a adunat în jurul meu ... nerăbdătoare să vadă ce-am adus din cele străinătăți. Dintr-o sacoșă mică le-am dat acele mici și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
-i țină de mână, să se încreadă în ei necondiționat, să ia tot ce spun ei drept literă de evanghelie, pe când ei, autorii, sapă labirinturi subterane, cu scopul să prăbușească întregul edificiu de așteptări al lecturii. Autorul pretinde că opera respiră direct viață, că nu e operă / ficțiune ci real, și trebuie să avem răbdare cu textul, fiindcă războiul textului cu convențiile vechi e îndelungat și istovitor. Lectorul Desperado, scufundat până la beregată în intertextualitate și alte șiretlicuri la fel de rafinate, se apucă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
se hrănește din trecut și viitor și le risipește. Știm viitorul de la prima pagină (cine vrea să sară peste mijloc pentru a citi ultima pagină ca să aibă un sentiment de elibrare, de rezolvare în final, rămâne profund nedumerit), iar trecutul respiră în fiecare moment prezent, în fiecare gând care se naște sub ochii noștri. Trecutul eroului se confundă cu trecutul literaturii, și e veșnic parodiat de prezent. Saltul secolului XX este trecerea de la ordinea cronologică (mod de ordonare a imaginarului, timp
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
că sunt de fapt povestite în dublu exemplar: o dată pe vremea reginei Anne (ciuma și marele foc al Londrei), a doua oară în Londra de azi, când detectivul Hawksmoor caută să descopere un ucigaș de copii în serie. Toată cartea respiră paralelisme. Până și numele sunt (în parte) identice. Întreg textul se învăluie în ireal, o pânză de mister și adevăruri interzise. Dacă nu ne supunem atmosferei vrăjite și nu trăim ce trăiesc și personajele, finalul nu poate fi decât lipsit
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
știe: Mântuiește-mă și mă privești prima dată ești treaz și străin, în afara oricărui pericol. Nu te afli pe pământ în clipa asta, și știu că e un risc, adormi la loc. Mântuiește-mă de ce e aici, pe tăcute, așa cum respiri, tu înălțarea și căderea mea. (mântuiește-mă...) Lecția lui Ackroyd este relativizarea. Nimic nu e sigur, nimic nu e stabil, Orice formă e doar viziunea alteia... (A persista...) Odată ce ființa iubită nu mai e, poemul cade fulgerat, iubirea e o
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mea este firească. În mintea mea, ceea ce scriu este o formă de artă extrem de conștientă și mai ales foarte trează chiar dacă nu neapărat conștientă de sine. Pe de altă parte, ai mare dreptate fiindcă încă din copilărie scriam poezie cum respiram. Ceea ce vreau să subliniez este că nu am deloc încredere în revărsările năvalnice de poezie "spontană" ori "poetică". Când studenții sau poeții mai tineri îmi declară cu mândrie că nu-și lucrează "poemele" fiindcă nu vor să piardă prima "inspirație
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
că sunt o ființă liberă, trăind în această veche cetate a lumii, la fel cu atâția alții cărora li s-a acordat această favoare, fără referințe necesare la apartenența lor de altădată. Libertate interioară, cea care contează, datorită căreia existăm, respirăm, dormim, ne ducem viața de ființe umane. Astăzi, cred că pot spune că nu sunt nici o burgheză franceză, nici o emigrantă româncă, sunt un om care trăiește la Paris, în arondismentul său, ca atâția oameni de origine străină deveniți parizieni. Când
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
și să cultive strălucirea smalțului copt În cuptoare de olar. Nu e pictorul grandilocvenței tematice, nici al distorsiunii poziționale, ... natura obligîndu-l să uite lecțiile de școală și aranjarea convențională a cadrului. și atunci redevine omul spațiului larg din valea Siretului, respirat În copilărie, și al vegetației Înhorbotate sărbătorește". În ultimii zece ani se simte sedus de forța de comunicare a artei naive, căutînd să exprime ceea ce simte, fără a fi tributar unor naivi celebri. Perseverența În găsirea unui drum propriu, severitatea
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
mistici, lupta aceasta e, desigur, prezentă. Dar ea e subsumată unei atitudini contemplative în care intelectul urmărește să ia cu sine cît mai departe corpul în aventura spirituală, să-l apropie asimptotic de starea lui paradisiacă, să-l facă să respire în același ritm cu duhul, animate amîndouă de Duhul divin. Sigur că o asemenea distribuție între Orientul și Occidentul creștin nu trebuie exagerată ; sigur că există mari figuri de spirituali și de metafizicieni occidentali care lucrează în orizontul coincidenței și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
discursul lui Aristofan din Banchetul. Mai mult, pentru antici, fie ei medici, filozofi sau oameni de rînd, trupul omenesc se afla într-o minunată continuitate cu cosmosul în întregul lui. Era animat de același foc care făcea să strălucească stelele ; respira în același ritm cu pămîntul străbătut de ape ; putea vedea fiindcă ochiul său se înrudea cu lumina ; risca să ingurgiteze carne de om, în simbolism pitagoreic, cînd mînca bob. Ierburile, de la văpaia aromatelor la grînele hrănitoare și la umeda lăptucă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
liniștea. Se dorește sublinierea forței interioare resimțite ca o povară. Marina e, la primul nivel, poemul reminiscențelor unei iubiri. În realitate el concentreză tentativa unei izbăviri de zbucium. Zbuciumul mării simbolizează neliniștea primordială: „Era rupere barbară Dinăuntru în afară” „Marea respiră precum am dormi Calmă, puternică-n zori de zi.” Marina apare ca alegoria propriei biografii spirituale a lui Labiș, amintind de Cimitirul marin a lui Valéry. Sentimentul unei mari și nesatisfăcute nevoi de liniște apare și în Idila. În primele
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
noi solicitându-l nu mai mult de 7-8% din capacitățile sale. Cu toate astea, se poate avansa ideea că respirația constituie baza dezvoltării capacităților noastre psihice și a facultății de modificare a stărilor noastre de conștiință. A trăi este a respira; fără respirație nu este viață. Omul contemporan evoluează într-o stare de angoasă permanentă care îi interzice să respire corect. El nu știe s-o facă și nu are timp. Nici o schimbare importantă a stării de conștiință nu poate fi
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
respirația constituie baza dezvoltării capacităților noastre psihice și a facultății de modificare a stărilor noastre de conștiință. A trăi este a respira; fără respirație nu este viață. Omul contemporan evoluează într-o stare de angoasă permanentă care îi interzice să respire corect. El nu știe s-o facă și nu are timp. Nici o schimbare importantă a stării de conștiință nu poate fi obținută fără o modificare și în planul respirației. Capacitatea noastră respiratorie este de aproximativ 5 litri, variabilă cu constituția
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
expirați, îndreptându-vă atenția asupra nării stângi. Observați respirația la acest nivel. Procedați similar cu nara dreaptă, apoi cu ambele nări. încercați să percepeți un freamăt, o palpitație la nivelul fiecărei nări, apoi la nivelul ambelor nări, simultan. Exercițiul 2 Respirați aerul ca si cum ați dori să simțiți parfumul unei flori, inspirați lin aerul si căutați să percepeți cât mai multe mirosuri din mediu. Nu formulați judecăți, ci observați pur si simplu senzațiile olfactive ce vă parvin. Exercițiul 3 În timp ce inspirați, încercați
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
exercițiului, toracele nu trebuie să facă nimic; numai abdomenul lucrează. * încercați acum să nu faceți decât aceste respirații abdominale; lent și cu conștiința mișcărilor de aer. Nu treceți la exercițiul următor decât dacă ați asimilat bine această manieră de a respira. * când ați dobândit maniera, faceți exercițiul următor: este vorba de a respira prin pântec (burtă, abdomenă accelerând gradual ritmul. Și aceasta până când dvs. atingeți o respirație abdominală rapidă și întotdeauna nazală. Odată obișnuit cu această accelerație progresivă, încercați, o dată, de
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]