8,807 matches
-
în 1993. San Carlos și banda sa fac contrabandă cu trabucuri. Șeful vămii, François Dubois, se amestecă în bandă. Contrabandiștii se reunesc la frontieră și, în ciuda tuturor eforturilor autorităților, reușesc să-și treacă marfa cu ajutorul unei bărci transformate ca să le slujească scopurilor. Personajele nuvelei sunt: Acest jurnal de călătorie a fost scris de Jules Verne în 1859 pe baza excursiei întreprinse de el și de Aristide Hignard în Scoția în vara aceluiași an. Manuscrisul i-a fost propus lui Hetzel în
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
va oglindi în cel occidental Așa cum remarca și Nadia Anghelescu în incipitul revistei Romano-Arabica, nr.2, tema iubirii, a cărei surse e reprezentată de lumea beduină, a luat calea spațiului european prin intermediul Spaniei, cu toate acestea: „proza este chemata să slujească gândirea, iar poezia sentimentul”. În limba arabă literară, sinonimele cele mai cunoscute ale cuvântului "ḥubb" sunt "’Ilf" sau "al-’ulfa", care trimite la ideea de intimitate cu persoana iubită, unul dintre primele stadii ale iubirii. Ibn Ḥazm (994-1064) a intitulat
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
considerați „clienți” ai vreunui clan arab, reluându-se un vechi obicei din timpurile preislamice, când anumite persoane cu statut social modest căutau protecția unui clan mai puternic. Între client și protector lua ființă astfel o legătură puternică: noul client îl slujea pe protector, însoțindu-l în raidurile de pradă și împărtășindu-i soarta. Din acest motiv, pe vremea dinastiei umayyade, acești "mawali" erau tratați cu dispreț. De pildă, se spune că, dacă un astfel de străin se afla călare în fața unui
Mawālá () [Corola-website/Science/329407_a_330736]
-
locuri, vatra lui de sat numindu-se, peste ani, Pancăuți (Panca). Ultimul său copil, Luca, și-a defrișat o vatra de sat în apropiere, vatra lui numindu-se Lucavăț. Acest Luca a avut doi feciori, Stan și Șerbco, care au slujit cu credința în oastea lui Alexandru cel Bun, iar voievodul, cinstind aceste „adevărate slugi” (vasali, deci boieri), îi împroprietărește prin uricul din 16 februarie 1428 pe cei doi cu „ocina lor... două sate, anume Lucaveț și Pancăuți și cu toate
Familia Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330904_a_332233]
-
German din Cernăuți (k.k. Ober-Gymnasium in Czernowitz) cu diplomă de bacalaureat în 1908, a studiat la Facultatea de Drept a Universității din Viena și Cernăuți. In 1914 a obținut doctoratul în științe juridice la Innsbruck. În cursul Primului Război Mondial a slujit în Armata Austro-Ungară. Atras de ideile unchiului său Iancu cavaler de Flondor, a intrat imediat după război în serviciul diplomatic al Regatului României, dovedind de tânăr calitățile și arta necesare afirmării în lumea diplomației si începând să urce toate treptele
Constantin de Flondor () [Corola-website/Science/330916_a_332245]
-
și un selgiukid sunnit, ostil mișcării ismailite. Odată ajuns în Siria, primește ordin de la Alamut să se îndrepte către fortărețele ocupate de ismailiți din vestul Siriei, precum castelul Al-Kahf, pentru a i se subordona stăpânului bastionului, Abu Muhammad. Sinan îl slujește credincios pe Abu Muhammad timp de 7 ani, ca după moartea lui să fie numit ca locțiitor al acestuia. Moartea lui Abu Muhammad a însemnat sfârșitul unui lider ale cărui activități rămân înconjurate de mister. Spre finalul vieții, conducerea lui
Rașid al-Din Sinan () [Corola-website/Science/330944_a_332273]
-
lucrări remarcabile în domeniul teologiei și că un semn de profund respect pentru meritele și binele Bisericii Ortodoxă" Mitropolitul Antonie Bloom a fost decorat cu gradul de doctor în teologie honoris causa. Pe parcursul anilor de slujire în Marea Britanie, Mitropolitul Antonie, slujește doar o mică parohie rusă la Londra, dar mai ales în întrega eparhie. În Dieceza de prelegeri, a avut loc reuniunea anuală a parohiei, congresele diecezane și reuniunile clerului. Mitropolitul Antonie a fost implicat în mod activ în Biserica și
Antonie (Bloom) de Suroj () [Corola-website/Science/334928_a_336257]
-
vine pe lume singurul copil al familiei, o fetiță, Teodora Diana. Petru Popovici, pastor în acea vreme al Bisericii Baptiste nr. 1 din Timișoara, l-a invitat în perioadele de practică din timpul studiilor teologice la biserica pe care o slujea și de care s-a atașat mult. Biserica l-a propus în 1965 ca pastor în locul lui Petru Popovici, care urma să plece în S.U.A., însă conducerea baptistă teritorială nu a fost multă vreme de acord cu propunerea bisericii. Deși
Liviu Olah () [Corola-website/Science/335378_a_336707]
-
pentru Dumnezeu, mai ales cu tinerii care îl îndrăgeau foarte tare. Într-o scrisoare din 1965, adresată unui prieten din Galați, scrisoare interceptată de organele de Securitate, Liviu Olah își mărturisește bucuria pentru starea spirituală din biserica în care-L slujea pe Dumnezeu: „mă bucur de progresul Evangheliei din biserica noastră, de afluența de sinceri căutători după salvarea sufletească. Mă bucur și pentru că sunt frați și surori care fac din Hristos ideal de viață, iar din rugăciune o armă, prin care
Liviu Olah () [Corola-website/Science/335378_a_336707]
-
la practicile bisericii creștine din primul veac: rugăciunea, postul, viețuirea în puterea Duhului Sfânt printr-o continuă consacrare și purificare spirituală. De-abia în 1968 Liviu Olah este ordinat ca pastor al Bisericii Baptiste nr.1 din Timișoara. Deși a slujit doar trei ani și jumătate ca păstor aici, biserica a crescut numeric, nouăzeci de noi membri adău-gându-se celor existenți. Foar-te curând avea să i se reproșeze faptul că numeroasele bo-te-zuri pe care le făcea ignorau obligația de a avea aprobarea
Liviu Olah () [Corola-website/Science/335378_a_336707]
-
a fost retras carnetul de păstor, dar nimeni nu i-a putut stinge pasiunea pentru rugăciune și pentru salvarea celor păcătoși de sub osânda păcatului. Deși nu s-a mai bucurat prea curând de recunoșterea autorităților, bisericile pe care le-a slujit și-au asumat riscul de a solicita aprobarea alegerii sale ca păstor. În 1973 acceptă invitația de a sluji ca păstor al Bisericii Baptiste nr. 2 din Oradea. Înfricoșat de un atac de cord pe care-l suferise, Nicolae Covaci
Liviu Olah () [Corola-website/Science/335378_a_336707]
-
celor păcătoși de sub osânda păcatului. Deși nu s-a mai bucurat prea curând de recunoșterea autorităților, bisericile pe care le-a slujit și-au asumat riscul de a solicita aprobarea alegerii sale ca păstor. În 1973 acceptă invitația de a sluji ca păstor al Bisericii Baptiste nr. 2 din Oradea. Înfricoșat de un atac de cord pe care-l suferise, Nicolae Covaci, păstor pe atunci al acestei biserici și președinte al Cultului Baptist, a insistat la autorități ca să-l accepte pe
Liviu Olah () [Corola-website/Science/335378_a_336707]
-
public în râul Criș, i s-a retras din nou carnetul de păstor, și după câteva luni, la sfârșitul anului 1975, a fost chemat ca păstor de o biserică baptistă din cartierul arădean Bujac, nere-cu-noscută oficial. Aici Liviu Olah a slujit ca păstor fără le-gi-timație oficială și a avut parte atât de bucuria sufletească a slujirii rodnice, cât și de șicanările și amenințările autorităților. A sfidat permanent autoritățile comuniste, ținându-le la distanță și tratându‑le cu răceală, nerecunoscându-le dreptul
Liviu Olah () [Corola-website/Science/335378_a_336707]
-
Criswell Biblical Studies Center. În 1984, este invitat de Petru Popovici, același păstor cu care colaborase și în Timișoara, să i se alăture ca păstor al Bisericii Baptiste Române din Bellflower, California, biserică pe care a iubit-o și a slujit-o până la ieșirea la pensie și căreia s-a străduit să-i transmită pasiunea sa pentru rugăciune și sfințire. Le repeta tinerilor o frază în care se ascundea un principiu serios de viață creștină: cine nu misionează, demisionează! Participă, în
Liviu Olah () [Corola-website/Science/335378_a_336707]
-
o valoroasă colecție de tablouri în ulei”", ziarul „Jurnal Național”. Nr. 72. 19 Aprilie. Chișinău, Moldova 2001 Gafton Marcela, "„Vernisaj cu o Rază de Lumină”", ziarul „Țara”. Nr. 42. 20 Aprilie. Chișinău, Moldova 2001 Gafton Marcela, "„Artiștii sunt obligați să slujească frumusețea”", ziarul „Țara”. Nr. 89. 20 August. Chișinău, Moldova 2001 "„Ritual”, „Ducerea crucii”, „Fuga în Egipt”, „Cina cea de Taină”": [reprod.] Andrei Mudrea, revista „Cugetul”. Chișinău, Moldova 2002 Sînchetru Nicolae, "„Pictura este esența sufletului meu”", ziarul „Natura”. Nr. 6. Iunie
Andrei Mudrea () [Corola-website/Science/335399_a_336728]
-
the Coast of China in 1831, 1832 and 1833, with notices of Siam, Corea, and the Loo-Choo Islands" (1834) ("Jurnalul a Trei Călătorii dea-lungul Costei Chineze în 831, 1832 și 1833 cu observații la Siam, Coreea, și Insulele Loo-Choo)". A slujit ca translator pentru misiunile diplomatice britanice în timpul Primului Război al Opiului. Gutzlaff a fost printre primii misionari Pretestanți să poarte ținute chinezești. Gutzlaff Street în Hong Kong a fost numit după el. Născut în Pyritz (astăzi Pyrzyce), Pomerania, a fost ucenicul
Karl Gützlaff () [Corola-website/Science/335533_a_336862]
-
identice. În curtea în care se aflau chiliile de locuit așezate de jur-împrejur se ajungea printr-o poartă monumentală. Marea sală se găsea, fie în față, fie în partea laterală a curții. Lângă ea mai era încă o sală care slujea drept capelă. Școlile primare și seminariile constituiau rețeaua de învățământ din Imperiul Otoman. Aceștia au preluat modelul selgiucizilor în domeniul învățământului. Școlile primare existau într-un număr prea mic, iar de obicei puteau fi găsite în apropierea moscheilor. În aceste
Medresă () [Corola-website/Science/331926_a_333255]
-
nu se poate spune că au înfățișare feminină, și nici nume feminine, întrucât întreprind acțiuni specifice mai degrabă naturii masculine. Numărul total al îngerilor este necunoscut, iar puterea lor e limitată: „Câți îngeri sunt în cer? Mijlocirea lor nu va sluji la nimic decât după ce Dumnezeu îngăduie aceasta pentru cine voiește El și pentru cel de care El este mulțumit.”, sura LIII, versetul 26. Se crede uneori că ființe imateriale, precum îngerii, pot lua orice formă doresc, însă Coranul nu afirmă
Îngerii în islam și în tradiția islamică () [Corola-website/Science/331969_a_333298]
-
decizie la întrunirea anuală cu numarul 37 a Comitetului Patrimoniului Mondial, eveniment care s-a desfășurat la Phnom Phenh în Cambogia. Conform declarației UNESCO referitoare la Palatul Golestan: „Palatul Golestan este un complex de clădiri istorice din Teheran care au slujit că reședința pentru dinastia și curtea regală a dinastiei Qajare, dinastie ajunsă la putere în anul 1779 care a transferat capitala Persiei la Teheran. Complexul istoric este format din grădini cu flori minunate, bazine cu apă și fântâni. Principala valoare
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
leagă în mod organic de istoria scrisului și, în general, de istoria cunoașterii înregistrate pe un suport. Punctele care marchează începutul bibliotecilor sunt tot atâtea descoperiri arheologice importante cum ar fi colecțiile de tablete de lut de la Nippur (colecții care slujeau preoților din temple) sau mai adânc în timp, colecțiile . Bibliotecile ca și necesitate nu pot fi atribuite unui spațiu de difuziune, acestea fiind expresia necesității umane de învățare și perpetuare a cunoașterii. În Asia un bun exemplu este Biblioteca universitară
Istoria bibliotecilor () [Corola-website/Science/337531_a_338860]
-
de acolo, desi primirea ce i-au făcut-o câțiva din scriitorii pe care ii admira, nu a fost din cele mai calde. Tatăl nu i-a permis să urmeze un liceu, și conform tradiției, a plecat o vreme să slujească drept învățător-meditator în casele unor evrei din alte așezări. Primele sale povestiri, în limba rusă, ca și cele dintâi poezii în limba idiș, au văzut lumina tiparului când avea vârstă de 17 ani (la Wilno etc) . În anul 1909 a
Efraim Auerbach () [Corola-website/Science/328485_a_329814]
-
dată în jurul anilor 600 d.Hr, fiind unul dintre cele mai vechi temple care s-au păstrat până în prezent. Edificiul ar fi fost ridicat din ordinul membrilor dinastiei Pallava. Celebrul poet și învățat Kachiyapper, cel ce a compus "Kandapuranam", a slujit ca preot la acest templu. Locașul a fost renovat în timpul dinastiei Chola. Marele filozof și teolog Adi Shankara, a reușit cu sprijinul comunității locale să extindă , împreună cu alte două temple din Kanchipuram: Templul Kamakshi Amman și Templul Varadharaja Perumal. În
Templul Ekambareswarar () [Corola-website/Science/336448_a_337777]
-
în frunte cu regele, adoptase manierele, îmbrăcămintea, armele și tacticile militare, și tipicul ceremoniilor care erau specifice monarhilor elenistici. Acest lucru era interpretat ca o trădare a principiilor inițiale ale primilor Hasmonei, preotul Matityahu și fiii săi Macabei. Odată, în vreme ce slujea ca mare preot in Templul din Ierusalim, oamenii au aruncat aspupra lui cu fructe de chitră (etrog). Când regele a avut un eșec militar în luptă cu nabateenii, care i-au surprins și lovit oastea lui într-o trecătoare îngustă
Alexandru Ianai () [Corola-website/Science/330002_a_331331]
-
Magnus Erlingsson, un descendent al dinastiei, însă a fost înlocuită din nou cu Casa de Sverre în 1184. Folosind bogăția strânsă în serviciul împăratului bizantin, Harald se întoarce în Norvegia în 1045. Harald era însoțit de mulți oameni care îl slujiseră, și reprezenta deci o amenințare imediată pentru regele din acel moment Magnus I, fiul lui Olaf al II-lea și nepotul lui Harald care se întorsese din exil în 1035 să pretindă tronul tatălui său la moartea lui Knut cel
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
apoi arhidiacon al episcopului de Pelagonia, apoi, puțin mai târziu, secretarul arhiepiscopului Meletios al Atenei care a devenit patriarh ecumenic al Constantinopolului în 1919. A fost hirotonit episcop de Corfu în decembrie 1922, înainte de a fi avut posibilitatea de a sluji ca simplu preot. În 1930, mitropolitul Damaskinos, viitor regent al tronului Greciei, a efectuat o vizită pastorală în America. La revenirea în Grecia, a recomandat patriarhului Photios al II-lea desemnarea episcopului de Corfu pentru a-l înlocui pe arhiepiscopul
Athenagoras I () [Corola-website/Science/331179_a_332508]