9,106 matches
-
un țap de bere, dacă nu e cu supărare.) Nu ne bazam decât pe RECEPTIVITATEA UNEI MASE IMENSE A POPULAȚIEI , ceea ce s-a și observat . pag. 252 N.n. Păi ... nu a venit nimeni în Piață ! (Niște lafuri, cu înăbușirea revoltei, spaima teribilă a securității venită dinspre revoluționari, imensa masă populară cu mâinile goate dar, virtual glorioasă, etc. Glume de badinaj, bancuri cu Bulă, un delir livresc ! Redăm un pasaj unde criza de imaginație a atins paroxismul : “Cei convocați în Piața Unirii
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
ușor de recunoscut. De ce atâta mister ?) Continuăm : “L-am văzut după , ( pe colegul de la institut , incognito) . Ceea ce m-a surprins la încăpere, ERA ABSENȚA CLANȚELOR SPRE INTERIOR. N.n. - Iată un subiect ce interesează psihanaliza : similitudinea ilogică între amănuntul banal și spaima de a te găsi în pragul riscului exterminator . Pag. 181- “A treia și ultima oară când m-au ridicat - mă obișnuisem , lucram în două schimburi : ziua la serviciu , noaptea la ei. (Ce lucrați la ei domnule? Note informative? Poezii pentru
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
Grui, Mihai Moldovan, Mihail Băișeanu, Dorina Grădinaru, Manuela Opriș, Gabriela Mocanu, Saadi Firuz, Dan A. Șoimu, Dana Șoimu, S. Tih., N. T. Sava. Editorial, G. debutează ca poet, cu basmul în versuri Norocel și Zmeul Zmeilor (1946), urmat de Titilică, spaima zmeilor (1947), după care nu mai publică nici un volum de poezie. Prima lui lucrare de istorie literară este monografia Cezar Petrescu (1963), adânc minată de spiritul simplificator și deformant al sociologismului vulgar, cum fuseseră, de altfel, și articolele scrise de
GAFIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287124_a_288453]
-
Sadoveanu, Ion Minulescu, Cezar Petrescu, I. C. Vissarion, Anton Holban, Claudia Millian, Ion Petrovici, Barbu Solacolu, Sașa Pană, Mircea Ștefănescu, Cicerone Theodorescu, Eusebiu Camilar, Méliusz József, V. Em. Galan, Marin Preda, Paul Everac. SCRIERI: Norocel și Zmeul Zmeilor, București, 1946; Titilică, spaima zmeilor, București, 1947; Cezar Petrescu, București, 1963; Scriitori români contemporani (în colaborare cu T. Bănulescu), București, 1964; Duiliu Zamfirescu, București, 1969; Fața ascunsă a lunii, București, 1974; Flautul lui Marsias, București, 1977; Studii de istorie literară, îngr. Gabriel Gafița, pref.
GAFIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287124_a_288453]
-
o pregnanță a imaginii care încântă spiritul prin noutate și putere sugestivă; acest efect este obținut în principal prin inovație verbală, prin „siluirea” cuvintelor și a sintaxei, proces la capătul căruia se ivesc sonorități stranii, neașteptate. Iată, de pildă, „culoarea” spaimei care bântuie spiritul poetului ajuns la amiaza vieții: „O spaimă surpare dă iama,/ odăile zărilor ei/ mafoamele spaimei le umple/ zdupăială dilată și-n gânduri;// și neiertarea întrebării spală/ ca un căutător de aur/ făgăduieli de minereuri,/ mi-e dusă
GAFTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
putere sugestivă; acest efect este obținut în principal prin inovație verbală, prin „siluirea” cuvintelor și a sintaxei, proces la capătul căruia se ivesc sonorități stranii, neașteptate. Iată, de pildă, „culoarea” spaimei care bântuie spiritul poetului ajuns la amiaza vieții: „O spaimă surpare dă iama,/ odăile zărilor ei/ mafoamele spaimei le umple/ zdupăială dilată și-n gânduri;// și neiertarea întrebării spală/ ca un căutător de aur/ făgăduieli de minereuri,/ mi-e dusă jumătate ziua/ și mă tot umblă, umblă spaima.” În același
GAFTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
prin inovație verbală, prin „siluirea” cuvintelor și a sintaxei, proces la capătul căruia se ivesc sonorități stranii, neașteptate. Iată, de pildă, „culoarea” spaimei care bântuie spiritul poetului ajuns la amiaza vieții: „O spaimă surpare dă iama,/ odăile zărilor ei/ mafoamele spaimei le umple/ zdupăială dilată și-n gânduri;// și neiertarea întrebării spală/ ca un căutător de aur/ făgăduieli de minereuri,/ mi-e dusă jumătate ziua/ și mă tot umblă, umblă spaima.” În același timp, poemul pare a se construi din ce în ce mai greu
GAFTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
vieții: „O spaimă surpare dă iama,/ odăile zărilor ei/ mafoamele spaimei le umple/ zdupăială dilată și-n gânduri;// și neiertarea întrebării spală/ ca un căutător de aur/ făgăduieli de minereuri,/ mi-e dusă jumătate ziua/ și mă tot umblă, umblă spaima.” În același timp, poemul pare a se construi din ce în ce mai greu, iar „așteptarea” sa - revelând nimicul, golul existențial - se constituie într-una dintre cele mai semnificative teme de meditație. Ciclul „Spital”, închegat în jurul unei imagini-cheie - culoarea alb -, dovedește asimilarea experienței literare
GAFTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]
-
măcar să știu bine că m-or omorî!” Pasajul, unul din cele mai dense din întreaga operă a lui C., inaugurează, printr-o ilustrare spectaculoasă, de mare efect, motivul urmăririi și concentrează alte câteva motive și teme, precum: motivul fricii, al spaimei, erosul (conflictul celor doi Nică, din care decurg strâmba procitanie și urmărirea, se iscă din cauza Smărăndiței) tema morții/ învierii, motivul îngropării/ resuscitării, tema cruzimii, motivul urmăririi pe viață și pe moarte, al fugii înspăimântate, disperate. Nu e vorba nicidecum de
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
Costache. Locul acestuia îl va prelua mereu altcineva, de-a lungul vieții și chiar după moartea scriitorului, nerămânând nici o clipă vacant. Urmărirea începută în prima parte nu are practic sfârșit. Motivul urmăririi se împletește în Amintiri... cu motivul fricii, al spaimei. Chiar în episodul urmăririi de către cei „doi hojmalăi”, ceea ce îl salvează pe urmăritul Nică este intensitatea fricii. Numai o spaimă „ca aceea” ar putea explica performanța de a reuși îngroparea „în țărnă la rădăcina unui păpușoi”, oricât de bine prășit
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
vacant. Urmărirea începută în prima parte nu are practic sfârșit. Motivul urmăririi se împletește în Amintiri... cu motivul fricii, al spaimei. Chiar în episodul urmăririi de către cei „doi hojmalăi”, ceea ce îl salvează pe urmăritul Nică este intensitatea fricii. Numai o spaimă „ca aceea” ar putea explica performanța de a reuși îngroparea „în țărnă la rădăcina unui păpușoi”, oricât de bine prășit. Frica turtește, micșorează, îl face și mai „prizărit” pe cel bine înzestrat cu disponibilitatea de a o trăi. Readus în
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
se duc la vlădica de la Blaj să ceară „alt popă” - anume unul care să nu le interzică „vinarsul la îngropăciuni” -, dar în sala monumentală a castelului mitropolitan, „mai mult din basme decât din lumea aceasta”, cufundată în umbră, îi cuprinde spaima. Câte unul dintre ai lor, ajuns student și cărturar, nu se distanțează radical de mediul copilăriei, rezervație de habitudini și gesturi multiseculare. Formele cultice creștine nu au consistență; îndărătul convențiilor de suprafață se desfășoară liber, nestingherit, fondul primordial, de unde viața
DAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
Forme noi. Pygmalion. Din albumul ei. Poezii 1883-1888, 1889: spleenul, invazia pustiitoare a monotoniei și urâtului. Urâtul e, ca la Baudelaire, „fantasmă uriașă” devoratoare (Urâtul), viciile capătă coșmarești întruchipări bestiale (Conștiința). Poetul evocă un peisaj interior apăsat de monotonie, de spaimă și de moarte, în corespondențe care indică cunoașterea tehnicii simboliste. Cu insistență se perindă vedenii ale pustiului, teritoriu înghețat sau deșert de nisip spulberat. Aici s-au pierdut „emiri fatidici”, simboluri ale unei vârste a iluziilor și îndrăznelii (Spleen; sonetul
DEMETRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
este dincolo?” (Preludiu). Melancolia poetului în fața curgerii ireversibile a lucrurilor (Odată cu timpul și apa) este una teatrală, livrescă, provenită din „singurătatea și tristețea profundă / și calmă a numerelor”. Spirit cartezian bântuit de neliniști abstracte, autorul își potolește setea bând din „spaima exactă și deplină a lucidității”, de unde apariția unor viziuni terifiante, trimițând la tema romantică a poetului damnat: „și sufletul meu a văzut îngerii / sunând dintr-o trâmbiță neagră / peste împărăția deșartă / a cifrelor nopții / și s-a prăbușit asemenea lor
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
defuncte, a căror evocare alcătuiește un „memorial al Desuetudinii”: „Înaintea lui Dimov, descoperă poezia podurilor cu amintiri, a vechiturior, a fanteziilor adolescentine (Inima din cufăr), misterul străzilor «interzise», pe care copilul circulă cu un delicios sentiment de inconformism și de spaimă (Ulița vrăjită), miracolele de fiecare zi, uitate și regăsite, în sfârșit, jocurile adulților (N-ați văzut o balenă albastră?), atât de transparente pentru copiii înșiși, care le privesc cu o matură condescendență (De-a Moș Crăciun)” (Nicolae Manolescu). Prin opoziție
DESLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286739_a_288068]
-
un intrus în familia Postelnicilor (soția sa, Lucreția, copiii Ioan și Ana) ceea ce naște în chip neverosimil atât gesturi combative - autoizolare, adoptarea unei înfățișări de estropiat sau, încă mai direct, construirea unei biserici (construcție abandonată pe parcurs) -, cât și o spaimă ce-i provoacă halucinații terifiante. Nici reacțiile personajului colectiv reprezentat de locuitorii urbei de pe malul Oltului nu sunt întotdeauna cele firești. Mai complex este Fântâna cu chipuri, roman-eseu, roman al procesului de creație. Aproape toate figurile au un dublet fictiv
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
triste, imaginea lumii ca amestec întâmplător de elemente disparate, evoluând haotic, perceperea vieții ca efect al unor jocuri absurde și, peste toate, obsedanta conștiință a sfârșitului îi alungă toate iluziile și îi provoacă o suferință profundă. Cu sufletul înfrigurat de spaima trecerii și a morții, cu spiritul tragic debusolat de lipsa oricăror repere certe, poetul vede un remediu doar în călătoria spre starea de dinaintea genezei, unitară, coerentă, esențială, neclintită și nemăsurată de timp. Cu anii, această angoasă se mai estompează, viziunea
DIMA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286764_a_288093]
-
sa, Sultănica (1885), drama unei fete de la țară, mistuită de dragoste și amărăciune, dar și Bunicul, Bunica evidențiază una dintre paradigme: univers patriarhal, lume pură, mirifică, cu eresuri și mistere, legi și soroace, în care intervin uneori drame, întâmplări de spaimă. Naturismul voluptuos duce spre pitorescul și armonia liniilor din pânzele lui N. Grigorescu, iar filonul liric, când nu anticipă sentimentalismul sămănătorist, trimite la arta lui M. Sadoveanu sau la finețea senzitivă din proza poetică a lui D. Anghel. D. are
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
interesante imagini citadine, cu toate că ele nu sunt decât punctări expresive ale ideii poetice. Se pot reține câteva motive sentimentale, semnificative pentru înțelegerea unui destin uman. Mica antologie Neodihna cuvintelor (1986) este opera creatorului ajuns la vârsta senectuții, când simte cu spaimă și liniște, în același timp, apropierea sfârșitului. Părinții și prietenii de odinioară revin, nostalgic, în mintea și sufletul poetului. Drama existențială a creatorului însuși conferă poemelor un aer de gravă meditație. Sacerdot fidel al pământului și al istoriei, exponent al
DRUMUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286885_a_288214]
-
informative, dar și în naive și entuziaste exclamații. Călător prin Europa începutului de secol XIX, G. relatează, se uimește, dă seamă, este „împuns de cuget”, se lamentează, socotește, se spovedește. Descoperă lumea mirat, dar se mișcă fără stinghereală, fără multe spaime și nedumeriri, ceea ce ar putea trimite la sentimentul apartenenței la un spațiu comun, european. Întoarcerea spre stările din țară este însă obsedantă. El spune lucrurilor pe nume, cu bun simț și mâhnire, neocolind vina lui și a altora. Critica, acumulată
GOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287310_a_288639]
-
și normelor limbajului cult (Mărturie). După ce exaltă forța biologică, instinctul constructiv, simțul dreptății, comportamentul primitiv, de ființă ancenstrală, telurică, în Taica, fiul își clamează la rândul său dorința aprigă de a răspunde necesităților vitale (Mi-e foame, mi-e sete!). Spaima organică în fața intemperiilor care opresc rodirea pământului provoacă o viziune terifiantă a efectelor secetei, plasticizate într-un tablou apocaliptic (Foamete), așa cum lipsa mijloacelor de subzistență în mediul urban îl face să arunce diatribe și blesteme grele asupra orașului (Fapte diverse
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
lirism al patosului trăirii. E un patos imploziv, coborât în surdină, care-i va rămâne definitoriu sub toate variațiile de scriitură. Trăirea e, cel mai adesea, fremătătoare meditație ontologică: firavă, vulnerabilă, făptura este un microcosm efemer și peren, cu, deopotrivă, spaima trecerii și seninătatea eternei statornicii a Totului, iar cuvintele și poezia - atomi ai imperisabilului - sunt „fire de nisip în calea oceanului”. Viziunea e marcată evident de cosmologia organicistă extatic-hipnotică a lui Eminescu și, mai ales, de Lucian Blaga, dar și
CRISTEA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286503_a_287832]
-
internă de-a fi cu adevărat și de a-și ajunge după măsura adevărului și a iubirii puse în el”). Omul în cosmos, cu avânturile lui de contopire, de dezmărginire, de iluminare, urmate de eșecuri, de momente de cădere, de spaimă de neființă constituie și tema obsedantă a volumelor de versuri propriu-zise: Poezia (1983) - alcătuit din definiții ale poeziei, urmate de poeme, Pasărea Phoenix și În adâncile fântâni ale mării. Un spirit riguros, sever (dar nu uscat) disciplinează expresia tragică a
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
între alți parteneri.” Critica filologică a textului, dovedește exegetul, nu se poate împlini decât prin analiza lui logică și filosofică. Poetul, clasicistul, exegetul, comparatistul se întâlnesc în opera moralistului C., deloc pedant, cu o adâncă înțelegere a tuturor slăbiciunilor și spaimelor omenești, dar și cu rigoarea celui ce s-a desăvârșit pe sine înainte de a-i modela pe alții, cel din Luminile și umbrele sufletului (1995). Portretele morale ale trăsăturilor de caracter, entități manifestate prin oameni, trasate cu detașare, cu înțelegere
CREŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286486_a_287815]
-
majoritatea cazurilor.) În romanul de debut intenția era de a explora preocupările unor tineri debusolați, zbuciumul lor în gol, senzația de apăsare pe care o dă viața, intransigența unora, greșelile și abuzurile comise tocmai din dorința de a nu greși, spaima de banal, de ratare - toate acestea într-o perioadă când se lupta pentru un ideal în numele căruia părea că merită sacrificat orice. Sondând zonele abisale ale subconștientului, mergând cu analiza dincolo de gest, până la stadiul intențiilor, autoarea le întocmește adevărate fișe biografice
CRISTESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]