10,656 matches
-
unei hoarde de tătari care o răpește pe Branda, viitoarea soție a lui Bogdan, succesorul la tron al lui Dragoș Vodă. Activitatea lui I. este întregită prin câteva povești și scrieri în proză pentru copii: Dracul păcălit (1941), Comoara de sub stâncă (1942) și Fântâna fermecată (1945). SCRIERI: Balade, Craiova, 1919; Sub zidurile Troiei, Craiova, 1920; Umbre peste ape, Craiova, 1923; Cosânzeana, Craiova, 1924; Icoane și priveliști, Arad, 1926; Elegii și poeme, Craiova, 1928; Lauri și purpură, Craiova, 1929; Chipuri de bronz
IACOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287478_a_288807]
-
Craiova, 1928; Lauri și purpură, Craiova, 1929; Chipuri de bronz, Craiova, 1930; Icoane din bosfor, Craiova, 1932; Pulberi înstelate, Craiova, 1935; Ursul cu laba-ntoarsă, București, 1939; Vraja, București, 1939; Maiestății sale, Regelui, București, 1940; Dracul păcălit, București, 1941; Comoara de sub stâncă, București, 1942; Moartea zimbrului, București, 1944; Fântâna fermecată, București, 1945; Poeme, BUCUREȘTI, F.A.; Sonete, București, f.a. Ediții: Mihai Eminescu, Poezii postume, București, [1940] (în colaborare cu Alexandru Colorian). Traduceri: Victor Hugo, Frunze de toamnă, București, 1916; Pierre Loti, Spre trecutul
IACOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287478_a_288807]
-
Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca. A debutat în 1965, cu un grupaj de poezii, în revista „Steaua”. Primul său volum, Culorile începutului (1968), propune imaginea unei poete cu o sensibilitate nedisimulată, care, pe un ton confesiv, feminin, se declară „soră cu stâncile,/ cu stelele, cu iarba...” Acest sentiment de fericită integrare și reverie în natură este explicabil printr-o remarcabilă forță vitală, primară, moștenită de la strămoși, și dă naștere unei lumi armonioase în care nu încape nici un fel de îndoială mai consistentă
CETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286182_a_287511]
-
Al. Donici” din Chișinău, în 1938, cenaclul „G. Bacovia” din București, în 1971). Este cunoscut ca traducător din rusă și franceză, manifestându-se și ca publicist pe teme culturale. C. a debutat foarte târziu, publicând, ca sexagenar, volumul de versuri Stânci de milenii (1979), urmat de placheta Ileana-Maria-Ioana (1995). Lucrată cu migală, poezia lui reușește uneori să se autodepășească, în ciuda folosirii unor motive arhicunoscute. I-au mai apărut plachetele Terține în manieră niponă (1983), Concerte de joi (1983) și Elegii, proteste
CHIRIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286208_a_287537]
-
urmat de placheta Ileana-Maria-Ioana (1995). Lucrată cu migală, poezia lui reușește uneori să se autodepășească, în ciuda folosirii unor motive arhicunoscute. I-au mai apărut plachetele Terține în manieră niponă (1983), Concerte de joi (1983) și Elegii, proteste, resemnări (1997). SCRIERI: Stânci de milenii, București, 1979; Mihaela, prietena noastră, București, 1981; Terține în manieră niponă, București, 1983; Concerte de joi, București, 1983; Daruri, București, 1984; Ileana-Maria-Ioana, București, 1995; Elegii, proteste, resemnări, București, 1997. Traduceri: Adolphe de Custine, Scrisori din Rusia: Rusia în
CHIRIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286208_a_287537]
-
deosebită față de construcție, de structurarea etajată a discursului, laolaltă cu pofta de noi spații de istorie și exemplaritate au fost condițiile prime de trecere a poetului la epicul autoscopic ( Unde se odihnesc vulturii, 1987) și la reveria istorică (Valul și stânca, 1989). Cel dintâi este radiografia unei spaime fizice (Cristian Mireanu se crede bolnav irecuperabil), dublată de „tema autorului” și punctată de o suită de fișe bio-psiho-sociale când pitorești, când crude: privirea poetului și plăcerea intelectualizării concretului produc pagini cu figuri
CHIFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286194_a_287523]
-
fizice (Cristian Mireanu se crede bolnav irecuperabil), dublată de „tema autorului” și punctată de o suită de fișe bio-psiho-sociale când pitorești, când crude: privirea poetului și plăcerea intelectualizării concretului produc pagini cu figuri atractive, precum Liviu Gorgota. În Valul și stânca - bine denumit de critică „roman-palimpsest” - protagonistul (Alexandru Bretan) respiră tradiția intelectualului interbelic, a „inadaptabilului camilpetrescian”, dar și a prozei de atmosferă istorică (coborârea în timp, către lumea sfârșitului de veac XIX, cu o Românie în stilul lui Duiliu Zamfirescu și
CHIFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286194_a_287523]
-
larg al narațiunii oferă substanță căutărilor cvasiinițiatice ale personajului. SCRIERI: Sălaș în inimă, București, 1976; Realul eruptiv, București, 1979; O interpretare a purgatoriului, București, 1982; Lamura, București, 1983; Omul nețărmurit, Craiova, 1987; Unde se odihnesc vulturii, București, 1987; Valul și stânca, Craiova, 1989; Povestea țării latine din Est, București, 1994; Maratonul învinșilor, București, 1997; La marginea lui Dumnezeu, București, 1998; Cartograful puterii, București, 2000; Povestirile lui Cesar Leofu, București, 2002; Bastonul de orb, București, 2003. Repere bibliografice: Ștefan Aug. Doinaș, Candoarea
CHIFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286194_a_287523]
-
în înfruntare cu forțele ce-l limitează este un scenariu ce revine mereu și încercările de a înviora ideea prin imagini de oarecare concretețe sfârșesc prin a le anexa pe acestea construcției demonstrative (Pârâul și floarea, În peșteră, Legenda unei stânci). Sobrietatea paradoxului moral, depășirea granițelor rigide ale alegoriei într-o cuprinzătoare expresie simbolică a existenței eroice sunt excepții notabile în Floare și genune sau În peșteră. Arid, dar și cu accente de o puritate notabilă, ce prevestesc lirica lui Al.
CERNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286173_a_287502]
-
Lucian Valea. Pentru fiecare număr, Gherghinescu Vania scrie câte un mic poem în proza, așezat în fruntea paginii. Revista are format de carte și e ilustrata de Lucia Piso-Ladea. Pe parcurs, la numele celor amintiți mai sus se adaugă Radu Stâncă, Barbu Brezianu, Traian Chelariu, Constant I. Cosma, Ben Corlaciu, Ștefan Aug. Doinaș, Emil Micu, Petru Homoceanu, Anișoara Odeanu, Octav Șuluțiu, Barbu Cioculescu, Al. Husar, Ștefan Muscalu, Mircea Petala, Letiția Papu, Gh. Chivu, Radu Teculescu, Ion Preda-Misleanu, Ion Oana, Petre Păscu
CLAVIATURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286296_a_287625]
-
Prelipceanu, Eugen Uricaru. Semnează versuri Horia Bădescu, Adrian Popescu, Victor Felea, N. Prelipceanu, Dan Damaschin, Virgil Mihaiu, Virgil Bulat, Aurel Gurghianu, Aurel Rău, Ștefan Aug. Doinaș ș.a. Prozatorii prezenți aici sunt Grigore Zanc, Mircea Ghițulescu, Leonida Neamțu, Teohar Mihadaș, Horia Stâncă, Viorel Cacoveanu ș.a. Mircea Oprită oferă un fragment dramatic. Cel mai bine ilustrat este compartimentul traducerilor, unde sunt de semnalat nume multe și autori foarte diferiți valoric. Rodica Lascu Pop se ocupă de autori belgieni, Alma Maria Moldovanu traduce din
ALMANAHUL ASOCIAŢIEI SCRIITORILOR DIN CLUJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285280_a_286609]
-
păsărilor, schimonosite din cauza compromisului și a lăcomiei. Înțelegând, ca un înțelept ce este, aceast taină, Lupul dă glas încrederii sale în forța salvatoare a unicornului: "otrăvile acéstea cornul Irodului le va îndulci", iar autorul întărește imediat: "Acéstea Lupul pietre sămănând, stânci și munți în urmă răzsăriră, precum mai pre urmă lucrul au arătat"71. Suntem exact la finele celei de a doua părți, după ce animalele s-au confruntat, după ce taberele s-au conturat clar; înfruntarea dintre Inorg și Corb capătă, astfel
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
scumpe", duhurile pețitorilor, iar imaginea este impresionantă: "El îi mâna tot cu ea, iară ei, chițăind, îl urmară./ Astfel, precum liliecii din funduri de peșteri cu duhuri/ Zboară-mprejur, chițăind, când vreunul din ei se prăvale/ De pe un colț de la stânca pe unde se-ațin laolaltă,/ Tot așa ele, grămadă, mergeau împreună, sub mâna/ Zeului Hermes cel mântuitor, tot prin large lăcașuri"7. Sigur, există în acest pasaj o nunață: liliecii, făpturi ale întunericului, sunt asociați "duhurilor", dar deocamdată ei sunt
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
am venit în țară. Mi-a intrat o schijă în spate și am stat 6 luni de zile în spital în țară. Din spital am fost trimis din nou pe front, pe Prut, pentru că de-acum avansau rușii. Acolo, la Stînca Roznovanului, după o movilă, cam la 500 de metri, un rus a tras cu pușca și mi-a intrat glonțul în piciorul stâng și mi-a spintecat toată pulpa. Am venit în Spitalul militar de la Craiova unde am stat 4
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cei veniți cu Divizia "Tudor Vladimirescu" și cu "Horia, Cloșca și Crișan". În divizia "Tudor Vladimirescu" au fost cooptați toți cei care au dezertat din armată și au fugit la ruși. Majoritatea așa s-au predat. Eu am luptat la Stânca Roznovanului, dar aici un singur sublocotenent în rezervă s-a predat cu tot plutonul la ruși. E drept, au fost și mulți care au refuzat să intre în diviziile astea și au stat prizonieri în lagărele rusești până după terminarea
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cea bătrână, Șahul cel indolent, Leahul cel mândru, Ungurul cel fălos, Tătarul cel ascuns și crud și Țepeluș cel neastâmpărat. Și acest vultan al vârtoșeniei neamului zace prefăcut în pământ în acel ungher binecuvântat al Putnei. O fi ea sfântă stânca cea neagră din Meca, lespedea lui Avram din Ierusalim, arca alianței din templul lui Solomon; sfântă o fi Acropola Atenei; sfânt Capitoliul Romei; sfânt numele Sionului, Araratul, Siania, Sfetagora. Dar lespedea ce acoperă cu litere mari săpate pe dânsa trupul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
mic de locuitori la fiecare menaj. Acesta poate fi atribuit fărâmițării pământurilor țărănești și inferiorității economice în care sunt fixați să trăiască acești săteni. Se mai observă că satele de pe domenii întinse se pierd la sigur. Exemple: satele Boroaia, Onești, Stânca etc. care cu ani în urmă numărau o populație apreciabilă, astăzi sunt foarte reduse". Comentând din Monitorul oficial de la 19 decembrie 1912 statistica publicată, se arăta că pentru Moldova sporul populației este în scădere - dacă în Dobrogea populația creștea față de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
minți. Slabele lumini ce licăresc bătute de vânt ici și colo, nu străbat bezna înfricoșătoare și primejdioasă, nu pot arăta drumul spre limanul mântuitor. Farul este înfipt adânc în credința bisericii lui Hristos, universală în timp și spațiu sau catolică, stâncă neclintită în veci. El își înalță fruntea către valurile amenințătoare și de aici revarsă siguranța senină din belșug, unde de lumină asupra întinsului apelor nestatornice și agitate. În lumina proiectată de el, corăbierul înaintează fără primejdie spre limanul veșnic. Aceasta
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Dar Ulise se satură de mângâierile sale, se plictisește de alintările și farmecele ei "de când se săturase de nimfă, noapte dormea în silă în peșteră alături de ea, care-l mai iubea încă; ziua nu mai contenea cu lacrimile, întins pe stâncile de pe țărm, cu ochii pierduți pe valuri și cu inima topită de dor și de gemete"27. Ea îl dorea. Ospitalitatea interesată a lui Calipso l-a transformat pe erou în sclavul așternutului ei, în prizonierul dorinței sale pentru un
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
găzduire la oamenii din sat care își bat joc de el; el este primit de un cioban bătrân și femeia lui care îi oferă pâine, lapte și brânză. A doua zi o furtună cumplită devastează tot satul, strivit de o stâncă și doar cuplul de bătrâni este cruțat ce către pitic care se transformă în uriaș. În interiorul unei familii întâlnim aceleași opoziții între fiica ospitalieră și soacra neospitalieră, sau între copii ospitalieri și părinți neospitalieri. Și aici, în pozițiile familiale, ființa
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ospitalitatea. Mai întâi el ne oferă o descriere a castelului ca loc al ospitalității. Acest castel, în mijlocul pădurilor este solid ("Cele patru turnuri de la colțuri aveau acoperișuri țuguiate cu solzi de plumb, iar temelia zidurilor se sprijinea pe blocuri de stânci"376*, el este făcut după comunitatea organizată pe care o adăpostește, apa din streșini e adunată în rezervoare, "pietrele curții străluceau de curățenie ca lespezile unei biserici"377*, imagini ale unei îngrijiri care fac locul plăcut. Împrejurimile sunt primitoare cu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
destul de mondenă). Castelul însuși este prezentat într-un spațiu de închidere, de claustrare. Imaginile care îl prezintă sunt agresive: "Cele patru turnuri de la colțuri aveau acoperișuri țuguiate, acoperite cu solzi de plumb, iar temelia zidurilor se sprijinea pe blocuri de stânci care coborau prăpăstios până în fundul șanțului cu apă"384*. Mai multe incinte apără acest loc geometric (țăruși, gard de mărăcini) al cărui aspect pătrat și militar se opune oricărei intimități de refugiu, de casă primitoare și care este populat cu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
iulie, Knessetul a ales al 8-lea președinte al Israelului, pe Mose Katsav (fost deputat al Partidului Likud); la 28 septembrie liderul opoziției israeliene, Ariel Sharon a întreprins o vizită pe esplanada Moscheilor din Ierusalim (la Moscheia Al-Aqsa și Domul Stâncii), context ce va provoca revoltă palestiniană și declanșarea celei de-a doua Intifadă Al-Aqsa; la 21 octombrie (după o pauză de 4 ani), 15 lideri arabi (fără participarea Libiei) au organizat primul summit la Cairo/Egipt pentru a discuta problemele
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
spre Mecca. Apoi într-o imaginara călătorie nocturnă profetul islamic Muhammad a zburat de la Mecca la Ierusalim pe spinarea calului sau Al Buraq de unde și-a luat zborul spre cer (de pe locul în care se află acum moscheea numită Cupola Stâncii de pe Esplanada fostului templu iudaic). Această moschee împreună cu moscheea Al-Aqsa, alcătuiesc Ad-Haram Ash-Sharif, cel de-al III-lea loc sfânt al Islamului după Mecca și Medina. Chiar și zidul de vest al Esplanadei numit de către evrei Zidul Plângerii are o
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
În anul 70 d.Hr, românii distrug din temelii templul, astăzi singurul vestigiu fiind zidul vestic, numit și Zidul Plângerii. În secolul al VII-lea, cănd musulmanii au cucerit Ierusalimul, au construit pe Muntele Templului două moschei, Al-Aqsa și Domul Stâncii, ultima fiind ridicată chiar pe stâncă de unde, potrivit tradiției musulmane, Mahomed s-a înălțat la cer. Acest loc este considerat al treilea loc sfânt al islamului după orașele Mecca și Medina, care sunt situate în Arabia Saudita. Pentru mai multe detalii
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]