64,222 matches
-
tip euristic și gândirea divegentă. Rezolvarea raportului dintre datele inițiale ale problemei și necunoscut, reprezintă o formă eficientă de depășire a învățării șablonate. Considerată de Robert M.Gagne modalitate complexă de învățare prin descoperire și de W.Okon o nouă teorie a învățării, problematizarea (problem-solving) este prezentă în toate situațiile în care informațiile deținute nu permit rezolvarea directă a problemei. Înlăturând monotonia metodică și climatul pedagogic rigid, activitatea grupurilor de elevi permite cunoașterea reciprocă, dezvoltarea trăsăturilor sociale ale personalității și intensifică
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
lui Lupasco asupra naturii Realității și a consecințelor asupra vieții omului de astăzi. ȘTIINȚA, INVARIANȚA ȘI UNIVERSALITATEA Convingerea că rezultatele cele mai generale ale științei trebuie integrate oricărui demers filosofic traversează ca o axă întreaga operă a lui Lupasco: "... nici o teorie, nici o doctrină, nici o concepție... nu mai este cu adevărat posibilă dacă ignoră datele experienței științifice, care inundă totul și, pe de altă parte, nu ne mai putem adăpa din achizițiile teoretice ale cunoașterii constituite, pentru că ele nu mai răspund..."7
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
deplin formulat încă din 1935, în teza sa Du Devenir logique et de l'affectivité (Despre devenirea logică și despre afectivitate)8. Are ca punct de plecare o meditație profundă asupra caracterului contradictoriu al spațiului și al timpului, revelat de teoria relativității restrînse a lui Einstein, teorie ce constituie apogeul fizicii clasice. Noțiunile de actualizare și de potențializare sunt deja prezente, chiar dacă ele nu vor fi precizate decît gradual, la nivelul înțelegerii, dar și la nivel terminologic. Un al doilea pas
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
teza sa Du Devenir logique et de l'affectivité (Despre devenirea logică și despre afectivitate)8. Are ca punct de plecare o meditație profundă asupra caracterului contradictoriu al spațiului și al timpului, revelat de teoria relativității restrînse a lui Einstein, teorie ce constituie apogeul fizicii clasice. Noțiunile de actualizare și de potențializare sunt deja prezente, chiar dacă ele nu vor fi precizate decît gradual, la nivelul înțelegerii, dar și la nivel terminologic. Un al doilea pas este făcut odată cu Experiența microfizică și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de permanență, să accepte ca fundament știința, care se află într-o stare de perpetuă fierbere, de schimbare continuă ? Chiar și Lupasco spunea: "Aventura experimentală a științei secolului nostru este ca un taifun care mătură totul în calea lui inclusiv teoriile științifice... ale celor care l-au declanșat și îl alimentează irezistibil "12. Obiecția este impor-tantă și nu trebuie eludată. Această obiecție se spulberă la o analiză detaliată a filosofiei lui Lupasco, care depășește de departe, prin generalizările sale, cadrul îngust
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
structuri ternare pentru dialogul dintre știință și religie au fost explorate, iar aceste investigații sunt deosebit de inci-tante14. DE CE ESTE TERȚUL INCLUS UN SCANDAL INTELECTUAL? Dezvoltarea fizicii cuantice, ca și coexistența dintre lumea cuantică și lumea macrofizică au condus, în planul teoriei și al experienței științifice, la apariția unor cupluri de contradictorii reciproc exclusive (A și non-A): undă și corpuscul, continuitate și discontinuitate, separabilitate și non-separabilitate, cauzalitate locală și cauzalitate globală, simetrie și ruptură de simetrie, reversibilitate a timpului etc. Scandalul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de mecanica cuantică și de a încerca, în măsura posibilului, să ajungă la o forță predictivă mai mare decît prin logica clasică. Statutul său rămîne și astăzi ambiguu: ne îndoim de forța sa predictivă și chiar de existența sa, ca teorie generală a inferențelor valabile 17. Situația este bine rezumată de Heinz Pagels: "... majoritatea fizicienilor, ca și majoritatea altor oameni, ezită să-și abandoneze modul obișnuit, boolean de a gîndi... care este copiat după modul în care limbajul obișnuit corespunde lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
fi aplicat direct inferențelor specifice, detaliate ale mecanicii cuantice. Trebuie mai întîi tradus în terminologia fizicii cuantice. De exemplu, așa cum remarca J. S. Bell, noțiuni precum "sisteme observate" și "aparate de observație" care măsoară "observabilele" trebuie să dispară într-o teorie cuantică fundamentală 19. Bell propune înlocuirea noțiunii de observabil prin cea de beable (ceea ce, într-o traducere aproximativă, înseamnă "poate fi capabil de a fi"), care pare să facă ecou conceptu-lui de potențializare al lui Lupasco. În opinia mea, formalismul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
non-identității. Potențializarea nu e o anihilare, o dispariție, ci doar o memorare a ceea-ce-nu-s-a-manifestat încă. Multe polemici au fost declanșate de introducerea conceptului de potențializare de către Lupasco, ignorîndu-se faptul că acest concept este o traducere directă a situației cuantice. În teoria cuantică, fiecare observabil fizic are mai multe valori posibile, fiecare valoare avînd o anumită probabilitate. Deci, o măsurare ar putea conduce la mai multe rezultate. Dar, evident, doar unul din aceste rezultate va fi obținut efectiv, ceea ce nu înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
opinie era ostil noilor particule ". Într-adevăr, se cunoșteau electronul, purtător de electricitate negativă, și protonul, purtător de electricitate pozitivă, și se considera că e suficient pentru a explica cele două tipuri de electricitate. De aceea, Dirac și-a modificat teoria, prezentînd-o ca pe o teorie a electronilor și protonilor, în ciuda faptului că protonul are o masă mult mai mare decît a electronului. Dar un matematician, Weyl, a demonstrat că particula suplimentară trebuie neapărat să aibă aceeași masă cu a electronului
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Într-adevăr, se cunoșteau electronul, purtător de electricitate negativă, și protonul, purtător de electricitate pozitivă, și se considera că e suficient pentru a explica cele două tipuri de electricitate. De aceea, Dirac și-a modificat teoria, prezentînd-o ca pe o teorie a electronilor și protonilor, în ciuda faptului că protonul are o masă mult mai mare decît a electronului. Dar un matematician, Weyl, a demonstrat că particula suplimentară trebuie neapărat să aibă aceeași masă cu a electronului și că, prin urmare, trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Cauzalitatea locală, definită în spațiul-timp continuu, nu mai este valabilă în acest spațiu mai larg. Timpul continuu însuși apare ca o aproximație. Această stare T este, oare, sursa indeterminării cuantice, a discontinuității, a non-separabilității, a non-localizării a dimensiunilor suplimentare ale teoriei M ? Teoria elaborată de matematicianul Roger Penrose 37 renunță la ipoteza continuum-ului spațio-temporal, ipoteză care, scrie Penrose, nu are "nici o evidență fizică reală". Teoria elaborată de T. D. Lee, laureat al Premiului Nobel pentru fizică, este fondată pe aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
definită în spațiul-timp continuu, nu mai este valabilă în acest spațiu mai larg. Timpul continuu însuși apare ca o aproximație. Această stare T este, oare, sursa indeterminării cuantice, a discontinuității, a non-separabilității, a non-localizării a dimensiunilor suplimentare ale teoriei M ? Teoria elaborată de matematicianul Roger Penrose 37 renunță la ipoteza continuum-ului spațio-temporal, ipoteză care, scrie Penrose, nu are "nici o evidență fizică reală". Teoria elaborată de T. D. Lee, laureat al Premiului Nobel pentru fizică, este fondată pe aceeași idee. Teoria
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
este, oare, sursa indeterminării cuantice, a discontinuității, a non-separabilității, a non-localizării a dimensiunilor suplimentare ale teoriei M ? Teoria elaborată de matematicianul Roger Penrose 37 renunță la ipoteza continuum-ului spațio-temporal, ipoteză care, scrie Penrose, nu are "nici o evidență fizică reală". Teoria elaborată de T. D. Lee, laureat al Premiului Nobel pentru fizică, este fondată pe aceeași idee. Teoria M a superunificării interacțiunilor fizice merge și mai departe: spațiul-timp nu mai este un concept fundamental. Reflecția filosofică a lui Lupasco privind natura
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Teoria elaborată de matematicianul Roger Penrose 37 renunță la ipoteza continuum-ului spațio-temporal, ipoteză care, scrie Penrose, nu are "nici o evidență fizică reală". Teoria elaborată de T. D. Lee, laureat al Premiului Nobel pentru fizică, este fondată pe aceeași idee. Teoria M a superunificării interacțiunilor fizice merge și mai departe: spațiul-timp nu mai este un concept fundamental. Reflecția filosofică a lui Lupasco privind natura spațiului-timp este foarte originală. Mai întîi, Lupasco constată, ca rezultat al logicii sale, primatul relației asupra obiectului
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
s-au putut chiar pune în evidență (indirect) quarcii. Vom putea, oare, vedea într-o zi, în telescoapele noastre, vreo supercoardă fosilă a Big-Bang-ului ? Conceptul de constituent ultim al materiei este un concept asimptotic, un concept-limită. Democrația dimensională 44 a teoriei M nu este compatibilă cu acest concept. Căutarea constituenților ultimi ai materiei pare fără sfîrșit. LUPASCO ESTE, OARE, UN PROFET AL IRAȚIONALULUI? Unii comentatori ai filosofiei lupasciene sunt convinși că ea violează axioma non-contradicției. Neînțelegerea e generată de confuzia destul de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
non-e. "Mai mult încă, dacă remarcăm acum că e sau non-e... nu sunt elemente substanțiale, suporturi ultime, termeni așa-ziși "materiali" ai unei relații, ci sunt ei înșiși relații, mereu"11. Supercorzile 12, așa cum apar astăzi în cea mai ambițioasă teorie a unificării în fizica cuantică și relativistă și care se presupune că reprezintă particulele și antiparticulele, nu sunt mai degrabă relații decît elemente substanțiale ? Terțul inclus este asociat cu o dialectică cuantică, cea a "contradicției relativ actualizate prin posibilul ambivalent
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de Geoffrey Chew15 și potrivit căruia fiecare particulă este ceea ce este pentru că toate celelalte particule există în același timp. Într-un anumit sens, orice particulă este făcută din toate celelalte particule. Nu este, deci, de mirare că Lupasco împărtășește, alături de teoria bootstrap-ului, ideea că nu pot exista constituenți ultimi ai materiei. E neîndoielnic faptul că, pentru Lupasco, știința, cel puțin o știință demnă de acest nume, are obligatoriu un fundament ontologic. Dacă nu, ea s-ar reduce la "un proces-verbal întocmit
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
16. Ontologica lupasciană are consecințe deosebit de importante în înțelegerea spațiului și a timpului. Terțul inclus induce discontinuitatea spațiului și timpului. Lupasco întîlnește astfel una din concluziile inițiale majore ale mecanicii cuantice, dar care nu a fost urmată de efecte în teoria ulterioară, fizicienii mulțumindu-se, cu cîteva excepții, să adauge mecanicii cuantice spațiul-timp continuu al fizicii clasice, procedură evident deficitară, dar comodă. Pentru Lupasco, timpul este discontinuu, iar spațiul este și el discontinuu. Spațiul-timp cuantic este acela al celei de a
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
felul ei, centenarul nașterii mecanicii cuantice: trecerea bruscă a ideilor ce păreau rezervate, cu doar cîțiva ani în urmă, dezbaterilor inițiaților non-separabilitatea, indeterminismul, reducerea pachetului de unde, relațiile de incertitudine spre aplicații practice privind viața noastră de fiecare zi. O nouă teorie Teoria Cuantică a Informației vede lumina datorită fericitului și neașteptatului mariaj între teoria informației și teoria cuantică. Cuvinte noi precum criptografie cuantică, intricație sau calculatoare cuantice își fac apariția în revistele științifice cele mai prestigioase. Și chiar un cuvînt ca
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ei, centenarul nașterii mecanicii cuantice: trecerea bruscă a ideilor ce păreau rezervate, cu doar cîțiva ani în urmă, dezbaterilor inițiaților non-separabilitatea, indeterminismul, reducerea pachetului de unde, relațiile de incertitudine spre aplicații practice privind viața noastră de fiecare zi. O nouă teorie Teoria Cuantică a Informației vede lumina datorită fericitului și neașteptatului mariaj între teoria informației și teoria cuantică. Cuvinte noi precum criptografie cuantică, intricație sau calculatoare cuantice își fac apariția în revistele științifice cele mai prestigioase. Și chiar un cuvînt ca "teleportare
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cu doar cîțiva ani în urmă, dezbaterilor inițiaților non-separabilitatea, indeterminismul, reducerea pachetului de unde, relațiile de incertitudine spre aplicații practice privind viața noastră de fiecare zi. O nouă teorie Teoria Cuantică a Informației vede lumina datorită fericitului și neașteptatului mariaj între teoria informației și teoria cuantică. Cuvinte noi precum criptografie cuantică, intricație sau calculatoare cuantice își fac apariția în revistele științifice cele mai prestigioase. Și chiar un cuvînt ca "teleportare", care fascinează imaginația cititorilor de cărți SF sau a tinerilor spectatori de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
ani în urmă, dezbaterilor inițiaților non-separabilitatea, indeterminismul, reducerea pachetului de unde, relațiile de incertitudine spre aplicații practice privind viața noastră de fiecare zi. O nouă teorie Teoria Cuantică a Informației vede lumina datorită fericitului și neașteptatului mariaj între teoria informației și teoria cuantică. Cuvinte noi precum criptografie cuantică, intricație sau calculatoare cuantice își fac apariția în revistele științifice cele mai prestigioase. Și chiar un cuvînt ca "teleportare", care fascinează imaginația cititorilor de cărți SF sau a tinerilor spectatori de filme SF, își
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
specii de calculatoare calculatoarele cuantice. Principiul suprapunerii cuantice nu poate fi înțeles altfel decît prin terțul inclus. În lumea cuantică, combinația între starea "da" și starea "nu" este o stare fizică permisă. Nu e surprinzător, deci, faptul că în limbajul Teoriei Cuantice a Informației, vorbim despre porți cuantice precum, de exemplu, "rădăcina pătrată a lui "da"". Aceste porți cuantice vor gestiona funcționarea calculatoarelor cuantice de mîine și, îndeosebi, viitoarele motoare de căutare. Un "Google cuantic" va permite limbajului terțului inclus să
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
sociale și spirituale transdisciplinaritatea. Conceptul-cheie al transdisciplinarității 1 este cel de nivel de realitate. Ideea de "niveluri de realitate" mi s-a impus în timpul unui sejur la Lawrence Berkeley Laboratory, în 1976, pentru că nu înțelegeam de unde venea rezistența la unificarea teoriei relativității cu mecanica cuantică. Acesta a fost punctul de plecare al reflecției mele. Lucram pe atunci cu Geoffrey Chew, fondatorul teoriei bootstrap-ului. Discuțiile pe care le-am avut cu el și cu alți colegi de la Berkeley m-au stimulat foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]