9,812 matches
-
ori ai învins! "Atuncea mă primește prin îngerii peirei, "Mă-nvață și pe mine cuvântul nimicirei "Adînc, demonic, rece. Ți-o jur - astă știință 170" Eu aș striga-o-n lume c-o cruntă ușurință... "Atunci negrește soare... atunci să tremuri cer... "Atuncea saluta-voiu eternul adevăr... "Și liber, mare, mândri prin condamnarea lui, "A cerurilor scară în sbor am să o sui... "Să strig cu răzbunarea pe buze-n lumi deșarte: Te blestăm, căci în lume de viață avui parte!! " (Fulgere
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
O, fulgeră-mă numai... o, joacă comedie, Comediant bătrâne cu glas de vijelie! Nu vezi că nu poți face tu v-un mai mare bine "Decît pe vecinicie să mă omori pe mine? {EminescuOpIV 303} "Au crezi tu că eu tremur, dar vezi - mai cred în moarte - "Ai fi prea blând să ai tu în mînă-ți astă soarte, Aș rîde-atunci de viață, muncind-o cu dispreț, Aș omorî în mine o sută de vieți "Muncind în mine însumi al firei orice
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
am strâns - M-ai învins. {EminescuOpIV 309} AMÎNDOI Tu, ce ești zeilor suroră gemene, Cu linul pas, Nu are nimene un cânt să semene Cu al tău glas. Spune-ne cântecul ce-n nopți lunatice Adese îl cânți, Când luna tremură prin ceți apatice, Prin codri sfinți. SIRENA Vin-iubite! Conjura-voiu Cu-al meu braț al tău grumaz Și lipi-voiu a mea față De-arzătorul tău obraz. Vin-iubite, multe nume Mângâioase îți păstrez, Visul vieții mele este Tu ferice să te vezi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
atras de-a ta chemare, Din noaptea neființei înfiorat apare... Acolo el de veacuri, de îngeri salutat Trecea - un basmu palid - cu stele coronat, Dar auzi o rugă, o dulce rugă - a ta! La al tău glas de jale lumina tremura, {EminescuOpIV 312} Chiar Dumnezeu ce-adie în ceru-i înflorit Ascultă blânda rugă, ce trece liniștit 465Prin nopțile-nstelate - o muzică de vis -, Ce-inundă fața-i veche c-un dureros surâs Și inima-i bătrână din nou o mai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-mi pe pământ... A tale gânduri, visuri, dorinți-s lumea mea, Sunt umbră a cîntări-ți, o slabă umbră-abia, O, mă iubește numai, te rog cu ființa-ntreagă Precum o stea murindă la univers se roagă. CĂLUGĂRUL Când tu zâmbești eu tremur, când tu vorbești eu tac Ești glas gândirii mele... gîndirile-mi displac De nu sunt ale tale... și blăstem a mea minte Că nu e ca și tine senină și cuminte... Oh vino! Vin și-acuma... surîde-mi, ah! surâde, Vorbește-ncet
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n valuri de moale mătasă el cade Pe umere albe... Frumos i se șade! Și plâns este glasu-i: - "Iubit cavalere, Nu merge la mare, că mor de durere; Împarte cu mine pământul și raiul". De dor și de grijă îi tremură graiul. "Iubite dorite, în brațele-mi vino "Și cruda durere din pieptu-mi alin-o! "Să fii al meu mire menitu-i de zodii "Și ție păstrat-am a sânului rodii. - "În van e crăiaso! zîmbirea-ți din treacăt, "Căci mintea mea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
preambul - Aceste toate singur nu le judec... Dar versul cel mai plin, mai blând și pudic, Puternic iar - de-o vrea - e pururi iambul. {EminescuOpIV 357} COLINDE, COLINDE! Colinde, colinde! E vremea colindelor, Căci ghiața se-ntinde Asemeni oglinzilor Și tremură brazii Mișcând rămurelele, Căci noaptea de azi-i Când scîntee stelele. Se bucur-copiii, Copiii și fetele, De dragul Mariei Își piaptănă pletele, De dragul Mariei Ș-a Mântuitorului Lucește pe ceruri O stea călătorului. {EminescuOpIV 358} ÎNVIEREA Prin ziduri înnegrite, prin izul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
S-o deslegăm nu-i chip în univers? Și orice loc și orice timp, ori unde, Aceleași vecinice-ntrebări ascunde? {EminescuOpIV 378} STELELE-N CER Stelele-n cer De-asupra mărilor Ard depărtărilor, Până ce pier. După un semn Clătind catargele, Tremură largele Vase de lemn: Niște cetăți Plutind pe marile Și mișcătoarele Pustietăți. Stol de cocori Apucă-ntinsele Și necuprinsele Drumuri de nori. Sboară ce pot Și-a lor întrecere, Vecinică trecere - Asta e tot... Floare de crâng, Astfel viețile Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
te uiți cu ochii în lumină. Ai obosit, cu mâna ta cea fină În val de aur părul despletind. L-ai aruncat pe umeri de ninsoare, Desfaci visând pieptarul de la sân, Încet te-ardici și sufli-n lumânare... De-asupră-mi stele tremură prin ramuri, În întuneric ochii mei rămân, Ș-alături luna bate trist în geamuri. {EminescuOpIV 381} {EminescuOpIV 382} UN OM DE STAT Wernicke, l697 Un om de stat, ce multe îți promite, Să nu-i arăți, că tu nu-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vulcanului măreț, " Dacă deschide-n evi-i el buza cu mânie Și stelele se spulber ca frunzele de vie; El mână în uitare a veacurilor turmă "Și sorii îi negrește de pier fără de urmă. Dacă se uită-n mare, ea tremură și seacă. {EminescuOpIV 419} "De-și pleacă a sa frunte, tot ceru-atunci se pleacă. "Ci-n evii tăi, Zamolxe, tu n-ai creat vreodată Un chip mai blând, mai gingaș, decât ăst chip de fată! "Gîndirea ta, divine, abia putu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să te-njunghii!... "Te-aș blestema pe tine, Zamolxe, dară vai! "De tronul tău se sfarmă blăstemul ce visai. "Durerile-mpreună a lumii uriașe "Te-ating ca și suspinul copilului din fașe. "Învață-mă dar vorba de care tu să tremuri, "Sămănător de stele și-ncepător de vremuri. "Tomiris!, vis de aur în viața-mi, să te cert? "Durerea-mi, nebunia-mi, pustiu-mi ți le iert! Ce să te blestem oare? Căci visul mângâios "A trebuit să piară... Prea, prea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Din dreptul unor ziduri, încet ea iar apare... Asupră-i se repede și iar se dă-nnapoi: " - O Sarmis, luptă lungă, grozavă e-ntre noi! "Ce fugi? Ce fugi? Nu vezi tu la luptă că te chem? Nu crede cum că tremur, nu crede că mă tem! Ș-atuncea iar răsare și fața-i slabă piere, Și ochiul fix se uită, cu spaimă și durere: "O inima mea lașă, de ce-nlemnești în sân, Sfîrșește! Și pumnarul îmi scap-acum din mâni... Dar îl
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Un cuvînt? Oare te înduri, Tu, ca să mă lași, Geniu de păduri Drăgălaș? Luna în zădar Bate în ferești, Și mă-ntreabă iar Unde ești? Ar luci pe zid Până ce te culci, Până ți se-nchid Ochii dulci. Și ar tremura Tainic în frunziș Și te-ar săruta Pe furiș. {EminescuOpIV 439} Dar ea zi cu zi E în orice loc Și te va găsi Cu noroc. Eu nu pot să plec Peste nori și vânt, Și să te petrec De-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
chiar cum o chiamă. Ea sufletul mi-au mistuit C-o stranie părere Din viața mea, necontenit Prilej pentru durere. {EminescuOpIV 448} SĂ FIE SARA-N ASFINȚIT Să fie sara-n asfințit Și noaptea să înceapă; Răsae luna liniștit Și tremurând din apă; Și să împrăștie scântei Cărărilor din crânguri; În ploaia florilor de tei Să stăm în umbră singuri. Și capul meu de grije plin De brațul tău se culce Sub raza ochiului senin Și negrăit de dulce, Ca iar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
noaptea tristu-i vai! Când în nouri se înneacă Chipul lunei cel bălaiu. Vraja trece peste lume, Vraja... cântec amorțit, Ca un vis îngălbenit, Pe-a ei buze vineți spume, Capu-i alb e amețit. Fuge, trece, fuge, sboară, Buza-i tremură spunând, Ochi-i joacă schinteind, Sub nebuna ei cântare Lumea doarme în descânt. Este daina cea nebună, Care cântă noaptea-n crâng, Pe când stelele se sting, Pe când frunzele-abia sună, Pe când apele-abia plâng. Vezi cum luna înghețată, Dintr-al nourilor hău
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sfânt Ca să-nțeleagă șoapta ta surprinsă, Privirea ta cea dulce și aprinsă. Și de-ar pricepe-o... știi tu ce ar zice Acel fără de seamăn muritoriu? Ți-ar împleti cununi de aurite spice? Ghirlănzi de stele mestecate-n flori? Ar tremura de vorba ce i-ai zice, {EminescuOpIV 483} S-ar înneca de-amor și iar de-amor?... Ce-ar zice el... o știu - și eu ți-o zic: Privind în ochi-ți n-ar zice nimic. Căci ce-i de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mânuța dulce. Stele curg încet la vale, Aurul moale scânteiază Și ea ochii plini de lacrimi Și-i închide și visează. De-umăr alb îmi razim fruntea, Zic puțin și mult privesc, Inima în mine crește [De un dor supra-ceresc. ] Tremură talia dulce Strâns de brațul meu cuprinsă, Ea se apără, -mi cuprinde Gâtul - mă sărută, râde. Și nimica nu mai zice. E atât de fericită - Sunt atât de fericit! Luna trece liniștită. 27. CA FLACĂRA DE VÎNT ÎMFLATĂ (cca 1872
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
oțel. Ce vreți a face Făceți din el. Voiți coroană, O regi făloși! Mișcați ciocane Pe fierul roș. Urrah! Voiți popoare Și mândre țări Și sânta mare S-aveți sub scări, Să mișce toate L-a vost cuvînt? Intunecate Și tremurând, Săriți ciocane Să bată fier: În el coroane În el puteri. Hurah! 29. CEREȚI CÎNTURl DE IUBIRE (cca 1872) Cereți cânturi de iubire: Nici odată n-am iubit - Vesel cânt de fericire? Fost-am eu doar fericit? Nu, de când eu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
înainte-i am visat, De ce în cruda voluptate, de ce într-un strălucit nume, N-afli nimic - nimic din ceea ce-n astă lume-ai căutat. Bacanta-ți dă corpul de neauă, ochirea desperată, clară, Ce pătrunzând nervii din tine, de voluptate tremuri tu; Sărutul ei poate fi dulce, cu toate-asta gura-i e-amară, Nu-i dulce gura ce la mie nainte-ți li se prea dădu! Și gloria te chinuește - e un supliciu ce apasă. Mărirea e apăsătoare, insomnia e plata ta
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Frumos și simțitor. Cîntat-a-ntr-un castel măreț La masa regelui. Frumoasă fată el avea Cum nu s-a pomenit, Cu ochi albaștri râzători Cu părul aurit. Și cântărețul o iubi Și sara prin grădini Când luna tainic străluci I-o spuse tremurând. Ea-l ascultă și-i zise-atunci Cu glasul apăsat: În veci nu pot să fiu a ta De n-ăi fi Împărat. {EminescuOpIV 494} Și el s-a dus ș-a răscolit Popoare, țări întregi, Sfărmat-a antice cetăți, Sdrobit-au
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a sfârșit Și-ntreb: de ce? de ce? Ea auzise cumcă el Murise-n bătălii Și de durere ea s-a stins Ca floarea-n vijelii. 36. ADIO, CĂCI DEJA (cca 1875) Adio, căci deja Pe noapte stele cresc. Dar tu, nu tremura Căci te iubesc. {EminescuOpIV 495} Rămâi în dulce-alin Lângă isvorul alb, Când luna[-i] în senin Cu chipul dalb; Când ape plâng încet, Plesnind din prund în prund, Pin nor împrăștiet Ce stele-ascund. 37. MILLY (cca 1875) Cum ai putut
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
te pierzi în valul vieții Trist la țărm doar eu rămîn: Brațe fără de nădejde, - Navă fără de stăpân. Cum se turbură izvorul Când din el drumețul bea, Astfel mă-nfioară dorul Când răsari în calea mea. Tu ești aerul, eu harpa, Care tremură în vânt, Tu te miști, eu mă cutremur Cu tot sufletul în cânt. Eu sunt trubadurul. Lira Este sufletul din tine, Am să cânt din al tău suflet Să fac lumea să suspine. {EminescuOpIV 515} 65. DIN ILIADA (cca 1877
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
unui căpitan foarte fricos, se urca În ciobac și folosindu-se de lopățele cu o mare neîndemânare, punea ambarcațiunea În mișcare pe o direcție total Întâmplătoare, având În permanență ochii ațintiți asupra copilului. Acesta, la fiacre val, striga: Au!, Au! Tremura la fiecare „tangaj” mai mare sau mai mic și la fiecare strop care-l săruta pe față sau pe picioare, În timp ce broaștele verzi, cu ochii bulbucați dădeau din mâini și din picioare, și privindu-l spe Va se prăpădeau de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
multe smuncituri ale ciobacului, speriind copilul, aducea ambarcațiunea „la groapă”. De aici Începea minunea: Dorița, uzând de toate modurile de comunicare, de la rugăminte la amenințare, cobora anevoios și cu sfială, În apa tulbure și murdară, timp În care barba Îi tremura și dinții Îi clănțăneau din cel puțin trei motive: Vai, să nu cadă copchilul, că mă omoară Mamaia! Dacă vre-o scârboasă de lipitoare se prinde de mine, eu mor și gata! Vai, ce rece-i apa asta, dacă mă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
copchilu’ ceva!”. Realizând drama, lupta și Învingătorul, rupea ca turbată cleștele vinovat de tragedie, cu o mișcare răzbunătoare arunca racul pe mal după care urla: Na bataie, na bataie, spurcăciune! Cleștele, Încă viu, se desprindea lent de deget iar Va, tremurând din tot corpul, reducea urletul, plânsul și smiorcăiturile până aproape de zero, când acestea se transformau Într-un geamăt finalizat cu sughițuri și cu amenințătorul: Na batai! Spu’căcine! Dorița, cu cămașa de finet udă și lipită de trup, lăsând să
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]