9,583 matches
-
ăsta e cuminte, domnle’, nu trebuia băgat cu ăștia... Da’ îi zice procurorul: Bă, da’ tu ai uitat ce declarații ai dat? Sau vrei și tu să vii lângă el în boxă? Când a auzit ăsta amenințarea a început să tremure și a lăsat-o moartă... Au mai adus la proces pe una Anca Arion care a lucrat după aia la televiziune. A fost prietenă cu mine, da’ tot ne-a acuzat. Zice: Nu știu ce a zis Popa ăsta, nu l-am
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
pupitru ei aici și boxa aicea: Anca, Anca, n-oi muri eu pe acolo, și o să ne întâlnim amândoi, să vedem cum ai rămas tu cu impresia asta. I-a căzut poșeta și stiloul din mână, și a început să tremure. N-am mai ținut cont de nimeni, nici de caralii, nici de nimic... Așa se dădeau condamnările... Da’ anchetatorul i-a spus unui coleg înainte de proces: Uite, bă, tu zici că ești nevinovat... uite, Popa ăsta e chiar nevinovat, mă
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
că numele îi vine de la un oraș în Spania (Avila). Era de o violență nespusă și martiriza strașnic, deși o iubea, pe biata lui nevastă. Când îl apucau nebuniile, răsturna masa cu tot serviciul, spărgând pahare, sticle, trântea ușile de tremura casa” (Sabina Cantacuzino, op. cit., p. 26). Pentru biografia sa: G.Z. Petrescu, Viața și opera lui Carol Davila 1828-1884, Cultura Națională, București, 1929; M.Șt. Butoianu și I Bălănescu, Carol Davila 1828-1884, viața și faptele sale, Tipografia Ziarului Universul, București, 1930
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
poate aplica trucul ținerii apăsate a pedalei de frână cu piciorul drept, până ce cu piciorul stâng eliberează pedala de ambreiaj corespunzător punctului de prindere. În acest moment, turația motorului tinde puțin să scadă, tonalitatea sunetului motorului se îngroașă și mașina tremură ușor. Este momentul în care se poate elibera cu piciorul drept pedala de frână, mașina fiind ținută pe loc din ambreiaj și urmând a efectua secvența numită sincronizare - eliberarea lentă a pedalei de ambreiaj, accelerarea progresivă și punerea în mișcare
CONDUCEREA AUTOTURISMELOR by CRISTINEL MIHĂIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/666_a_1316]
-
puternică începând din palier și schimbarea treptei de viteză prin retrogradarea acesteia, în momentul în care simțim că motorul nu mai trage. Dacă se întarzie mult momentul de schimbare a treptei, viteza de deplasare scade foarte mult, mașina începe să tremure și se pierde din dinamica mașinii fiind necesară schimbarea pe sărite a treptei (de exemplu din 4 în 2). Acest lucru este bine să fie lamurit acum (dacă nu a fost deja), unii cursanți ramânând “surprinși” de posibilitatea schimbării “pe
CONDUCEREA AUTOTURISMELOR by CRISTINEL MIHĂIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/666_a_1316]
-
defectuoase de igienă generală: alcoolul, tutunul, alimentația copioasă a unora, cât și inactivitatea fizică favorizează apariția acestor afecțiuni. Efectul inactivității musculare este scăderea în volum, atrofierea și înmuierea mușchilor cu efect grav în profunzimea organismului. Aceste persoane slăbesc, obosesc repede, tremură, respiră greu, au amețeli etc. Starea de activitate musculară redusă un timp îndelungat duce la dezantrenarea inimii care nu mai poate face față eforturilor mari. Dacă sistemul nervos conduce și coordonează funcționarea tuturor organelor la rândul lor, acestea influențează activitatea
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
în condiții speciale și între anumite limite. Astfel, în planul narativ al poemului Luceafărul, pronumele el (și în forma îl) stă în locul substantivului luceafărul, iar pronumele ea înlocuiește sintagma nominală fata de împărat: „Ea îl privea cu un surâs,/El tremura-n oglindă” (M. Eminescu, I, p. 168), dar în planul discursiv, al dialogului dintre luceafăr și fata de împărat - pronumele eu (mă) și tu (tău) stau pentru aceleași substantive, care nu pot, însă, ocupa pozițiile protagoniștilor actului lingvistic: „Străin la
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a caracterului durativ și a celui iterativ al imperfectului, întrebuințarea la acest timp a verbelor în cauză cu una din aceste valori aspectuale devine posibilă numai în limbajul artistic, unde determină o creștere a valorii stilistice a imperfectului: „Puiul murea tremurând...” (M. Sadoveanu) Ca timp de relație, imperfectul este, în primul rând, un timp al simultaneității, ca și prezentul. Acțiunea verbului la imperfect se desfășoară - pe toată întinderea sau numai în parte - concomitent cu acțiunea verbului cu care intră în relație
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
comportă) foarte urât/frumos. Verbele a se afla, a locui cer circumstanțial de loc: Nu mă aflam în oraș când a venit Mihaela. „În întunericul meu locuiești / de-atunci ca o stea în fântână.” (L. Blaga) Verbele a spumega, a tremura, întrebuințate cu trăsătura semantică + uman, cer circumstanțial de cauză: Eugen spumegă (tremură) de mânie. Verbe precum a excela, a delibera, a se îndoi etc. cer circumstanțiale limitative (de referință) (de relație, în termenii gramaticii curente): Mă îndoiesc că voi găsi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de loc: Nu mă aflam în oraș când a venit Mihaela. „În întunericul meu locuiești / de-atunci ca o stea în fântână.” (L. Blaga) Verbele a spumega, a tremura, întrebuințate cu trăsătura semantică + uman, cer circumstanțial de cauză: Eugen spumegă (tremură) de mânie. Verbe precum a excela, a delibera, a se îndoi etc. cer circumstanțiale limitative (de referință) (de relație, în termenii gramaticii curente): Mă îndoiesc că voi găsi înțelegere. Vasile excelează în asemenea gafe. Unele din aceste verbe se pot
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
paradigmatic al limbii, își anulează una din valențe, în planul sintagmatic al textului, unde pot funcționa ca adjective sau ca adverbe: „Să mergem împreună,/Sub acel farmec liniștit/De lună.” (M. Eminescu, I, p. 187) $adjectiv$$ - „Răsare luna liniștit/Și tremurând din apă.” (Ibidem, p. 179) $adverb$$. Din perspectiva raportului dintre poziția termenilor lexicali în sistemul limbii și în structura gramaticală a textului, adverbele dezvoltă două subclase: 1. adverbe stabile, caracterizate prin structura lexico-gramaticală a clasei ca o constantă: aici, acolo
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
uneori, azi, mâine, ieri, aseară, poimâine, a doua zi, mâine seară, săptămânal, lunar, noaptea, vara, zile (întregi), (trei) săptămâni etc.: „Ieri a plecat o barcă, azi alte bărci plecară, Convoi de goluri strâmte pe undele subțiri.” (T. Arghezi, 256), „Iarna tremurau sub porți și se jigăreau de nemâncare.” (E. Barbu, 255), „Zile și nopți am fost supus la interogatorii...” (P. Sălcudeanu, 149) Când se realizează prin gerunziu sau participiu, identitatea specifică a circumstanțialului rămâne implicită în planul semantic al relației de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Fac atâta zgomot de parc-ar fi o sută.” a. simplu; se realizează prin: • substantiv: „Și cu mâinile înfipte în păr, femeia își legăna ca de durere capul frumos într-o parte și-n alta.” (I.L. Caragiale) • forme verbal-nominale (participiu): „Tremura tot mai puternic ca zgâlțâit de friguri.” (M. Eliade, 340) • adverbe: „Câțiva bărbați apropiară ca din întâmplare frunțile de ferestre.” (M. Eliade, 14) b. propozițional (circumstanțiala de mod ipotetică): „Niculae se posomorî ca și când întorsătura discuției l-ar fi amenințat.” (M.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adjectivul liniștită, acordat în gen și număr cu substantivul tâmpla, regentul său nominal se situează, în plan sintagmatic imediat după verbul bate, regentul său verbal. Prin flexiune (cerută de realizarea prin adjectiv) se opune circumstanțialului modal: „Răsare luna liniștit și tremurând din apă.” (M. Eminescu, I, 179), iar prin poziție, atributului: „S-apar-o zână liniștită / Cu ochi mari, cu umeri goi.” (M. Eminescu, I, 228) și atributului circumstanțial: Gabriela, acum liniștită, l-a privit cu mai multă încredere. Deosebirea de topică dintre
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lăsa-n ramuri câteo melodie tristă de toamnă. În fundul parcului, doi plopi apăreau în siluete, iar un greier cânta venirea serii. Și ca un sfârșit, își făcu apariția ultima rază a soarelui palid care își adună aripile și se lăsă tremurând pe-o frunză aurie. Copacii se lasă în genunchi, plecându-se în fața nopții care se ivește pe furiș de după dealuri. În sfârșit, un spectacol de vis, pe care nu-l voi uita niciodată. Ana-Maria Prepeliță ROADELE TOAMNEI E toamnă. Păsările
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
gureșe cum sunt, încep a face o zarvă menită să trezească toată suflarea. Copacii tânjesc după razele călduroase ale soarelui, după cântecul păsărilor, după verdele din jur și de pretutindeni. Frunzele amorțite de frig plâng cu jale după zilele însorite ; tremurând, se desprind din copaci și cad pe pământ neînsuflețite, uscate, pierzându-și culoarea verde ce sugera odinioară viață, gingășie, tinerețe... Acum, unele galbene, semn că au sfârșit din cauza vârstei, sunt bătrâne; altele roșii , încă mai au de trăit, dar s-
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
cutreierat ulițele Ro‑ mei. Ca un magnet, îl atrăgea șantierul bazilicii sfântul Petru și hăul deschis al tamburului. Nu putea să se întoarcă acasă fără să vadă cupola și, mai ales, să și‑o închipuie terminată; deși avea febră mare, tremura și ajuns acasă se aruncase arhitec turii baroce. 20 Cf. p. f. Carrassat - i. marCadé, o.c., 10. Cap. iii. fiGura lui miChelanGelo în istoria artei 76 în pat, dar nu putea sta culcat. Unul dintre prietenii săi, Tiberio Calcagni
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
colosale care încoronau mormântul 43. As‑ tăzi ea constituie principala atracție din San Pietro ad Vincula din Roma. Con‑ siderat fratele mai mare al profeților capelei Sixtine, Moise întruchipează și aspirațiile lui Michelangelo însuși, un personaj care după cum spune Tonlay tremură de indignare, abia stăpânindu‑și explozia de mânie. Vasari va decla‑ ra cu admirație: Michelangelo a înfățișat, cum nu se poate mai bine în mar‑ mură, dumnezeirea pe care Domnul o întipărise pe chipul lui Moise 44. Întors iarăși printre
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
cutreierat ulițele Ro‑ mei. Ca un magnet, îl atrăgea șantierul bazilicii sfântul Petru și hăul deschis al tamburului. Nu putea să se întoarcă acasă fără să vadă cupola și, mai ales, să și‑o închipuie terminată; deși avea febră mare, tremura și ajuns acasă se aruncase arhitec turii baroce. 20 Cf. p. f. Carrassat - i. marCadé, o.c., 10. Cap. iii. fiGura lui miChelanGelo în istoria artei 76 în pat, dar nu putea sta culcat. Unul dintre prietenii săi, Tiberio Calcagni
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
colosale care încoronau mormântul 43. As‑ tăzi ea constituie principala atracție din San Pietro ad Vincula din Roma. Con‑ siderat fratele mai mare al profeților capelei Sixtine, Moise întruchipează și aspirațiile lui Michelangelo însuși, un personaj care după cum spune Tonlay tremură de indignare, abia stăpânindu‑și explozia de mânie. Vasari va decla‑ ra cu admirație: Michelangelo a înfățișat, cum nu se poate mai bine în mar‑ mură, dumnezeirea pe care Domnul o întipărise pe chipul lui Moise 44. Întors iarăși printre
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
arfă de aramă”, sintagma-cheie în finalul Feciorului de împărat fără stea. Soluția schopenhaueriană a eroului de a evada din suferința prin asceză și cântare, presupune o arfă de aramă cu coarde ruginite, „El zbârnie pe dânsa un cântec dezolat. Strune-amorțit-a tremur de mâna lui trezite.” Arama, reverberația ei amplă și gravă, are forța magică de a invoca poezia însăși, „o umbră argintie”, „un înger frumos și juvenil” (în Epigonii, de asemenea, poezia este „înger cu priviri curate”). Forțele creatoare ale subconștientului
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a cărei sunet e tulbur, tremurat. Arfa care din pietre durerile le cheamă, Din stâncile stârpite, din valu-nfuriat...” Furtuna afectivă cere expresie artistică, iar fierul are sensul metalului aspru, rezistent. „Eu stau uimit și palid... Mâna-mi involuntară Se mișcă tremurând pe coardele de fier, Ce caută-al meu suflet în acea sfântă oară De la tulburii creieri în van eu samă cer.” Arfa vijelioasă a durerii exprimă nucleul etern al eului, forța creației proiectată în imagini ascensionale: „Cântând pe a mea
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
plăcerea împăcărilor, iar una din scenele de posesiune aduce mai curând a viol. Irina evadează cu ajutorul morții, visul are valoare premonitorie:” Mi se păruse la început o masă, dar era un catafalc. (Vis melodramatic, stupid, însă care mă face să tremur) Și pe el, printre câteva flori, cu ochii închiși, cu gura deschisă, cu nasul cârn, iarăși Irina. Vânătă, umilă și mică, tocmai ca atunci când o alungam acasă și ea se ținea dupa mine. Fără mișcare, acolo, din pricina mea...” Eroul din
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
și să se înșele. În același timp părea preocupat de chestiuni importante, în afara micilor nevoi zilnice. Precizia cu care mânca îți arăta că nu era așa de distrat cum lăsa să pară. Ca și cum ar fi fost o întâmplare mâinile lui tremurau pe farfurie, pâine, pe furculiță, făceau cu repeziciune înconjurul mâncări din față. I-am invidiat această precizie, eu care pot așa de ușor uza de toate mijloacele de investigație și care nu știu nimic!” În romanul la persoana întâi , eul
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
a studenților se simte solidar cu tânăra. Aceasta, cu o profundă umilință, încearcă să ocupe cât mai puțin spațiu: „părul negru, tras cuminte pe după urechi, fața i se prelungea fără nici o încrețitură revelatoare, ochii i se deschideau catifelați, pielea transparentă tremura ușurel” iar mâinile sunt așezate ca să nu incomodeze. Eroina, cu atitudinea ei retrasă și ceremonială, se transformă într-un haiku vizual: „japoneza se alipise de geam ca o petală.” Pe fața ei mobilă eroul citește un surâs tragic, poate o
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]