11,591 matches
-
Leopoldina de Austria. S-a căsătorit cu François d'Orléans, fiu al regelui Ludovic-Filip al Franței și a avut trei copii. Prin singura sa fiică, ea este ascendenta Prințului Henri, Conte de Paris, Duce al Franței, actualul pretendent orléanist la tronul Franței și al regelui Juan Carlos I al Spaniei. S-a născut la palatul imperial Saint Christopher din Rio de Janeiro, capitală a Imperiului Braziliei. Numele ei complet a fost Francisca Carolina Joana Carlota Leopoldina Romana Xavier de Paula Micaela
Francisca a Braziliei () [Corola-website/Science/323508_a_324837]
-
din Casa York. Inamicul său, , ultimul rege din Casa York, a murit în luptă. Istoricii consideră că bătălia de la Bosworth a reprezentat sfârșitul dinastiei Plantagenet, moment definitoriu al istoriei Angliei. Domnia lui Richard începuse în 1483 când el a luat tronul nepotului său de frate, în vârstă de doisprezece ani, . Băiatul și fratele său mai mic au dispărut la scurt timp, iar susținerea pentru Richard a fost zdruncinată de zvonuri privind implicarea sa în moartea soției sale. Dincolo de Canalul Mânecii, Henry Tudor
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
mai mic au dispărut la scurt timp, iar susținerea pentru Richard a fost zdruncinată de zvonuri privind implicarea sa în moartea soției sale. Dincolo de Canalul Mânecii, Henry Tudor, descendent al Casei Lancaster, a profitat de dificultățile lui Richard și a revendicat tronul. Prima tentativă de invazie a Angliei a lui Henric din 1483 a fost oprită de vremea nefavorabilă, dar a doua a debarcat la 1 august 1485 pe coasta de sud-vest a Țării Galilor. Pătrunzând spre interiorul insulei, Henric a strâns din ce în ce mai
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
începând cu 2003, a sugerat că poziția reală ar fi undeva la 3 km sud-vest de Ambion Hill. De-a lungul secolului al XV-lea, Anglia a fost răvășită de un război civil dus de Casele York și Lancaster pentru tronul englez. În 1471, yorkiștii și-au învins rivalii în bătăliile de la Barnet și Tewkesbury. Regele Henric al VI-lea și unicul său fiu, Edward de Lancaster, au murit în urma celei de a doua. Morțile lor au lăsat Casa Lancaster fără
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
au învins rivalii în bătăliile de la Barnet și Tewkesbury. Regele Henric al VI-lea și unicul său fiu, Edward de Lancaster, au murit în urma celei de a doua. Morțile lor au lăsat Casa Lancaster fără cineva care să revendice credibil tronul. Regele yorkist, Edward al IV-lea, deținea control total asupra Angliei. El i-a condamnat pe toți cei care au refuzat să i se supună, cum ar fi Jasper Tudor și nepotul său Henric, declarându-i trădători și confiscându-le
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
regelui Richard al II-lea și tatăl regelui Henric al IV-lea. Familia Beaufort se trăgea dintr-un fiu nelegitim, dar Henric al IV-lea a legitimat familia cu condiția ca urmașii ei să nu fie eligibili pentru a moșteni tronul. Henry Tudor, ultimul nobil lancastrian care avea între strămoși o urmă de sânge regal, avea o vagă șansă de a revendica tronul, iar Edward îl considera „un nimeni”. Francis, însă, a văzut în Henry o unealtă valoroasă în negocierile pentru
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
al IV-lea a legitimat familia cu condiția ca urmașii ei să nu fie eligibili pentru a moșteni tronul. Henry Tudor, ultimul nobil lancastrian care avea între strămoși o urmă de sânge regal, avea o vagă șansă de a revendica tronul, iar Edward îl considera „un nimeni”. Francis, însă, a văzut în Henry o unealtă valoroasă în negocierile pentru ajutorul englez și i-a păstrat pe Tudori sub protecția sa. Edward al IV-lea a murit după 12 ani la 9
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
Henry o unealtă valoroasă în negocierile pentru ajutorul englez și i-a păstrat pe Tudori sub protecția sa. Edward al IV-lea a murit după 12 ani la 9 aprilie 1483. Fiul său de doisprezece ani i-a urmat la tron sub numele de ; fiul cel mai mic, în vârstă de nouă ani, pe nume Richard de Shrewsbury, era următorul în linia de succesiune. Edward al V-lea era prea tânăr pentru a domni și s-a înființat un Consiliu Regal
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
Woodville și a ordonat să fie decapitat. După nouă zile, Gloucester a convins Parlamentul să declare căsătoria între Edward al IV-lea și Elisabeta ilegală, făcând ca copiii acestora să fie nelegitimi și scoțându-i din linia de succesiune la tron. După ce a scăpat astfel de nepoții săi, el a devenit următorul la succesiune și a fost proclamat rege sub numele de Richard al III-lea la 26 iunie. Momentul și natura extrajudiciară a faptelor prin care el a obținut tronul
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
tron. După ce a scăpat astfel de nepoții săi, el a devenit următorul la succesiune și a fost proclamat rege sub numele de Richard al III-lea la 26 iunie. Momentul și natura extrajudiciară a faptelor prin care el a obținut tronul l-a făcut nepopular, și prin toată Anglia s-au răspândit zvonuri care-l vorbeau de rău. După ce au fost declarați bastarzi, cei doi prinți au fost închiși în Turnul Londrei și nu au mai fost văzuți în public. Cu excepția
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
După ce au fost declarați bastarzi, cei doi prinți au fost închiși în Turnul Londrei și nu au mai fost văzuți în public. Cu excepția celor din nord, englezii credeau că Richard, „tiranul”, își omorâse nepoții. În vara de după ce a preluat tronul, au început să se manifeste nemulțumiri față de acțiunile lui Richard, și au început planuri pentru detronarea sa. Rebelii erau în mare parte loiali lui Edward al IV-lea, și îl considerau pe Richard uzurpator. Planurile lor au fost coordonate de
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
pentru detronarea sa. Rebelii erau în mare parte loiali lui Edward al IV-lea, și îl considerau pe Richard uzurpator. Planurile lor au fost coordonate de o lancastriană, mama lui Henric, Lady Margaret, care își promova fiul drept candidat la tron. Complotistul de cel mai înalt rang era Buckingham. Nu există cronici care să explice care au fost motivele pentru care el s-a alăturat complotului, deși istoricul Charles Ross sugerează că Buckingham ar fi încercat să se distanțeze de un
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
ar fi încercat să se distanțeze de un rege care devenea din ce în ce mai nepopular în rândul poporului. Michael Jones și Malcolm Underwood sugerează că Margaret l-a mințit pe Buckingham, făcându-l să creadă că rebelii îl susțin pe el la tron. Planul a fost de a pune la cale răscoale la scurt timp distanță în sudul și vestul Angliei, copleșind forțele lui Richard. Buckingham urma să-i susțină pe rebelii care vor invada din Țara Galilor, iar Henric urma să vină pe
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
lăsat păcălit și s-a întors în Bretania, renunțând la invazie. Fără Buckingham și fără Henric, revolta a fost ușor înăbușită de Richard. Supraviețuitorii revoltei eșuate au fugit și ei în Bretania, unde au susținut deschis pretențiile lui Henric la tron. De Crăciun, Henry Tudor a jurat să se căsătorească cu fiica lui Edward al IV-lea, Elizabeth de York, pentru a uni cele două case nobiliare aflate în conflict, York și Lancaster. Popularitatea crescândă a lui Henric a făcut din
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
însărcinat să conduca o armată în Scoția pentru a-l înlocui pe regele Iacob al III-lea cu ducele de Albany. Armata lui Richard a învins apărarea scoțiană și a ocupat capitala, Edinburgh, dar Albany a hotărât să renunțe la tron, în schimbul postului de Locotenent General al Scoției. În urma acestei campanii, însă, Richard a obținut o garanție că guvernul scoțian va ceda teritorii și beneficii diplomatice în favoarea coroanei Angliei, și a recâștigat orașul Berwick-upon-Tweed, pe care scoțienii îl cuceriseră în 1460
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
atunci când controla orașul Edinburgh. Christine Carpenter a analizat caracterul lui Richard, considerându-l un soldat mai degrabă obișnuit să primească ordine decât să le dea. El însă nu se dădea înapoi de la a-și etala ambițiile militariste; la urcarea pe tron și-a făcut cunoscută dorința de a conduce o cruciadă împotriva „nu doar a turcilor, ci și a tuturor dușmanilor”. Cel mai loial supus al lui Richard era John Howard, primul duce de Norfolk. Ducele i-a slujit mulți ani
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
în invazia Scoției din 1482, și faptul că a fost pus într-o poziție în care domina nordul Angliei atunci când Richard a plecat în sud să preia coroana i-a servit drept motivație pentru a-l susține pe Richard pe tron. După ce a devenit rege însă, Richard a început să-l formeze pe nepotul său, John de la Pole, primul earl de Lincoln, pentru a conduce nordul, trecându-l pe Northumberland cu vederea. Conform lui Carpenter, deși earlului i-au fost compensate
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
izvor contemporan nu a relatat un astfel de eveniment. Ross nu ignoră însă legenda. El a opinat că tufa de păducel nu ar face parte din stema lui Henric dacă n-ar avea o legătură strânsă cu urcarea sa pe tron. În cronica lui Vergil, 100 de oameni ai lui Henric, față de 1.000 de oameni ai lui Richard, au murit în bătălie—un raport pe care Chrimes îl consideră exagerat. Trupurile celor căzuți au fost aduse la biserica St. James
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
Casei de York, cu Henric, stăpânul Casei de Lancaster, a pus capăt luptei dintre cele două case și a pus bazele dinastiei Tudorilor. Nunta regală a fost amânată însă până când Henric a fost încoronat și și-a consolidat succesiunea la tron suficient de mult încât să-i poată înlătura din calea sa spre tron pe Elizabeth și pe neamul ei. Henric a convins parlamentul să-i înregistreze retroactiv domnia începând cu ziua dinaintea bătăliei, pentru a putea să-i declare trădători
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
dintre cele două case și a pus bazele dinastiei Tudorilor. Nunta regală a fost amânată însă până când Henric a fost încoronat și și-a consolidat succesiunea la tron suficient de mult încât să-i poată înlătura din calea sa spre tron pe Elizabeth și pe neamul ei. Henric a convins parlamentul să-i înregistreze retroactiv domnia începând cu ziua dinaintea bătăliei, pentru a putea să-i declare trădători pe cei care au luptat împotriva sa la Bosworth. Northumberland, care a rămas
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
luat sfârșit în 1485, iar English Heritage susține că în afara invaziei reușite din 1066 a lui William Cuceritorul, niciun alt an nu are mai multe semnificații în istoria Angliei. Prezentându-l pe Richard drept un tiran cocoșat care a uzurpat tronul ucigându-și nepoții, istoricii tudorieni au dat bătăliei un iz de legendă: ea a devenit o ciocnire între bine și rău, cu un rezultat moral satisfăcător. Conform readerului Colin Burrow, André a fost atât de copleșit de semnificația istorică a
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
penuria de informații precise despre bătălie—nu se știe nici cu exactitate unde a avut loc—demonstrează lipsa ei de importanță pentru societatea engleză. Elton consideră că bătălia a fost doar o parte a luptelor lui Henric de cucerire a tronului, subliniindu-și opinia prin aceea că tânărul rege a trebuit să petreacă încă zece ani înăbușind diferite facțiuni rebele pentru a-și consolida tronul. Mackie este de acord că istoricii contemporani, obosiți de cele trei succesiuni regale din timpul îndelungatului
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
Elton consideră că bătălia a fost doar o parte a luptelor lui Henric de cucerire a tronului, subliniindu-și opinia prin aceea că tânărul rege a trebuit să petreacă încă zece ani înăbușind diferite facțiuni rebele pentru a-și consolida tronul. Mackie este de acord că istoricii contemporani, obosiți de cele trei succesiuni regale din timpul îndelungatului Război al Rozelor, considerau că Bosworth Field a fost doar încă una dintr-un lung șir de asemenea bătălii. Doar prin munca și eforturile
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
pecetluiți." Și m-am uitat și iată Mielul stătea pe muntele Sion și cu El o sută patruzeci și patru de mii, care aveau numele Lui și numele Tatălui Lui, scris pe frunțile lor." Și cântau o cantare nouă, înaintea tronului și înaintea celor patru ființe și înaintea bătrânilor; și nimeni nu putea să învețe cântarea decât numai cei o sută patruzeci și patru de mii, care fuseseră răscumpărați de pe pământ. Aceștia sunt care nu s-au întinat cu femei, căci
144000 (număr) () [Corola-website/Science/322924_a_324253]
-
Un donativum (în , la plural: "donativa"), în Imperiul Roman, reprezintă o recompensă excepțională acordată soldaților, în general echivalentă cu solda pentru mai mulți ani. Pretorienii (garda personală a împăratului) primesc în mod frecvent un "donativum": la urcarea pe tron a împăratului, la aniversarea sa, la nașterea sau la căsătoria unui membru al familiei imperiale... Celelalte corpuri de trupă (legiuni, trupe auxiliare) primesc "donativum" mult mai rar, uneori deloc. Câteva exemple de "donativa" raportate de istorici romani:
Donativum () [Corola-website/Science/322939_a_324268]