10,305 matches
-
Bodiu pe punte, având drept fundal turnurile medievale. Admirăm malurile verzi ale râului, cu sălcii pletoase și stuf - o vegetație foarte bogată, un verde pe care ploaia parcă îl face și mai intens, mai puternic. VITALIE CIOBANU: Corrine are mult umor și un fel de a-și pune o mină serioasă, vorbind despre lucruri rizibile, ceea ce sporește comicul întregii situații. Ca atunci când îi caracterizează pe unii colegi de-ai noștri - Nicola Lecca, de exemplu, „băiatul mamei”, din Sardinia, sau Anastasis, grecul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
s-o ascundem „pe Maria”, cam ăsta ar fi subiectul, dacă noi, scriitorii, am mai avea destule resurse pentru entuziasm și joc, după atâtea ore de mers cu trenul. Puțini se prind în această convenție ludică. E nevoie de improvizație, umor și destulă energie. Attendent-ul polonez, Jacek Pacocha, regizor de meserie, ne îndeamnă să „participăm” la spectacol. Eu încep să vorbesc românește cu o actriță care seamănă mult cu Irina Nechit. Gesticulez, îi spun că nu știm nimic despre Maria, n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Chișinău-Madrid, septembrie 2000 Corinne Desarzens (Elveția): „Ceea ce îi separă pe oameni este raportul lor față de Soare, nu frontierele.“ - Dragă Corinne Desarzens, ai fost una dintre cele mai agreabile prezențe din Trenul Literaturii Europa 2000: volubilă, comunicativă, plină de imprevizibil și umor. Cum te-ai simțit de-a lungul traseului? Ce ai câștigat, ca experiență personală, de pe urma participării la acest proiect? - Pe cât a fost de decepționant, după opinia mea, programul oficial, pe atât m-au încântat relațiile personale, prieteniile și situațiile neprevăzute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cel mai puțin populat (23 de locuitori la km², în raport cu 156, cât este media pe țară). Leo Tuor, pe care am avut norocul să-l întâlnesc în Trenul Scriitorilor Europa 2000, îl reprezintă foarte bine: o minoritate mândră, plină de umor, și puțin contează dacă și cărțile lui se citesc de către 100, 1.000 sau 10.000 de persoane. Cărțile de limba germană au ca debușeu natural Germania, iar cărțile romanice Franța, care mai tot timpul le ignoră. Elvețienii sunt mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
psiholoage sau balerine, vizitând într-o singură după-amiază mai multe case, prestând de fiecare dată excelente „servicii” intelectuale, ținând lungi discursuri despre teme posibile și variate, vorbind, de exemplu, despre experiența sa brutală carcerală sine ira et studio, cu detașare, umor și uriașă vivacitate intelectuală, fapt ce ne permitea nouă, ascultătorilor săi, să ne „apropiem” și să înțelegem cu adevărat, dincolo de „clișeele” și „imprecațiile” pe care le exersau alți deținuți politici incapabili să-și depășească animozitatea firească și spiritul justițiar. Am
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
părăsită și liric și psihologic! -, o poezie „de tip francez!”, anti-retorică, opusă total registrului liric al prietenului meu „absolut”, Nichita, ce practica retorismul liric, el, insul „umed” - Geo, insul „uscat”! Îmi plăcea și omul, statura sa medie, „seacă”, plin de umor, de-o spiritualitate jucată, foarte „franțuzească” și ea, o „spiritualitate sportivă”, neostentativă, ocolind cu un tact ieșit din comun situațiile inflamate, vulgare, mizere intelectual și grandomane, atât de curente pe malurile Dâmboviței... Eram mândru că el, mai în vârstă și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Și era spre seară. "Judecătorul judecătorilor", muftiul cu pricina, tocmai acceptase să-mi prezinte el însuși moscheea. Protestele lui au rămas fără niciun efect. Umilirea lui m-a umilit. Obișnuiește-te și cu așa ceva, mi-am zis; uneori, păstrarea simțului umorului e cea mai bună soluție, atât pentru tine, cât și pentru celălalt: când îl vei vedea pe sergentul din fruntea unei forțe de apărare islamice venite pentru recuperarea patrimoniului, interzicându-i arhiepiscopului de Sevilla accesul la Giralda, ai să-ți
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
năpăstuiți ai soartei spre explozii de neputință, spre o fugă înainte; pe alții pe descurcăreți să ia discret calea exilului în țările Golfului sau în America; pe activiștii în vârstă să se retragă la pensie. Ar mai putea fi și umorul aristocratic. Aceasta a fost opțiunea lui Nusseibeh, președintele universității Al-Qods, fost profesor la Oxford. "Trucul" său: distanța interioară și parodia. Dacă m-aș lăsa copleșit, aș înnebuni de-a binelea cu câte am zilnic pe cap. Și atunci mă deconectez
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
zilele următoare. Supralicitezi și anulezi loviturile lor prin deriziune. Un exercițiu mental devenit ulterior obișnuință. Filmele lui Woody Allen mă ajută mult în acest sens". Se pare deci că cel mai bun leac pentru palestinianul depresiv se găsește în Manhattan: umorul evreiesc. 5. Eterna întoarcere Deșertăciunea deșertăciunilor, zice Ecclesiastul, deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni! Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudește sub soare? Un neam trece și altul vine, dar pământul rămâne totdeauna! Soarele răsare, soarele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
totuși scandalos, nu-i așa? Consimt că așa e. Too soon, my lord. N-aveați de ce să vă grăbiți. Aduceți-vă aminte, nu eu spun asta primul, cei din urmă vor fi cei dintâi. El zâmbește și-mi răspunde prompt, umorul englezesc are virtuțile sale. Și acum iată-l că se îndreaptă înseninat către enoriașii lui, urându-mi în ciuda a tot și a toate o fericită comuniune întru Domnul. La fel ca occidentalii de odinioară, orientalul meu consideră că valoarea unui
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
inițiatice. Doar gândul la mama celui mai mare dintre diavoli, maica zmeilor de neoprit îngheață „mireanul”, izvorul tenebrelor care tulbură lumea fiind intangibil pentru profani. Mezinul știe unde să găsească bestia supremă și poate să îi curme răutatea. De un umor ingenuu este portretul mamei drăcoaice dintr-un basm cules în Chirculești, Giurgiu: „că cică și la draci tot muierile sunt mai ale dracului, și-i cârpesc câte o dată de te miri, draci sunt ăia or ce sunt”. Supremația infernală a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a ajuns să se bucure de o mare popularitate, constatăm că Gh. Rădășanu a fost un colaborator permanent. În tot ce a scris găsim numeroase sfaturi pentru țărani, scrise pe înțelesul și limba lor, împestrițate cu vorbe de duh, de umor, cu proverbe și zicători. Obiectivele acestei gazete erau clare. În primul rând, îndrumarea și consilierea țăranilor în activitățile agrare, în programe de îmbunătățiri funciare, de ameliorare a solurilor, în creșterea producției atât cantitativ cât și calitativ. Întregul program haretist milita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
un altul, cu un confort și mai sporit, și, uitasem, un al patrulea, unde am mâncat o supă excelentă de legume, pregătită de un român simpatic pe care l-am întâlnit aici. Am vorbit multe cu el, căci are un umor debordant. îmi spunea că a trăit în Berlin 22 de ani, apoi a ajuns în Spania, venind de la Madrid până aici pe jos, iar aici, între aceste ruine s-a oprit, pentru muncă și pentru a reflecta asupra a ceea ce
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
strălucite clase au editat prima revistă școlară, aici la noi, cu mijloace simple, texte scrise de mâna lor, coperta de asemenea, dar cât talent între aceste pagini! „Preocupări” era titlul revistei, concepută pe secțiuni: literatură, știință, noutăți în diverse domenii, umor. Lucrările erau prezentate în ședințe lunare la care participau toți elevii clasei, se făceau aprecieri, critici, dezbateri și era multă, multă veselie, dans și cântec. Pe drept cuvânt s-a spus despre elevii acestei clase (nu-i numesc pentru că nu
O via?? de om a?a cum a fost ea by Maria Martin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83586_a_84911]
-
omul-centaur, încă de la naștere. Așadar, jucându-ne mai departe, poezia este tunica lui Nessus. Cel care o îmbracă este un erou, în felul său. Însă mie îmi place să repet spusele lui Hans Magnus Enzensberger, un autor care scrie cu umor despre acești anacronici care se încăpățânează să fie poeții, dar care face și elogiul analfabetului. Pentru acest neamț în vârstă, faptul că poezia mai există "se învecinează cu un miracol." Cu cât înaintăm în post-istorie, cu atât se găsesc oameni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
am fost o dată la Stockholm în interes de serviciu!), te propune la premiul Nobel și îl și iei...! Cam care ar fi primele fraze ale discursului tău de recepție? (Aplauze prelungite). Uite, asta îmi place mult la tine, că ai umor, acel dulce umor moldovenesc postmodern în care râderea și derâderea sunt tandre, au acea gratuitate și plăcere a amuzamentului fără venin, încât cel care-l percepe e tentat numaidecât să intre în joc spre a com-părtăși la tot felul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la Stockholm în interes de serviciu!), te propune la premiul Nobel și îl și iei...! Cam care ar fi primele fraze ale discursului tău de recepție? (Aplauze prelungite). Uite, asta îmi place mult la tine, că ai umor, acel dulce umor moldovenesc postmodern în care râderea și derâderea sunt tandre, au acea gratuitate și plăcere a amuzamentului fără venin, încât cel care-l percepe e tentat numaidecât să intre în joc spre a com-părtăși la tot felul de scenarii funambulești etc.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dintre oameni. Ai avut în viață și niște... antimodele? Te-au influențat în vreun fel? Ce nu-ți place (detești) din mediul literar românesc? De ieri și mai ales de azi? Detest injectarea vieții literare cu umori imunde. Și absența umorului. N-am avut și nu am antimodele. Cât datorezi înaintașilor din literatura română, clasicilor și modernilor? Unde te situezi în devenirea (ce prețios sună!) literaturii române? Datorez enorm fiecărei cărți de poezie citite. Cred că fac parte din rarisima gintă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pârghia catedrală a Madamei Agrigoroaie. Râsul gurului: întrețineam relații excelente de colegialitate, chiar în periodul acesta de strâmtorare, cu profii de la Filosofia Marxterialistă & Diabolectică, inclusiv cu Ștefan Celmare, considerat politruc atunci, însă mereu om de treabă, deferent și cu simțul umorului. Trucul neocomuniștilor actuali: interpretează dezuniversitarea mea de-atunci drept efectul unui conflict intercolegial, ca pentru a camufla presiunea Organelor Subventrale ale Partidului Hunic, foarte clar zugrăvită în opul scriitorilor Măgureanu și Pelin. Cine se învinge pre sine e mai tare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ființa toată viața... Uite, dacă e să caracterizezi scriitorii din provincie care au luat cu asalt Bucureștiul, eu cred că maramureșenii sunt cel mai greu de modificat, își poartă cu ei însemnele originii în comportament, în vorbă, în gusturi, în umor, în gestică. Par mai greu adaptabili, au nostalgii greu reprimabile. Cum explici aceste lucruri? De ce transplantul de Maramureș la București este unul mai dificil? E de vină atitudinea lui "Mitică de Dâmbovița", pamblicarul, superficialul, gălăgiosul? Regretatul Laurențiu Ulici e încă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
puteai sustrage decât cu riscul oprobiului public. Un moment festiv, care a căpătat o importanță sporită, tocmai pentru a eclipsa mult prea religiosul Crăciun, a devenit Revelionul. Paginile publicațiilor suprind momentul de bilanț în coloane festive și rânduri pline de umor. Sărbătoarea devine una colectivă, organizată tot în cadrul întreprinderii: „[...] se făceau revelioane aici, adică, aveam cantină mare, unde se făceau, aveam sală de festivități [...]”. Concediul - în Occident, un timp alocat familiei - putea lesne deveni o temă interes obștesc, atunci când servea propagandei
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Punga cu gura largă e mereu goală. * Românul nu mai ține banii la ciorap, fiindcă nici ciorapi nu mai are. * În băncile noastre, pierderea banilor este asigurată. * Stelele de cinema sunt cele mai căzătoare; cele de televiziune nu sunt deloc. * Umorul nu a fost inventat pentru a stimula râsul, ci gândirea. Deși este dens populat, Pământul pare uneori pustiu. * Atunci când nu găsesc noduri în papură, căutătorii înghit cu noduri. * Lupul își schimbă părul; omul și-l păstrează. * Cel ce-și face
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Creangă a ridicat unele probleme legate de clasificarea acestora, editorii încercând să orânduiască într-un fel sau în altul bucățile publicate de Ion Creangă în manualele școlare, în revistele vremii sau rămase în manuscris. Dominantele scrisului lui Creangă sunt, jovialitatea, umorul, sfătoșenia, stăpânirea inegalabila a limbii. Toate acestea străbat ca niște ape subterane întreaga creație a genialului povestitor, unificând-o fără să o uniformizeze, individualizând-o extrem, făcând-o inconfundabila. Opera lui Creangă evocă un om românesc teluric, ferit de civilizația
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
cămeșa etc.), nuvele (Moș Nechifor Coțcariul), basme ( Povestea Porcului, Povestea lui Stan Pățitul, Povestea lui Harap-Alb, Ivan Turbinca etc.) și românul Amintiri din copilărie, se definește prin proiectarea lumii țărănești tradiționale în fabulos, prin perspectiva nostalgica și anecdotica asupra trecutului, prin umorul și oralitatea stilului, prin viziunea morală și caracterologica. ,,Jovial povestitor baroc în linie rabelaisiană, Ion Creangă are voluptatea epicului pur, operă să mărturisind o adâncă nevoie de a povesti prin care se restituie povestirii 84 85 funcția ei estetică primitivă
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
că un ,,scriitor popular pentru intelectuali și cult pentru popor’’, un spirit ,,nastratinesc’’( G. Călinescu), emblematic pentru poporul român, dar și pentru întreg spațiul balcanic, Ion Creangă știe să genereze, prin opera să, o bună dispoziție contagioasă, alimentată de un umor definitoriu pentru întreaga sa opera, indiferent de specia literară în care se încadrează fiecare lucrare. Povestitor desăvârșit, Creangă a fost plasat, în evoluția artei narative românești, între Ion Neculce și Mihail Sadoveanu, toți trei remarcându-se printr-o tehnică aparte
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]