9,893 matches
-
reformate. Aici a fost înălțat, în memoria lor, în anul 2000 un monument tombal. De asemenea a fost dezvelită o placă comemorativă în biserică, întru cinstirea eroilor satului. Cu ocazia Paștilor din anul 2010 pe dealul ce mărginește la sud vatra satului a fost instalată o cruce metalică cu inscripția: În amintirea eroilor. În același an a fost dezvelită și sfințită o placă comemorativă și crucea de la mormântul preotului martir Grigore Danciu, ucis de trupele hortyste în retragere în octombrie 1944
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
anul 1968. Stratul arheologic al stațiunii cu o grosime medie de 3,5 m. cuprinde 7 nivele și anume (de sus în jos): humus gălbui, humus negru, terramare (cu urme de așezare), strat de vălătuci (cu fundament de locuințe și vetre), o altă pătură de terramare intermediară, un al doilea strat de vălătuci iar ultimul nivel format din a treia pătură de terramare cu vetre răzlețe. Șase din aceste nivele, conținând un inventar bogat de eneolitic se referă la două așezări
Ariușd, Covasna () [Corola-website/Science/300368_a_301697]
-
gălbui, humus negru, terramare (cu urme de așezare), strat de vălătuci (cu fundament de locuințe și vetre), o altă pătură de terramare intermediară, un al doilea strat de vălătuci iar ultimul nivel format din a treia pătură de terramare cu vetre răzlețe. Șase din aceste nivele, conținând un inventar bogat de eneolitic se referă la două așezări sucesive numite de cercetători "Ariușd-I", respectiv "Ariușd-II" ce aparțin uneia și aceleași culturi, caracterizată printr-o ceramică pictată, bicromă și tricromă, înrudită cu aceea
Ariușd, Covasna () [Corola-website/Science/300368_a_301697]
-
anul 1988, pe cursul superior al râului Negru, în punctul numit "Opt pământuri", a fost identificată o așezare din epoca bronzului târziu. În anul următor, așezarea a fost cercetată prin sondaje arheologice și au fost descoperite mai multe locuințe cu vetre și chirpici, precum și fragmente ceramice. Așezarea a fost identificată ca aparținând "culturii Noua". Prima atestare documentară datează din anul 1332. Economia localității se axează pe industria de confecții, industria alimentară (abator de prelucrare a cărnii), exploatarea și prelucrarea primară a
Lemnia, Covasna () [Corola-website/Science/300378_a_301707]
-
reședința județului Covasna, Sfântu Gheorghe. Prima atestare documentară datează din anul 1448. Săpăturile arheologice făcute la capătul sudic al localității, au descoperit o așezare din epoca bronzului, suprapusă cu una din secolul al VII-lea ce conținea un bordei cu vatră piertar și fragmente de vase din ceramică, ornamentate cu linii în val. În timpul lucrărilor la șoseaua ce traversează satul, în partea sudică a acestuia, s-au găsit mai multe locuințe și un cuptor de ars vase aparținând "culturii Wietenberg", iar
Coșeni, Covasna () [Corola-website/Science/300375_a_301704]
-
(în ) este un sat ce aparține orașului Baraolt din județul Covasna, Transilvania, România. Se află la poalele munților Harghita. Localitatea este cunoscută pentru izvoarele de ape minerale aflate acolo, exploatate de compania S. C S. R. L. În vatra satului Biborțeni, se află un zăcământ de apă minerală, în ulucul pârâului Baraolt. Din punct de vedere administrativ, satul aparține orașului Baraolt. Distanța față de Baraolt este de ; până la reședința din județ (municipiul Sfântu Gheorghe) distanța de se poate parcurge pe
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]
-
cu multe concrețiuni calcaroase, puse în evidență atât prin forajele executate, cât și prin lucrările miniere de explorare și chiar exploatare. Ele conțin o cantitate destul de mare de montmorilonit, care este extrem de higroscopic (venind în contact cu apa, cauzează umflarea vetrei lucrărilor miniere) și vin în contact cu fundamentul cretacic al bazinului. Acest fundament, acolo unde este frământat și faliat, debitează, în majoritatea cazurilor, ape dulci și ape minerale cu o mineralizare totală foarte ridicată, pusă in general pe seama prezenței clorurii
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]
-
ce se imprimă pe cărămidă, înainte ca aceasta să fie uscată și arsă)..Există o probabilitate mare că în jurul anului 168,când a fost adusă la Turda Legiunea V Macedonica , o subunitate militară a acesteia și-a stabilit baza în vatra de atunci a satului, iar localnicii s-au retras spre est, pe vatra actuala a satului Aruncuta (fără să întâmpine opoziție din partea grupării aflate în zona "Razoare - Măzăriști", urmare a ocupației române). Așadar românii au impus și au reorganizat satul
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
Există o probabilitate mare că în jurul anului 168,când a fost adusă la Turda Legiunea V Macedonica , o subunitate militară a acesteia și-a stabilit baza în vatra de atunci a satului, iar localnicii s-au retras spre est, pe vatra actuala a satului Aruncuta (fără să întâmpine opoziție din partea grupării aflate în zona "Razoare - Măzăriști", urmare a ocupației române). Așadar românii au impus și au reorganizat satul Aruncuta pe baza condițiilor geografice,dar și în funcție de propriile lor interese economice și
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
satului Aruncuta (fără să întâmpine opoziție din partea grupării aflate în zona "Razoare - Măzăriști", urmare a ocupației române). Așadar românii au impus și au reorganizat satul Aruncuta pe baza condițiilor geografice,dar și în funcție de propriile lor interese economice și militare,respectiv vatra inițială a satului din Zona Ciurgău - Cremeniș a fost păstrată pentru corpul de armată, iar locuitorii au fost nevoiți să se retragă circa 2 km spre est. Concomitent locuitorii daci din Zona " Razoare - Măzăriști ", aflată în partea de sud-est a
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
fost păstrată pentru corpul de armată, iar locuitorii au fost nevoiți să se retragă circa 2 km spre est. Concomitent locuitorii daci din Zona " Razoare - Măzăriști ", aflată în partea de sud-est a satului, s-au mutat și aceștia în noua vatra a satului sau au plecat spre sud, în vatra actuala a satului Soporu de Câmpie. În felul acesta românii au reorganizat satul cât și suprafețele de teren aferente . De altfel modul de terasare a tarlalelor înclinate, așa cum este cazul la
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
fost nevoiți să se retragă circa 2 km spre est. Concomitent locuitorii daci din Zona " Razoare - Măzăriști ", aflată în partea de sud-est a satului, s-au mutat și aceștia în noua vatra a satului sau au plecat spre sud, în vatra actuala a satului Soporu de Câmpie. În felul acesta românii au reorganizat satul cât și suprafețele de teren aferente . De altfel modul de terasare a tarlalelor înclinate, așa cum este cazul la "Razoare " este specific românilor și urmăreau atât delimitarea proprietăților
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
Comoșteni este un sat în comuna Gângiova din județul Dolj, Oltenia, România. Este un sat vechi, consemnat în atlasele nemțești încă de pe la 1700. Există o monografie a acestui sat, semnată de Maria Stănculescu, păstrată la Academia Română. Pe vatra actuală au existat în vechime păduri, iar comunitatea inițială locuia pe malul stâng al Jiului. Apoi, treptat, au trecut apa și s-au stabilit pe actualul sălaș, pe malul drept al râului, formând trei sate mici: Sârbeni, Coteni și Donțoi
Comoșteni, Dolj () [Corola-website/Science/300394_a_301723]
-
egale. Este o așezare veche. Descoperirile arheologice din punctele Modruz, Albota, Leu Mic dovedesc existența urmelor de viață materială începând din paleoliticul superior și până în zilele noastre. Denumirea satului, spune legenda, vine de la animalul LEU, ucis de săteni în vechea vatră a satului, valea Bisericii, din cauza stricăciunilor pe care le provoacă. Legenda spune că otomanii aduceau pentru intimidarea populațiilor cucerite asemenea animale. Leul, scăpat din cușcă, ar fi produs pagube locuitorilor, fapt ce i-a determinat să se strângă cu topoare
Comuna Leu, Dolj () [Corola-website/Science/300404_a_301733]
-
se pierde în negura vremurilor. Descoperirile arheologice ne pun la îndemână o mare varietate de dovezi materiale care atestă prezența timpurie a omului pe aceste meleaguri. Denumirea satului Orodel vine, după cum spun bătrânii, de la expresia «horă de dealuri», întrucât prima vatră era așezată într-o vale circulară ocolită de dealuri și care avea patru ieșiri. Pe această vatră au locuit orodelenii până în anii 1844-1846 când, din cauza ciumei care a bântuit în acele vremuri, au fost nevoiți sa părăsească vechea vatră cunoscută
Comuna Orodel, Dolj () [Corola-website/Science/300409_a_301738]
-
care atestă prezența timpurie a omului pe aceste meleaguri. Denumirea satului Orodel vine, după cum spun bătrânii, de la expresia «horă de dealuri», întrucât prima vatră era așezată într-o vale circulară ocolită de dealuri și care avea patru ieșiri. Pe această vatră au locuit orodelenii până în anii 1844-1846 când, din cauza ciumei care a bântuit în acele vremuri, au fost nevoiți sa părăsească vechea vatră cunoscută sub numele de Valea Orodelului și să se mute la o depărtare de 3 km spre nord-vest
Comuna Orodel, Dolj () [Corola-website/Science/300409_a_301738]
-
prima vatră era așezată într-o vale circulară ocolită de dealuri și care avea patru ieșiri. Pe această vatră au locuit orodelenii până în anii 1844-1846 când, din cauza ciumei care a bântuit în acele vremuri, au fost nevoiți sa părăsească vechea vatră cunoscută sub numele de Valea Orodelului și să se mute la o depărtare de 3 km spre nord-vest, pe locul actualei vetre. Împreună cu locuitorii veniți din Valea Orodelului s-au așezat și locuitorii satului (cătunului) Ulmuleț, formând o singură așezare
Comuna Orodel, Dolj () [Corola-website/Science/300409_a_301738]
-
până în anii 1844-1846 când, din cauza ciumei care a bântuit în acele vremuri, au fost nevoiți sa părăsească vechea vatră cunoscută sub numele de Valea Orodelului și să se mute la o depărtare de 3 km spre nord-vest, pe locul actualei vetre. Împreună cu locuitorii veniți din Valea Orodelului s-au așezat și locuitorii satului (cătunului) Ulmuleț, formând o singură așezare. Denumirea satului Călugărei vine de la apelativul «călugărei». Pentru că aici erau foarte multe păduri de tei, calugării de la mănăstirea Tismana își aduceau stupii
Comuna Orodel, Dolj () [Corola-website/Science/300409_a_301738]
-
o vale asemănătoare văii Palilulei , situată la sud-vest de sat, în care se voia construirea unui sat - soră cu Palilula. Proiectul a fost abandonat în anul 1932. În prezent terenul alocat Palilulenilor pentru construirea Harlei este arabil și se numește "Vetrele de Căși" , Hoaga Mare ( continuarea spre amonte a Văii Oborului), Condoaica (vâlcea bifurcată aflată la vestul Palilulei, orientată spre sud), Călugăr ( continuarea spre extrema vestică a Văii Palilulei), Valea Ulmului - continuarea spre extrema estică, spre Jiu a Palilulei; Maturici - dealul
Palilula, Dolj () [Corola-website/Science/300410_a_301739]
-
de prin vecini și chiar mai de departe, țărani în căutare de lucru, care s-au aciuit aici, statornicindu-se pentru vecie. Ioan, fiul lui Dumitru Drăghicioiu, a dat numele satului de “Drăgicioaia”. El a fost cel care a delimitat vatra satului și și-a organizat curtea și acareturile, deschizându-și și un han la marginea șoselei Craiova-Bechet. Sat mic, având un pământ sărac în substanțe nutritive, Tâmbureștiul se mândrește cu trecutul său istoric, căci, din cele ce povestesc străbunii, pe
Tâmburești, Dolj () [Corola-website/Science/300419_a_301748]
-
Șerban Cantacuzino (1682). În rest, alte cincisprezece obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local. Patru dintre ele sunt situri arheologice: tellul de „la Popină” (sud-est de satul Brăniștari); cel din vatra satului Uzunu (ambele aparținând culturii Boian din neolitic); situl de la „Gropile lui Sulă” ( est de Brăniștari), cuprinzând tot o așezare neolitică a aceleiași culturi, precum și una medievală; și situl de „la Beci”, aflat pe terasa Neajlovului, la nord-est de Hulubești
Comuna Călugăreni, Giurgiu () [Corola-website/Science/300425_a_301754]
-
de interes local. Trei dintre ele sunt situri arheologice: situl de „la Cariera”, aflat la circa 1 km nord de satul Cartojani, cuprinzând așezări din Epoca Bronzului (cultură Tei, faza III) și din perioada Latène; așezarea de „la Troița”, din vatra satului Cartojani, datând din Epoca Bronzului (cultură Glina); și așezarea din Epoca Bronzului (cultură Tei) de la Roată de Jos, aflată la intrarea în sat dinspre Cartojani. Celelalte două obiective, clasificate că monumente de arhitectură, sunt biserică „Sfanțul Gheorghe” (1852) din
Comuna Roata de Jos, Giurgiu () [Corola-website/Science/300443_a_301772]
-
de Apus, în stânga râului Amaradia în josul Pădurii Mare - Arțariș. Cele două familii s-au înrudit, numărul urmașilor a crescut iar așezămintele s-au apropiat în actuala lunca a Budienilor. Acest fapt este cert deoarece rămășițe ale bârnelor de construcție, a vetrelor de foc, de ceramică sau obiecte de bronz au fost scoase până nu de mult din aceste părți de răul Amaradia revenit la vechea matcă. Inundațiile repetate au făcut ca aceste așezări să se mute în timp mai spre sud
Budieni, Gorj () [Corola-website/Science/300456_a_301785]
-
probabil de-a lungul secolelor XII-XIII - a devenit Dobrii-dor. Pe la 1500 însă locuitorii, care vorbeau românește, uitaseră numele slav și își numeau satul „Dobridoru lu’ Iepure”. Dobridorul este un sat mic de câmpie cu o suprafață de 2400 de hectare: „vatra satului” ocupă aproximativ 200 de hectare. Este așezat pe drumul care leagă comunele Moțăței și Plenița, la 34 km nord de Dunăre și de Calafat. Este străbătut de pârâul Cristalinul (sau Balasanul) care, din cauza mersului sinuos, este poreclit de localnicii
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
marginea castrelor și a așezărilor fortificate. Așa s-a întâmplat, foarte probabil, și la Dobridor. C. Nicolaescu-Plopșor a găsit urme de locuințe daco-romane la Moțăței la Măgura Zarafului de pe Valea Coțobâțului care se află la numai 0,5 km de vatra satului Dobridor. Este posibil ca așezarea de la Dobridor să fie însă chiar mai veche decât sălășuirea romano-dacică. Aproximativ în același spațiu geografic săpături întâmplătoare au scos la iveală monezi care provin din secolul V î.Chr.: o decadrahmă siracuzană de
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]