8,935 matches
-
cazul. Aici, nefericitul optativ nu are ce căuta. 16 august De revenit, încă o clipă, la România diletantă, conceptul meu, pe cît de lejer ca badinerie publicistică, pe atît de dramatic în datele lui reale. Unul dintre cazurile notorii de vocație ce se respectă pe sine, dincolo de trilurile de sirenă ale tuturor tentațiilor, e al poetului Gellu Naum. Cîteva bune decenii cele ale răului comunist omul acesta, care gustase rafinat din meniul unei comuniuni de prim-rang european întru surrealism, s-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
altora, eiusdem farinae, dîndu-și cu părerea, seară de seară, în chestiuni la care, se-nțelege, nu se pricep. Dacă un C.T.P., vezi doamne, și el prozator (!), îmbrăcarea cămășii suflecate de analist t.v. nu ne dă insomnii în privința trădări unei vocații, în schimb un Stelian Tănase, da. Pentru că Stelian Tănase, numai și pentru romanul său Corpuri de iluminat, apărut în dictatură, avea deja un virtual statut de profesionist al prozei. Ce s-a întîmplat, ce mobiluri profunde or fi declanșat anularea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
da. Pentru că Stelian Tănase, numai și pentru romanul său Corpuri de iluminat, apărut în dictatură, avea deja un virtual statut de profesionist al prozei. Ce s-a întîmplat, ce mobiluri profunde or fi declanșat anularea, pur și simplu, a indubitabilei vocații? Cedînd analistului prim-planul. E drept, unul de certă probitate etică și profesională, dar... Răspunsuri la enigmă pot fi aproximate în fel și chip, doar cele ale apostaților ar putea conta cu adevărat. Numai că: subiectivitatea diagnosticului, deci autoamăgirea în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
schimbat, poate prea mimetic după gustul meu (și nu numai), mimînd apăsat manfișismul general și producînd, ele însele, soluțiile cele mai rebarbativ manfișiste. Doar pentru a atrage atenția, de cele mai multe ori, doar pentru asta. Dedesubt aflîndu-se, nu? vidul lipsei de vocație. Excepțiile puține, dar cu atît mai elocvente se sufocă sub magma uniformizatoare, sub isteriile soluțiilor aliniate. Care? Păi, ultimul salon românesc la bienala venețiană a propus chiar vidul, imensul pavilion oferindu-se, fără slip, eventualilor rătăcitori prin hăul său.. Evident
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
soluțiile foto la zi încearcă și, din păcate, de n-or fi și reușit să surclaseze pictura, făcîndu-i acel gen de cinică propagandă proastă, doar-doar se va sălta deasupra propriei condiții. Una de altfel demn intrinsecă, slujită cu atîta onestă vocație de mari fotografi ai celuilalt secol. S-o fi gîndit Nadar în vreo clipă de maximă faimă să-l concureze/ să-l submineze pe gigantul Delacroix, pe care-l și fotografiase? Își cunoștea bine lungul nasului. De revenit la momentul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
reținut/ n-am ținut să-l rețin, neajungînd, acesta, probabil niciodată, să fie memorabil). Plecînd de la fotografie, chiar pe fotografie, admiratul nostru din acea dimineață ajungea la somptuoase compoziții deși contrariante pentru... tradiționalistul din mine teribil de convingătoare din unghiul vocației. Fotografia se supunea exercițiului de mare virtuozitate grafică, iscînd un gen... ambigen după unii puriști oricum dubios foarte acoperitor stilistic. Ne extaziem amîndoi observînd ce duct alert și credibil proba nordicul. Care dacă nu s-ar fi supus... tiranicei fotografii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care au părăsit țara nemaisuportînd ceaușismul generalizat și făcînd carieră strălucită în Occident. Nemoianu, Stoichiță, Călinescu sînt doar trei dintre eminențele notabile ale occidentalei împliniri de sine. Cele mai mediatizate, e adevărat, pentru că nu numai în umanioare, ci și în vocațiile exacte există plecați din țară ce s-au realizat plenar acolo. De cînd lumea, românii au plecat, unii s-au întors, alții nu. Bonjuriștii începutului de secol XIX, reveniți în Principate, le-au ajutat, esențial, în prima lor decisivă emancipare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fatalmente, în datele atît de nedorit cunoscute. Eliade și Cioran din alte motive și Ionescu s-au despărțit, dureros, de un Noica, rămas la discreția regimului și trebuindu-i o bună parte din viață să-și reia, cu precauție maximă, vocația augustă, de un Acterian retras, timorat, între cărți și manuscrise subversive, de un Comarnescu, descurcîndu-se la limită și diplomatic supraviețuind constrîngerilor, de un Brezianu, reușind, prin nativa-i eleganță și discreție, să-și continue exegeza brâncușiană. Ar fi ipocrizie să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu obișnuiesc să refuz întîlnirea cu un nou nume încă unul -, am intrat ieri la Cupola, incitat încă de pe trotuar de ce vedeam prin fereastră. Într-adevăr, primii pași prin sală m-au pus în fața unui talent șocant, avînd toate atributele vocației indubitabile. Apetitul vizibil pentru materialul în sine fie el textură mașcată, alta decît cea a pînzei de suport:întîmplătoare bucăți de stofă, de plasă, de pătură, de pălărie, de chiloți, de fustă fie rebutate plăci de patefon, sau foste mănuși
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și puseurile pamfletare antimonarhice transcrise cam nătîng pe etichete? Nici una. Da, dacă în următoarea sa expoziție de la Cupola locul tronului atît de vulgar zeflemisit acum ar fi luat de seceră și ciocan, atunci, perfect: am descoperi în băiețică militantul de vocație. Cum, vai!, au existat atîția, ducă-se pe pustii!, în secolul roșu. Măi, drăguț și talentat băiețică i-aș spune, dacă l-aș întîlni lasă-te de goangele antimonarhice ale bunicilor tăi vajnici apărători ai republicii aduse de tancurile rusești
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
atîta generozitate. E vorba, așadar, de păstrarea, cu strategică inteligență, a datelor native, cele care și decid, pînă la urmă, ieșirea unică în fața lumii. Și-n alte arte lucrurile se petrec/ ar trebui să se petreacă la fel. Acolo unde vocația, talentul autentic își impun prioritatea, soluțiile novatoare nu au decît de cîștigat în credibilitate. Din păcate, generalizata furie resentimentară a nou-veniților oferă un spectacol strident, nici o zonă a globului neputîndu-se sustrage epidemiei. E o rețea fumegoasă de indivizi lipsiți de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
imagini interne, cu ajutorul unor puteri magice); complexul lui Narcis (imaginea este reproducerea subiectului însuși și permite și reproducerea mișcării, ca reflex în apă sau dublu în oglindă); complexul lui Œdip, complexul Fedrei, dar și, mutatis mutandis, complexul Meșterului Manole − asimilat vocației creatorului care (se) sacrifică pentru opera sa. Urmează o altă intersectare metodologică, de această dată cu analiza de tip lacanian. Thomas preia conceptul de imagine-oglindă și noțiunea complexă de iluzie speculară, pe care o definește drept o confuzie cvasi-totală între
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
spre împlinirea (cu deosebire în faza "mobilizărilor" spirituale) unor țeluri particulare și naționale. (Mazilu, Literatura română în epoca Renașterii 234) Dincolo de modelul Învățăturilor lui Neagoe Basarab, în care programul politic al domnului isihast (portret fără trăsături particulare) are o amplă vocație creștină și este așezat în descendența directă a voinței de inspirație divină a lui Constantin I, domnii celor trei țări românești și-au păstrat individualitatea în cadrul imaginarului cult (reflectat în cronici și letopisețe); la trecerea în legendele și în poveștile
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
a unora dintre domnii români, așa cum este ea mărturisită de realizările lor cultural-religioase și de textele istoriografice, a dus la analogia cu faptele marilor mărturisitori ai credinței, iar sacrificiul lor, motivat ideologic, a căpătat o valență sacră în imaginarul colectiv. Vocația eroică manifestată în spațiul vieții laice răspunde prin această alăturare hagiografiilor în care portretele de sfinți depășesc, prin dinamismul descrierii, canonul literar sau pe cel figurativ al picturii bizantine. Portretul lui Ștefan, realizat de Vasile Popovici la trei secole mai
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
creștine, pe care un fiu de domn trebuie să învețe să o guverneze, servește pentru a reda spectaculos trama evenimențială din jurul domniilor, comploturile sau campaniile militare așezate sub semnul credinței reper. Cronicile medievale, în schimb, pun mai mult în lumină vocația eroicului, deși tot prin narațiunile legendare ale confruntărilor armate și prin proiecțiile în imaginar, pe structuri de mit, ale momentelor victorioase; în același timp însă, autorii manifestă un interes particular pentru episoadele sociale, și nu oricum, ci în cadrul unei istoriografii
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și sensurile non-judicative ale acelorași fapte, devenite posibile prin observațiile asupra timpului și reflexivității sale. Cred că un exemplu ar fi binevenit. Știm cât de ofensivă este filosofia heideggeriană și, la fel, o parte a celei postheideggeriene în privința lipsei de vocație filosofic-ontologică a conceptelor de "subiect" și "obiect" și a relației dintre acestea. Dar cum ar putea pierde "subiectul" poziția privilegiată în orizont judicativ, atâta vreme cât "ființarea conștientă" este socotită privilegiată, iar ea, altfel numită decât a fost în tradiție, chiar altfel
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
stabilește identitatea tocmai în acest chip, adică prin diferență. În perioada modernă, ideologia a devenit mai cu seamă schiță teoretică a situării identitare a unei comunități 231. Unitatea umană pe care ea o vizează nu-i poate fi negată total "vocația" filosofică, tentația universalului este, de fapt, un deziderat, este tocmai ceea ce ea râvnește să instituie. Însăși forța ei forța fiind principala sa însușire este evaluată după gradul de probabilitate al acestei instituiri; probabilitate pe care o ideologie nu o recunoaște
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
d) cele ale colateralilor de gradul III (unchi, mătuși), excluzându-i pe ceilalti moștenitori de grad mai îndepărtat, singuri sau, după caz, în concurs cu soțul supraviețuitor; ... e) cele ale moștenitorilor colaterali de gradul IV (veri) că ultime persoane cu vocație succesorala, singuri sau în concurs cu soțul supraviețuitor. ... (3) Soțul supraviețuitor vine singur la moștenire dacă nu există nici unul dintre gradele de moștenitor prevăzute mai sus. ... (4) În cazul în care există moștenitori testamentari care formulează cereri, ei vor fi
EUR-Lex () [Corola-website/Law/180827_a_182156]
-
la moștenire dacă nu există nici unul dintre gradele de moștenitor prevăzute mai sus. ... (4) În cazul în care există moștenitori testamentari care formulează cereri, ei vor fi trecuți, de asemenea, în titlul de proprietate împreună cu ceilalți moștenitori legali care au vocație, potrivit documentelor prezentate, urmând ca raporturile dintre ei să fie soluționate potrivit dreptului comun. ... (5) Foștii membri cooperatori, în viață, fie că au adus sau nu au adus terenuri în cooperativa, sunt înscriși cu suprafața stabilită de comisie în tabelele
EUR-Lex () [Corola-website/Law/180827_a_182156]
-
tradiționalist-mistică. Câteva din volumele sale fac parte dintr-un amplu proiect de transpunere în versuri a textelor sacre: Psalmii în versuri (1993; Premiul Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor), Ecclesiastul în versuri (1997) și Pildele în versuri (1998) dau măsura anvergurii vocației de poet religios al lui D. Astfel, în Psalmii în versuri, aspirația pe care poetul o plasa într-un timp medieval, al visului, își găsește locul în pura transcendență: „cetatea păduroasă”, cetatea de vis și Civitas Dei se suprapun. Studiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286834_a_288163]
-
și - lucru remarcabil la proporțiile lucrării - perfect echilibrat. Este una dintre marile izbânzi critice de după 1945. În viața literară și publică P. este cunoscută ca o editoare cu o activitate epatantă, nu numai ca suprafață, ci și ca eficiență și vocație. Antenele sale au fost orientate cu precădere spre critică și proză. În circumstanțe potrivnice spiritului critic, redactorul de carte a luat pe cont propriu - asumându-și toate riscurile și suportând, când a fost cazul, toate consecințele - ofensiva promovării și menținerii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
al cărui unic scop aparent părea, uneori, a fi eliminarea barierelor și granițelor de orice fel. Era o nebunie cu totul aparte. În centrul furtunii au fost la Început două curente care se intersectau: primul - o căutare neostoită a unei vocații personale mai Înalte Într-o lume percepută a fi din ce În ce mai pragmatică; al doilea - nevoia de a găsi un sens al comunității Într-o societate care devenise distantă și rece. Toți visăm la o nouă epocă În care drepturile tuturor persoanelor
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ele vor Începe În America și se vor extinde În restul lumii. Aceasta, deoarece, chiar și În zilele celei mai negre disperări, ne-am păstrat credința În spiritul american - acea convingere fermă că America este o țară specială cu o vocație pe măsură. Cu toate că nici unul dintre prietenii mei din „mișcare” nu ar fi Îndrăznit să o admită, aveau cu toții acea convingere tipic americană că În această țară totul poate fi realizat dacă vom crede suficient și vom fi Îndeajuns de hotărâți
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Facultatea de Științe a Universității ieșene; își va lua licența în matematică și fizică în 1895. În 1891 intră, la Iași, ca bursier la Școala Normală Superioară, unde îl are coleg pe G. Ibrăileanu. Din 1894 până în 1928 își exercită vocația de om de catedră: suplinitor la Bârlad (1894-1895), profesor la Curtea de Argeș (1895-1897), Vaslui (1897-1899), unde primește și funcția de director, Tulcea (1899-1904), în fine la București, la liceele „Mihai Viteazul” (1904-1916), unde e numit director, și „Gheorghe Lazăr” (1916-1928). Singur
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
semne ale unei oboseli sufletești, care s-a accentuat continuu. Viața îi fusese grea cu deosebire, urcușul abrupt, dislocările amare, reminiscențele puternice. Citadin, deprins cu marile metropole ale Europei, iubea viața retrasă până la anonimat. Fără familie proprie, avea o accentuată vocație familială. Așa se face că în acești ani își petrecea constant verile la fratele său, Dumitrache Brăescu, notar la Galbeni, pe valea Zeletinului. Prefera Galbenii și nu Burdusacii natali, unde îl cunoștea toată lumea. Tot mai tăcut, tot mai suspicios, cade
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]