88,338 matches
-
Un tun de asalt este un autotun utilizat pentru sprijinirea infateriei prin foc direct asupra trupelor și fortificațiilor inamice. Unitatea de foc a vehiculului constă într-un tun normal sau un obuzier. Primele tunuri de asalt protejate complet de blindaj erau construite prin fixarea piesei de artilerie într-o suprastructura de tip cazemata montată pe un sașiu de tanc. Fiindcă lipsea turela, tunul avea un câmp de tragere orizontal
Tun de asalt () [Corola-website/Science/320534_a_321863]
-
datorită versatilității lor. În cadrul armatei germane, tunurile de asalt aparțineau de artilerie, echipajele fiind instruite ca atare. Marea Britanie și Statele Unite ale Americii au adoptat o soluție diferită. Pentru a sprijini infanteria, aceste tari foloseau tancuri dotate cu obuziere în loc de tunul normal, precum varianta M4(105) a țancului Sherman înarmata cu un obuzier de 105 mm sau variantele țancurilor Centaur și Churchill înarmate cu un obuzier de 95 mm. Spre sfârșitul războiului, fiindcă blindatele germane erau rare, armata americană a folosit vânătorii
Tun de asalt () [Corola-website/Science/320534_a_321863]
-
din sinapse. Cu toate acestea, această teorie a fost disputată din cauza că resultate aratate sunt bazate pe feliile de creier ale șoarecilor imaturi incubați în fluid artificial cerebrospinal (ACSF) (modificat într-un fel în care să țină seama de compoziția normală a milieului neural în sugari prin adăugarea unui substrat de energie alternativă glucozei, acid beta-Hidroxibutiric). Mecanismele GABAergic au fost demonstrate în diferite țesuturi periferice și organe inclusiv, dar nu restrictiv la intestine, stomac, pancreas, trompele uterine, uter, ovar, testicule, rinichi
GABA () [Corola-website/Science/320597_a_321926]
-
Hipertensiunea arterială (HTA), cunoscută de asemenea sub numele de tensiune arterială crescută sau hipertensiune, este o boală cronică caracterizată prin valori crescute ale presiunii arteriale. Valoarea ridicată face ca inima să pompeze într-un ritm mai accelerat față de ritmul normal pentru a propulsa sângele în vasele sangvine. Presiunea arterială este de două tipuri: "presiunea arterială sistolică" (presiunea sângelui în artere în timpul contacției mușchiului cardiac) și "presiunea arterială diastolică" (presiunea sângelui în perioada de relaxare a mușchiului cardiac). Măsurarea presiunii în
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
directe, foarte rar și numai în anumite cazuri deoarece necesită introducerea în vasele sanguine a unei sonde, fie, cel mai frecvent, printr-o metodă indirectă, măsurând tensiunea pereților arteriali cu ajutorul unui aparat numit tensiometru. În perioada de repaus, presiunea arterială normală se încadrează între 100-140 mmHg în cazul presiunii arteriale sistolice (limita superioară) și 60-90 mmHg în cazul presiunii arteriale diastolice (limita inferioară). Presiunea arterială ridicată se identifică cu valori persistente ale presiunii arteriale egale cu sau mai mari de 140
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
de viață nu are efectul dorit sau este o condiție insuficientă. În cazul persoanelor cu vârsta peste 18 ani, hipertensiunea arterială este definită ca valoarea tensiunii arteriale sistolice și/sau diastolice, ce depășește în mod constant valoarea acceptată ca fiind normală (în prezent 139 mmHg în cazul tensiunii arteriale sistolice, 89 mmHg în cazul tensiunii arteriale diastolice: vezi tabelul — Clasificare (JNC7)). Când valorile sunt măsurate prin monitorizare timp de 24 ore în condiții ambulatorii sau la domiciliu, limitele de reper sunt
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
în cazul celei diastolice). Recent, în standardele internaționale pentru hipertensiunea arterială, s-au inclus și categorii cu limite sub cele ce indică o stare hipertensivă pentru a indica existența unui risc în cazul tensiunii arteriale mai ridicate încadrate în limitele normale. JNC7 (2003) folosește termenul de pre-hipertensiune pentru tensiunea arterială ce se încadrează între 120-139 mmHg în cazul tensiunii sistolice și/sau 80-89 mmHg în cazul tensiunii diastolice, în timp ce standardele ESH-ESC (2007) și BHS IV (2004) utilizează clasificarea: optimă, normală și
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
limitele normale. JNC7 (2003) folosește termenul de pre-hipertensiune pentru tensiunea arterială ce se încadrează între 120-139 mmHg în cazul tensiunii sistolice și/sau 80-89 mmHg în cazul tensiunii diastolice, în timp ce standardele ESH-ESC (2007) și BHS IV (2004) utilizează clasificarea: optimă, normală și înaltă normală, pentru a clasifica tensiunea arterială mai mică de 140 mmHg sistolică și 90 mmHg diastolică. Hipertensiunea arterială este de asemenea clasificată în următoarele categorii: JNC7 o diferențiază în hipertensiune arterială stadiul I, hipertensiune arterială stadiul II și
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
2003) folosește termenul de pre-hipertensiune pentru tensiunea arterială ce se încadrează între 120-139 mmHg în cazul tensiunii sistolice și/sau 80-89 mmHg în cazul tensiunii diastolice, în timp ce standardele ESH-ESC (2007) și BHS IV (2004) utilizează clasificarea: optimă, normală și înaltă normală, pentru a clasifica tensiunea arterială mai mică de 140 mmHg sistolică și 90 mmHg diastolică. Hipertensiunea arterială este de asemenea clasificată în următoarele categorii: JNC7 o diferențiază în hipertensiune arterială stadiul I, hipertensiune arterială stadiul II și hipertensiune arterială sistolică
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
arterială este de asemenea clasificată în următoarele categorii: JNC7 o diferențiază în hipertensiune arterială stadiul I, hipertensiune arterială stadiul II și hipertensiune arterială sistolică izolată. Hipertensiunea arterială sistolică izolată se referă la tensiunea arterială sistolică ridicată cu tensiune arterială diastolică normală, care reprezintă forma cel mai frecvent întâlnită la persoanele vârstnice. Standardele ESH-ESC (2007) și BHS IV (2004), definesc un al treilea stadiu (stadiul III) de hipertensiune arterială în cazurile în care tensiunea arterială sistolică depășește valoarea de 179 mmHg sau
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
stadiul III) de hipertensiune arterială în cazurile în care tensiunea arterială sistolică depășește valoarea de 179 mmHg sau tensiunea arterială diastolică depășește 109 mmHg. Hipertensiunea arterială este clasificată ca "rezistentă" atunci când tratamentul medicamentos nu determină revenirea tensiunii arteriale la valorile normale. Hipertensiunea arterială în cazul nou-născuților este rară și se întâlnește la 0,2 - 3% dintre nou-născuți. La un nou-născut sănătos măsurarea tensiunii arteriale nu face parte din evaluările de rutină. Hipertensiunea arterială este mai des întâlnită la nou-născuții cu riscuri
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
arterială este mai des întâlnită la nou-născuții cu riscuri mai mari. Trebuie luați în considerare o serie de factori, ca vârsta gestațională, vârsta după concepție, și greutatea la naștere atunci când se decide dacă tensiunea arterială a nou-născutului este sau nu normală. Hipertensiunea arterială poate interveni des la copii și adolescenți (2-9% în funcție de vârstă, sex și etnie) și este asociată cu riscuri pe termen lung privind sănătatea. Se recomandă măsurarea tensiunii arteriale la copiii de peste trei ani la fiecare control medical sau
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
o tensiune arterială crescută și prezența proteinelor în urină. Preeclampsia apare în 5% din sarcini și este responsabilă de 16% din toate cazurile de deces matern la nivel global. Preeclampsia dublează, de asemenea, riscul de deces al copilului. În mod normal, nu există simptome de preeclampsie și aceasta este detectată la controalele de rutină. La apariția simptomelor de preeclampsie, cele mai frecvente sunt durerile de cap, tulburările de vedere (adesea "fulgere"), vomă, durere epigastrică și edem (umflare). Preeclampsia poate uneori să
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
și de anumite medicamente prescrise, tratamente pe bază de plante și droguri ilegale. La cei mai mulți oameni cu hipertensiune arterială esențială (primară) stabilită, rezistența crescută la fluxul sangvin (rezistența periferică totală) conduce la tensiune arterială crescută, în timp ce volumul sangvin cardiac rămâne normal. Există dovezi că unele persoane mai tinere cu pre-hipertensiune sau cu „hipertensiune arterială de graniță (borderline)” au un debit cardiac crescut și rezistență periferică normală. Această stare se numește hipertensiune arterială hiperkinetică de graniță („borderline”). Acești indivizi dezvoltă caracteristici tipice
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
fluxul sangvin (rezistența periferică totală) conduce la tensiune arterială crescută, în timp ce volumul sangvin cardiac rămâne normal. Există dovezi că unele persoane mai tinere cu pre-hipertensiune sau cu „hipertensiune arterială de graniță (borderline)” au un debit cardiac crescut și rezistență periferică normală. Această stare se numește hipertensiune arterială hiperkinetică de graniță („borderline”). Acești indivizi dezvoltă caracteristici tipice ale hipertensiunii arteriale esențiale stabile în viața de adult, pe măsură ce debitul cardiac scade, iar rezistența periferică crește cu vârsta. Nu există o părere unanimă dacă
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
este neclar. Tensiunea arterială diferențială (diferența dintre tensiunea sistolică și cea diastolică a sângelui) este frecvent mai mare la persoanele în vârstă cu hipertensiune arterială. Această tensiune poate implica o tensiune sistolică anormal de mare, dar tensiunea diastolică poate fi normală sau scăzută. Această stare este denumită hipertensiune arterială sistolică izolată. Tensiunea arterială diferențială mare la persoanele de vârsta a treia cu hipertensiune arterială sau cu hipertensiune arterială sistolică izolată se explică prin rigiditate arterială, care însoțește de obicei procesul de
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
Adoptarea unui regim alimentar de lungă durată (peste 4 săptămâni) bazat pe un consum redus de sodiu în cazul persoanelor de rasă caucaziană este eficientă în reducerea tensiunii arteriale, atât în cazul hipertensivilor cât și al persoanelor cu tensiune arterială normală. De asemenea, dieta DASH, un regim alimentar bogat în fructe oleaginoase (nuci, alune, migdale, fistic etc.), cereale integrale, pește, carne de pasăre, fructe și legume și promovat de către Institutul american pentru sănătatea inimii, a plămânilor și a sângelui, contribuie la
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
anul 1937 i s-a ridicat un bust în centrul comunei, lângă clădirea primăriei. Născut într-o familie de țărani, a urmat școala primară în satul natal, avându-l ca învățător pe fratele mamei sale, Grigore Gheorghiu. A absolvit Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași în 1898, fiind numit apoi ca învățător în satul Broșteni din județul Neamț (azi în județul Suceava), unde profesează până în 1901. Între anii 1901-1904 a fost detașat la Orfelinatul Agricol din Zorleni (județul Tutova). În anul
Nicolae Stoleru () [Corola-website/Science/320604_a_321933]
-
oxidativ, precum și de numeroase substanțe toxice precum vopsele bazate pe anilină, unele antibiotice (sulfonamidele), unele anestezice locale (articaina), nitrații, clorații (la care sunt cei mai vulnerabili sugarii), bromații, etc. Methemoglobinemia este diagnosticată când procentul de methemoglobină depășește 1% din hemoglobina normală. Un simptom al methemoglobinemiei este cianoza pielii, cu sânge brun care nu revine în starea normală prin expunere la oxigen. Alte simptome sunt anxietatea și confuzie pe măsură ce boala se agravează. Pot apărea dificultăți de respirație, oboseală, amețeală, precum și pierderea cunoștinței
Methemoglobinemie () [Corola-website/Science/320611_a_321940]
-
locale (articaina), nitrații, clorații (la care sunt cei mai vulnerabili sugarii), bromații, etc. Methemoglobinemia este diagnosticată când procentul de methemoglobină depășește 1% din hemoglobina normală. Un simptom al methemoglobinemiei este cianoza pielii, cu sânge brun care nu revine în starea normală prin expunere la oxigen. Alte simptome sunt anxietatea și confuzie pe măsură ce boala se agravează. Pot apărea dificultăți de respirație, oboseală, amețeală, precum și pierderea cunoștinței. În forme mai grave ale bolii pot apărea disritmii, atacuri de apoplexie, stări comatoase, și chiar
Methemoglobinemie () [Corola-website/Science/320611_a_321940]
-
Cheia), doctor în teologie, a fost profesor universitar, scriitor și episcop ortodox al Episcopiei de Oradea din 1936 până în 1950. urmează clasele primare la Biertan, la Școala săsească de aici, în limba germană. Învață apoi la Liceul din Dumbrăveni, Școala Normală din Sibiu și Liceul ”Andrei Șaguna” din Sibiu, între anii 1923-1927. În anul 1925 izbutește ca, urmând o veche tradiție românească, să călătorească măcar o dată în viață la Locurile Sfinte din Palestina și Egipt. Studiile universitare le urmează la Facultatea
Nicolae Popoviciu () [Corola-website/Science/320616_a_321945]
-
56 kbps în SUA sau 64 kbps în Europa), din punct de vedere logic, ele se împart în 6 categorii: Mesajele de semnalizare din SS7 sunt numite unități de semnal ( - ȘU) și sunt trimise prin intermediul legăturilor de semnalizare. În mod normal, o legătură deschisă trimite permanent mesaje de semnalizare în ambele sensuri. ITU-T a definit trei tipuri de ȘU, marcate printr-un câmp de 6 biți numit LI ("length indicator"): Funcțiile hardware și software ale stivei de protocoale SS7 sunt
Sistemul de semnalizare 7 () [Corola-website/Science/320638_a_321967]
-
se confrunta cu probleme respiratorii. Eliberarea histaminei de către anumite celule cardiace poate cauza contracții subite ale arterelor coronare (spasm arterial coronarian). Aceasta întrerupe fluxul sangvin către inimă, ceea ce poate duce la moartea celulelor cardiace (infarct miocardic) sau la tulburarea ritmului normal al inimii (aritmie cardiacă) sau la oprirea inimii (stop cardiac). Persoanele care suferă de boli cardiace prezintă un risc crescut de afecțiuni ale inimii induse de anafilaxie. În timp ce accelerarea ritmului cardiac datorită hipotensiunii este mai des întâlnită, 40% dintre persoanele
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
se produce în cazul oamenilor. În cazul în care anafilaxia nu este cauzată de un răspuns imunitar, reacția se datorează unui agent care degradează în mod direct mastocitele și bazofilele, provocând eliberarea de histamină și alte substanțe asociate în mod normal cu reacțiile alergice (degranulare). Agenții care degradează celulele includ mediul de contrast pentru razele X, opioidele, temperatura (prea ridicată sau prea joasă) și vibrațiile. Anafilaxia este diagnosticată în baza unor fapte clinice obiective. Când una din următoarele apare la distanță
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]
-
sau la un medicament, testele sanguine pentru triptază sau histamină (emise de mastocite) pot fi utile în a diagnostica anafilaxia. Totuși, aceste test nu sunt foarte utile dacă șocul a fost produs de mâncare sau dacă pacientul are o tensiune normală, iar ele nu pot infirma diagnosticul de anafilaxie. Există trei mai clasificări ale șocului anafilactic. Anafilaxia are loc atunci când vasele sanguine se dilată în aproape tot corpul (vasodilatație sistemică), ceea ce produce tensiune scăzută cu cel puțin 30% față de tensiunea obișnuită
Anafilaxie () [Corola-website/Science/320652_a_321981]