90,618 matches
-
1997; Mihai Eminescu, "La mia ombra e altri racconti", a cură di..., colecția Bibliotecă Universale Rizzoli, Milano, 2000. Volume de poezie: "În agguato" (în limba italiană, traducere de Alfredo Giuliani și Marin Mincu, cu o notă critică de Mario Luzi, editura Vanni Scheiwiller, milano, 1986); "Lazni traktat o jagnjetu" (în limba sârbă traducere de Maria Mutici și Miljurko Vukadinovici, editura Oktoih, Podgorica, 1999); "Drehung" (în limba germană, traducere de Christian W. Schenk, editura Dionysos, Kastellaun, 2002); Îl arrive, le froid" (traducere
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
de poezie: "În agguato" (în limba italiană, traducere de Alfredo Giuliani și Marin Mincu, cu o notă critică de Mario Luzi, editura Vanni Scheiwiller, milano, 1986); "Lazni traktat o jagnjetu" (în limba sârbă traducere de Maria Mutici și Miljurko Vukadinovici, editura Oktoih, Podgorica, 1999); "Drehung" (în limba germană, traducere de Christian W. Schenk, editura Dionysos, Kastellaun, 2002); Îl arrive, le froid" (traducere în franceză de Ilie Cnstantin și Mariela Rotaru Constantinescu, în colecția "monde latin", maison de la poesie D’Amay, 2003
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
Mincu, cu o notă critică de Mario Luzi, editura Vanni Scheiwiller, milano, 1986); "Lazni traktat o jagnjetu" (în limba sârbă traducere de Maria Mutici și Miljurko Vukadinovici, editura Oktoih, Podgorica, 1999); "Drehung" (în limba germană, traducere de Christian W. Schenk, editura Dionysos, Kastellaun, 2002); Îl arrive, le froid" (traducere în franceză de Ilie Cnstantin și Mariela Rotaru Constantinescu, în colecția "monde latin", maison de la poesie D’Amay, 2003). Studii monografice: George Popescu, "Marin Mincu. Eseu despre autenticitatea scriiturii", editura Eminescu, 2000
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
W. Schenk, editura Dionysos, Kastellaun, 2002); Îl arrive, le froid" (traducere în franceză de Ilie Cnstantin și Mariela Rotaru Constantinescu, în colecția "monde latin", maison de la poesie D’Amay, 2003). Studii monografice: George Popescu, "Marin Mincu. Eseu despre autenticitatea scriiturii", editura Eminescu, 2000, 266p.; Octavian Soviany, "Experiment și angajare ontologica, eseu despre opera lui Marin Mincu," editură Gramar, București, 2002, 471 p.; (Cu o bibliografie critică exhaustiva, cuprinzând circa 500 de trimiteri bibliografice dintre care circa 400 în România iar restul
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
și Mariela Rotaru Constantinescu, în colecția "monde latin", maison de la poesie D’Amay, 2003). Studii monografice: George Popescu, "Marin Mincu. Eseu despre autenticitatea scriiturii", editura Eminescu, 2000, 266p.; Octavian Soviany, "Experiment și angajare ontologica, eseu despre opera lui Marin Mincu," editură Gramar, București, 2002, 471 p.; (Cu o bibliografie critică exhaustiva, cuprinzând circa 500 de trimiteri bibliografice dintre care circa 400 în România iar restul în Italia). În volume (selectiv): Ștefan Augustin Doinaș, "Lampă lui Diogene", Eminescu, 1970; Gheorghe Grigurcu, "Idei
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
Junimea, 1983; Lucian Raicu, "Fragmente de timp", Cartea Românească, 1984; Paolo Fabrizio Iacuzzi, "Dizionario degli autori", Bompiani, 1987; Romul Munteanu, "Jurnal de cărți", vol. 5, 7, Libra, 1994, 1998; Laurențiu Ulici, "Literatura română contemporană", Albatros, 1995; Cornel Moraru, "Obsesia credibilității", Editura Didactica, 1996; Constantin Cubleșan, "Eminescu în perspectiva critică", editura Cogito, 1997; Mircea A. Diaconu, "Fetele poeziei", Junimea, 1999; Gabriel Dimisianu, "Lumea criticului", Editura Fundației Culturale Române, 2000; Gheorghe Grigurcu, "Poezie română contemporană", ÎI, editura Convorbiri literare, 2000; Nicolae Manolescu, "Lista
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
1984; Paolo Fabrizio Iacuzzi, "Dizionario degli autori", Bompiani, 1987; Romul Munteanu, "Jurnal de cărți", vol. 5, 7, Libra, 1994, 1998; Laurențiu Ulici, "Literatura română contemporană", Albatros, 1995; Cornel Moraru, "Obsesia credibilității", Editura Didactica, 1996; Constantin Cubleșan, "Eminescu în perspectiva critică", editura Cogito, 1997; Mircea A. Diaconu, "Fetele poeziei", Junimea, 1999; Gabriel Dimisianu, "Lumea criticului", Editura Fundației Culturale Române, 2000; Gheorghe Grigurcu, "Poezie română contemporană", ÎI, editura Convorbiri literare, 2000; Nicolae Manolescu, "Lista lui Manolescu", III, Aula, 2001; Cornel Moraru în "Dicționarul
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
vol. 5, 7, Libra, 1994, 1998; Laurențiu Ulici, "Literatura română contemporană", Albatros, 1995; Cornel Moraru, "Obsesia credibilității", Editura Didactica, 1996; Constantin Cubleșan, "Eminescu în perspectiva critică", editura Cogito, 1997; Mircea A. Diaconu, "Fetele poeziei", Junimea, 1999; Gabriel Dimisianu, "Lumea criticului", Editura Fundației Culturale Române, 2000; Gheorghe Grigurcu, "Poezie română contemporană", ÎI, editura Convorbiri literare, 2000; Nicolae Manolescu, "Lista lui Manolescu", III, Aula, 2001; Cornel Moraru în "Dicționarul esențial al scriitorilor români", Albatros, 2002; Florin Mihăilescu, "De la proletcultism la postmodernism", editura Pontica
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
Albatros, 1995; Cornel Moraru, "Obsesia credibilității", Editura Didactica, 1996; Constantin Cubleșan, "Eminescu în perspectiva critică", editura Cogito, 1997; Mircea A. Diaconu, "Fetele poeziei", Junimea, 1999; Gabriel Dimisianu, "Lumea criticului", Editura Fundației Culturale Române, 2000; Gheorghe Grigurcu, "Poezie română contemporană", ÎI, editura Convorbiri literare, 2000; Nicolae Manolescu, "Lista lui Manolescu", III, Aula, 2001; Cornel Moraru în "Dicționarul esențial al scriitorilor români", Albatros, 2002; Florin Mihăilescu, "De la proletcultism la postmodernism", editura Pontica, 2002; Radu Voinescu, "Printre primejdiile criticii", Fundația culturală Paradigmă, 2004; Ștefan
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
criticului", Editura Fundației Culturale Române, 2000; Gheorghe Grigurcu, "Poezie română contemporană", ÎI, editura Convorbiri literare, 2000; Nicolae Manolescu, "Lista lui Manolescu", III, Aula, 2001; Cornel Moraru în "Dicționarul esențial al scriitorilor români", Albatros, 2002; Florin Mihăilescu, "De la proletcultism la postmodernism", editura Pontica, 2002; Radu Voinescu, "Printre primejdiile criticii", Fundația culturală Paradigmă, 2004; Ștefan Borbély, "Existența diafana", Ed. Ideea europeană, 2011. În România: Nicolae Manolescu, "Cumpănă", „Contemporanul”, 14, 1969; Ov. S. Crohmălniceanu, "Critice", „România literară”, 9, 1970; Ilie Constantin, "Calea robilor", „România
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
exegeză care, în lunga serie de sinteze asupra clasicismului, ocupă un loc distinct și proeminent. Ultimele sale cărți se intitulează "De Barthes et Balzac" (scrisă în colaborare cu Claude Bremond, Paris, 2000) și, mai ales, "La pensée du roman", la Editura Gallimard. Romancier impenitent el însuși (prin [["Le miroir persan", Montréal, 1978)(trad. rom. Oglinda persană), autorul realizează în această lucrare "Gândirea asupra romanului"(trad. aprox.) o extraordinară poetică a romanului european, din Antichitate până în secolul al XX-lea. Dintre principalele
Thomas Pavel () [Corola-website/Science/297618_a_298947]
-
câteva zile mai târziu, joi, 30 martie 1989. În ajunul morții sale, Ioan Pintea și Virgil Ciomoș au trecut pe la mănăstire și au recuperat din chilia călugărului-scriitor o bună parte a textelor sale. Acestea și alte texte, recuperate de prin edituri sau de la prieteni, au fost publicate postum. La înmormântarea sa, riguros supravegheată de Securitate, s-au strâns cei mai buni prieteni, alături de care a suferit nedreptățile regimului comunist. La Editura Polirom i se publică (în coeditare cu Mănăstirea „Sfânta Ana
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
a textelor sale. Acestea și alte texte, recuperate de prin edituri sau de la prieteni, au fost publicate postum. La înmormântarea sa, riguros supravegheată de Securitate, s-au strâns cei mai buni prieteni, alături de care a suferit nedreptățile regimului comunist. La Editura Polirom i se publică (în coeditare cu Mănăstirea „Sfânta Ana” Rohia) integrala operei sale. Seria de autor cuprinde atît operele de tinerețe (începând cu articolele publicate în presa interbelică, cu volumul de debut din 1934, „În genul... tinerilor”, și cu
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
tinerilor”, și cu teza de doctorat, „Principiile clasice și noile tendințe ale dreptului constituțional. Critica operei lui Léon Duguit”, publicată în 1936), cât și operele publicate după 1964, când N. Steinhardt a fost eliberat din închisoare. În 2009 apare la editura Humanitas o monografie dedicată lui -"N.Steinhardt și paradoxurile libertății"- scrisă de George Ardeleanu de la Facultatea de Litere din București. Lucrarea, la origine teză de doctorat, apreciată intens în mediul intelectual românesc, cuprinde, între altele, o serie de studii privind
Nicolae Steinhardt () [Corola-website/Science/297608_a_298937]
-
numele ciclului și al fiecărui volum...), întrevăzând în următoarele cărți treptele celorlalte anotimpuri ale cunoașterii - prin carte, prin istorie, prin critica erorii. Dicționarul a primit un adaos - când a apărut, mersese doar până la litera J -, odată cu culegerea "Jumătate plus unu" (Editura Albatros, 1977), astfel ca să adune din mape tot ce conducea firesc la Z. Acest volum este primul text integral al originalului roman ce concurează, cum s-a spus... "Cartea de telefon". De ce nu m-am oprit la un număr rezonabil
Mircea Horia Simionescu () [Corola-website/Science/297623_a_298952]
-
înăbușite" și "Crâșma lui Moș Petcu", volume în care Sadoveanu abordează cu precădere teme istorice. Acestea au marcat începutul unei cariere prolifice în literatură, care avea să dureze pentru mai mult de jumătate de secol și o lungă colaborare cu editura Minerva. Debutul a fost pregătit din timp, bazându-se pe exercițiile literare din deceniul trecut. Nicolae Iorga va numi anul 1904 „anul Sadoveanu”, în timp ce criticul Titu Maiorescu, lider al mișcării conservatoare "Junimea", a făcut o recenzie pozitivă volumului "Povestiri", propunându
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
și o prezență constantă la întâlnire intelectualilor avute la Cafeneaua Kübler. În 1910 este numit în funcția de director al Teatrului Național din Iași, poziție pe care o deține până în 1919. În acest an publică volumele "Povestiri de sară" (la Editura Minerva), "Genoveva de Brabant", broșura " Cum putem scăpa de nevoi și cum putem dobândi pământ" ș.a. Colaborează la revista Sămănătorul, dar se va simți mai apropiat spiritual de revista care apărea la Iași, "Viața Românească". Tot în 1910 traduce din
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
în general și de poezia populară în special. Reîncepe colaborarea la revista "Viața românească", alăturându-se nucleului de redactori din perioadă interbelică, din care face parte și Garabet Ibrăileanu, publicând fragmente din romanele sale (unele dintre ele inițial publicate la editura acesteia). Tot la editura revistei ieșene publică volumul de nuvele "Umbre" și broșura " În amintirea lui Creangă", iar la Editura Luceafărul, volumul "Priveghiuri". Găzduiește în casa sa din Dealul Copoului scriitori precum Topîrceanu, Gala Galaction, Otilia Cazimir, Ionel și Păstorel
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
poezia populară în special. Reîncepe colaborarea la revista "Viața românească", alăturându-se nucleului de redactori din perioadă interbelică, din care face parte și Garabet Ibrăileanu, publicând fragmente din romanele sale (unele dintre ele inițial publicate la editura acesteia). Tot la editura revistei ieșene publică volumul de nuvele "Umbre" și broșura " În amintirea lui Creangă", iar la Editura Luceafărul, volumul "Priveghiuri". Găzduiește în casa sa din Dealul Copoului scriitori precum Topîrceanu, Gala Galaction, Otilia Cazimir, Ionel și Păstorel Teodoreanu, pe Dumitru D.
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
perioadă interbelică, din care face parte și Garabet Ibrăileanu, publicând fragmente din romanele sale (unele dintre ele inițial publicate la editura acesteia). Tot la editura revistei ieșene publică volumul de nuvele "Umbre" și broșura " În amintirea lui Creangă", iar la Editura Luceafărul, volumul "Priveghiuri". Găzduiește în casa sa din Dealul Copoului scriitori precum Topîrceanu, Gala Galaction, Otilia Cazimir, Ionel și Păstorel Teodoreanu, pe Dumitru D. Pătrășcanu și pe dirijorul Sergiu Celibidache. Este apropiat al poetului socialist Ioan N. Roman, ajutându-l
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
Regelui României Carol al II-lea și formațiunii politice înființate de acesta, Front al Renașterii Naționale, care încerca să blocheze venirea la putere a grupării radicale fasciste Garda de Fier. Regele îl numește membru al restrânsului senat corporatist. În 1940, Editura Fundațiilor Regale îi publică primul volum de "Opere". După ce "Conducătorul" Ion Antonescu înlătură Garda de Fier în timpul rebeliunii legionare și își stabilește propriul regim fascist, Sadoveanu rămâne apolitic și este din ce în ce mai prezent în viața publică, ținând prelegeri pe teme culturale
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
aniversare a înființării ei. Sunt vizitate "colhozuri" și creșe, și au loc discuții cu agronomul Nicolai Tsitsin, un apropiat al lui Stalin. La întoarcere, scriitorul publică alte texte controversate și ține discursuri prin care laudă sistemul sovietic. În același an, Editura Cartea Rusă a ARLUS a mai publicat, printre altele, și traducerea volumului "Scheciurile unui sportiv" de Ivan Turgenev , făcută de Sadoveanu. În timpul alegerilor măsluite din 1946, Sadoveanu a fost candidat al Blocului Partidelor Democratice (BPD) în colegiile din București, câștigând
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
de după cel de-al Doilea Război Mondial l-au făcut unul dintre scriitorii români a cărui opere erau publicate și în RSS Moldovenească. Jurnalele și notițele lui Sadoveanu au fost strânse la începutul anilor 2000 și publicate în 2006 de către Editura Junimea și de MLR. Principalii coordonatori ai acestui proiect au fost istoricii literari Constantin Ciopraga și Constantin Mitru, care a fost cumnatul lui Sadoveanu și secretar personal. Operele sale sunt încă populare: în 2004, când s-au împlinit 100 de
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
mai cunoscuți artiști vizuali români ai generației sale. Baba, care a fost criticat pentru „formalismul său”, a fost presat de autorități să accepte acest lucru sau să riște să ducă o viață precară. Rezultatul muncii sale a fost respins de editură, iar scheciurile sale nu au fost făcute publice. Baba a mai pictat și portretul lui Sadoveanu, despre care criticul de artă Krikor Zambaccian declara în 1958 că este „sinteza artei lui Baba”, ilustrând „un om de litere conștient de misiunea
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
redactor la "Scena". În anul 1915 scrie povestirea istorică "Horia, Cloșca și Crișan". Pe 26 august încheie nuvela "Hora morții". În anul 1916, aprilie - La București apare volumul "Golanii" (Nuvele și schițe), cu o prefață semnată de Mihail Dragomirescu, în editura H. Steinberg. Volumul reia majoritatea pieselor incluse în "Frământări" (1912), adăugând trei inedite. Sumarul: "Golanii"; "Cuceritorul"; "Ocrotitorul"; "Proștii" [inedită]; "Dintele"; "Cerșetorul" [inedită]; "Culcușul"; "Nevasta"; "Strănutarea"; "Pozna" [inedită]. Între 9 mai/24 iulie - Scrie și transcire comedia "Cadrilul". În nr. 13
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]