87,105 matches
-
lui, este instructiv. Deoarece țările acestea nu ofereau imigrației "posibilități nelimitate", băștinașii au văzut prea mulți străini trecînd sub formă de armate, refugiați sau intruși nedoriți. Contribuția acestora (în special în România) a fost mai puțin decît constructivă. Pînă și gîndul la străini trăind ca români asimilați putea trezi amintiri neplăcute și să ațîțe naționalismul. Intoleranța nu a fost niciodată la prea mare adîncime față de suprafață. Tatăl lui Iorga, Nicu, a fost un apreciat tînăr avocat. Neobișnuit de puternic, avea un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Burta, care era practic membră a familiei. În ciuda faptului că era un agnostic convins, Iorga a simțit oarecum impactul Paștilor ortodoxe. Doamna Zulnia aștepta limuzina guvernamentală a fiului ei s-o ducă la biserică. Iorga nu avea de loc de gînd să se ducă. Jos, în camera de zi, mama lui s-a așezat la pian și a început să cînte. Iorga era sus în dormitorul său. Doamna Zulnia l-a chemat jos pe fiul ei ca să o asculte cum cînta
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lumină pătrunzătoare a strălucit cu atîta putere încît a căzut la pămînt în fața trecerii semizeului; semizeu care nu ne-a mai părăsit niciodată sufletele după aceea. Întreaga noastră generație vrea să se identifice cu el. Vorbim limba lui Eminescu, nutrim gîndurile lui și dorim să ducem viața lui curată, dedicată doar țării noastre, o viață plină de sacrificii, (o viață) care nu simțea decît dispreț pentru răsplățile materiale, o viață care respinge ideea interesului personal. O astfel de viață vrem să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
datorii formidabile și esențiale față de țara (oricui), fără să te aștepți la vreo răsplată. N. Iorga Iorga a ezitat mult înainte de a-și intitula cel de-al doilea volum al autobiografiei sale Lupta 1. A consacrat o carte acestui subiect, Gînduri și sfaturi ale unui om ca oricare altul 2, respingînd acuzațiile că încerca să devină un apostol. Cît de adecvat este titlul acestui volum: Lupta! Iorga era mai presus de orice un luptător pentru ideile pentru care trăia. În felul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Renan (și a lui Iorga) despre naționalismul cultural este opusă celei germane de Blut und Boden. Din conceptul de națiune al lui Renan derivă "ideea", trăsătura permanentă a națiunii a lui Iorga. Prin idee oamenii își exprimă modul de viață, gîndurile și sentimentele; este un comportament instinctiv izvorît din adîncul solului și rasei. Lucrurile acestea sînt organice, constituie manifestări spontane, aflate dincolo de rațiune și care nu pot fi modificate de către acestea. Ideile acestea ies la iveală și devin sentimente rezistente la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
existente îi dor. Ei nu acționează ca propagandiști ai națiunilor lor și nici nu se dau de ceasul morții pentru ele. Un adevărat naționalist nu vrea să jefuiască alte națiuni. Dar să-l ferească Dumnezeu pe cel care vine cu gînduri dușmănoase de cucerire în casa în care trăiesc cei dragi lui! Să-l ferească Dumnezeu pe cel care își bate joc de țara lui fără să-i pese că-l aude! Deoarece împotriva unui asemenea om își va folosi toată
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Min naționalist? Oferă comunismul vreo explicație în privința lui? Care au fost motivațiile decisive ale politicii lui Fidel Castro, cele naționaliste sau cele marxiste? Care au fost motivațiile sandiniștilor? În China, Revoluția Culturală l-a condamnat pe Confucius, dar multe din gîndurile acestuia pot fi recunoscute în pozițiile exprimate de Mao, Deng și Ciu En Lai. Cehov considera orice etichetare drept o prejudecată. Drieu la Rochelle a luat atitudine împotriva etichetării mișcărilor politice ca fiind de dreapta sau de stînga: "Dreapta sau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
seamănă cu un paing care-și țese pînza, lucrînd tot timpul la ceva". Era înzestrat cu putere imediată de decizie, spirit de disciplină, vitalitate și energie care îi amplificau impulsivitatea. Iorga scria " În fața morții, oricine trebuie să aibă un singur gînd: să muncească mai repede, pentru că urmează să se tragă linia". Și încă una " Trîndăvia este o sinucidere gingașă și moale". Și încă una " Un om învățat are două datorii: să continue să învețe tot timpul și să-i învețe tot
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
drept scop reducerea numărului de facțiuni politice și slujea stabilirii unui sistem mai sănătos, alcătuit eventual din două partide. În realitate, abuzurile electorale continuau să fie în vigoare. Legile rămîneau literă de carte, dar guvernele făceau practic ceea ce aveau de gînd să facă61. Putem urmări viața parlamentară a acestei perioade din Jurnalele parlamentare. Ele oferă dovezi ample (chiar dacă nu foarte edificatoare) asupra standardelor din Cameră, unul dintre cele mai scăzute din istoria scrisă. Adevăratele probleme dispăreau sub un val permanent de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
produsul unei lipse de educație"112. Tot în 1927, în cadrul Adunării, atunci cînd Cuza a cerut în numele studenților instituirea legislației antisemite, ministrul învățămîntului s-a adresat corpului studențesc într-o manieră condescendentă: Ca ministru al învățămîntului, el nu avea de gînd să trateze cu "minorii" ca și cum aceștia ar fi fost "egali". Camera a aplaudat 113. Iorga a fost și mai explicit în al său "Neamul românesc pentru popor" (difuzat în rîndul cunoscătorilor de carte ai satelor). El se aștepta acum ca
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
comunism) și își pierduse răbdarea din cauza încetinelii cu care rezolva problemele Europei democrația, în multe cazuri avînd în frunte oameni în vîrstă, oferind acum dinamismului "tinerilor" lideri fasciști mai mult decît o ocazie prielnică. Hitler și Mussolini nu aveau de gînd să o irosească. Dar Hitler, produs al Primului Război Mondial, stătea cu ochii pe Statele Unite. Încă din 1934 a luat măsuri împotriva stîngiștilor din cadrul partidului său în așa-zisa "Epurare sîngeroasă". "Generalul Schleicher", comenta Iorga, "a fost împușcat". "Cîțiva dintre prietenii apropiați
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aveau nici un drept să se considere o veritabilă națiune și deci nu puteau ridica pretenții asupra existenței unei patrii a lor. A organizat manifestații publice în care el era principalul orator, iar dscursurile lui începeau întotdeauna cu "Trăiască Italia!" Nici un gînd acordat autodeterminării etiopienilor, dar o mulțime de vorbărie despre "misiunea civilizatoare" a Italiei și despre "barbarismul etiopienilor", în schimb. Iorga omitea să menționeze metodele de luptă ale italienilor, folosirea gazelor toxice și faimoasa scrisoare a fiului lui Mussolini adresată tatălui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
țelurile. Ca student al lui Iorga la Văleni, a scris de mai multe ori rînduri în care o ridiculiza pe doamna Catinca și a vorbit cu dispreț despre profesorul său, dar specifica: Sigur că l-am insultat pe Iorga... în gînd..." S-a lăudat în fața Camerei de la București cu actele sale de cruzime antisemite. După spusele lui Giurescu, evreii voiau să "colonizeze Basarabia". În calitatea lui de deputat, Giurescu "a intervenit prompt și a împiedicat acest lucru". "Mă-ntreb ce ochi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
trebuie apărat. Cu toate acestea, statele mici nu trebuie să aibă încredere în nici un tratat, ci doar în ele însele 96. Iorga aștepta mereu cu nerăbdare sosirea momentului în care națiunile mici se vor putea alinia împotriva puterii statelor mari. "Gîndurile noastre", scria Iorga într-un editorial, "se îndreaptă spre națiunile mici, ca Olanda, Belgia și Scandinavia". Belgia era creația intereselor europene și grație existenței sale, "nici Franța, nici Germania nu se află acolo". Iorga aștepta nerăbdător înfăptuirea solidarității "națiunilor mici
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
limpede. Se pare că a fost o ceartă între Echipa Morții și Chestorul Paul Cojocaru și că acesta le-ar fi spus: "Ce legătură am eu cu toate acestea? Puneți mîna pe el și terminați-l". Ceea ce și aveau de gînd să facă. Au ajuns la vila lui Iorga pe la 5:30 p.m. Și au parcat mașina în grădină. Legionarii (nu se știe exact care dintre membrii echipei de teroriști au intrat în vila lui Iorga sau dacă au intrat toți
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ce putem spune în acest moment tragic pentru țara noastră. Rămîne pe seama viitorului, cu o stare de spirit mai calmă, să judece împrejurările morții sale. Dar noi, care am fost destul de apropiați de el, sîntem aproape incapabili să ne adunăm gîndurile ca să-i adresăm un ultim rămas bun, din cauza tristeții care ne împovărează. Nicolae Iorga a fost însăși întruparea efortului intelectual al națiunii noastre și nimeni nu l-a depășit pînă acum..." Rădulescu-Motru a descris activitatea multilaterală a lui Iorga și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
numere de înregistrare autohtone și străine, cu cafenele și berării inundate de lumina multicoloră a reclamelor și oameni bine îmbrăcați așezați la mesele de pe trotuare. Acesta era confortul Münchenului... Normalitate, lege, ordine, curățenie și o Germanie pașnică și (aproape!) "elvețiană". Gîndurile mele rătăceau în timp spre un alt München pe care mi-l aminteam bine din copilărie. Münchenul, "Orașul Mișcării", plin de cămăși brune, uniforme cenușii, steaguri cu zvastici înalte cît patru etaje atîrnînd de pe clădiri, vulturi și iar vulturi, cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Op. cit., vol. I, p. 307 99 Ibidem 100 Op. cit., vol. I, p. 316 1 Iorga considera lupta și a lupta ca ceva vulgar, ținînd de statutul unui gladiator. O viață de om așa cum a fost, vol. II, pp. 106-107 2 Gînduri și sfaturi ale unui om ca oricare altul, București, 1905 3 La vie intellectuelle des roumains en 1899, București, 1905 4 Iorga își amintea că, odată, în Transilvania, a avut necazuri cu jandarmi secui, care, de altfel, "îi mînca pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Dolfuss, trei naziști austrieci au strigat "Heil Hitler!" înainte de a fi executați, el a remarcat cu tristețe: Dacă măcar trei oamei ar muri în acest mod pentru mine!" Memorii, vol. VII, p. 273 143 Corneliu Zelea Codreanu, "Circulare, Scrisori, Sfaturi, Gînduri" (volum litografiat), p. 5 144 Heinen, op. cit., pp. 331-339. Radu Lecca va deveni în timpul celui de al Doilea Război Mondial infamul "Comisar General în Chestiunea Evreiască". În vara lui 1942, el a plecat la Berlin ca să organizeze deportarea evreilor români
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fie crucial pentru soarta continentului. Până atunci, europenii fuseseră acaparați de reparații și reconstrucție sau ocupați cu punerea bazelor instituționale pentru refacerea pe termen lung. În cele opstprezece luni de la victoria Aliaților, dispoziția pe continent a trecut de la ușurare (la gândul păcii și al unui nou Început) la resemnare sumbră; sarcina abia Începută se dovedea de o complexitate dezarmantă. Era clar, la Începutul lui 1947, că deciziile cele mai dificile nu fuseseră Încă luate și nu mai puteau fi amânate mult
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
disperate la Varșovia, În timp ce Armata Roșie privea liniștită de pe celălalt mal al Vistulei. Poate că liderii vestici nu considerau, precum Stalin, că Armata de Interior poloneză era „o mână de aventurieri și criminali avizi de putere”, dar nu aveau de gând să-l contrarieze pe aliatul lor militar cel mai important la numai șase săptămâni după debarcarea În Normandia. Pentru polonezi, era astfel trădat Însuși scopul războiului: la urma urmei, Franța și Marea Britanie Îi declaraseră război lui Hitler În septembrie 1939
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nou după 1956), iar În România până În 1958. Republica Democrată Germană s-a aflat sub ocupație militară sovietică În toți cei 40 de ani ai săi de existență, iar Polonia era tranzitată regulat de trupele sovietice. URSS nu avea de gând să părăsească această parte a Europei; așa cum evenimentele aveau să confirme, viitorul Estului rămânea strâns legat de soarta gigantului vecin. Cehoslovacia părea să fie, desigur, excepția. Mulți cehi i-au Întâmpinat pe ruși ca pe niște eliberatori. După acordul de la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
originile sociale și de trecutul național. Hotărârea de a deveni comunist (sau marxist - ceea ce, În circumstanțele de atunci, Însemna, de obicei, comunist) era luată de timpuriu. Cum mărturisește cehul Ludìk Pachman: „Am devenit marxist În 1943. Aveam 19 ani și gândul că deodată Înțelegeam tot și puteam explica tot m-a sedus, ca și ideea de a mărșălui alături de proletarii din Întreaga lume, Întâi Împotriva lui Hitler și apoi Împotriva burgheziei internaționale”. Chiar cei care nu se lăsau vrăjiți de incantația
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
observatori contemporani era vorba, foarte simplu, de „americanizare”: adoptarea În Europa a tuturor practicilor și aspirațiilor Americii moderne. Deși multora le părea o deviere radicală, de fapt, nu era o experiență nouă. Europenii erau „americanizați” - și se Înspăimântau la acest gând - de cel puțin treizeci de ani22. Voga liniilor de producție stil SUA și „taylorizarea” normelor de lucru, ca și fascinația pentru filmele și modele americane erau o poveste veche chiar și Înaintea celui de-al doilea război mondial. Intelectualii europeni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de omologii occidentali, care lua ca punct de referință nu trecutul stalinist, ci prezentul capitalist din Vest. Dar, Între 1956 și 1968, momentul revizionist În Europa de Est a Însemnat pentru scriitori, cineaști, economiști sau jurnaliști un scurt moment de optimism cu gândul la un viitor socialist alternativ. În Polonia, cel mai important spațiu critic a fost creat de Biserica Catolică, prin protecția pe care o putea acorda celor care lucrau sub auspiciile ei- mai ales la Universitatea Catolică din Lublin și În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]