90,618 matches
-
colaborărilor în revista "[[Sburătorul]]", condus de [[Eugen Lovinescu]]. În paginile publicației vor mai apărea, în același an: "A murit o femeie"; "[[Cântecul lebedei (nuvelă)|Cântecul lebedei]]"; "Divorțul"; un fragment din "Calvarul", iar în [[1920]], "Ițic Ștrul, dezertor" și "Ghinionul". La editura "Universala-Alcalay" apare volumul "Calvarul", confesiune literaturizată despre propriile avataruri din timpul Primului Război Mondial (singura ediție antumă). În vacanța de vară călătorește cu soția în [[Transilvania]], Rebreanu documentându-se atent în legătură cu sfârșitul tragic al lui Emil. Reîntors la București, prozatorul încearcă să
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
prima capodoperă din monumentala creație rebreniană (în timpul vieții scriitorului, va fi retipărit în [[1921]], [[1923]], [[1925]], [[1927]], [[1930]], [[1939]], [[1941]], [[1943]]). Romanul poartă subtitlul "Blestemul pământului, blestemul iubirii". [[Academia Română]] îi acordă pentru romanul "Ion" prestigiosul [[Premiul Năsturel-Herescu]]. Îm [[1921]] la editura " Viața românească" apare volumul "Catastrofa" (Trei nuvele). În sumar: "Ițic Ștrul, dezertor" [inedită]; "Hora morții"; "Catastrofa" [inedită]. Autorul va publică în revista "Viața românească" și mai multe cronici dramatice . În nr. 1 - 3 din "Biblioteca universală" a editurii Alcalay și
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
1921]] la editura " Viața românească" apare volumul "Catastrofa" (Trei nuvele). În sumar: "Ițic Ștrul, dezertor" [inedită]; "Hora morții"; "Catastrofa" [inedită]. Autorul va publică în revista "Viața românească" și mai multe cronici dramatice . În nr. 1 - 3 din "Biblioteca universală" a editurii Alcalay și Calafeteanu, apare culegerea de povestiri "Norocul" (Schițe și nuvele). În sumar: "Norocul"; "Strănutarea"; "Ițic Ștrul, dezertor"; "Cuceritorul"; "Bibi. Poveste de copii mici pentru oameni mari"; "Cerșetorul"; "Soacra Sfântului Petru". În colecția "Scriitorii români contemporani. Pagini alese", tipărită de
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
o va termina la [[27 iunie]] [[1922]]). Între [[5 iulie]]/[[17 noiembrie]] [[1922]] va transcrie romanul "Pădurea spânzuraților". Apare "Pădurea spânzuraților". Cartea va primi "Marele premiu al romanului". Va fi reeditat în [[1922]], [[1925]], [[1926]], [[1928]], [[1929]], [[1932]], [[1940]]. În editura lui [[H. Steinberg]] din București apare a II-a ediție din "Golanii" (Nuvele și schițe), cu ilustrații de Fr. Șirato. Același sumar din [[1916]]. Pe [[12 aprilie]] [[1923]], Rebreanu ia parte la premiera comediei "Plicul". În același an va fi
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
În același an va fi ales vicepreședinte al [[Societatea Scriitorilor Români|Societății Scriitorilor Români]]. În revista "Lamura" apare nuvela "Cumpăna dreptății". Pe [[15 noiembrie]], [[1924]], Împreună cu [[Alexandru Dominic]], publică săptămânalul "Mișcarea literară" (până în [[octombrie]] [[1925]]). O nouă reeditare: "Trei nuvele", editura "Cultura Națională". În sumar: "Catastrofa"; "Ițic Ștrul, dezertor"; "Hora morții" Pe data de [[2 iulie]] [[1924]] începe prima versiune a romanului "[[Adam și Eva (roman)|Adam și Eva]]". In [[14 ianuarie]] [[1925]], scriitorul sfârșește prima versiune a romanului "Adam și
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
versiune a romanului "[[Adam și Eva (roman)|Adam și Eva]]". In [[14 ianuarie]] [[1925]], scriitorul sfârșește prima versiune a romanului "Adam și Eva" iar în luna [[martie]] încheie și versiunea pentru tipar. În luna [[mai]] apare romanul "Adam și Eva". Editura "Cartea românească" din București tipărește a III-a ediție din "Golanii". Sumar revăzut: "Proștii"; "Dintele"; "Bibi" [inedită]; "Norocul" [inedită]; "Cuceritorul"; "Nevasta"; "Cântecul iubirii"; "Strănutarea"; "Vrăjmașii" [inedită]; "Soacra Sfântului Petru" [prelucrare inedită]; "Idilă de la țară" [inedită]; "Ocrotitorul"; "Culcușul"; "Cerșetorul"; "Pozna"; "Golanii
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
următor, în [[1929]], apare romanul "Crăișorul" (va fi reeditat în [[1930]], [[1940]], [[1942]], [[1944]]). Scriitorului i se conferă [[Premiul Național pentru proză]]. În nr. 1150 - 1150 bis din colecția " Biblioteca pentru toți", apare volumul "Cântecul iubirii" (Nuvele și schițe), la editura "Universala-Alcalay". În sumar: "Cântectul iubirii"; "Bibi"; "Vrăjmașii"; "Pozna"; "Catastrofa". În [[1929]] La însărcinarea primului ministru, lucrează la proiectele de organizare a "Direcției Educației Poporului", al cărei conducător va deveni la începutul anului următor. Pe [[19 noiembrie]] [[1930]], În urma unor cumplite
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
decembrie]] scrie versiunea definitivă a romanului "Răscoala". La sfârșitul anului [[1933]], apare romanul "Răscoala". Tot pe [[25 decembrie]] [[1933]], publică în ziarul "Cuvântul", o nuvelă inedită: "Umbre". [[1935]] - În volumul "Nuvele inedite", culegere din creația prozatorilor contemporani, Rebreanu publică, la Editura " Adevărul", povestirea " Dincolo", reluată peste ani în "Amalgam" ([[1943]]). În [[1936]] apare volumul "Calea sufletului" (trei povestiri), fragmente din romanul "Adam și Eva". În nr. 14 din colecția "Cartea satului" apare culegerea de nuvele "Oameni de pe Șomeș", la Editura Fundațiilor
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
la Editura " Adevărul", povestirea " Dincolo", reluată peste ani în "Amalgam" ([[1943]]). În [[1936]] apare volumul "Calea sufletului" (trei povestiri), fragmente din romanul "Adam și Eva". În nr. 14 din colecția "Cartea satului" apare culegerea de nuvele "Oameni de pe Șomeș", la Editura Fundațiilor Regale. În sumar: "Dumnezeu"; "Cerșetorul"; "Proștii"; "Răfuiala"; "Nevasta"; "Pozna"; "Dintele"; "Hora morții"; "Cuibul visurilor". Din [[1 martie]]/[[11 iulie]] [[1937]], datează prima versiune, abandonată, a romanului "[[Gorila (roman)|Gorila]]". Pe [[18 iulie]] reia lucrul la carte de la început. În
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Pozna"; "Dintele"; "Hora morții"; "Cuibul visurilor". Din [[1 martie]]/[[11 iulie]] [[1937]], datează prima versiune, abandonată, a romanului "[[Gorila (roman)|Gorila]]". Pe [[18 iulie]] reia lucrul la carte de la început. În luna [[iunie]], [[1938]], apare romanul "[[Gorila (roman)|Gorila]]" la editura Universala Alcalay. După multe tergiversări pe [[26 mai]] [[1939]] este ales membru al [[Academia Română|Academiei Române]], la propunerea lui [[Mihail Sadoveanu]]. În luna [[martie]] [[1940]], Apare la editura Socec & co romanul "[[Amândoi]]". Acceptă de asemenea numirea de director al cotidianului "[[Viața
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
carte de la început. În luna [[iunie]], [[1938]], apare romanul "[[Gorila (roman)|Gorila]]" la editura Universala Alcalay. După multe tergiversări pe [[26 mai]] [[1939]] este ales membru al [[Academia Română|Academiei Române]], la propunerea lui [[Mihail Sadoveanu]]. În luna [[martie]] [[1940]], Apare la editura Socec & co romanul "[[Amândoi]]". Acceptă de asemenea numirea de director al cotidianului "[[Viața]]" (fără o participare esențială). În luna [[ianuarie]] [[1942]], ia parte la un turneu de conferințe despre cultura românească la [[Berlin]], [[München]], [[Stuttgart]], [[Leipzig]], [[Dresda]], [[Görlitz]], [[Breslau]], [[Viena
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
un fiu, născut în 1989. A fost arestat o zi în timpul revoluției române din 1989. A scris un manifest numit "„În preajma ștreangului (istoria unui nopți)”" referitor la acea zi, text anexat la ediția din 2006 a volumului Politice, publicat la editura Humanitas. A absolvit Universitatea din București, Facultatea de Fizică în 1981, obținând ulterior masteratul cu un studiu despre lasere . Burse și granturi de cercetare: Patapievici a fost producător TV a două spectacole pentru TVR Cultural: Începând cu anul 2004, Patapievici
Horia-Roman Patapievici () [Corola-website/Science/297613_a_298942]
-
Oxford. Este posibil ca Ivasiuc să fi semnat un act de colaborare cu serviciul de Securitate. După întoarcerea din SUA, a ocupat de-a lungul timpului diverse funcții. Între 1970 și 1973 a fost redactor șef și director adjunct al editurii Cartea Românească, secretar al Uniunii Scriitorilor, iar între 1972 și 1974 a fost director al Casei de Filme 1. A publicat în 1964, în "Gazeta Literară", povestirea „Timbrul”, urmată apoi de alte texte beletristice și publicistice. A publicat mai multe
Alexandru Ivasiuc () [Corola-website/Science/297628_a_298957]
-
Lyon (1938 - 1940) și consilier cultural (apoi doar atașat) al Legației române din Paris (1940). Întors în țară, este pentru scurt timp secretar al Institutului de Istorie Universală din București (până la moartea lui Nicolae Iorga). Este numit Director literar la Editura Contemporană (1942 - 1945). În aceeași perioadă este secretar general al Asociației române pentru studiul Renașterii și al Asociației culturale hispano-romane. A fost Inspector general al Artelor, funcționar în Direcția informației din ministerul Propagandei, membru al Comisiei de programe la Radiodifuziunea
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
exil a lui Alexandru Ciorănescu [...]" (Nicolae Florescu, 2000). În "Caietele de miezul nopții", Alexandru Busuioceanu semnalează volumul de versuri în limba spaniolă "Vision desperada" (Madrid, 1953), semnat José Domingo. Utilizând pseudonimul Alexandre Treize, Alexandru Ciorănescu a publicat la Paris, la Editura Gallimard, romanul "Le Couteau vert" (1963). A tradus în limba franceză Divina Comedie (Lausanne, 1964), pornind de la convingerea ca „poemul nu poate fi, dar trebuie tradus”. Este traducător și editor al lui Cristofor Columb în Franța ("Oeuvres de Christophe Colomb
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
până mai târziu). Una dintre cărțile sale controversate, cu un ecou în lumea intelectuală din România, se numește "Iluziile literaturii române" (2008), carte pe care domnia sa a renegat-o în cîtea interviuri. La împlinirea vîrstei de 70 de ani o editura Paralela 45 a publicat un volum de studii omagiale, intitulat ", 70". Volumul a fost îngrijit de poetul Ioan Es. Pop. Urmează Școala Generală și Liceul Teoretic în Râmnicu Vâlcea (1948-1959), după care face studii filologice și apoi doctoratul la Universitatea
Eugen Negrici () [Corola-website/Science/297639_a_298968]
-
rubrică permanentă pînă în 1990). După Revoluție devine redactor-șef al revistei "Caiete critice" (1990-1998) și face parte din comitetul director al revistei "Literatorul" (pe care a înființat -o împreună cu "Eugen Simion" și "Marin Sorescu"). Lucrează și ca redactor la "Editura Cartea Românească" (1992-1996), iar din 1998 la revista "Creanga de aur", editată de "Fundația Culturală Română".
Valeriu Cristea () [Corola-website/Science/297638_a_298967]
-
40 în Sol minor» de Wolfgang Amadeus Mozart și având text bilingv (în română și în franceză), cu „desen: lebede-pe-valuri“, din versuri, a fost realizată de poetul I. P. Tatomirescu. Ion Pachia Tatomirescu, Dicționar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicației..., Timișoara, Editura Aethicus, 2003, p. 66 sqq. "Vezi și:" poezie concretă, pictopoezie
Caligramă () [Corola-website/Science/297636_a_298965]
-
Becquerel. În septembrie 1897 se naște prima fetiță a cuplului de savanți și anume Irène. A doua fetiță, Ève, se naște în 1904. Pe 19 aprilie 1906, Marie Curie primește o puternică lovitură din partea destinului. În timp ce se deplasa către o editură pentru a publica un manuscris, traversând o intersecție aglomerată, Pierre Curie este lovit de un atelaj greu și își pierde viața, la numai 46 de ani. Marie Curie va scrie o biografie în care evocă viața și activitate soțului. Descoperirea
Marie Curie () [Corola-website/Science/297649_a_298978]
-
fascist Benito Mussolini, al cărui admirator devine. Partizan al revenirii regelui Carol al II-lea pe tronul României, Manoilescu este întemnițat în toamna anului 1927, dar este achitat la procesul ținut în 1928. În 1929, a publicat la Paris, la editura Giard, în colecția "Bibliothèque Économique Internationale", prima versiune a operei sale fundamentale " La théorie du protectionisme et de l'echange international" (cu versiuni în italiană și engleză). După revenirea pe tron a regelui Carol al II-lea, Manoilescu a fost
Mihail Manoilescu () [Corola-website/Science/297663_a_298992]
-
(n. 12 aprilie 1940, Reșița, județul interbelic Caraș) este un critic literar, eseist, director de editură, editor de carte, teoretician literar și profesor universitar român. Din 2014 este membru corespondent al Academiei Române A absolvit Facultatea de Filologie, secția de critică literară a Universității din București în 1962. Și-a luat doctoratul în litere în anul 1980
Mircea Martin () [Corola-website/Science/297692_a_299021]
-
Cenaclul Universitas (1983 - ) unde au activat, printre alții, scriitorii: Horia Gârbea, Cristian Popescu, Simona Popescu, Ion Bogdan Lefter, Alexandru Mușina, Caius Dobrescu, Petruț Pârvescu, Marius Oprea, Daniel Corbu, Andrei Bodiu, Andrei Damian, Adrian Aluigheorghe, Paul Vinicius. A fost director al Editurii Univers (1990-2001) și editor al revistei Cuvântul. Este profesor universitar doctor, șeful catedrei de Teoria literaturii a Facultății de Litere din Universitatea București. A publicat peste 1000 de articole și studii în revistele și ziarele culturale românești: "România literară", "Contemporanul
Mircea Martin () [Corola-website/Science/297692_a_299021]
-
de 114 cm, statuetă turnată în bronz de Oscar Han în 1934. Oscar Han a scris o monografie despre Dimitrie Paciurea și un mare număr de cronici plastice și articole, reunite în 1970 în volumul ""Dălți și Pensule"", apărut la editura Minerva din București. Expoziții personale: Expoziții de grup:
Oscar Han () [Corola-website/Science/297690_a_299019]
-
Devine dependent de morfină, dar, cu ajutorul primei sale soții, reușește să învinga răul. În 1920 renunță la cariera de medic și se dedică scrisului. Începe să colaboreze cu ziarele și trupele de teatru locale. În 1921 se mută la Moscova. Editura moscovită “Nedra” îi publică nuvelele "Diavoliada" și "Ouăle fatale". În revista “Rossia” apare primul său roman, "Garda Albă". În 1924 se desparte de Tatiana Lappa pentru a se recăsători cu Liubov Evghenevna Belozerskaia. Din 1925 începe să colaboreze cu Teatrul
Mihail Bulgakov () [Corola-website/Science/297699_a_299028]
-
modernă și cea post-modernă. Teoria a căpătat putere și a ocupat spațiul academic francez. În 1979 Jean-François Lyotard a scris o operă scurtă, dar foarte influentă, "Condiția postmodernă" un raport asupra cunoașterii detotalizante. (versiunea în limba română de Ciprian Mihali, Editura Babel, 1993). Jean Baudrillard, Michel Foucault, și apoi Roland Barthes (în operele sale mai târzii, post-structuraliste) sunt de asemenea nume de referință în teoria postmodernă. Postmodernismul are drept aliați apropiați mai multe discipline academice contemporane, mai ales pe cele din
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]