8,773 matches
-
și cursurile lor au exercitat o influență puternică. Prezicerile lor delphice și cu tentă de oracol, alături de justificările raționale, au arătat oamenilor de stat ce cale să urmeze. În vremuri de război au salutat deciziile liderilor lor, glorificînd trecutul. Ei înclinau să justifice cuceririle din trecut sau pe cele viitoare. Aceste justificări morale și intelectuale erau adesea ambiții mascate. Oamenii de stat încurajau acest sprijin. Cum rămîne atunci cu obiectivitatea istorică? Tacitus voia să scrie istoria "fără teamă sau favoritism". Ranke
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și aproape orice ambasador străin. Familia regală îl invita permanent la Palat, deși, cu puțini deputați în Cameră și fără bani (în "Parisul Balcanilor" aveai nevoie de bani ca să faci politică) Iorga nu avea nici o pondere. Politicienii foști "Iorghiști" se înclinau plini de grație și, ca să-l cităm pe Șeicaru, "îl părăseau pe Iorga cu durerea pe care o simțim atunci cînd renunțăm la iubirea tinereții noastre". Iorga remarca faptul că i-a auzit de multe ori "peste umăr" pe oameni
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Începînd din anul 1920, Iorga nu a mai avut nici o oscilație. Mult înainte ca Stalin să fi transformat Cominternul într-o secție a Comisariatului Sovietic al Poporului pentru Afaceri Externe, Iorga considera Uniunea Sovietică drept o succesoare a Rusiei țariste, înclinată spre expansiune, hegemonie și dominație. Refuzul Uniunii Sovietice de a recunoaște retrocedarea Basarabiei României era legat oarecum de acest fapt68. Iorga provenea din Moldova, care avea experiența unor îndelungate relații cu Rusia. Dar exista și un lucru cu care dr.
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și Iorga în sămănătorismul său. Amîndoi erau patrioți români și naționaliști. Ce păcat pentru România că acești doi oameni nu au putut găsi o platformă comună! Ceva îi deosebea totuși: Iorga era din fire un luptător, pe cînd Maniu era înclinat mai mult spre resemnare și pasivitate. Iuliu Maniu a venit la putere cu sprijinul înflăcărat al unei majorități copleșitoare. Alcătuit din țărani în proporție de aproape 80%, poporul român era puternic însuflețit de speranța într-o democrație țărănească. Bărbatul aflat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pe care i-o putea oferi regimul regelui Carol? Dar "dacă" ar fi avut în frunte un om de stat de talia lui Ion Brătianu? Chiar "dacă" toți acești "dacă" ar fi fost rezolvați pozitiv, ei n-ar fi putut înclina balanța. Deoarece, așa cum sublinia Iorga, tragedia fundamentală a acestei țări poziția ei geografică ar fi rămas neschimbată. O dată cu invadarea țărilor scandinave, "Războiul fals" a luat sfîrșit. După cum își amintea doamna Liliana, Iorga avea un spirit militant, dar era totodată foarte
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care Transilvania era tăiată în jumătate. Manoilescu, ministrul de Externe, a leșinat la vederea hărții. Ungaria primea 43.000 de kilometri pătrați cu o populație de 2.500.000 de locuitori. Majoritatea erau români, pentru că numeroși evrei fuseseră cei care înclinaseră balanța în favoarea Ungariei (aceasta înainte de 1944). Era o soluție de neînchipuit, dar Ribbentropp i-a explicat valoarea intrinsecă: Ideea de bază a politicii noastre actuale față de Ungaria și România este să menținem în stare de incandescență două bare de fier
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu Berlinul. Suedia făcea de mult comerț cu Germania: chiar și Înainte de război, jumătate din importurile de minereu germane traversau Marea Baltică și trei sferturi din exporturile de minereu suedeze aveau ca destinație Germania. În orice caz, teama de ambițiile rusești Înclina de mult balanța neutralității suedeze spre Germania. Cooperarea cu naziștii (suedezii au permis tranzitul a 14.700 de soldați germani la Începutul operațiunii Barbarossa, precum și al soldaților germani din Norvegia aflați În permisie, și au amânat Înrolarea lucrătorilor din minele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acceptarea Planului Marshall, ele ar fi avut de partea lor majoritatea populației (inclusiv numeroși comuniști cehi), iar aplicarea voinței lui Stalin ar fi fost mai greu de justificat. În contextul mai larg al politicii de după München, decizia cehă de a Înclina spre tabăra sovietică este de Înțeles, dar ea a deschis drumul pentru succesul loviturii de stat comuniste de la Praga, șapte luni mai târziu. Excluderea Cehoslovaciei din programul de ajutor economic a reprezentat pentru țară o catastrofă economică și politică. Același
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În trecut: o nație Îngenuncheată, plină de resentimente, vulnerabilă la demagogia de stânga sau de dreapta. Cum Îi spunea lui Truman, În 1946, fostul președinte Herbert Hoover, „poți avea răzbunare sau pace, dar nu pe amândouă”. Dacă balanța s-a Înclinat mai mult spre „pace” În tratamentul aplicat de americani Germaniei, aceasta se datorează În mare măsură deteriorării treptate a relațiilor sovieto-americane. Într-un cerc restrâns de inițiați de la Washington, a fost clar de la Început că interesele sovietice și americane divergente
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Securitate Națională la 13 februarie 1948. Ar fi fost suficient ca Uniunea Sovietică să accepte Planul Marshall și să-i convingă pe majoritatea nemților că Moscova dorea sincer o Germanie neutră și independentă. În 1947, acest lucru ar fi Înclinat balanța europeană. Indiferent ce credeau Marshall și Bevin despre aceste manevre, ei nu ar fi putut să li se opună. Ideea nu i-a trecut prin cap lui Stalin, ceea ce nu e câtuși de puțin meritul Occidentului. Cum spunea Dean
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
model demn de urmat. La rândul lor, liderii iugoslavi nu scăpau nici o ocazie de a-și arăta respectul pentru Uniunea Sovietică și se prezentau drept pionierii balcanici ai modelului bolșevic de revoluție și guvernare. După spusele lui Milovan Djilas, „toți Înclinam, În spirit, către URSS. și i-am fi rămas devotați de n-ar fi fost pretențiile de extremă loialitate ale Marii Puteri”. Din perspectiva lui Stalin, devotamentul iugoslav față de bolșevism a fost dintotdeauna puțin cam prea aprins. După cum am văzut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
naționale. Nu de mult, În timpul războiului și ocupației, cele șase țări membre ale CECO Își văzuseră suveranitatea călcată În picioare: așadar nu aveau mult de pierdut. Creștin-democrați, toți erau preocupați de coeziunea socială și responsabilitatea colectivă, ceea ce Îi făcea să Încline În favoarea unei Înalte Autorități transnaționale care să exercite puterea executivă pentru binele comun. Mai la nord, perspectivele erau Întrucâtva diferite. Pentru regiunile protestante ale Scandinaviei și Marii Britanii (sau În abordarea protestantă a unui neamț din nord precum Schumacher), CECO avea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
eșuate din colonii și a puciurilor de acasă, portughezii au amânat pe cât posibil decolonizarea 1. Statele europene se puteau descurca fără imperiile lor, dar puține Își imaginau coloniile supraviețuind singure, fără sprijinul unei guvernări străine. Chiar liberalii și socialiștii, care Înclinau către autonomia și, eventual, independența supușilor din colonii, estimau că vor trece mulți ani Înainte ca astfel de țeluri să fie atinse. Merită amintit aici că, nu mai departe de 1951, secretarul britanic de Externe, laburistul Herbert Morrison, asemăna independența
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Primăvara de la Praga din 1968”, scria Zdenìk Mlynáø, unul dintre reformiștii de la vârful Partidului Comunist, „am Început să vedem cine e fiecare”. Ușurința aparentă cu care mai Întâi Dubček, apoi partidul și, În cele din urmă, Întreaga societate s-au Înclinat În fața stăpânilor sovietici și a executanților locali nu era doar umilitoare (comparațiile cu Ungaria anului 1956 nu erau deloc flatante); ea Învăluia retrospectiv În scepticism idealurile și speranțele din era reformei. Amintindu-și de 21 august 1968, când trupele Armatei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
amuțit de huiduielile mulțimii. A doua zi, după Încă o tentativă nereușită de a se adresa mulțimii adunate În fața sediului partidului, Ceaușescu și soția sa au fugit cu un elicopter de pe acoperișul clădirii. În acest moment, balanța puterii s-a Înclinat brusc În defavoarea regimului. La Început, armata păruse să fie de partea dictatorului, ocupând străzile capitalei și trăgând În demonstranții care Încercau să ocupe studiourile televiziunii naționale. Dar, Începând cu 22 decembrie, soldații, aflați acum sub comanda unui Front al Salvării
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Încrederea În propria lor capacitate de a guverna s-a evaporat atât de rapid, Încât păstrarea puterii prin uzul forței nu părea posibilă și nici de dorit. În calculele personale ale birocraților comuniști și activiștilor de partid, balanța s-a Înclinat rapid În cealaltă direcție: era mai bine să Înoți În sensul curentului decât să fii pulverizat de mareea schimbării. Poate că socotelile ar fi fost altele În fața unor mulțimi violente, conduse de lideri mai belicoși, puși pe răfuială cu vechiul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
scopul lor era independența națională, confruntarea cu Moscova părea inevitabilă. și totuși, ea s-a produs extrem de lent. În 1989 mișcările pentru independență din țările baltice au Încercat marea cu degetul. Când sovietele supreme din Lituania și apoi din Letonia, Înclinând acum spre independență, au Încercat să imite o lege estonă din noiembrie 1988 care autoriza privatizarea Întreprinderilor de stat locale, Moscova a anulat decretele, așa cum respinsese Înainte și inițiativa estonă; În rest, guvernul s-a abținut de la orice intervenție. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
16. Luna următoare, pe 12 iulie, Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice a votat În favoarea unei noi Uniuni: descentralizată și acordând o libertate considerabilă statelor membre aflate În dezacord. Acest lucru, alături de succesul lui Elțîn (acum declarat anticomunist) În alegeri, a Înclinat În sfârșit balanța. Conservatorii din partid erau disperați și un grup de Înalți oficiali (printre care prim-ministrul, ministrul Apărării, ministrul de Interne și Vladimir Kriușkov, șeful KGB) au Început să se pregătească pentru o lovitură de stat. Toată Moscova
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
De prinde-te de lașii, mulțimile cuminție. Potecile ce urci sunt trepte de lumină Călcate de vitejii ce nu mai sunt la cină; Sunt vatră și altar, un pod întins spre tine, Mândria unui neam ce nu vrea să se-ncline.” Petru C. Baciu „Să nu lăsăm pe urmașii noștri să piardă binefacerile sufletești ale Nașterii Mântuitorului! Să nu lăsăm un sat fără biserici, fără ocrotirea mâinii lui Dumnezeu. Să nu lăsăm copiilor noștri o viață în care vor fi pierdut
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
difere în modul de abordare a copiilor. Unele dezacorduri în legătură cu practicile parentale sunt inevitabile, iar diferențele moderate care apar între cei doi părinți pot fi benefice în procesul construirii unui stil parental unitar și eficient. Dar, dacă unul din părinți înclină, spre stilul autoritar, iar celălat spre stilul permisiv, dacă atunci când unul îi interzice copilului să mai deschidă televizorul sau computerul a doua zi, iar celălalt îi va permite să facă acest lucru, regulile pe care unul din părinți încearcă să
ARTA DE A FI PĂRINTE by Alina- Elena Ciocoiu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93069]
-
copiii-iele. Virgil Vătășianu remarcă și structura compozițională, execuția impecabilă tehnic a desenelor, execuție care plasează simbolismul lui Smigelschi sub semnul acordului dintre "realism" și "subiectul ireal". Spre deosebire de Virgil Vătășianu, Gheorghe Vida sesizează portanța transfigurării malefice a ielelor în cultura populară, înclinând simbolismul lui Smigelschi din aces ciclu către versantul morbid pe care-l reclamă o altă operă sa, Îngerul morții. "Zânele rele sunt ființe-spirite ieșite din apă care înarmate cu puteri magice fură sufletele și sunt o prezență nefastă, morbidă"218
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pentru idealismul său, constantă a virtuților emblematice ale noii generații, care se transferă uneori și artei ei. Remarcă patru ipostaze ale unei picturi cu un castel breton, intitulate " Palatul alb", în jurul căreia criticul compune o lume adecvată de frunți gânditoare înclinate spre meditație și acte caritabile. Pune în relație aceste patru picturi cu "simbolica idilă" Muzica: Un tânăr cântă din fluier, pe când o femee stă plecată pe genunchi ascultându-l. Cel dintâiu e cu privirea absorbită în el însuși, cea de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lumii țărănești, dar Verona rămâne cantonat într-o viziune idilică, calofilă, a unui rusticism sesizat estetic în dimensiunea sa pitorească atunci când nu se adâncește în direcția unui simbolism interesat de misterios, de vag, de absolut. Mai degrabă, ponderea elementului simbolist înclină balanța către o accepție filozofică-spiritualizată a acestei picturi. În monografia dedicată pictorului, Ion Zurescu încearcă să minimalizeze portanța simbolistă a picturii, "discreție" menită să camufleze temele sociale și latura pozitivă a scenariului dramatic, unde speranța este întemeiată pe forța celor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se află în tensiunea pe care o crează cei doi poli, condiția beatificată a maternității lângă femeia îmbrăcată în rochie albă se află o floare -, și cea solitară, resemnată a sterilității și a morții. Dansul vieții (și al morții) va înclina balanța către unul din poli, pictorul surprinde doar acel moment suspendat al condiției feminității și a tensiunilor care o presupun. În opinia lui Elisabeth Ingles, un tablou precum Vampirul se află la capătul unui traseu al conotării negative a femininului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
păr se dizolvă în brunuri pe fundalul care pare să emane din pletora capilară. Pictorul nu recurge la o manieră impresionistă de a transforma culoarea în lumină, ci rămâne la mijloacele tradiționale, utilizate însă altfel. Femeia își ține capul ușor înclinat spre dreapta și se detașează de fundalul întunecat prin contrast. Albul rochiei corespunde luminescenței carnației, efect care prezidează la o separare prin contrast de fundal, asemeni tehnicii colajului. Părul femeii realizează însă relația cu fundalul conferind personajului, ca și în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]