12,606 matches
-
tranziția“ va trece, calmul delibe rativ va câștiga teren. Ne închipuiam că ne vom destinde și că vom avea răgazul (și dispoziția) de a percepe nuanțe și com plexități, acolo unde până deunăzi totul ni se pă rea reductibil la alb și negru. Dar, fie că tranziția nu a trecut (și nu va trece, la noi, niciodată), fie că omul fără dileme e o constantă fatală a speciei, ne-am dat repede seama că situația nu s-a schimbat consi derabil
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
intransigențe, ci cu nenumărate pogorăminte, cu răbdare, precauție și iertare. Chiar așa? Chiar și când vorbim de criminali, hoți și lichele? Da, chiar așa! și chiar dacă a contempla dilematic asemenea cazuri e un soi de jertfă interioară, o investiție în alb, eventual nerentabilă. 3. Când te ocupi de politică (direct sau de pe margine). Nu se lucrează cu absoluturi, când te miști în zona strictei relativități. E ridicol să te învinețești de ură, sau să leșini de entuziasm, când nu ți se
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și nu invers se obișnuiește În mod tradițional la români, de fapt singurii care cunosc mărțișorul. Și nu mă pot abține să nu-l comentez. Există 7 culori (chiar atâtea?) și o mulțime infinită de nuanțe. Dar numai două tonuri: alb și negru; plus și minus; amplificare și diminuare, a strălucirii, bineînțeles. Iar culorile tradiționale pentru români sunt trei: roșu, alb și negru, o culoare și nu oricare, și tonurile ce-o slăbesc ori Întăresc... O culoare deci și limitele Între
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Iar culorile tradiționale pentru români sunt trei: roșu, alb și negru, o culoare și nu oricare, și tonurile ce-o slăbesc ori Întăresc... O culoare deci și limitele Între care se află. Mărțișorul ia dintre acestea doar două: roșul și albul; o culoare și un ton, dar care o strălucește. O calitate și cantitatea. Să le nominalizez. Degradarea tradiției, prin adoptarea unor semnificații străine, a creat o falsă percepție, inversă chiar. Tradițional Însă, roșul e simbolul bărbăției. Îl găsim la romani
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și cantitatea. Să le nominalizez. Degradarea tradiției, prin adoptarea unor semnificații străine, a creat o falsă percepție, inversă chiar. Tradițional Însă, roșul e simbolul bărbăției. Îl găsim la romani și chiar astăzi la verișorii noștri indieni, la care aflăm și albul ca simbol al feminității; ambele Însă nematerializate În mărțișor. Materializându-le, românul a vrut poate să spună, dar criptic, că e un popor bărbătesc, deși nuanțat de atributele frumuseții și tenacității feminine. Și ar mai fi ceva: roșul, simbolul masculin
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
roșul, simbolul masculin, arată și vechimea, patriarhală, a obiceiului. În Natură, masculul este un progresist, un veșnic iscoditor, iar femela o conservatoare. Ideatic e la fel: Înainte de a fi pervertit de comuniști, roșul a Însemnat simbolul progresiștilor, În antiteză cu albul conservatorilor. Iar istoria dă câștig de cauză progresistului. Nu Întâmplător, după războiul celor două roze, Anglia a Încăput pe mâna rozei roșii a York-ului, iar nu pe aceea a rozei albe, Lancaster-iene. Adoptând, pentru ceea ce noi definim astăzi atât
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe mâna rozei roșii a York-ului, iar nu pe aceea a rozei albe, Lancaster-iene. Adoptând, pentru ceea ce noi definim astăzi atât de ușuratec drept simbol al primăverii, roșul, românul a ales progresul, prin care istoria Îl perpetuează, dar și albul tenacității. Dacă ar fi doar atât și ar fi destul. Dar obiceiul e și un act magic, bineînțeles dacă e Îndeplinit așa cum cere tradiția. Prin el, femeia, atât de subtilă, leagă colțurosul bărbat dorit, obligându l, și prin asta salvându
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dar mai strălucitor, adică din nou progresul, evoluția. Aș prefața subiectul de săptămâna viitoare. Ca și culoarea sa, bine definită, bărbatul e unic și, prin aceasta, expus. O altă culoare, una complementară - verdele - Îl neutralizează, aneantizându-l. Femeia e Însă indefinită: albul e suma tuturor culorilor. N’are deci cine-o aneantiza, prin complementaritate, decât doar negrul ce absosoarbe totul, adică moartea. Dar scapă și de asta, creând viață. „Radioalmanah“, 1 martie 1997, ora 13,23 8. Blidul de linte Cu riscul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cam păgân, dar Întregitor: În drum spre Radio, Întâlnesc adesea iedera Înfășurată pe un pin. Nu e chiar atât de poetică, cât e vița, căci nu-i ruginesc frunzele, iarna fiind printre puținele care Înveselesc, vreau să spun Înverzesc, deopotrivă albul zăpezii și griul copacilor. Am aflat o horă, tot mai largă, de plante, acolo unde am căutat doar una; de unde se vede că Într’o Natură complexă și nu doar imanentă, “toate sunt legate de toate”. Viața e frumoasă, dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să fie mai eficientă, vâscul Își păstrează de obicei frunzele și peste iarnă. De obicei? Desigur, căci există două specii: acela de stejar, cu fructe galbene, care rareori parazitează și alți arbori, și care-și leapădă frunzele toamna, respectiv acela alb, cu frunze persistente iarna; acesta din urmă, despre care fac astăzi vorbire, e majoritar căci, prin cele trei subspecii ale sale, s’a adaptat la a parazita cam orice arbore există - iarăși “eficiența”: una, zisă de brad, se ocupă de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
unul, gazda, ci doi, fiecare cu genomul, felul lui adică, Într’un cuvânt, biodiversitate? Sau, altfel spus, o șansă În plus pentru evoluție, condiția perpetuării vieții cu V mare? Oricum, vâscul e frumos și vesel. O picătură de culoare pe albul chiciurei și cenușiul copacului desfrunzit. „Radioalmanah“, 13 decembrie 1997, ora 18,46 21. Ștefan E sâmbătă, adică week-end, dar omul nu se oprește din gândit. Aici n’are sărbătoare. Încercați deci să ascultați și să prelungiți gândurile unuia, prilejuite de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Dar, cum orice activitate este distrugătoare a negentropiei, uniformizantă adică, În curând acel regat a trebuit să caute o nouă antiteză și a găsit-o Înglobându-l și pe acela din nord. Și, câtă vreme coroana faraonului a păstrat antiteza albului simbolizând sudul cu roșul nordului, țara a prosperat. În pragul erei noastre, uniformizarea inerentă unui stat centralizat a cerut Însă o nouă antinomie, obținută prin Înglobarea În Imperiul roman. Care, la rândul lui, a uniformizat Încetul cu Încetul diversitatea etnică
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
aflarea a ceva nou. Și vă spun și câți fluturi: 5, și asta chiar acum În miez de iarnă, astronomică cel puțin, când nu un zbor cu patru aripi colorate stăpânește văzduhul, ci unul cu 6, precum heruvimii și acela alb: fulgii de nea, chiar dacă februarie e cam zgârcit, ca luna cea mai secetoasă a anului ce este, oarecum paradoxal. Dar nu paradoxal ci explicabil, voi bârfi fluturii căci, deși fug ca dracu’ de tămâie, ca om sunt și eu supus
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sunt și eu supus uneori subiectivismului, reacționând la stimuli neașteptați: realii fluturi evocați deunăzi. Și de care ne e dor, de ei și de culorile lor, acum când totul e cenușiu: arbori desfrunziți ca și cerul, situați undeva Între antitezele albului zăpezii și negrului pământului umed, Între negentropie și entropie adică, ambele la fel de greu de suportat. Și Încă, avem și acum fluturi: molia din covor și din punga cu făină, și ele tot cenușii. Niște fluturi antropofili aș putea spune, iubitori
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
culoare. Senzație? Desigur, căci În realitate nu există culoare, ci doar cantitate de energie transportată de lumină, multă dacă e violetă, puțină dacă e roșie. Adică informație. Și, dacă am exprima În alb-negru școlărescul ROGVAIV pe Înțelesul fluturelui, am obține alb, respectiv negru, Între care s’ar etala o mulțime de griuri. Modul nostru de a percepe lumina, În culori, ne oferă oare un avantaj? La prima vedere da, căci În alb-negru putem distinge doar câteva - puține - zeci de nuanțe; și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să-și consume combustibilul doar pentru a-și târî barba, să și-o radă... Eu mă mărginesc acum doar să mi-o tușinez și să tac. „Sâmbătă cu prieteni“, 14 martie 1998, ora 15,11 25. Nunta urzicilor Obosiți de albul iernii, om și animale deopotrivă, caută primăvara verdele; chiar și pisica ori câinele, prin excelență carnivore. Dar și verdele se apără: sacrifică ceva, un procent din el Însuși, ca individ, pentru a salva restul. Ca un fel de tribut sau
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
metaforă În fiece an, peste drum de casă, un păducel se Împodobea cu smocurile inflorescențelor sale albe. Uneori se brodea chiar de ziua mamei; atunci păducelul se oferea ca un buchet, dar nesacrificat și, totodată sau mai ales, nevândut. Toamna, albul devenea roșu, oferindu-mi unul dintre deliciile copilăriei. Între timp, mama mi-a cedat mie locul, iar păducelul a făcut loc privatizării, adică unei cârciumi. Poate deliciul unei dure maturități, dacă ar fi deschisă și când catadicsesc să mă trag
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
făcut loc privatizării, adică unei cârciumi. Poate deliciul unei dure maturități, dacă ar fi deschisă și când catadicsesc să mă trag spre casă... Oricum, a rămas imaginea unui „copac cu flori“. Sau poate a unui mărțișor peste vreme și vremuri: albul lui aprilie - florar - sau al copilăriei și roșul toamnei sau al maturității. Chiar imanent, respectiv transcendent? Poate cu temei. Căci: Primele flori ale anului - ghioceii - sunt albe; ideatic, negentropie pură. Puteți să-i spuneți spiritualitate. Urmează viorele, toporași, brebenei, brândușe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
aproape entropie pură. Că o păpădie e galbenă, pe jumătate entropică deci, din omătul primăverii și până În acela al iernii, e poate o excepție; dar ce regulă e regulă dacă n’are și barem o excepție? Dar care e regula? Albul, violaceul, albastrul, care devin apoi galben și, În sfârșit, roșu, Într’un cuvând didacticul ROGVAIV parcurs din aproape În aproape, e un răspuns al viului la o Natură abia regenerată, primăvara, iar apoi la una bătrână, abia așteptând regenerarea iernii
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În aproape, e un răspuns al viului la o Natură abia regenerată, primăvara, iar apoi la una bătrână, abia așteptând regenerarea iernii, pentru un nou ciclu. Să ne mirăm atunci că pomii Înfloresc acum, primăvara, timpul florilor, aproape exclusiv În alb? Coborând din recele domeniu ideatic, În călduțul și concretul substanțial, chimic, vom constata o inversiune; vorba unei vechi scrieri, Tabula smaragdina: ceea ce e sus este imaginea În oglindă a ceea ce e jos. Anume, albul florilor, care nu e de fapt
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
primăvara, timpul florilor, aproape exclusiv În alb? Coborând din recele domeniu ideatic, În călduțul și concretul substanțial, chimic, vom constata o inversiune; vorba unei vechi scrieri, Tabula smaragdina: ceea ce e sus este imaginea În oglindă a ceea ce e jos. Anume, albul florilor, care nu e de fapt alb ci gălbui, după cum omătul nu e alb ci albăstrui, e dat de pigmenții numiți flavone, substanțe relativ oxidante, altfel spus, entropice. Motiv pentru care ele conferă protecție organelor gingașe ale florii față de ultraviolete
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de acest „gunoi“: fie ca să afle ceva interesant, precum hrana, fie ceva de care să fugă, ca să nu devină chiar el hrană... Treaba era cam complicată Într’o lume pe care o percepea doar ca griuri, combinații Între „+“, multă energie - alb - și „-“, ioc energie - negru. Chiar noi, vârful evoluției, cei care am inventat artele vizuale, nu percepem decât câteva zeci de griuri... Prea puțin pentru un continuum, adică o infinitate de griuri. Noroc că ochiul și creierul ce-l deservește alcătuiesc
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se poate transforma ideea, chiar atâta de generoasă, În realitate? Grație pigmenților. Altfel spus, vopselelor „pictorului“. Acu-i acu: Plecând de la simplu la complex, Natura a pictat animalul folosind două tuburi de culoare: unul roșu, altul negru, melaninele. Dar și albul, lipsa pigmenților, „pânza“ goală. Și, din combinația lor, rezultă roșul veveriței, brunul sepiei, negrul blăniței motanului (meu) favorit. Tot așa, a ales pentru plante, mai precis pentru florile lor, tot două: antocianii și flavonele, roșul și galbenul. Pentru ca cineva să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dar, dacă găsesc un mediu bazic, devin chiar albaștri; celălalt din flavonoizi, de un galben-verzui. À propos: ghiocelul conține - un fel de a spune și vom vedea Îndată de ce mă exprim astfel - doar flavonoizi. Iar dacă el ne apare ca alb, e pentru că galben-verzuiul lui e mult diluat, iar ochiul nostru imperfect. În fond, nici omătul de sub care apare ghiocelul nu e alb, ci un albastru la fel de diluat... Și, dacă tot mergem la diluție maximă, dar și știind că În Natură
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai puțin manifestă a unui (oarecare) factor În detrimentul altuia, ambii fiind prezenți chiar dacă unul doar „de sămânță“, orice floare conține, in nuce, Mărțișorul nostru. Care nu face decât să accentueze, să ducă la extremul care e simbolul: roșul din antociani, albul din flavonoizi. Care substanțe sunt, din punct de vedere biochimic, chiar antitetice: un reducător, respectiv un oxidant, adică un „autotrof“, respectiv un „heterotrof“... Dar să Încercăm să asociem „subspeciile“ speciei noastre, adică sexele. Păi femeia e o oxidantă, iar bărbatul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]