10,586 matches
-
ar fi adus ca jertfă cărți, numai cărți, întîi-năs-cute și fără cusur, pentru un Cititor atotputernic și necunoscut spre care se înălța, învîrtejit și de un miros plăcut, fumul. Adusesem și eu, acum, jertfa mea în fața marelui preot, care-ntin-sese-n oglinda altarului mâini negre și răsfoia pagini negre, căutând poate semne doar de el știute sau ghicind în urmele lăsate de pix, încă vizibile pe cojile de carbon. Era prima dată când arătam cuiva teancul de foi la care adăugam zilnic pagină
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
holul acelei scări. Urcase cu inima bătând nenumăratele trepte până la lift, într-un întuneric total. Doar beculețele liftului licăreau din când în când, scoțând din noapte placa masivă de metal a ușii, ce părea o icoană sacră dintr-un mare altar. Totul era altfel decât pe scara lui. Intrase-n liftul neluminat, dar nu avusese curaj să apese pe vreun buton. Se sufoca de magie și groază. Ceva susura undeva, foarte, foarte sus. Ieșise deodată-n fugă, lăsând ușa liftului dată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
patru oameni..." Ajunși în stație, lăsară să treacă trei-patru tramvaie, prea aglomerate, și până la urmă reușiră să urce și să ajungă din nou în casa de pe Tunari. Înaintând pe culoarul ce ducea de la intrare către nișa din capăt, cu micul altar al statuii gravide, o luară de data aceasta la dreapta. Dădură deoparte altă draperie de catifea stacojie și pătrunseră în altă odaie cu tavanul nefiresc de înalt pentru dimensiunile ei. Aici era dormitorul celor două femei, cu aceleași obloane închise
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fiecărei hematii, fiecărui anticorp, fiecărei bacterii, fiecărui cil vibratil din alcătuirea imperiului său. El ordona glandelor să secrete hormoni, el dirija creșterea fiecărei celule după o strictă topologie, el construia și el distrugea, el sfințea templul și jertfa necurmată de pe altar. Era zeul care-și inventa lumea, copilul care-și construia împrejur mama, regele care-și secreta regatul. Ochiul care vedea numai văzul fu din nou mulțumit. Turnă apoi, ca dintr-un potir de aur, lava sidefie a creierului în țeasta
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de-o lanternă magică, evident din alt timp și alt loc, stă o femeie voluptuoasă, văzută din spate, în rochie stil Marilyn Monroe, cu o bască frez pe cap, privind casa nu ca pe-o casă, ci ca pe un altar, ca pe o catapeteasmă cu imagini sacre, ca pe-un retablu dintr-un dom uriaș. Pictorul necunoscut pusese aur acolo unde cârlionții femeii se răsuceau îndrăzneț, o dungă de ambră pe brațe și pe linia obrazului ușor întors, și o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
corpului ei, pe care vaginul ei se strângea ca un pumn ferm, mîngîindu-le, lubrefiindu-le, persuadîndu-le să-și verse peste dolmenul uterin ploaia lor de sidef. De câte ori, în mica ei odaie cu vitrină și perdele roșii, în mijlocul căreia sofaua părea un altar de sacrificiu, nu se lăsase adânc spintecată de cornul de taur al zeului, de câte ori nu se așezase, asemeni fecioarelor asiriene, în priapul de piatră care le era primul mire? De câte ori, îngenuncheată în fața bărbatului, mereu același preot ucigaș, întunecat și ne-ndurător
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lucea stins în penumbră. În conductele auditive avea și acum bumbacul acela murdar, dezgustător. Acum observă Coca pentru prima oară, contrariată, că bătrânul avea trăsături negroide. O îndruma pe fată cu o anumită tandrețe, ca pe o mireasă dusă la altar. Dar o mireasă-n care deja încolțiseră durerea și frica. Erau doar doi, dar păreau deja o procesiune. Era tăcere, dar un fel de muzică înfricoșătoare, subliminală, se făcea auzită din ce în ce mai tare, de parcă nu aerul ar fi vibrat, ci spirala
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o colecție de piese de artă cu diverse compoziții geometrice sau zoomorfe. În prezent, toate acestea au cedat locul mobilierului modern, șifonierelor, studiourilor și aparatelor electrice de uz casnic. Casa are și o funcție religioasă, majoritatea gospodăriilor având un mic altar cu icoane, candelă, cărți de rugăciune, buchet de busuioc, aghiasmă. Interiorul unor case mai vechi este o adevărată expoziție de ștergare, altădată din borangic, iar acum din bumbac, decorate cu motive geometrice, zoomorfe, antropomorfe sau vegetale, covoare, țoale-macaturi și obiecte
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
și prazincul se fac la 3, 9, 20, 40 de zile și la un an, când se pot pomeni și ceilalți morți din familie. Bisericile ortodoxe de rit vechi au multe elemente comune celor românești fiind alcătuite în principal din altar, naos și pronaos. În pridvor, unde se află și icoane, participă la slujbă cei care nu au dreptul de a intra în biserică. Între altar și iconostas se găsește corul bisericii format din cei care știu să cânte și să
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
ortodoxe de rit vechi au multe elemente comune celor românești fiind alcătuite în principal din altar, naos și pronaos. În pridvor, unde se află și icoane, participă la slujbă cei care nu au dreptul de a intra în biserică. Între altar și iconostas se găsește corul bisericii format din cei care știu să cânte și să citească în slavonă. Dincolo de iconostasul ce determină corul bisericii, se găsesc două spații separate la fel printr-un iconostas, cel al bărbaților și cel al
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
cu hohote groase, nestăpânite. ― Să fi văzut cum i-a bătut. A fost colosal! M-a înfierbîntat! Chit că masturbarea nu e chiar în stilul meu... Părințele, n-am mai avut așa un orgasm de când am făcut-o amândoi în altar! Abatele nu se obosi să o contrazică. Știau amândoi că asemenea lucru nu se întîmplase. ― A fost atât de drăguț! Tocmai îi provocasem pe ăia trei la o partidă și se comportau ca vai de capul lor. Unul era terminat
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de câteva zile? Ce fel de judecată mai e și asta? ― Una care se călăuzește după legile care domnesc aici în sat! Copil! Impetuos și minunat copil! Nu numai că ești sortit să te jertfești, dar îți construiești singur și altarul! ― Înseamnă că legile sunt strîmbe! ― Nu se poate! Ele au fost stabilite de Abate și... Stin tăcu brusc, realizând că, de fapt, călugării nu le spuseseră niciodată că trebuie să urmeze vreo rânduială anume, în afara interdicției categorice de a provoca
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
era și ea parte a unei înșelătorii mai cuprinzătoare. Fără zgomot, quintul se prelinse pe lângă unul dintre stâlpii de susținere și se strecură la rândul lui în clădire. În centru, luminat palid de câteva luminări, se găsea un fel de altar făcut din piatră cenușie, fără nici un ornament. În partea de sus era sculptat un bărbat cu barbă, care avea gravat un cerc pe frunte. Trunchiul bărbatului se transforma însă într-un fel de masă, în care era săpat conturul unui
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
binișor și bea fără să se oprească, aruncând însă în același timp priviri furișe celor două cupluri. Convins că ceilalți nu au timp de el, Rim începu să analizeze perețiiplini de obișnuitele basoreliefuri din Abație, numai că că bărbatul de pe altar apărea în mai toate din ele în chip de mântuitor. Sfântul Augustin cel Nou? În rest, în afara stranelor care ocupau pereții laterali și în dosul cărora se ascunsese Rim, uriașa încăpere era goală și lipsită total de orice altă sursă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cheamă? ― Fiindcă mama mi-a spus să nu mă culc niciodată cu necunoscute, spuse cu glas îngroșat de băutură unul dintre călugări. Femeile râseră și ele, în timp ce celălalt bărbat era prea ocupat să o posede pe cea care stătea pe altar. ― Alidaria, măi fato, știi tu ce păcătoși sunt ăia doi de-acolo? Știi tu că necinstesc însuși Alambicul de Dumnezei? Rim deveni brusc atent. O asemenea denumire nu putea fi purtată decât de ceva cu adevărat important. ― Dacă e să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
civilizația lor un edificiu gigantic unde puseseră blocul de gheață în care era încastrată mâna Mântuitorului lor, transmisă în secret din generație în generație. Scopul adorației era amintirea perpetuă a felului nemilos în care milioane de clone se sacrificaseră pe altarul unei religii mincinoase și fuseseră exploatate dincolo de orice limită a omenescului. Înainte ca naveta Oksanci să ajungă în piață, Johansson înregistra cu satisfacție că oamenii pe care îi pregătise cu multe luni înainte acționau în perfectă coordonare. Din colțul cel
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fereastră - deschisă în absidă, doar puțin mai largă decât o ambrazură - o rază de soare străpungea penumbra cu o șuviță de lumină, în care pluteau o sumedenie de firișoare de praf și care îmbrăca în aur tabernacolul aflat în centrul altarului simplu de piatră, luminând chipurile câtorva cantori și lăsându-i pe ceilalți aproape invizibili ochilor lui Canzianus, abatele și îndrumătorul lor. De altfel, nu avea nevoie să-i privească în față, de vreme ce fiecare rid, fiecare linie cu care viața dură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
peste care treceau cu carele, spuse despre uciderile atroce ale copiilor. Pentru că astea, avertiză el, sunt semnele pe care Atila le lasă la trecerea lui: sânge, moarte, distrugere! Povesti, în sfârșit, despre jefuirea cetății Divodorum: — Au asasinat toți preoții înaintea altarelor consacrate, au furat toate obiectele de cult, de la ostensorii până la potirele pentru consacrare, de la cădelnițe până la tabernacolele de aur, iar printre cei care au crezut că în biserici vor găsi adăpost și protecție au făcut un măcel înfiorător. Oh, frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Lumina după-amiezii scotea în evidență nuanțele calde ale coloanelor de marmură din micul templu - coloane înșiruite în cerc, așezate în mijlocul unui câmp înverzit, presărat cu campanule și margarete - situat exact în centrul marelui parc de la villa Patriniani. în picioare, în fața altarului de sacrificiu, cu un văl pe cap, Hippolita fixa gânditoare mielul spintecat, în ale cărui măruntaie încă palpitând, haruspice-le cerceta cu o înțelepciune străveche. Observând mișcările picioarelor lui și zvâcnirile bruște ale capului, induse de gesturile bătrânului, aproape că ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ar fi căzut în mâinile sale ca un fruct copt: în sfârșit, un premiu demn de ostenelile îndurate până atunci de războinicii săi. Aceștia ar fi putut fi, de această dată, primii care să se facă stăpâni pe aurăria din altare și pe comorile predate cu mâini tremurătoare de oamenii de rang și primii care să pună mâna, pentru propria plăcere, pe femeile cele mai frumoase și mai aristocrate. Lucrurile, în schimb, se întâmplaseră altfel și... Dar la ce-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-n vis șoptit sau cu tăcereă Zâmbesc cu lacrimi plânse și uitate. AM Am un pui de bine-n palma dreaptă Și-un zbucium nefiresc mă împresoară Și-n suflet curcubeul ce așteaptă Să îmi răsară iară.a câta oara?! Altar din anii mei tăcuți, trecuți Am reclădit și am sfințit. Iubirea pașilor găsiți, pierduți Mă-ndreaptă către răsărit. Am asfințit durere și uitare Tăcuta-ntoarcere la mal Alung cu gândul, uit uitare Zâmbesc si zbor, purtată de un val. SINE
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
către răsărit. Am asfințit durere și uitare Tăcuta-ntoarcere la mal Alung cu gândul, uit uitare Zâmbesc si zbor, purtată de un val. SINE NOMINE IV Necioplite vorbele îmi par În stânca născocită în uitare Și-mi fac din dragoste altar Și mă cuprinde viața a mirare. Flăcări ce ard fără culoare Și vise ce mă-nvăluie în noapte, Mă-nlănțuie în dansul a zburare Strivesc durerile șoptit, în șoapte. Iubesc nemărginit, iubesc! Aripi răsar și apoi zbor Și știu trăiri să
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
Gavriil Protul se deduce că, după modelul templului lui Solomon și al canoanelor bisericești, „au făcut în mijlocul tinzii bisericii 12 stâlpi înalți tot de piatră cioplită și învârtiți foarte frumos și minunați, care închipuiesc pe cei 12 apostoli; și sfântul altar deasupra prestolului îl făcu minunat cu turlișoare vărsate; iar ferestrele bisericii și ale altarului tot scobite și răzbătute prin piatră cu mare meșteșug le făcu; și la mijloc o ocoli cu un brâu de piatră împletit în trei vițe și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
au făcut în mijlocul tinzii bisericii 12 stâlpi înalți tot de piatră cioplită și învârtiți foarte frumos și minunați, care închipuiesc pe cei 12 apostoli; și sfântul altar deasupra prestolului îl făcu minunat cu turlișoare vărsate; iar ferestrele bisericii și ale altarului tot scobite și răzbătute prin piatră cu mare meșteșug le făcu; și la mijloc o ocoli cu un brâu de piatră împletit în trei vițe și cioplit cu flori (...) Iar acoperământul tot cu plumb, amestecat cu cositor; și crucile pe
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini MARIANA T. COTEȚ BOTEZATU În amintirea tatălui nostru, Toma I. Coteț, care a ars pe altarul muncii și dăruirii totale, întru realizarea copiilor săi, Mariana și Adrian. Argument Vine o vreme în existența fiecăruia dintre noi, când poate mai mult ca oricând, ceva tainic și sublim din seva noastră lăuntrică ne cere să redevenim ceea ce-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]