15,743 matches
-
sunt nevinovat, că... M-a ascultat, m-a ascultat și la urmă mi-a zis, fără pic de imputare, înțelegi, mi-a zis: "Știu... Așa vin nenorocirile asupra oamenilor..." Și atâta tot!... Apoi am vorbit despre Viena, despre operete, despre americani, în sfârșit, prietenește!... Ba se vede că a prins și simpatie de mine, căci azi-dimineață iar a venit în inspecție. Adică ce inspecție, că nici n-am mai pomenit de serviciu... În schimb, mi-a dat o dovadă definitivă de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de-aia pupă termometrul, da’ când le zice, le zice. Noroc! Vorba aia: nu e pasăre ca porcul, să zboare din floare-n floare... Eu m-am decis: dau porcul de la țară de suflet, iar de Crăciun cumpăr curcan, ca americanii. Îl face nevastă-mea cum știe ea, cu dichis, cu mirodenii, dă cu vin peste el, să vezi gust atunci. Ce atâta porc, ne mai crește și colesterolul!? Gicu duce paharul la gură, dar se răzgândește la jumătatea drumului. De
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
domnul putin. Uite-așa a băut, fii atent la mine, ochii mari și bagă la cap! Dă paharul cu vin peste cap, apoi așteaptă ca Gicu să i-l umple și continuă: Normal că ruznacului nu-i convine să vină americanul cu rachetele peste el, că ucraina sau moldova sunt fâs, noi cu rușii avem granițe. Nici ție nu ți-ar conveni, Gore, dacă și-ar Întinde vecinul un paravan În dreptul balconului tău, pe motiv că te ferește de radiații. Este
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
poartă bermude albastre, cu buzunare aplicate și s-a Încălțat În bascheți cumpărați din piață, preț bun, după negocieri. Și ce viziuni ai, Gore? Apocaliptice, cumva? Sună la 112, ca să avem și noi prorocii noștri, m-am plictisit de ai americanilor, numa` șulfe! Bă, conform legii lu` Moise ăștia meritau să fie atârnați pe lemn. Să știți că m-am documentat. După cum se știe, cârciuma a fost și rămâne locul unde oamenii dezbat cu poftă și sete felurite subiecte interesante, răsucindu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cu ochiul lui Sandu: Uite și la igaș, nici n-a savurat bine micii și se dă mare. Prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul. Auzi, Sandule, da` fără osama e mai nașpa acum, pe cine bagă americanii la Înaintare? Cu cine mai terorizează lumea, ca să aibă ei timp să-și vadă de-ale lor, pe din dos? Gore, observ că de la treia bere Începi să gândești, la a patra Îți dai, deja, doctoratul. De la a cincea Încolo
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
-și vadă de-ale lor, pe din dos? Gore, observ că de la treia bere Începi să gândești, la a patra Îți dai, deja, doctoratul. De la a cincea Încolo nu mai stai cu noi la masă, ți-e rușine. Lasă că americanii sunt băieți buni, inventează ei ceva, și-așa era obama În cădere de formă și În lipsă de succese. Taman la fix s-a nimerit cu mătrășirea lu` ăsta cu turbanu`. Gore se scarpină În ceafă. Păi așa e și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
sub lupă ridurile timpului său. Drumurile spre absolut străbat : credința, iubirea și arta. Singura democrație capabilă de autoreglare pare a fi cea din SUA. Generozitatea este “viciul” oamenilor superiori. Misterul potențează frumusețea. Exacerbarea ideii de învingători i-a propulsat pe americani pe creasta valului. Voluptatea de a da curs unei soluții proprii este imensă, chiar dacă la capăt te așteaptă eroarea. Mergem, mergem dar ar trebui să mai și ajungem. Sensul vieții merită să fie... ziditor. Ne luminăm în ochii altora. Un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
care îi contestă, ci de cei care vor să îi salveze, când ei nu sunt în pericol. Circumstanțele atenuante pot ține loc de dosar, nu de operă. Suntem destul de inteligenți și de precauți ca să nu murim de prea mult adevăr. Americanii au înlocuit cărțile cu postere. Și se simt foarte bine. Orice lăutar analfabet se consideră un Bach al manelelor. Unii poeți scriu cu talent, alții țin bâzu literaturii. În general, viața e frumoasă. Dar există parcă prea mult rumeguș în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
român torturat de istorie. Memoria coagulează o națiune. Și lumea contemporană face piramide. Dar din capete. Orice tranziție este destinată ascensiunii persoanelor secundare. În epocile confuze, leneșul satului ajunge primar. Cu o istorie f. sumară și cu o incultură bogată, americanii sunt stăpânii lumii. Ceea ce mă cam înfricoșează. De mii de ani, suntem aceeași lume fugărită de nevoi. Bilanț românesc la finalul mileniului doi : n-a fost să fie! Pe post de hiene, barbarii au salubrizat agonia Imperiului Roman. Există, evident
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ei, purntea. S-a îndreptat către ea, a apucat-o dintr-o margine, și s-a uitai mine întrebător: "Te-ai hotărît? Rămâi sau cobori?" Era un bărbat bine J.P., frumos, cu o dantură de excepție, cu un zâmbet de american, și bronzat arid cu riduri mari și prelungi în jurul ochilor de la statul în soare fără ochelari, cu buzele prea roșii, probabil la mușcăturile mulatrei de aseară. Se uită de jos în sus la mine evident orbit de strălucirea mea, nu
Singur sub duș by Dan Chișu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
omenirii și implicit a planetei, și câte și mai câte, care m-ar face pe mine să fiu excepția de la acest experiment și să fiu dat exemplu. Cum ar fi să dau drumul la televizor și să-i văd pe americani cum se înclină în fața noilor stăpâni ai lumii, și care nici nu se instalează bine la cârma planetei, că mă dau pe mine drept exemplu, îți dai seama, pe CNN, pe PRO TV, pe BBC, ce mai, peste tot, EU singurul
Singur sub duș by Dan Chișu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
a depăși momentele grele. Unei mari campioane Medaliile ce pân-acum le-ai câștigat, In elita sportivilor lumii te-au lansat. Ultimele performanțe, însă, ți-au amintit Că un titlu e mai greu de păstrat decât de cucerit. Au venit americanii Mai bine de cincizeci de ani, Românii i-au așteptat pe-americani... Ei au venit acum și stau în bivuac, Așteptând ordinul să plece în Irak. Devenire Înconjurat cu dragoste exagerată, Copilul a avut o viață-mbelșugată: Frumos, isteț, dar
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
ai câștigat, In elita sportivilor lumii te-au lansat. Ultimele performanțe, însă, ți-au amintit Că un titlu e mai greu de păstrat decât de cucerit. Au venit americanii Mai bine de cincizeci de ani, Românii i-au așteptat pe-americani... Ei au venit acum și stau în bivuac, Așteptând ordinul să plece în Irak. Devenire Înconjurat cu dragoste exagerată, Copilul a avut o viață-mbelșugată: Frumos, isteț, dar prost călăuzit, Un „geniu” al răului a devenit. Demers criticat În Economia
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
și foarte-foarte / 188 • O divagație / 192 • Ruina unei utopii / 196 • "...eseu" / 197 • Europa are forma creierului meu / 205 • Refuz să fiu altceva decât eu însumi / 213 • Un român la Bruxelles (sau Haga?) / 216 • Medicul și vrăjitorul / 222 • Ghetou / 240 • "Vin americanii!" / 247 • / 251 • Computer games forever / 255 • Boborul în carnaval / 257 • Muntele sacru / 263 • Un duș non-laodiceean / 269 • Forever young... / 273 • Puștii nu mai citesc. Dar noi mai citim? / 277 • Nuova Guardia / 281 • Erotism și obscenitate / 285 • Pomul se cunoaște după
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de plin de cotarle, încît niciodată n-o iau pe acolo când îmi duc fetița la școală. O mare grămadă de gunoi de pe acel 31 maidan m-a făcut întotdeauna curios: ce e, de fapt, gunoiul? Noi nu distingem, ca americanii, între waste, trash, garbage etc. Totuși, consistența a ceea ce numim gunoi diferă mult de la morman la morman. Cârpele împuțite nu mai predomină în noile gunoaie. Le vezi mai mult agățate prin crengile copacilor, tot mai decolorate, an de an, până
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mei, unde locuiam, mi se părea o grotă insuportabilă, aveam obiceiul să rămân în biblioteca facultății până când se întuneca. Luam întotdeauna, pe lângă cărțile pe care le citeam constant, și câte un număr la întîmplare din "Secolul 20". Pe prozatorii postmoderni americani eclozați pe la jumătatea anilor '60 i-am găsit grupați într-un număr mirific al revistei. Erau acolo Barth - cu un fragment alegoric din "The Sot-Weed Factor" -, Donald Barthelme cu texte scurte și dense ca niște creme fanteziste pe o farfurioară
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
MENSTRUAL, în timpul celor trei ani de povești, și cum a influențat asta arta ei narativă), Don Quijote, Jacques le Fataliste, Tristram Shandy, apoi Finnegan's Wake, opera lui Beckett, noul roman francez, Italo Calvino, dar și sud-americanii, Borges, Mîrquez, Cortîzar, Llosa, americanii Pynchon, Coover, Barth, Barthelme, Gass, Abish, Hawkes, Vonnegut jr., scritorii de amurg al imperiului, Broch, Musil, Dodderer - iată cele mai frecvente nume vehiculate în prelegerile și discuțiile seminarului din Stuttgart. Ce au ele în comun care să le reunească sub
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
dar țopăind spasmodic, ca galvanizat. în totul, un poem de Iaru lasă impresia pestriță și deosebit de plastică a colajelor lui Duchamp, a uleiurilor lui Magritte, a halucinațiilor paranoic-critice ale lui Dali, a cutiilor cu scule sau ceainice emailate ale noilor americani (Jasper Jones sau Oldenburg). Dialogurile și verbele foarte frecvente dau o senzație de lume învîrtejită, de mecanism absurd. Iaru se străduiește să producă efecte optice, acustice, sinestezice, cel puțin două-trei pe fiecare vers, sacrificând de multe ori însăși ideea poemului
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fost la fel de liberă estetic ca și în Occident, în ciuda cenzurii. Suprarealism, neo-avangarde, postmodernism - nimic din experiențele firești din "lumea civilizată" nu au fost "altfel" la noi. Cea mai bună proză românească din ultimele două decenii este profund influențată de postmodernii americani: Barth, Pynchon, Coover. în cei mai negri ani ai dictaturii lui Ceaușescu cercurile literare studențești produceau o extraordinară literatură underground, liberă de orice constrângere. Nici un vers și nici o frază din scrierile mele de până în 1989 nu le-aș fi scris
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
îi arată pe microbii înspăimîntați fugind în debandadă din fața dezinfectantului miraculos. Atinși de aburii lui, ființele caricaturale se umflă și pleznesc ca niște mici petarde. Porțelanul closetului sclipește apoi seducător, și sclipirea e însoțită de un "ding!" de clopoțel. ,Vin americanii!"* Când primele imagini care prezentau aterizarea masivelor avioane de transport americane pe aeroportul din Constanța - cel mai important port românesc la Marea Neagră - au fost transmise la televiziune, românii au trăit sentimentul ciudat al împlinirii unei profeții. Americanii erau aici, în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de clopoțel. ,Vin americanii!"* Când primele imagini care prezentau aterizarea masivelor avioane de transport americane pe aeroportul din Constanța - cel mai important port românesc la Marea Neagră - au fost transmise la televiziune, românii au trăit sentimentul ciudat al împlinirii unei profeții. Americanii erau aici, în sfârșit, după ce un popor întreg îi așteptase în zadar, crezând și sperând în ciuda oricărei evidențe, timp de cincizeci de ani. Erau acum între noi, ocupând hotelurile cele mai bune din Mamaia, renumita stațiune de pe litoral, evaluând infrastructura
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Hohenzollern, o influență germană. Toate acestea au fost retezate cu brutalitate de colectivismul sovietic. Pe ruinele speranțelor europene pierdute a apărut și-a crescut în România anilor '50 (anii în care teroarea stalinistă a atins apogeul) marele mit al venirii americanilor. Bunicul meu îmi povestea cum în acea perioadă atroce, în care s-a făcut colectivizarea forțată, în care toți caii țăranilor au fost luați și împușcați de activiștii comuniști, fiecare țăran ieșea în ogradă măcar o dată pe zi ca să privească
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
spre cer. Nu căutau semne de ploaie sau de vreme bună, ci sperau cu nebunie și disperare într-o minune istorică: apariția escadrelor de avioane americane care să ne scape de ruși și să ne aducă în fine libertatea. Deși americanii nu au venit nici atunci și nici mai târziu, mitul a rămas. Tineretul deceniilor următoare a îmbrățișat modul de viață american, vestimentația, muzica, filmele, magia unei lumi mai libere și mai bune, cu atât mai mult cu cât ele erau
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
a preluat cu stângăcie și a mărit gafa lui Rumsfeld, "certînd", pe un ton jignit și voalat amenințător, statele din est pentru "infidelitatea" lor față de Europa. S-a creat astfel penibila impresie de posibil șantaj politic: puteți merge acum cu americanii, dar asta va avea urmări în privința integrării europene... Europa nu ar trebui să se definească prin opoziție cu America. Criteriile interne ale marii ei civilizații și culturi, ale unității în diversitate, ale opțiunii pentru responsabilitate individuală și democrație ar trebui
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
lui de a trăi liber și demn, îl făceau să iasă în fiecare zi din casă, pe la amiază, și să privească cerul, cu speranța că într-o zi va fi primul care să strige satului întreg vestea cea mare: "Vin americanii!" 250 Am fost într-o vreme, pe când viața începuse să mi se pară atât de cenușie încît nu mai merita trăită, un maniac al jocurilor pe computer. Timp de vreun an de zile am avut nevoie de doza zilnică de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu[Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]