KorAP: Find »[drukola/base=antic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...347 348 349 ...519 >

12,966 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657

mult sau mai puțin frecvent- de evacuarea confruntării directe, continuă, cu alteritatea (pseudo-)teologică a altor religii. Comunitățile zoroastriene contemporane, din India sau Iran, sunt privite mai degrabă ca vârful tocit al unui aisberg, ale cărui straturi profunde - religiile Iranului antic - devin, mai ales ele, obiectul unui proces de intermediere spre trecut, în care modalitățile filtrării, filologia, istoria sau arheologia, sunt mai importante decât miezul propriu-zis al arealului căutat. La rândul său, în virtutea educației sale strict europene, Wikander este un filolog

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
al intangibilelor instituții arhaice iraniene și indo-iraniene: comunitățile războinice indo-iraniene anterioare emergenței istorice a zoroastrismului, cu minima morfologie religioasă a organizării lor, cu panteonul și structura cultelor lor. După gestul inaugural și dezinteresat al lui Anquetil Duperron, prestigiul religiilor Iranului antic urma să evolueze crescător, mai ales dincolo de laboratoarele științifice, comparabil cu cariera europeană a lui Zoroastru, probabil foarte înrudit cu aceasta în ceea ce, mai fantezist și mai îndepărtat de principiile sobrietății științifice, îi corespundea gândirii europene mai degrabă decât obiectului

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
frontiera Constantinopolului 4. „Mai toți acei călători au dat seamă publicului, la întoarcere, despre ceea ce văzuse; dar informațiunile lor, mai adesea superficiale, se rapoartă mai mult la starea contimporană șs.m.ț a țărilor vizitate, decât la monumentele și instituțiunile antice; acest caracter ni-l prezentă o sumedenie de relațiuni de călătorie de prin al XVII-lea secol, și anume (...) a neguțătorului francez Tavernier (1605-1687), carele, reîntorcându-se din Persia și din India, vându lui Ludovic al XIV-lea diamante pe

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
pe care Eliade l-a abandonat treptat, iar ce a mai rămas din el s-a decantat și nuanțat în seria studiilor de istorie religioasă a Daciei. Dacă acesta este contextul în care Eliade începuse să se intereseze de Iranul antic, Wikander, cam în aceeași perioadă, începea să urmeze cursuri specializate de filologie clasică și limbi iraniene la Uppsala, Paris, Copenhaga sau München, pregătindu-se exact pentru cariera orientalistului specializat ca iranist, sub îndrumarea câtorva dintre marii profesori, ale căror lucrări

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
iranist italian Gherardo Gnoli remarca elogios ambitusul larg al utilizării surselor iraniene de către Eliade și pertinența integrării lor hermeneutice: „Mircea Eliade nu a fost un iranist de profesie. Dar contribuția pe care a adus-o la istoria religioasă a Iranului antic este importantăprin echilibrul interpretărilor sale”2. Inutil să rezumăm aici acest elogiu, care la rândul său nu rezumă decât parțial multitudinea categoriilor morfologice înspre care Eliade filtrează conținutul textelor acestei tradiții religioase, în care distinge, după o paradigmă impusă deja

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
fiind fenomenul spiritual care se preconizează în Europa, trebuie să mărturisim că el se potrivește de minune condiției României șs.m.ț”1. Pentru Wikander, ipoteza unui fond comun indo-iranian corespunde unei sobre, ne-ideologizate partiții a cronologiei religiilor Iranului antic, impusă de fondatorul școlii uppsaliene, H.S. Nyberg. Dar, în egală măsură, în anii premergători războiului, ea se intersectează, destul de nefast, cu deutsche Glaubensbewegung axată pe revivificarea unui fond arhaic mitologic indo-germanic. Termenul Männerbund și interesul pentru asemenea organizații inițiatic-războinice nu

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
dar el se manifestă mai ales după război 1. Iar acei topoi care ar fi putut fuziona cu elemente din recuzita interioară a războinicului, exaltarea mistică, trăsătura inițiatică a comportamentului său, investirea sacră a violenței, de regăsit în morfologia metalurgiștilor antici și făurarilor, sunt ingrediente pe care Eliade le-a dezvoltat independent de orice ideologie imperială germanică. Faptul că nu l-a întâlnit pe Wikander mai devreme (deși ar fi fost posibil, chiar în Germania anilor ’35-’37), nici nu a

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
nu a fost parte integrantă a creștinismului originar, dar a sfârșit prin a deveni, pentru noi, ceilalți occidentali, vezi van der Leeuw și atâția filosofi protestanți. Însă Paștele, așa cum l-am văzut sărbătorit în Grecia, seamănă mult cu un mister antic - și aceasta este poate o formă mai autentică de creștinism decât cele create de popoarele orgolioase ale Occidentului, creatoare de Istorie (atâta vreme cât ea durează...). Simbolurile sunt ele „fapte de limbaj” sau substanță autonomă, Șlimbajț etern al umanității? Știu, catolicii romani

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
primire la Uppsala 1. Am găsit-o pe soția mea vindecată de gripă... dar cu un guturai... Din fericire, este pe cale să-i treacă... Iată ce pot să vă spun în legătură cu inscripțiile dacice: s-au găsit, la Grădiștea-Muscelului șsic!ț (antică fortăreață dacică) ȘȘcirca 30 de inscripții, scrise în litere grecești și, din acest motiv, foarte greu de descifrat - întrucât conțin doar consoane.ȚȚ* În 1954, s-au mai găsit 2 inscripții (tot la Grădiștea) în caractere latine. Cea dintâi conține

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
fi împărtășit cu Wikander și interesul pentru opera autorului romanului The Way of All Flesh. Vezi și M. Eliade, „Despre Samuel Butler”, în Insula lui Euthanasius, pp. 216-231. VIItc "VII" 1. Erik Holger Arbman (n. 1904): arheolog, profesor de istorie antică și arheologie medievală la Universitatea din Lund începând cu 1945. Schweden und das karolingische Reich, 1937; Birka I, die Gräber, 1940-1943. „Mă mir că nu ați primit încă o invitație oficială din partea universității, dar am semnat de multă vreme invitația

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
rămas decât la stadiul de proiect. 4. Widengren tocmai publicase „The King and the Tree of Life in Ancient Near Eastern Religion (King and Saviour IV)”, UUÅ, 1951:4, micromonografie despre regalitatea sacră și simbolismul Arborelui Cosmic în Orientul Apropiat antic, unul dintre multiplele dosare consacrate acestei tematici. 5. Cu toate acestea, Widengren îi scria o lună mai târziu: „Cartea dvs. despre șamanism a ajuns în timpul călătoriei noastre în Turcia. Vreau să încorporez rezultatele dvs. în lucrarea mea Religionensvärld, a cărei

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
nu se pot neglija marile religii ale umanității. A face altfel ar însemna să împărtășești moștenirea nefastă a metodei comparative, care prea des s-a concentrat asupra religiilor popoarelor zise «necivilizate», adăugând în mod sporadic câteva ilustrări luate de la civilizațiile antice, clasice și orientale” (p. 170) - cf. Geo Widengren „La méthode comparative”, Numen XVIII (1971), fasc. 3, pp. 161-172. „În notele sale despre lucrările lui Mircea Eliade, care tratează despre diferite aspecte ale cercetării fenomenologice, Pettazzoni a reacționat violent împotriva atitudinii

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
a Religiilor. S-ar putea spune că a fost un Pettazzoni al suedezilor, cu rezerva că asemănarea nu poate fi completă. Pe lângă marile monografii - tratatul de fenomenologie a religiilor, publicat în 1945 și cunoscut grație traducerii germane, istoria religiilor Iranului antic (Les religions de l’Iran, Payot, Paris, 1965) și a maniheismului, seria publicată în Actele Universității de la Uppsala „King and Saviour” (I. The Great Vohu Manah and the Apostle of God. Studies in Iranian and Manichean religion, UUÅ, 1945:5

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
IV. The King and the Tree of Life in Ancient Near Eastern Religion, UUÅ, 1951:1; V. Muhammad, the Apostle of God, and His Ascension, UUÅ, 1955:1), monografii despre patternul regelui sacru și al salvatorului în aria Orientului Apropiat Antic, aparține deja bibliografiei de bază a ceea ce s-a numit „Myth and Ritual School” -, cf. Nostalgia originilor, mai ales pp. 57-59, și Carl-Martin Edsman, „Zum sakralen Königtum in der Forschung der letzten hundert Jahre”, în The Sacral Kingship - La regalità

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
și de tip războinic africane pentru confirmarea ipotezelor sale, inclusiv sociologice, despre structura, morfologia și semantica societăților arhaice indo-iraniene. Într-un cadru vădit mult mai organizat din punct de vedere teoretic, Widengren vede în complementaritatea celor două tipuri de studii, antice (Iranul antic în cazul său), respectiv etnografice, un câștig pentru cele dintâi (în cazul cărora expertiza directă, „pozitivă”, este imposibilă). Astfel, primul capitol (cca 100 de pagini) dintr-o vastă monografie dedicată ierarhiei divine în Iranul pre-islamic și „credinței în

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
tip războinic africane pentru confirmarea ipotezelor sale, inclusiv sociologice, despre structura, morfologia și semantica societăților arhaice indo-iraniene. Într-un cadru vădit mult mai organizat din punct de vedere teoretic, Widengren vede în complementaritatea celor două tipuri de studii, antice (Iranul antic în cazul său), respectiv etnografice, un câștig pentru cele dintâi (în cazul cărora expertiza directă, „pozitivă”, este imposibilă). Astfel, primul capitol (cca 100 de pagini) dintr-o vastă monografie dedicată ierarhiei divine în Iranul pre-islamic și „credinței în marii zei

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
naționali. Determinante nu sunt analogiile de detaliu, ci identitatea secvențelor întregi ale temei organizate și utilizate paralel, în cadrul mitului celor trei zei-regi ai lumii. Aceste coincidențe nu ar fi fortuite și faptul că cele mai multe dintre ele se întâlnesc în miturile antice grecești și în tradițiile indo-iraniene nu mai puțin antice exclude orice șansă de împrumut în timpurile istorice” - cf. Stig Wikander, op. cit., p. 17. 5. Arne Furumark (1903-1982): arheolog și istoric al religiei grecești. Vezi The Mycenian Pottery, 1941; The Chronology

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
secvențelor întregi ale temei organizate și utilizate paralel, în cadrul mitului celor trei zei-regi ai lumii. Aceste coincidențe nu ar fi fortuite și faptul că cele mai multe dintre ele se întâlnesc în miturile antice grecești și în tradițiile indo-iraniene nu mai puțin antice exclude orice șansă de împrumut în timpurile istorice” - cf. Stig Wikander, op. cit., p. 17. 5. Arne Furumark (1903-1982): arheolog și istoric al religiei grecești. Vezi The Mycenian Pottery, 1941; The Chronology of the Mycenian Pottery, 1941; „Ägäische Texte in griechischer

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
Wikander, trebuie să trecem în Balcani, în Balcani și de loc în Anatolia”, op. cit., p. 328, optând pentru cea mult mai rezonabilă a Anatoliei. 2. Jacques Duchesne-Guillemin: iranist și istoric al religiilor, autor prolific a numeroase monografii despre religiile Iranului antic - vezi Les composés de l’Avesta, Liège-Paris, 1936; Zoroastre. Étude critique avec une traduction commentée des G³th³s, G.-P. Maisonneuve, Paris, 1948; The Hymns of Zarathustra, John Murray, Londra, 1952; Ormazd et Ahriman, PUF, Paris, 1953; The Western Response to

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
în una dintre Haskell Lectures susținute la Chicago în octombrie-decembrie 1967, „Heroic Age or Mythic Age?”, în care comentează critic lucrările lui Henry M. Chadwick, Heroic Age, 1912, The Growth of Literature, I-III, 1932-1940, respectiv Bowra, Heroic Poetry. „Poezia antică epică, atât dediferită de poezia modernă, ar trebui explicată în funcție de o «societate eroică» și o «vârstă eroică». Se presupune că acesta este stadiul prin care au trecut toate popoarele care au avut poezie epică (...). Dar există alte trăsături în comun

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
religie, ci ca patologie, cu o precisă origine geografică: șamanismul ca boală specifică comunităților nordice - „isteria arctică”. Vezi și „Arktischer Schamanismus und altnordischer Seidr”, ARW 36 (1939), pp. 171-180. Concepția sa despre șamanism a contaminat, în epocă, exegeza religiilor Iranului antic, deturnate parțial, cel puținprin persoana iranistului Walther Wüst, către mize politice ale tratamentului Antichității indo-iraniene, i.e. indo-germanice. În Die Religionen Irans, H.S. Nyberg propusese, prin comparație cu dimensiunea extatică a ritualurilor șamanice sau ale dervișilor persani, interpretarea șamanică a figurii

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
Arhiva SW, doar corespondența primită de la Kaj Barr poate fi comparată, cel puțin ca dimensiune, cu cea trimisă de Eliade. 4. Se pare că Wikander nu a publicat nici un volum în faimoasa colecție dedicată cercetărilor de istorie a religiilor Iranului antic, Ratanbai Katrak Lectures. Însuși faptul susținerii acestor conferințe la Oxford, în tradiția marilor iraniști Harold W. Bailey, Jacques Duchesne-Guillemin, mai recent Gherardo Gnoli sau Philippe Gignoux, rămâne deocamdată, până la noi cercetări, sub semnul întrebării. Cu toate acestea, în Arhiva SW

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
1992, pp. 190-194, Eliade discută mai ales valoarea poetică a operei sale. Între 1920 și 1922, Al. Busuioceanu a urmat, la Viena, cursurile de istoria artei medievale și paleocreștine ale lui Josef Strzygowski, cursurile de arheologie și istorie a artei antice ale lui M. Reisch și Em. Löwy. În 1925, sub conducerea lui Vasile Pârvan, și-a susținut teza de doctorat cu tema „Un ciclu de fresce din secolul al XI-lea: San Urbano alla Caffarela”, iar în 1929, sub conducerea

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
a dobândit viziunile pe cont propriu, prin studiul istorico-religios (religionshistorisk), mai ales al șamanismului și al misticii indiene. Concepția istorico-religioasă (religionshistorisk) a lui Eliade ne oferă, printre altele, posibilitatea de a explica bogăția fanteziei și poeziei, de regăsit la culturile antice și la popoarele primitive, și care ne uimește adesea. Pentru romanticii de la începutul secolului al XIX-lea, „vârsta de aur” originară, o temă antică într-o nouă formă, își afla explicațiile în bogăția poeziei populare și a mitologiei, în contrast cu austeritatea

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
ne oferă, printre altele, posibilitatea de a explica bogăția fanteziei și poeziei, de regăsit la culturile antice și la popoarele primitive, și care ne uimește adesea. Pentru romanticii de la începutul secolului al XIX-lea, „vârsta de aur” originară, o temă antică într-o nouă formă, își afla explicațiile în bogăția poeziei populare și a mitologiei, în contrast cu austeritatea contemporană. Dar nu ne mai putem încrede într-o vârstă de aur: din punct de vedere istoric, ea este o himeră, o construcție imaginară

Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander (2005) [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]