11,066 matches
-
împrăștiate câteva partituri, o geantă pentru flaut și o cană de cafea Starbucks, al cărei conținut îi pătase blugii și tricoul, lăsând totodată o dâră de lichid maro și pe podeaua de marmură. Tot acolo se afla și ucigașul tinerei, aplecat deasupra ei într-o atentă examinare. Nimic nu părea să-l grăbească sau să-i atragă atenția de la activitatea pe care o desfășura. Era sâmbătă dimineață și nu se țineau cursuri în weekend - știa precis asta. Studenții foloseau într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să-i atragă atenția de la activitatea pe care o desfășura. Era sâmbătă dimineață și nu se țineau cursuri în weekend - știa precis asta. Studenții foloseau într-adevăr sălile de lectură, însă acestea erau situate în cealaltă aripă a clădirii. Se aplecă și mai tare peste victimă, privind-o atent și întrebându-se dacă va vedea vreun spirit părăsindu-i corpul. Nu se întâmplă însă nimic de acest fel. - Sunteți sigur că ați auzit un urlet? - Da... Adică nu, se precipită paznicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
femei, având un laț în jurul gâtului și mâinile prinse în cătușe. Ochii îi erau deschiși, deși era evident pentru oricine că nu mai era în viață. Un individ aflat în jurul vârstei de 50 de ani, brunet și purtând barbă, era aplecat deasupra ei. Păru surprins când cei trei intrară. - Stai pe loc! țipă Ausonio. - Măiculiță, îngăimă paznicul. În același moment, cele două își scoaseră armele, iar Franciscovich o îndreptă pe a ei către criminal, cu un gest, i se păru ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
alcătuiau zidul casei. Palmele îi transpiraseră, iar pielea capului o mânca îngrozitor. Cu toate acestea, rămase nemișcată, chiar și când un polițist în uniformă se apropie și adoptă o postură asemănătoare cu a ei. - Uite cum stă treaba, începu bărbatul, aplecându-se cu băgare de seamă spre ea. Îi povesti apoi că după colțul clădirii se află o parcelă de pământ, în mijlocul căreia se poate vedea o mașină ce tocmai a fost puternic acroșată în urma unei urmăriri în viteză. - În ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
acolo? Ar încerca să-l zgârie? Își aminti că citise ceva de acest gen în „Manualul de Prevenire”. Dar arăta prea slăbită pentru a face ceva de acest gen. - Ce ai pățit, micuțo? întrebă cu voce catifelată. Ești rănită? Se aplecă cu băgare de seamă, își puse cutia cu machiaje pe caldarâm și făcu o fandare în partea opusă pentru a preveni orice fel de atac din partea pisicii. Întinse mâna și atinse animalul, dar se retrase speriat. Corpul acestuia era rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
într-o oglindă foarte mare așezată la capătul aleii. Calvert avu timp să își observe fața: contractată, cu ochii larg deschiși și privirea înghețată. Începu să se relaxeze și chiar să râdă. Dar se încruntă văzând cum imaginea sa se apleca odată cu oglinda. Din spatele acesteia, apăru un om cam de 50 de ani și purtând barbă care înainta cu repeziciune agitând o bară de fier deasupra capului. - Nu! Ajutor! țipă tânărul încercând să se ferească. Doamne Dumnezeule! Bara de fier se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
internet. Jucăria poate fi cumpărată din sute de magazine din America numai. Rhyme oftă. Se părea că „Prea comun pentru a fi o pistă de urmărit” devenea motto-ul acestui caz. - Deci Calvert a ajuns lângă pisică și s-a aplecat să vadă ce e cu ea, continuă Sachs. Criminalul era ascuns pe undeva prin apropiere și... - Oglinda, întrerupse Rhyme. Privi apoi spre Kara așteptând un semn aprobator din partea ei. - Într-adevăr. Iluzioniștii folosesc foarte mult oglinzile. Poziționată în unghiul corect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
aresteze la heleșteu tocmai își făcea apariția pe scările din partea de vest, adică pe unde venise și el. Nu stătu deloc pe gânduri și se amestecă în mulțime, în căutarea lui cel mai probabil. Malerick se trase deoparte și se aplecă în fața unei tarabe pentru a studia o sculptură în ceramică de-a dreptul grosolană. Ce e de făcut? gândi el, simțind totodată cum îl cuprinde disperarea. Mai avea la dispoziție un singur schimb de haine, aflat sub cele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Și eu am fost la un metru de el tot timpul! Mai mulți agenți și-au afirmat disponibilitatea și au pornit în urmărirea suspectului, deși era clar că pierduseră startul. Sachs îl văzu în sfârșit pe Roland Bell, care se aplecase deasupra Karei, și care acum se încrunta la auzul acelorași vești pe care le auzise și ea prin stație. Privi și el către ea și îi făcu semn în direcția în care dispăruse atacatorul. Sachs dădu câteva ordine unui ofițer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Hei! Sachs dădu din cap și îi susținu privirea. Privi în spate către prietenii lui. - Ciori neisprăvite, împingeți dracu’ mașina asta odată! Și nu mai gâfâiți ca târfele la produs! - Poate ca mă-ta, veni răspunsul prompt al unuia. Se aplecă din nou. - Hei doamna, te ajutăm cu mașina. Da’ spune-ne, cu ce o să-l împuști pe nenorocit? - Glock. Calibrul 40. Privi către teacă. - Marfă. Glock 23. Cu recul compensat? - Nu, e Glock 23 normal. - E mai bine așa. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
părul foarte aranjat și îmbrăcat cu o pereche de jeanși și o geacă sport, păși dincolo de publicul adunat. Privi alarmat către baraca distrusă și începu să gonească direct spre ea. - Hei, îl somă Sachs. Nu păru să o audă. Se aplecă pentru a trece pe sub banda galbenă care sigila zona ce urma să fie investigată și își continuă drumul, călcând exact peste urmele lăsate de cauciucurile Mazdei, riscând să înlăture tot ce căzuse din mașina Magicianului și să acopere urmele pașilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mică problemă cu trucurile manuale, observă Rhyme. - Cum obișnuiește să spună domnul Balzac, trucurile mentale sunt întotdeauna de preferat. Auziră apoi ușa de la intrare și vocile lui Sellitto și Sachs cum se apropie. Rhyme ridică o sprânceană și, în timp ce se apleca spre paiul din pahar, șopti: - Privește. Este un truc pe care eu îl numesc Dispariția Probei Incriminatorii. Lon Sellitto întrebă: - În primul și în primul rând, credem că a murit? Că doarme cu peștii? Sachs și Rhyme priviră unul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
aștepta... Mulțumesc, Doamne! Doi bărbați tineri îmbrăcați în costume negre coborâră din mașină. Priviră în toate direcțiile, insistară pentru o scurtă perioadă cu privirea chiar pe el, și fură în aparență mulțumiți - nu era niciun pericol. Unul din ei se aplecă și vorbi prin geamul deschis al din dreptul scaunului din spate. Pastorul știa cine se afla acolo: procurorul adjunct al districtului, Charles Grady, omul care instrumenta cazul Andrew Constable. Se afla aici cu soția lui pentru că fiica lor participa la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
servieta și scoase de acolo harta Rand McNally și pistolul. Ascunzând arma între paginile hărții, mai făcu câțiva pași spre mașină. Gărzile de corp ale lui Grady stăteau acum unul lângă altul pe trotuar, cu spatele la el. Unul din ei se aplecă pentru a deschide ușa procurorului. Doar 5 metri distanță... Pastorul Swensen se gândi la Grady, Dumnezeu să aibă milă de... Și apoi simți cum piatra îngerului aterizează chiar pe umerii săi. - La pământ, la pământ, acum, acum, acum! Mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ambulanțe. La început, bănui că a avut un atac de disreflexie. Dar în mod clar, fusese vorba despre un incendiu. Privi la etaj și gemu disperată. Se vedea ieșind fum de la fereastra dormitorului lui Rhyme. Doamne, Dumnezeule, nu! Sachs se aplecă în viteză pentru a trece dincolo de marcajul poliției și își continuă goana printre mai mulți pompieri aflați la intrare. Sări peste treptele din fața casei, uitând cu totul de artrită. Deschise grăbită ușa, fiind aproape de a aluneca pe marmura din hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
era o crimă să vinzi alcool, domnule detectiv. Sau să lucrezi duminica. Era legal pentru tinerii de 10 ani să lucreze în uzină. Apoi oamenii s-au mai deșteptat și au schimbat acele legi, pentru că nu reflectau natura umană. Se aplecă în față, pentru a-i privi mai îndeaproape pe Sachs și pe Bell. - Dragii mei prieteni din poliție.. Să vă pun și vouă o întrebare incomodă. Să spunem că ați aflat de posibilitatea ca un anumit om să se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
din teacă. Încercă să-l împiedice cu ambele mâini, folosindu-și fiecare dram de forță. Încercă să țipe, dar sângele care curgea din nas îi alunecă în gât și începu să tușească. Cu o mână strânsă pe armă, deținutul se aplecă și își eliberă picioarele din cătușe cu mâna stângă în doar câteva secunde. Apoi începu să tragă cu ambele mâini de pistol. - Ajutor! strigă ea, simțind cum sângele îi inundă gura. Cineva să mă ajute! Weir reuși să tragă pistolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
un pepene. Constable îl târî înapoi la masă și îl propti acolo, cu spatele către ușă. În caz că vreunul dintre gardieni s-ar fi uitat iar înăuntru, ar fi rămas cu impresia că omul citește ziarele, cu capul aplecat. Constable se aplecă și îi scoase pantoful și șoseta, apoi șterse sângele de pe masă cât putu de bine și acoperi urmele cu acte și bucăți de hârtie. Îl va ucide mai târziu pe avocat. Deocamdată, cel puțin pentru câteva minute, avea nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ușa. Probabil că Weir era aproape - eventual chiar dincolo de ușile de siguranță. Haide, draga mea. Puțin mai aproape. E posibil să aibă vestă anti-glonț, își aminti el; e mai bine să țintească fețișoara-i drăgălașă. - Și avocatul tău? întrebă ea, aplecându-se asupra lui Roth. A fost și el înjunghiat? - Da! A fost un deținut negru. A spus că sunt rasist și că vrea să îmi dea o lecție, răspunse el, stând cu capul aplecat, dar simțind-o că se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
îi vedeți cu burta în jos și legați fedeleș. Și așa o să fie dacă nu dispar până ajungem noi acolo. Și, apropo, asta înseamnă cam două minute începând din clipa asta. Capitolul XLIII - Cazurile își schimbă nuanța. Charles Grady se aplecase în față, așezat pe un scaun portocaliu de plastic într-una din sălile de așteptare de la Urgență și privea în gol, la linoleumul verde, uzat de atâția pași disperați și nerăbdători. - Cazurile de crimă, vreau să spun Rolland Bell era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nimic planul. Vreau doar să fie eliminat. Să nu mai stea în cale. Barnes clătinase din cap aprobator. - Bănuiesc că va fi o veste bună pentru domnul Constable. Își putea imagina cum mânia și panica se acumulau acum în Constable, aplecat asupra trupului în răcire al avocatului său, așteptând ca Weir să vină cu armele și costumele pentru a-l scoate pe furiș din clădire - un eveniment care, desigur, nu urma să aibă vreodată loc. Ușa de la celulă se va deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cortului. O clipă mai târziu, silueta uriașă a flăcărilor dinăuntru se rostogoli peste pânza sclipitoare a cortului, arzând arena, publicul, decorațiile. Muzica se oprise brusc, fiind înlocuită de țipete, iar rotocoale de fum negru se ridicau prin vârful cortului. Se aplecă înainte, captivat de oroarea acelei priveliști. Și mai mult fum, și mai multe țipete. Luptându-se cu sine pentru a nu permite unui zâmbet nenatural să îi apară pe față, lansă un val de mulțumiri. Nu exista vreo divinitate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ba că nu se căsătorise niciodată și că era un cântăreț de jazz alcoolic... Kara voise dintotdeauna să afle adevărul despre el. - Ce-i cu el, mamă? - Vrei să afli? - Îți dai seama. Ia spune-mi niște povești, ceru ea, aplecându-se în față și odihnindu-și mâna pe brațul femeii. - Păi, ia să vedem, cam pe când să fi fost? Cred că în mai ’70, poate ’71. Nu sunt sigură în privința anului, asta să știi, dar sunt sigură că era luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nevoie de nimica. Doamna Peters stă acolo, așteptând și, dintr-odată, Sheila nu mai are nici o problemă. Dar dacă vine el, începe cu „Vai, domnule Chipstead, îmi pare rău că sun iar, dar nu e nici un preț pe asta“. Se apleacă și-l lasă să se uite în jos la ea, prin deschizătura halatului, la țâțele ei mici, împinse în sus. Țâțele astea ale ei nu există. Îs doar niște umflături mititele, împinse-n sus de toată umplutura aia de la Wonderbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
patru iaurturi, puse laolaltă într-o folie vesel colorată, și două sticle mari de Cola. Ajunse în apropierea casei de marcat, au fost apucate de brațul deosebit de dolofan al fetei de la casă, apoi vânturate rapid prin fața scannerului piuitor. M-am aplecat să văd mai bine. Brațul era mai mult decât dolofan. Chiar părea surprinzător de mare. Iar degetele de la capătul său erau ca niște... cârnați. Descrierea-clișeu mi se ivise brusc în minte și era realmente perfectă pentru ele, potrivindu-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]