9,168 matches
-
Din fața obrazului, / Din rărunchi, / Din inimă, / Din ficat, / Din splină, / Din toate mădularele, / Din toate încheieturile; / N. să rămâie / Curat, luminat, / Ca de Maica Precistă lăsat."162 Dacă, de obicei, descântecele se fac înainte de răsăritul soarelui, pentru a se împlini, apusul soarelui anulează forțele răului: "Soare apune, / șerpe răpune. Cum apusul soarelui / ia puterea șerpelui, / așa descântecul meu / să ia veninul cel rău. / Eși, venin, din mână, / și din talpă, / din palmă / și din pulpă, / din oscior / și din picior, / să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Din toate mădularele, / Din toate încheieturile; / N. să rămâie / Curat, luminat, / Ca de Maica Precistă lăsat."162 Dacă, de obicei, descântecele se fac înainte de răsăritul soarelui, pentru a se împlini, apusul soarelui anulează forțele răului: "Soare apune, / șerpe răpune. Cum apusul soarelui / ia puterea șerpelui, / așa descântecul meu / să ia veninul cel rău. / Eși, venin, din mână, / și din talpă, / din palmă / și din pulpă, / din oscior / și din picior, / să rămână Vasile curat / și luminat / ca-n ziua maica ce-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și de soare, / Și de băieții matale; Și de soare, și de lună, / De toată lumea-mpreună."173 În credința populară se spune că soarele a trăit pe pământ, alături de lună, dar, odată ridicat la ceruri, merge singur, de la răsărit spre apus, într-un rădvan tras de bouri, de leu sau de 12 cai albi.174 2. LUNA a. Imaginea a-spațială și a-temporală Simbolismul lunar este complementar simbolismului soarelui, fără a putea fi disociate unul dde altul. Depinzând de soare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
moarte-o cuprindea / Căci o mână se-ntindea / Și pe sus o ridica / Și-n mare mi-o arunca! / Valurile bulbucea, / Iar ea-n valuri cum trecea / Mreană de-aur se făcea. / Soarele se-nălța sus, / Se lăsa tot spre apus / Și-n mare se cufunda / La soră-sa Ileana, / Ileana Cosânzeana. / Iară Dumnezeu cel sfânt, / Sfânt în cer și pe pământ, / Mâna-n valuri că băga / Mreana-n mână-o apuca / Și-n ceruri o arunca / Și-n lună plină
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sărbătoarea Sânzienelor are rol apotropaic și oracular, restabilind echilibrul inițial dintre teluric și cosmic prin deschiderea cerurilor. Astfel pentru dezlegarea forțelor destinului, în ajun de Sânziene, băieții fac ruguri, aprind făclii pe care le rotesc în sensul drumului soarelui spre apus și rostesc: "Du-te soare, vino lună, / Sânzâienele îmbună, / Să le crească floarea floare, / galbenă mirositoare, / fetele să o adune, / să le prindă în cunune, / să le pună la pălărie, / struțuri pentru cununie, / Boabele să le răstească, / până-n toamnă să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sărbătorii transformă cadrul evenimențial al trăirilor zilnice în spațiu sacru în care obiectualul devine co-participant la actul ritualic. Sărbătorile echinocțiale și solstițiale erau celebrate în mod egal, la începuturi de an, timpul astronomic diurn, cu diferitele sale momente răsăritul și apusul soarelui, miezul zile și miezul nopții era considerat început de zi. Sărbătorile cu dată mobilă, specifice echinocțiului de primăvară, se desfășurau pe durata a 112 zile, între Moșii de Iarnă și Joia Nepomenită, după Rusalii. Sărbătorile marchează începuturi străvechi de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ouă de diferite culori; la sărbătoarea zeului Ianus, tinerii romani își trimiteau ouă roșii, împreună cu alte daruri. La început, ouăle se vopseau cu plante, în galben, reprezentând culoarea soarelui pe bolta cerească, și în roșu, culoarea soarelui la răsărit și apus. Astăzi, imaginea arhetipală a oului a fost preluată de creștinism, fiind un simbol al Mântuitorului care părăsește mormântul și se întoarce la viață, asemenea puiului de găină ieșit din găoace. Prin intermediul scenariului ritualic al vopsirii și încondeierii ouălor, divinitatea, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
altul la asfințit. Cel de la răsărit e de ploaie, de mană, cel de la asfințit, de secetă și când se face furtună se aude tunând și se vede fulgerând, ei se bat. Atunci sloboade săgețile cel de la răsărit spre cel de la apus și vezi pe cer cum unul dă în altul. Dacă dovedește cel de ploaie e anul mănos, dacă cel de secetă, e secetos."357 Ființe justițiare care transfigurează timpul după chipul și fapta omului, zmeii și balaurii convertesc lumea profană
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în patru despicat, / în mare aruncat. / Tipu. Tipu. / Pe pustii. Și de leac să fii."371 Înlănțuirea enunțurilor gnomice cu structurile imperative, completate de planurile comparative, prezintă scenariul magic al descătușării umanului din mrejele maleficiului: "Soare apune, / șerpe răpune. Cum apusul soarelui / ia puterea șerpelui, / așa descântecul meu / să ia veninul cel rău. / Eși, venin, din mână / și din talpă, / din palmă / și din pulpă, / din oscior / și din picior, / să rămână Vasile curat / și luminat / ca-n ziua maica ce-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nu conțin reflecții de natură teoretică. El își dorea religiosul pus la adăpost de orice infiltrări ale teologicului. Ar fi apreciat în mod sigur o observație a lui Heinrich Heine: „Din clipa în care o religie face apel la filozofare, apusul ei este inevitabil. Încearcă să se apere, dar prin vorbărie se afundă tot mai rău, până la pieire. Religia, ca orice absolutism, nu are nevoie de justificare.“72 Wittgenstein se apropia cu dragoste și venerație de acele opere artistice și lucrări
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Bunul și de viață Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.” Dacă este un om matur, rostește singur lepădările, iar dacă este copil lepădările le fac nașii cu pruncul în brațe, se întorc cu fața spre apus și preotul îl întreabă de trei ori: „Te lepezi de satana? și de toate lucrurile lui? și de toți slujitorii lui ? și de toată slujirea lui ? și de toată trufia lui? Și răspunde cel ce vine să se boteze la
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
acorda-o dacă ei ar avea de tratat un subiect din domeniul psihologiei. Acest mic studiu asupra rugăciunii este sinteza unei vaste cantități de observații, culese în decursul unei lungi cariere, desfășurate printre oameni provenind din medii diferite: oameni din Apus sau din Răsărit; bolnavi sau sănătoși; preoți, călugări și călugărițe din toate ordinele religioase, pastori protestanți din toate denominațiile, rabini; medici și asistenți medicali - se cuprind aici toate profesiunile și toate clasele sociale. Pe de altă parte, experiența mea de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
al dragostei prin labirintul inteligenței. Cum trebuie să ne rugăm? Tehnica rugăciunii am învățat-o de la misticii creștini, începând cu Sfântul Pavel și mergând până la Sfântul Benedict, precum și de la mulțimea apostolilor necunoscuți, care de douăzeci de veacuri au inițiat popoarele Apusului în tainele trăirii vieții religioase creștine. Dumnezeul lui Platon era inaccesibil în măreția lui. Cel al lui Epictet se confunda cu sufletul lucrurilor, Iehova părea să fie un despot, care inspira mai degrabă teroarea decât dragostea. Dimpotrivă, creștinismul L-a
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
însă, considerată un leac, un remediu împotriva fricii de suferință, de boală și de moarte. Care este, deci, semnificația, simțământului sfințeniei, și ce loc ocupă rugăciunea în viața noastră? Acest loc este foarte important. Aproape în toate epocile, oamenii din Apus s- au rugat, iar în antichitate cetatea era, în primul rând, o instituție religioasă. Romanii ridicau temple pretutindeni. Strămoșii noștri din Evul Mediu au presărat pământul creștinătății cu biserici, cu troițe, cu catedrale și cu capele gotice. Chiar și în
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
A. Damasio (2010) înseamnă coordonarea psihologică optimă și desfășurarea lină a acțiunilor vitale. Ele favorizează nu numai supraviețuirea, ci supraviețuirea în bunăstare" (p. 133). Bucuria ne pătrunde în suflet de la sine atunci când contemplăm liniștiți (alături de cel drag/cei dragi) un apus de soare, dar se naște și din efortul încununat de succes, de reîntâlnirea după o tristă și nedorită despărțire. Ea va apărea mult mai probabil și cu o intensitate și mai mare, cu cât obstacolele vor fi mai importante, iar
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
medicul literat I. Weinfeld, pe poetul George Pallady, pe actrița de obârșie bârlădeană, Maria Giurgea, pe scriitori i gălățeni Grigore Voja și Emil Maur, pe sculptorul Dimitriu Bârla d...” G.G. Ursu * „...Chipul lui Vlahuță sugerează calmul unei conștiințe care, spre apus, își face bilanțul vieții și simte că și‐a făcut datoria, iar șuvița de păr alunecată peste fruntea adânc brăzdată amintește de portretul ce i l‐ au făcut un Nicolae Iorga, 33 un Tudor Vianu. Acest sentiment al datoriei împlinite
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
nu-l pot desluși în determinările lui. L-a rugat să iasă în grădină, să se așeze cu fața la răsărit ca să-l fotografieze pe banca înconjurată de verdeață, străjuită de câteva tije solitare de floarea soarelui ale căror pălării, căutând lumina apusului, îi întorceau și ele spatele... Bătrânul poet era apăsat de acea tristețe din care omul știe că nu va mai ieși. E o fotografie mai tragică decât cea a catafalcului." * La „Ecouri” revista pune (!) scrisoarea profesorului Ciopraga adresată domnului Gruia
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
model, ci propagă apelul de a se dezvolta fiecare potrivit propriei firi. Prin asemenea trăsături, influența franceză este preponderent modelatoare, iar cea germană este preponderent catalitică, fiindcă avantajează efortul formativ al elementului influențat. Aflați în situația de a fi debitori Apusului, arată Blaga, românii au resimțit influențele de natură catalitică aproape întotdeauna de la germani, încît, în epoca modernă, ori de cîte ori s-a căutat și s-a cultivat elementul românesc, a existat un contact cu spiritul german. De aceea, crede
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de natură teoretică. 170 GÂNDITORUL SINGURATIC El își dorea religiosul pus la adăpost de orice infiltrări ale teologicului. Ar fi apreciat în mod sigur o observație a lui Heinrich Heine: „Din clipa în care o religie face apel la filozofare, apusul ei este inevitabil. Încearcă să se apere, dar prin vorbărie se afundă tot mai rău, până la pieire. Religia, ca orice absolutism, nu are nevoie de justificare.“72 Wittgenstein se apropia cu dragoste și venerație de acele opere artistice și lucrări
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
făcea, pentru o clipă, să confunzi personajul cu actrița care i-a dat viață în Scrisori către Julieta 39. Această neașteptată Claire/Vanesa Redgreave se potrivea bine cu decorul, restaurantul fiind la parterul unei clădiri dintr-un secol de mult apus, cu ferestre ce nu păreau că s-au mai deschis în ultimii zeci de ani și cu pereți scorojiți și galbeni, ca aceia din film, în ale căror crăpături se depozitau scrisori de dragoste. Un perete cu firide pentru scrisorile
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
unde merge la „comèdie”, adică la teatru -, Viena și Praga, ajunge, în fine, la Karlsbad. Se va întoarce în țară în 1797, dedându-se, iarăși, ocupației preferate, citirea de gazete, de astă dată și nemțești, precum și vânătorii, distracție învățată în Apus. În timpul războiului dintre ruși și turci (1806-1812) se refugiază la Brașov. Întocmite într-o limbă cu o anume savoare arhaică, scrisorile lui Ș. către negustorul sibian Hagi Pop, trimise din Karlsbad, sunt interesante și ca document psihologic. În orașul apusean
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289935_a_291264]
-
Hagi Pop, București, 1906. Repere bibliografice: N. Iorga, Scrisori de boieri și negustori olteni și munteni către Casa de negoț sibiană Hagi Pop, București, 1906, passim; N. Iorga, Un boier oltean la Karlsbad în 1796-1797. Călătoria lui Barbu Știrbei în Apus, AAR, memoriile secțiunii istorice, t. XXIX, 1906-1907; Ștefan Greceanu, Genealogiile documentate ale familiilor boierești, II, București, 1916, 44, 56-58, 429-430; Iorga, Ist. presei, 17-18; Dicț. lit. 1900, 835-836; Faifer, Semnele, 53. F. F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289935_a_291264]
-
cete și triburi întregi, germanii au primit statutul de "federați", pe baza unui tratat (foederus). Cei dintâi au fost vizigoții (376-377): primeau pământ și slujeau în armata romană sub comanda propriilor șefi. Așezarea lor va accelera destrămarea Imperiului Roman de Apus, deschizând perspectiva constituirii "regatelor barbare" și trecerii la feudalism, proces însoțit de formarea popoarelor și limbilor din Europa occidentală. În acest fel, Imperiul se germaniza la frontiere, deși tot ceea ce pătrundea în interior se romaniza 19. Acțiunile germanicilor contra Romei
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Europei viitoare. Împinși de vizigoți (407) și de năvălirea hunilor (450), barbarii s-au îndreptat din nou asupra Imperiului, fapt ce avea să determine migrațiile ulterioare. Sub Genseric, vandalii au cucerit Cartagina (439), marea bază navală a Imperiului Roman de Apus, apoi, la scurt timp, insulele Sardinia, Corsica și Baleare 24. Situația Imperiului era profund agravată: pierdea Mediterana, punctul forte al rezistenței sale. Tot acum Attila, conducătorul hunilor, devenea cea mai mare amenințare pentru Roma. Aetius, sprijinit de germanici, în special
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
secolele IV-V, după așezarea triburilor germanice în Imperiul Roman și după începutul constituirii "regatelor barbare", germanii trec la creștinism, adoptând secta ariană. Cunoscut mai întâi la goți, arianismul s-a răspândit la toate triburile germanice din Imperiul Roman de Apus. La jumătatea secolului al IV-lea, episcopul Wulfila a tradus Biblia din limba greacă în gotă (inițial Biblia a fost redactată în ebraică, dar întrucât în această formă nu putea fi înțeleasă în Europa, a fost răspândită în traducere în
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]