9,532 matches
-
Aici veți face cunoștință cu un personaj din carnea căruia le veți regăsi plăsmuite pe toate celelalte din cele 15 romane publicate până acum, dintre care În limba română s-au tradus deja 11, ultimul, Acid sulfuric, În 2005. În Biografia foamei aflați despre existența unei fete caracterizată de o neostoită foame: de dulciuri la Început, de iubire, de alcool, de cărți și de hărți, de călătorii, de asceză și, peste toate, singura perenă, de scris. Ramuri ale acestui copac biografic
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la Marcus Aurelius. Dar să trecem. La limita superioară a pertinenței comentariului pe care-l citiți, s-ar putea spune că romanele lui Patrick Deville Încearcă să sugereze Într-un discurs literar o necesară repoziționare a unor concepte filozofice cu biografie redutabilă, ca realitatea sau timpul. și tocmai În privința celei din urmă categorii, propoziția aristotelică “despre astfel de lucruri [desfășurate În același timp, n.m.] se spune că sînt simultane În privința timpului” se regăsește răsturnată de către scena din romanul lui Deville de la
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
scriitor se naște Într-o familie de mici comercianți: tatăl era reprezentant comercial În domeniul rechizitelor școlare, mama ținea un magazin de obiecte de uz casnic. Dacă figura tatălui este centrală În romanele sale, aceasta nu este fără legătură cu biografia: tatăl romancierului, care moare În 1963 (la patruzci și unu de ani), este, Într-adevăr, venerat de fiu, singurul băiat dintre copii, alătruri de două surori. În liceu descoperă literatura, studiază apoi literele la Nantes. În 1974, licențiat, viitorul romancier
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
locuiește la Thiercelieux, un cătun din Seine-et-Marne În ritmul lent și aluvionar al siestei de la umbră, brăzdat de insesizabile ruperi de ritm, despre drame și tragedii nu mai puțin Înduioșătoare decît cele petrecute la lumina prezentului nostru urban și reificat. Biografia lui Holder nu apare spectaculoasă, ar fi de notat doar o fugă de acasă la 15 ani, un an În care lucrează ca infirmier, la 19, și studiul limbii chineze, tot atunci. În 1984 volumul Nuvele din Nord semnalează un
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
să se sinucidă și urmează un curs În sensul acesta. Este capitolul cel mai reușit al romanului.Umorul nevinovat sau șarjat al autorului se Înnegrește, fiind bine recuperat atît În registru politic, cît și afectiv, de critica socială, respectiv de biografie, ambele susceptibile de infuzii retorice cu patetism. Pe de altă parte, cursul de sinucidere este o parodie la miriadele de asociații americane ale alcoolicilor, ale diverșilor suferinzi de tot felul de boli, unde fiecare nou membru Își exoricizează demonul prin
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Dincolo al cunoașterii, spiritului și pulsiunii, voi Încheia acest volum cu un comentariu la Umbrele rătăcitoare ale lui Pascal Quignard, un scriitor francez din stirpea esteților - sau a antimodernilor : Pascal Quignard. . Despre scriitorul născut În 1948 se știu destule. Rezumatul biografiei de scriitor a lui Pascal Quignard se găsește Într-un articol anterior, scris după aflarea unora dintre cărțile premiate În Hexagon spre sfîrșitul anului trecut. N-am spus, atunci, că scriitorul este, din 1969, de la eseul despre Sacher-Masoch, Ființa bîlbîielii
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
noastră literară. La doisprezece ani după "Fluxul memoriei", volumul " Cadavre în vid" vine în contextul poeziei actuale din nou cu o notă aparte și cu o altă deschidere spre o poezie substanțială și de maturitate poetică. Volumul este o lungă biografie în care se dă o singură explicație, raportată la condiția lui; nașterea la confluențele a două epoci generează acest sentiment de neliniște, de izolare, de resemnare similară morții: "Vai, vouă celor născuți la confluența însângerată a răsăritului cu amurgul". Poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
prin deschiderea pe care o realizează în poezie reînviind istoria, motive folclorice, pastelul, lirica intimă și mai ales romantismul unor sentimente incerte, demonstrând că poezia înseamnă evocarea de sentimente și fapte, într-o umbră voită. Și mai rămâne prin lunga biografie în care se confesează, explicân du-și condiția și ținuta singulară în istoria noastră literară. Nicolae Labiș "Puiul de cerb", Editura Tineretului, 1956; "Primele iubiri", Editura Tineretului, 1956, "Lupta cu inerția", Editura Tineretului, 1958,"Moartea căprioarei", E. P. L., 1964. Nicolae
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Editura Tineretului, 1956, "Lupta cu inerția", Editura Tineretului, 1958,"Moartea căprioarei", E. P. L., 1964. Nicolae Labiș publică în 1956 "Primele iubiri", volum caracterizat printr-o atitudine generoasă, "dominat de evocarea copilăriei peste care plutește umbra tristă a războiului, precum și o biografie repede devenită exemplară, pentru că o generație întreagă s-a recunoscut în ea". (D. Micu) "Lupta cu inerția" face saltul spre lirica de idei, descoperind esența poeziei. Labiș propune o artă poetică supusă unor rigori estetice anume, pentru că poezia se naște
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
își raportează la ele sentimentele; ele sunt prilej de meditație, așa cum și pomii fructiferi sau stejarul și gorunul se bucură sau se întristează după cum poetul reușește să se confeseze. Impresia de viață, de realitate, o dă poetul când vorbește despre biografia lui, despre țară sau despre istorie. Tiberiu Utan este un poet al anotimpurilor; cântă iarna și primăvara, surprinzând macro și microcosmosul: "Ciupercile roșcate cu albi pistrui pe chică/ împutrezind, frunzișul de toamnă îl ridică,/ și-nvie-un fir de rouă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
bine, în spiritul romanticului, la care se adaugă stările limită, de esență modernă și clasicul echilibru al ardeleanului: Iar noi cei vii îl plângem/ Cât cere obiceiul, și mergem mai departe". Volumele de versuri ale lui Gh. Pituț sunt niște biografii lirice suprapuse; contextul în care ele se desfășoară este orașul civilizat, în interiorul căruia se simte un dezrădăcinat. Sentimentul se accentuează în volumul "Fum"; aici orașele Europei trec prin criza generată de tehnică. Poezia lui este strigătul de apărare in fața
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poeme relatează întâmplări menite să definească o stare sau un sentiment; aflăm că într-o seară un oaspete cu spadă îl vizitează pe poet, zborul lui Icar amintește de "zborul invers" barbian. Poetul surprinde stări de neliniște ("Requiem"), își face biografia ("Moartea lui Făt Frumos"), iar ciclul "jocuri bătrânești" ne trimite din nou la Ion Barbu. "Lovite iar, metalele răspund/ cu somn în trup și gură jumătate/ cu arcul strâns ecouri refuzate/ definitiv le-alunecă-n afund." Citindu-l pe G. Călinescu apropo
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
iubire, ca de Styx. Era vârsta primelor ninsori și treceau prin vreme culorile fără sentimente; era vremea dansului nepăsător, al jocului cu lumina, cu sentimentul plenitudinii, când "miezul de piersică este plin de sânge". Piese reprezentative: I. "Roman..." o posibilă "biografie a iubirii". Imaginea mării ca peisaj al iubirii, lupta cu sentimentele ca un înot adânc pe țărmurile erotice se realizează în contraste de culori și-n tonuri vagi. "Simt marea... mi-a trecut de glezne.../ și nu mai vreau... și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
parcă ar pleca.". Volumul este străbătut de ideea timpului contemporan, timp teribil, în care mari energii se dezlănțuie și în care mutațiile spirituale determinate istoric sunt aduse în raport cu tărâmul existențial în care sălășluiește o întreagă dezrădăcinare etică, abateri de la datorie, biografii cumplite, de aici și discursul rechizitorial al poetului "Sub tine, timp, noi singuri, dușmani, ca și prieteni,/ ducem blestemul dulce al frunții noastre.../ însă, din vreme-n vreme, revin asupra noastră/ Aceste mult prea triste și prea urâte fapte.". În
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Oral (popular): vicleimul, irozii, jocurile cu măști și păpuși 2. Scris (cult): tragedia, comedia, drama, farsa, melodrama Alte genuri și specii: 1. Oratoric : discursul(academic, religios, ocazional, politic, judiciar). Se pot aminti predica, toastul, alocuțiunea etc 2. Istoric : amintirea, memorial, biografia, autobiografia, cronica 3. Didactic : fabula, proverbul, snoava, ghicitoarea 4. Epistolar: telegrama, cartea poștală, ilustrată, scrisoarea; Opera literarA Este o creație în versuri sau în proză care prezintă într-o formă aleasă, prin intermediul imaginii artistice și a ficțiunii (a imaginației) fapte
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
psihologiei morale. Ea are la bază pulsiunile supraeului, adesea, manifestate sublimativ sub forma unor pure fantasme sau fabulații, care se impun persoanei cu mai multă forță decât realitatea propriei și persoane și vieții. De regulă, fiecare individ Își construiește o „biografie paralelă” care este fie exagerarea, fie schimbarea completă a biografiei sale reale. Imaginea de sine este condiția obținerii unui statut social, În virtutea căruia el poate juca rolul pe care Îl dorește și către care aspiră În viață, dar În special
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sublimativ sub forma unor pure fantasme sau fabulații, care se impun persoanei cu mai multă forță decât realitatea propriei și persoane și vieții. De regulă, fiecare individ Își construiește o „biografie paralelă” care este fie exagerarea, fie schimbarea completă a biografiei sale reale. Imaginea de sine este condiția obținerii unui statut social, În virtutea căruia el poate juca rolul pe care Îl dorește și către care aspiră În viață, dar În special În cadrul relațiilor sale cu ceilalți. La factorii mai sus menționați
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cele corespunzătoare utopiilor negativiste, eroul și sfântul luptă pentru impunerea valorilor morale și spirituale și pentru triumful lor apoteotic, ceea ce reprezintă, de fapt, tot o formă sublimată a unor creații și aspirații utopice. 21 MODELELE PSIHOBIOGRAFICE ȘI SEMNIFICAȚIA LOR MORALĂ Biografie și existență Psihologia generală Înregistrează psihobiografia persoanei ca succesiune de „etape de dezvoltare” sau ca „etape de viață”, raportate atât la profilul psihologic al vârstei respective, cât și la evenimentele exterioare care-l determină. Prin aceasta, ea are, În primul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
la profilul psihologic al vârstei respective, cât și la evenimentele exterioare care-l determină. Prin aceasta, ea are, În primul rând, un caracter descriptiv extern. În psihologia morală, psihobiografia individului capătă semnificații noi, extinse. Ceea ce interesează În cazul acesta din biografia unei persoane este nu numai aspectul său psihologic, ci și cel moral, cu accent pe valoarea vieții și a persoanei. Dacă biografia este descrierea vieții individului, cu caracter curricular, psihobiografia morală este o analiză și un comentariu al existenței acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
caracter descriptiv extern. În psihologia morală, psihobiografia individului capătă semnificații noi, extinse. Ceea ce interesează În cazul acesta din biografia unei persoane este nu numai aspectul său psihologic, ci și cel moral, cu accent pe valoarea vieții și a persoanei. Dacă biografia este descrierea vieții individului, cu caracter curricular, psihobiografia morală este o analiză și un comentariu al existenței acestuia, În care sunt reunite mai multe aspecte. Trebuie să facem de la Început diferența Între biografie și existență. Biografia este un „inventar” al
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pe valoarea vieții și a persoanei. Dacă biografia este descrierea vieții individului, cu caracter curricular, psihobiografia morală este o analiză și un comentariu al existenței acestuia, În care sunt reunite mai multe aspecte. Trebuie să facem de la Început diferența Între biografie și existență. Biografia este un „inventar” al vieții individuale, prezentat În ordinea cronologică a desfășurării evenimentelor care constituie viața persoanei respective. Ea are un caracter de „istorie individuală”. Existența este „biografia trăită”, viața propriu-zisă a individului. Ea are un caracter
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și a persoanei. Dacă biografia este descrierea vieții individului, cu caracter curricular, psihobiografia morală este o analiză și un comentariu al existenței acestuia, În care sunt reunite mai multe aspecte. Trebuie să facem de la Început diferența Între biografie și existență. Biografia este un „inventar” al vieții individuale, prezentat În ordinea cronologică a desfășurării evenimentelor care constituie viața persoanei respective. Ea are un caracter de „istorie individuală”. Existența este „biografia trăită”, viața propriu-zisă a individului. Ea are un caracter complex, la care
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
multe aspecte. Trebuie să facem de la Început diferența Între biografie și existență. Biografia este un „inventar” al vieții individuale, prezentat În ordinea cronologică a desfășurării evenimentelor care constituie viața persoanei respective. Ea are un caracter de „istorie individuală”. Existența este „biografia trăită”, viața propriu-zisă a individului. Ea are un caracter complex, la care distingem două aspecte principale. Pe de o parte, viața ca existență a individului În lume, iar pe de altă parte, viața ca existență În planul conștiinței individului respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
principale. Pe de o parte, viața ca existență a individului În lume, iar pe de altă parte, viața ca existență În planul conștiinței individului respectiv. Existența este trăirea activă, În sensul că ea solicită participarea persoanei la propria viață, spre deosebire de biografie care, prin caracterul său dominant extern, are mai mult o semnificație pasivă. Individul este angajat În propria sa existență - el o poate construi sau rata. În plus, existența are un aspect extern, cel de „a-fi-În-lume” al persoanei, dar și cel
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
asupra ei. Viața este modul de a fi al ființei umane, desfășurarea și evoluția temporală a acesteia. Dacă acceptăm că viața este persoana În timp și că pentru persoană există un timp exterior și unul interior, atunci putem afirma că biografia este viața exterioară a persoanei, acel „a-fi-În-lume” al ființei, pe când existența sa este viața interioară sau acel „a-fi-cu-și-pentru-sine”. Nici o existență nu se desfășoară la Întâmplare. Ea este supusă influenței unor factori previzibili sau imprevizibili, e construită de individ sau Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]