10,836 matches
-
țării. Primele unități traversau Dunărea pe 2/15 iulie 1913, cu 4 zile mai devreme decât așteptările bulgarilor, fapt care s-a dovedit hotărâtor în obținerea unei victorii rapide și fără pierderi majore. Divizia 7 Infanterie, comandată de generalul de brigadă Constantin Prezan, intra, împreună cu Divizia 8 Infanterie în compunerea Corpului 4 Armată, comandat de generalul de divizie Alexandru Lambrino. Compunerea de luptă a Diviziei 7 Infanterie, pe timpul campaniei din războiul balcanic, era următoarea: Corpul 4 Armată a fost destinat să
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
a ajuns la 11/24 iulie 1913. Generalul Prezan și-a desfășurat trupele în dispozitiv de luptă, ocupând principalele puncte strategice care asigurau accesul spre Sofia. La Etropole a fost instalat Cartierul general al diviziei și o parte din forțe (Brigada 14 Infanterie, Regimentul 8 Artilerie și serviciile). O a doua grupare (Brigada 13 Infanterie, Regimentul 4 Vânători și Regimentul 5 Artilerie) a fost dispusă la Zlatița, iar un detașament avansat a fost instalat la Benkovski. Sub spectrul unei înfrângeri iminente
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
trupele în dispozitiv de luptă, ocupând principalele puncte strategice care asigurau accesul spre Sofia. La Etropole a fost instalat Cartierul general al diviziei și o parte din forțe (Brigada 14 Infanterie, Regimentul 8 Artilerie și serviciile). O a doua grupare (Brigada 13 Infanterie, Regimentul 4 Vânători și Regimentul 5 Artilerie) a fost dispusă la Zlatița, iar un detașament avansat a fost instalat la Benkovski. Sub spectrul unei înfrângeri iminente și totale, guvernul bulgar a cerut încetarea ostilităților, trupele române rămânând pe
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
Prezan a planificat și condus această operațiune, luând decizia de a-l numi șef al Marelui Cartier General, începând cu data de 5 decembrie 1916. Pierderea bătăliei pentru București compromitea definitiv situația șefului Marelui Cartier General al Armatei, generalul de brigadă Dumitru Iliescu, și Ionel Brătianu a fost nevoit să propună Regelui Ferdinand înlocuirea prietenului său. Pentru preluarea funcției existau doi candidați: generalii de divizie Alexandru Averescu și Constantin Prezan. Generalul Averescu era bine cunoscut în rândurile armatei, precum și în opinia
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
relațiilor cu conducerea militară rusă referitoare la transporturile feroviare, relațiile de comandament, zonele de responsabilitate, precum și crearea cadrului de colaborare cu Misiunea Militară Franceză. În primele luni ale anului 1917, Marele Cartier General a funcționat la Bârlad, în localul fostei Brigăzi 13 Infanterie, unitate la conducerea căreia Prezan obținuse primul grad de general, în 1907. Principalele activități desfășurate de Marele Cartier General în această perioadă au fost conceperea, organizarea, conducerea și coordonarea acțiunilor și activităților referitoare la reorganizarea armatei și elaborarea
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
Situația capitalei sovietice era foarte complicată, Moscova aflându-se în raza de acțiune a tancurilor și avioanelor germane de toate tipurile. Bombardamentele aeriene au provocat totuși distrugeri limitate, datorită unei apărări antiaeriene foarte puternice și bine organizate și datorită eficienței brigăzilor de pompieri civili. Pe 13 octombrie 1941 (15 octombrie 1941, după unele surse), Wehrmachtul și-a reluat ofensiva. La început, armata germană nu avea ca obiectiv atacul direct al liniilor defensive sovietice, ci a încercat să le depășească printr-un
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
26 noiembrie, tancurile germane s-au apropiat de Kașira, un oraș care controla o importantă șosea spre Moscova. A fost lansat ca răspuns un contraatac violent sovietic în ziua următoare. Corpurile de cavalerie ale generalului Belov, cu sprijinul mai multor brigăzi de infanterie și de grupuri de tancuri, au oprit înaintarea germană lângă Kașira. Germanii au fost respinși la începutul lui decembrie, sovieticii securizând calea de acces din sudul orașului. Tula a rezistat apărată de fortificațiile puternice și de soldații și
Bătălia de la Moscova () [Corola-website/Science/299290_a_300619]
-
de sub comanda generalului Władysław Sikorski au fost străpunse. Armata a V-a a trebuit să facă față atacului a trei armate sovietice: a III-a, a IV-a și a XV-a. Sectorul Modlin a fost întărit cu rezervele din "Brigada Siberiană" și cu "Divizia a 18-a de infanterie" a generalului Franciszek Krajowski - amândouă unități călite în lupte, formate din militari de elită, odihniți - reușindu-se astfel stabilizarea frontului Armatei a V-a până în zorii zilei următoare. Situația a fost
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
divizii care apărau 150 de kilometri în flancul stâng al Armatei a XVI-a sovietică. În prima zi a contraofensivei, numai una dintre cele cinci divizii poloneze a raportat o opoziție oarecare, în timp ce restul de patru divizii, sprijinite de o brigadă de cavalerie, a avansat către nord 45 de kilometri fără probleme. La venirea serii, orașul Włodawa fusese eliberat, și liniile de comunicații și de aprovizionare ale Armatei a XVI-a au fost tăiate. Chiar și Piłsudski era uimit de acest
Bătălia de la Varșovia din 1920 () [Corola-website/Science/299306_a_300635]
-
lungul întregului conflict. Forțele egiptene și-au consolidat pozițiile cucerite. Pe 8 octombrie, comandantul frontului de sud, generalul israelian Shmuel Gonen, care fusese numit în funcție de numai trei luni mai înainte de retragerea lui Ariel Sharon, a dat ordinul de contraatac al brigăzii lui Gabi Amir împotriva egiptenilor fortificați în zona Hizayon, care era acoperită împotriva atacurilor blindatelor de lansatoarele de rachete AT-3 aflate pe malul estic al Canalului Suez. În ciuda reținerilor lui Amir, atacul a fost pornit cu rezultate dezastruoase pentru israelieni
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
să construiască patru poduri separate la nord de Marele Lac Amar, în ciuda bombardamentelor grele egiptene. La sfârșitul războiului, israelienii intraseră adânc în teritoriul egiptean, ajungând la 101 km de capitala țării, Cairo. Pe Platoul Golan, sirienii au atacat cele două brigăzi și 11 baterii de artilerie cu 5 divizii și 188 baterii. La izbucnirea luptelor, 188 de tancuri evreiești au trebuit să facă față asaltului a 2.000 de tancuri siriene. Toate tancurile israeliene aflate pe Platoul Golan au fost implicate
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
au angajat în luptă la numai 15 ore după începerea ostilităților. La sfârșitul primei zile de lupte, sirienii, care la început îi depășeau pe israelieni în proporție de 9:1, au avut numai câteva succese modeste. Spre sfârșitul zilei, o brigadă siriană de tancuri care a traversat prin pasul Rafid, s-a îndreptat către nord-vest pe un drum puțin folosit, cunoscut ca Drumul Conductei Trans Arabe, care străbătea Platoul Golan în diagonală. Acest drum s-a dovedit a fi cea mai
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
a rămas în luptă, intervenind în luptă în momentele critice din direcții neașteptate pentru a schimba cursul luptelor de hărțuială. Pentru faptele sale de arme, Zvika a devenit erou național în Israel. De-a lungul a patru zile de luptă, Brigada blindată a 7-a israeliană a reușit să-și păstreze pozițiile pe flancul nordic al cartierului general din Nafah. Pentru anumite motive, care și azi sunt necunoscute, sirienii, deși s-au aflat pe punctul de a cuceri localitatea, s-au
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
la porțile orașului, permițând israelienilor să-și pună la punct apărarea. O explicație plauzibilă ar fi aceea că sirienii calculaseră o distanță de înaintare, iar comandanții din teren nu au vrut să iasă din planul prestabilit. În sudul frontului, însă, Brigada blindata Barak, lipsită de orice apărare naturală, a avut pierderi grele. Comandantul brigăzii, locțiitorul lui și șeful de stat major au fost uciși în a doua zi de lupte, fiecare în tancul lui, în vreme ce sirienii încercau cu disperare să străpungă
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
plauzibilă ar fi aceea că sirienii calculaseră o distanță de înaintare, iar comandanții din teren nu au vrut să iasă din planul prestabilit. În sudul frontului, însă, Brigada blindata Barak, lipsită de orice apărare naturală, a avut pierderi grele. Comandantul brigăzii, locțiitorul lui și șeful de stat major au fost uciși în a doua zi de lupte, fiecare în tancul lui, în vreme ce sirienii încercau cu disperare să străpungă liniile inamice către Marea Galileii și către Nafah. În acest punct al luptelor
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
locțiitorul lui și șeful de stat major au fost uciși în a doua zi de lupte, fiecare în tancul lui, în vreme ce sirienii încercau cu disperare să străpungă liniile inamice către Marea Galileii și către Nafah. În acest punct al luptelor, brigada israeliană a încetat să funcționeze ca o unitate militară organizată, fiecare tanc și echipaj rămase în luptă continuând bătălia pe cont propriu. Situația de pe Platoul Golan s-a schimbat odată cu sosirea rezervelor israeliene, care au reușit să oprească atacul sirian
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
câteva națiuni arabe au fost implicate în război, asigurând arme sau bani combatanților. Suma acestor ajutoare este necunoscută. Arabia Saudită și Kuweitul au oferit anumite ajutoare financiare și au trimis o forță simbolică să participe la lupte. Marocul a trimis trei brigăzi pe front. Palestinienii au participat de asemenea cu trupe la lupte. Pakistanul a trimis pe front 16 piloți militari. Din 1971 până în 1973, Muammar Gaddafi, liderul Libiei, a trimis avioane de vânătoare Mirage și a oferit aproximativ 1 miliard $ pentru
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
a trimis pe front 16 piloți militari. Din 1971 până în 1973, Muammar Gaddafi, liderul Libiei, a trimis avioane de vânătoare Mirage și a oferit aproximativ 1 miliard $ pentru finanțarea războiului. Algeria a trimis escadrile de avioane de vânătoare și bombardament, brigăzi blindate și zeci de tancuri. Tunisia a trimis peste 1.000 de soldați care au lucrat pentru armata egipteană în Delta Nilului, iar Sudanul a trimis 3.500 de soldați. Radio național a afirmat că Idi Amin a trimis soldați
Războiul de Iom Kipur () [Corola-website/Science/299330_a_300659]
-
fost un elev mediocru, care nu a strălucit la studiile teoretice, dar care s-a dovedit a fi un pilot peste medie. După absolvirea școlii militare, el a fost încadrat în Regimentul al 16-lea de aviație de vânătoare din cadrul Brigăzii a 57-a de aviație. A urmat cursurile Academiei Forțelor Aeriene „profesor Jukovski” și cursuri de perfecționare pentru comandanți de escadrilă. Cea mai mare parte a timpului nu și-a petrecut-o în cazarmă, ci în preajma sălilor și terenurilor de
Vasili Stalin () [Corola-website/Science/298892_a_300221]
-
Vidra", Grozea din "Vlaicu Vodă", Purgon din "Bolnavul închipuit", Lubin din "Georges Dandin". A jucat și în câteva filme de lung metraj, putem menționa următoarele pelicule: "Independența României" (1912), "Năbădăile Cleopatrei" (1925), "O noapte furtunoasă" (1942), "Viața învinge" (1951) și "Brigada lui Ionuț" (1954). A fost distins cu Ordinul Muncii Clasa I „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă” și cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice
George Ciprian () [Corola-website/Science/298909_a_300238]
-
Uranus. Unitățile sovietice, aflate sub comanda generalului Nikolai Vatutin, erau constituite din trei armate complete: Prima Armată de Gardă, Armata a 21-a și Armata a 5-a de Tancuri, toate având un total de 18 divizii de infanterie, 8 brigăzi de tancuri, 2 brigăzi motorizate, 6 divizii de cavalerie și o brigadă antitanc. Pregătirile pentru atac au putut fi auzite de români, care au cerut neîncetat întăriri, dar au fos refuzați din nou. Slab echipată și copleșită numeric, Armata a
Bătălia de la Stalingrad () [Corola-website/Science/298902_a_300231]
-
sub comanda generalului Nikolai Vatutin, erau constituite din trei armate complete: Prima Armată de Gardă, Armata a 21-a și Armata a 5-a de Tancuri, toate având un total de 18 divizii de infanterie, 8 brigăzi de tancuri, 2 brigăzi motorizate, 6 divizii de cavalerie și o brigadă antitanc. Pregătirile pentru atac au putut fi auzite de români, care au cerut neîncetat întăriri, dar au fos refuzați din nou. Slab echipată și copleșită numeric, Armata a 3-a Română a
Bătălia de la Stalingrad () [Corola-website/Science/298902_a_300231]
-
trei armate complete: Prima Armată de Gardă, Armata a 21-a și Armata a 5-a de Tancuri, toate având un total de 18 divizii de infanterie, 8 brigăzi de tancuri, 2 brigăzi motorizate, 6 divizii de cavalerie și o brigadă antitanc. Pregătirile pentru atac au putut fi auzite de români, care au cerut neîncetat întăriri, dar au fos refuzați din nou. Slab echipată și copleșită numeric, Armata a 3-a Română a fost pur și simplu pulverizată de atacul masiv
Bătălia de la Stalingrad () [Corola-website/Science/298902_a_300231]
-
născut la 31 mai 1818 și renumitul George Pomuț, nepotul lui Dinică Pomuț, fierar, de origine din satul Săcele, comitatul Brașov. El a părăsit Ungaria în timpul revoluției de la 1848, prin Italia, ajungând în SUA. El a devenit ulterior general de brigadă în armată nordistă în timpul războiului de secesiune din SUA și ulterior a devenit consulul general al SUA la St. Petersburg. În această calitate a mijlocit cumpărarea regiunii Alaska de către guvernul SUA de la Imperiul Rus. Ilustrul român vorbea vreo 4-5 limbi
Jula () [Corola-website/Science/297723_a_299052]
-
Mannerheim a fost avansat la gradul de general maior și trimis să comande Garda Cavalerească a Majestații Sale în Varșovia. În 1912 ajunge să facă parte din anturajul Imperial. La începutul anului 1914, lui Mannerheim i s-a acordat comanda brigăzii de cavalerie din Varșovia. În scurt timp Germania a declarat război Rusiei iar trupele lui Mannerheim au luptat în sudul Poloniei unde a fost martorul distrugerii zonei rurale poloneze. În Primul Război Mondial, Mannerheim a fost comandant de cavalerie pe
Carl Gustaf Emil Mannerheim () [Corola-website/Science/297806_a_299135]