9,035 matches
-
spre deosebire de majoritatea colegilor săi cehi - i-a considerat întotdeauna pe slovaci ca fiind o națiune separată de cehi (precum afirmă în mod explicit în scrierile sale "Geschichte der slawischen Sprache..." și "Slovanský národopis"), dar el a pledat pentru folosirea limbii cehe slovacizate („stilul slovac al limbii cehe”) ca singura limbă literară pentru poporul slovac. În timpul Revoluției de la 1848 el s-a ocupat, în principal, cu strângerea de material pentru cărțile sale de istorie veche a slavilor. În 1848 a fost numit
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
a considerat întotdeauna pe slovaci ca fiind o națiune separată de cehi (precum afirmă în mod explicit în scrierile sale "Geschichte der slawischen Sprache..." și "Slovanský národopis"), dar el a pledat pentru folosirea limbii cehe slovacizate („stilul slovac al limbii cehe”) ca singura limbă literară pentru poporul slovac. În timpul Revoluției de la 1848 el s-a ocupat, în principal, cu strângerea de material pentru cărțile sale de istorie veche a slavilor. În 1848 a fost numit director al Bibliotecii Universității din Praga
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
în timpul Revoluției din 1848-1849, a participat la Congresul Slav de la Praga din iunie 1848 și, astfel, a devenit suspect pentru autoritățile austriece. În timpul perioadei absolutiste de după înfrângerea revoluției, el a dus o viață retrasă și a studiat mai ales literatura cehă veche și textele scrise în slavona bisericească. În anii 1856/1857, ca urmare a fricii de persecuție, a epuizării fizice și a problemelor de sănătate, s-a îmbolnăvit fizic și mental și a ars o mare parte din corespondența sa
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
iernii 1918 Corpul de Voluntari - cu un efectiv inițial de aproximativ 2.500 și, ulterior de aproximativ 5.000 de militari, și-a desăvârșit organizarea și și-a precizat misiunea (lupta pentru desăvârșirea idealului național român). În noiembrie 1918, colonelul ceh Eduard Kadlec a fost numit la comanda celui de-al doilea Corp, pentru a suplini carențele de instruire militară și tehnică și pentru a finaliza organizarea și formarea militară a trupelor. Din cauza ordinelor venite din România de a se evita
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Gazeta de Transilvania a apărut în Siberia sub numele de "„Gazeta Transilvaniei și a Bucovinei”" în data de 13/26 octombrie 1918 - sub conducerea lui Voicu Nițescu, pentru a facilita recrutarea acestor voluntari. Tipărirea ei s-a realizat la tipografia cehă din Ekaterinburg și ziarul a oferit informații prizonierilor români de la Celiabinsk, Irkutsk și Vladivostok, în paginile ei fiind republicată dealtfel și "„Declarația de la Darnița”". Până la sfârșitul anului 1918 au apărut 6 numere (scrise în cea mai mare parte de Nițescu
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
ofițeri bine pregătiți și cu autoritate deoarece la peste 5.000 de soldați existau doar ceva mai mult de 100 de ofițeri, românii au cerut ajutor cehoslovacilor conform convenției semnate cu aceștia. În acest scop a fost detașat temporar colonelul ceh Eduard Kadlec, pentru a suplini carențele de instruire militară și tehnică ale "Corpului". Acesta s-a achitat și de sarcina de de a transporta efectivul acestuia la Irkutsk la sfârșitul anului 1918, pentru a finaliza organizarea și formarea militară a
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Consiliului Suprem Aliat, generalul i-a solicitat lui Nițescu să se prezinte la Omsk pentru ca acesta să furnizeze explicații și să i se explice contextul frontului siberian. În timpul plecării lui Nițescu, Kadlec și-a format un Stat Major din ofițeri cehi și ruși și a implicat trupele sale în lupte care nu au fost de interes pentru voluntarii români. Ca atare relațiile dintre Kadlec și români s-au agravat. În urma întâlnirii cu Nițescu însă, generalul a pus "Corpul de Voluntari Români
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
informat ulterior pe general, despre solicitarea fermă a românilor de a le fi schimbat comandantul, astfel că Janin și-a materializat decizia trimițând pe ofițerii francezi Malgrat și Buinsse. Aceștia însă în opoziție cu românii l-au susținut pe ofițerul ceh, insistând ca acesta să conduc, în continuare "Corpul de Voluntari Români". Având drept obiectiv urmarea ordinelor venite din România de a evita orice implicare militară care nu ar fi servit interesului național românesc, "Consiliul Național Român" a intrat în conflict
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
conduc, în continuare "Corpul de Voluntari Români". Având drept obiectiv urmarea ordinelor venite din România de a evita orice implicare militară care nu ar fi servit interesului național românesc, "Consiliul Național Român" a intrat în conflict de interese cu colonelul ceh și ofițerii francezi, în contextul în care aceștia au intenționat folosirea trupelor în lupta împotriva bolșevicilor. În ianuarie 1919 Nițescu a plecat în țară pentru a organiza repatrierea voluntarilor și prizonierilor din Siberia, astfel că ulterior, situația voluntarilor a devenit
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
și jefuitorii, rămânând numai personal cu un înalt spirit combativ. Soldații au fost instruiți prin organizarea unor cursuri de specializare în lupta cu grenadele și mitralierele, pentru a face față noilor necesități ale frontului. Odată Marele Război încheiat, entuziasmul voluntarilor cehi și slovaci a scăzut, majoritatea dorind să se întoarcă în nou înființata Ceholovacie - aflată în pericol. Până la plecarea definitivă însă, Legiunea Cehoslovacă s-a implicat totuși în apărarea căii ferate dintre Novonikolaevsk și Irkutsk. În acest timp, unitățile române au
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
care coordonau pe moment preparativele repatrierii în cursul lunii iulie (numele și capacitățile vaselor atribuite respectivei acțiuni fuseseră deja comunicate de către englezi la 10 aprilie 1920). La Harbin, maiorul Cădere pe data de 16 aprilie 1920 a preluat de la colonelul ceh Eduard Kadlec prin hotărârea generalului Janin, comanda "Legiunii de Vânători Ardeleni și Bucovineni" (redenumită astfel între timp). A preluat astfel întreaga răspundere a contingentului de voluntari români precum și a celorlalți prizonieri supuși români, a obținut aprobarea înființării unei baze române
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
cu trei etaje disponibilizată de către generalul Lavergné, iar asistența sanitară a fost asigurată de către „Trenului sanitar” al Crucii Roșii Americane. Între timp, sublocotenentul Raul Alevra obținuse pentru repatriere un fost cargou canadian transformat (numit „M.S. Dollar” și cedat inițial contingentului ceh), care ar fi urmat să meargă pe o ruta Vladivostok - Halifax (Canada) - Triest. În urma intervenției suplimentare a maiorului Cădere, contingentul român a primit pe 14 mai însă o ofertă mai bună - în dauna cehilor, reprezentată de vasele de pasageri „Trás-os-Montes
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Piața Republicii (nr. 5), în apropiere de Turnul Pulberăriei și vizavi de casa U Hybernů. Ea servește în principal în scopuri ceremoniale și de reprezentare oficială. În locul unde se află astăzi Casa Municipală s-a aflat mai demult reședința regilor cehi, Curtea Regală. Acest complex a fost construit în jurul anului 1380 de către regele Venceslau al IV-lea ca reședință regală, îndeplinind această funcționalitate în anii 1383-1484. În afară de palat, el includea casele curtenilor, băi termane și o grădină. După Venceslau al IV
Casa Municipală din Praga () [Corola-website/Science/336069_a_337398]
-
Complexul regal a fost abandonat după 1485. Până astăzi s-a mai păstrat din Palatul Regal doar numele străzii adiacente "Královodvorská" și un pasaj de trecere între Casa Municipală și Turnul Pulberăriei către strada Celetná. Procesiunea de încoronare a regilor cehi pornea de la Palatul Regal, iar zona în care se află astăzi Casa Municipală era, de fapt, începutul așa-numitului Drum Regal. Complexul a fost folosit mai târziu în diferite scopuri, fiind transformat în seminar teologic, iar în apropiere s-a
Casa Municipală din Praga () [Corola-website/Science/336069_a_337398]
-
ce reprezintă "Degenerarea poporului" și "Reînvierea poporului". Sala Smetana servește ca sală de concerte și sală de bal. Ea are o cupolă din sticlă. Clădirea a fost decorată cu opere de artă realizate de cei mai mari pictori și sculptori cehi de la începutul secolului al XX-lea: Mikoláš Aleš, Max Švabinský, František Ženíšek, Ladislav Šaloun, Karel Novák, Josef Mařatka, Josef Václav Myslbek, Alfons Mucha și Jan Preisler. Interiorul său conține mai multe săli, dintre care cea mai mare este Sala Smetana
Casa Municipală din Praga () [Corola-website/Science/336069_a_337398]
-
(n. 17 septembrie 1873, Kroměříž - d. 10 februarie 1962, Praga) a fost un pictor, desenator și grafician ceh, profesor la Academia de Arte Grafice din Praga. Švabinský este considerat a fi unul dintre cei mai importanți artiști din istoria picturii cehe și a realizat o operă semnificativă în prima jumătate a secolului al XX-lea. El a fost
Max Švabinský () [Corola-website/Science/336071_a_337400]
-
n. 17 septembrie 1873, Kroměříž - d. 10 februarie 1962, Praga) a fost un pictor, desenator și grafician ceh, profesor la Academia de Arte Grafice din Praga. Švabinský este considerat a fi unul dintre cei mai importanți artiști din istoria picturii cehe și a realizat o operă semnificativă în prima jumătate a secolului al XX-lea. El a fost oarecum neobișnuit printre artiștii moderniști prin faptul că activitatea sa a fost acceptată de către regimul comunist; aceasta s-a datorat, cel puțin în
Max Švabinský () [Corola-website/Science/336071_a_337400]
-
de știință pentru sărbătorirea aniversării împăratului Franz Joseph I al Austriei. Anul 1899 l-a petrecut la Paris unde s-a inspirat din noile tendițe artistice. Împreună cu Jan Preisler, Antonín Slavíček și Miloš Jiránek, a fost unul dintre fondatorii artei cehe moderne. Încă de timpuriu, Švabinský a arătat tendințe artistice orientate spre stilurile din acea perioadă precum realismul, simbolismul și Art Nouveau. Unele dintre cele mai importante lucrări ale sale au fost portrete sau picturi dedicate familiilor. În 1910 s-a
Max Švabinský () [Corola-website/Science/336071_a_337400]
-
fost capabil să proiecteze un timbru în miniatură. La prima ședință de guvern din 1945, el a fost distins cu titlul de „Artist Național”. Max Švabinský a murit pe 10 februarie 1962. Cabana din Kozlov (lângă , Boemia de Est, Republica Cehă), unde a locuit Max Švabinský, a fost recent renovată, iar acum este deschisă pentru vizitatori. Interiorul arată la fel ca acum 100 de ani și multe dintre fotografiile lui Švabinský sunt expuse acolo. Turul poate fi efectuat atât în limba
Max Švabinský () [Corola-website/Science/336071_a_337400]
-
unde a locuit Max Švabinský, a fost recent renovată, iar acum este deschisă pentru vizitatori. Interiorul arată la fel ca acum 100 de ani și multe dintre fotografiile lui Švabinský sunt expuse acolo. Turul poate fi efectuat atât în limba cehă, cât și în engleză. În 2012 a fost publicată cartea "Světla paměti" pe care a scris-o Zuzana Švabinská, fiica adoptivă a lui Max Švabinský. Švabinský a fost format de Maxmilián Pirner. El a devenit faimos pentru măiestria tuturor tehnicilor
Max Švabinský () [Corola-website/Science/336071_a_337400]
-
(în ) este un festival de film organizat anual, în luna iulie, la Karlovy Vary (Carlsbad), Republica Cehă. Festivalul de la Karlovy Vary este unul dintre cele mai vechi din lume și a devenit evenimentul principal al industriei de film din Europa Centrală și de Est. Visul multor cineaști entuziaști de dinainte de război s-a materializat în 1946, când
Festivalul Internațional de Film de la Karlovy Vary () [Corola-website/Science/336074_a_337403]
-
în avanpremieră, cât și filme premiate la alte festivaluri. Dar el include, de asemenea, descoperiri de creații artistice ale unor regizori independenți, producții diferite de cele realizate de industria de film tradițională, retrospective și o imagine de ansamblu asupra filmelor cehe lansate în ultimul an. Pentru al zecelea an consecutiv, festivalul va prezenta Variety Critics' Choice: filme noi și interesante de producție europeană, selectate de criticii ce lucrează la această prestigioasă revistă. Seminarii axate în principal pe filmul european sunt o
Festivalul Internațional de Film de la Karlovy Vary () [Corola-website/Science/336074_a_337403]
-
de la Praga, dar din cauza ocupației sovietice a Cehoslovaciei care a urmat, reputația Horákovei nu a fost restabilită deplin până după Revoluția de Catifea din 1989. 27 iunie, ziua executării ei, a fost declarată „Ziua Comemorării Victimelor Regimului Comunist” în Republica Cehă începând din anul 2004. O arteră principală din districtul Praga 6 a fost redenumit în onoarea ei în 1990. La 11 septembrie 2008, Ludmila Brožová-Polednová (în vârstă de 87 ani), procuroare în cadrul procesului Horáková, a fost condamnată la șase ani
Milada Horáková () [Corola-website/Science/336081_a_337410]
-
, Libussa sau, din punct de vedere istoric "Lubossa", este o strămoașa legendară a dinastiei Přemyslid și a poporului ceh. Potrivit legendei, ea a fost cea mai tânără și mai înțeleaptă dintre cele trei surori și a devenit regina după ce tatăl lor a murit; ea s-a căsătorit cu un plugar, Přemysl, împreuna cu care a fondat dinastia Přemyslid, a
Libuše () [Corola-website/Science/336083_a_337412]
-
ea s-a căsătorit cu un plugar, Přemysl, împreuna cu care a fondat dinastia Přemyslid, a făcut proorocii și a fondat orașul Praga în secolul al VIII-lea. Potrivit legendelor, ar fi fost fiica cea mai mică a conducătorului mitic ceh Krok. Legenda spune că ea a fost cea mai înțeleaptă dintre cele trei surori, și în timp ce sora ei Kazi avea darul vindecării și Teta se pricepea la magie, ea avea darul de a vedea viitorul și a fost aleasă de
Libuše () [Corola-website/Science/336083_a_337412]