8,813 matches
-
mai mult de un ansamblu deodată. Aceasta este tot atât de necesară pe cât sunt de inutile celelalte două", declară Hugo în Prefața la Cromwell. Unitatea de acțiune, așa cum o înțeleg Romanticii, nu exclude acțiunile secundare. Hugo adaugă: "Să ne ferim de a confunda unitatea cu simplitatea acțiunii. Unitatea de ansamblu nu elimină nicidecum acțiunile secundare pe care trebuie să se sprijine acțiunea principală. Trebuie numai ca aceste părți, savant subordonate întregului, să graviteze fără încetare spre acțiunea principală și să se grupeze în jurul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
îi apare puțin probant. Definiția grotescului nu-l satisface deloc. Fără a fi spiritualiști, nu putem admite, după părerea lui, opoziția pe care o stabilește Hugo între grotesc și sublim, și pe care o ia ca atare, prefăcându-se a confunda grotescul cu trupul, sublimul cu sufletul. Un asemenea dualism nu i s-ar putea potrivi. Cu privire la termenul de grotesc el spune: Găsesc acest cuvânt absolut nefericit. Este mărunt, incomplet și fals. Să spui că grotescul este trupul, și că sublimul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
artiști și spectatori, se afirmă o dorință de stilizare, mult mai marcată decât în Antichitate. Toți, în secolul al XX-lea, autori dramatici, regizori și actori, încearcă să distrugă iluzia care fundamenta teatrul de la originile sale, fie pentru a-l confunda cu viața, în niște tentative extreme, ca cea a lui Artaud, fie pentru a face din scenă, pe care o demistifică afișând convențiile, un loc metaforic. Ce se va întâmpla în secolul al XXI-lea, de vreme ce ajungem la capătul acestei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
17 În italice în textul lui Corneille. 18 Aristotel se ferește să-l citeze pe Euripide, care folosește mult deznodământul cu mașinării, căci îl consideră, pe de altă parte, ca pe "cel mai mare tragedian dintre poeți". 19 Nu trebuie confundat cu "ceea ce înfricoșează" care suscită, ca și "monstruosul", o reacție de spaimă, dar care poate fi credibil. 20 Corneille va relua textual în Primul Discurs cele patru proprietăți cerute din partea eroului tragic. 21 Prin "limbaj îmbogățit", chiar Aristotel explică faptul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
inteligent, chiar dacă rău. Răul are această disponibilitate de a parazita binele. Sursa binelui trebuie descoperită și infestată. Apoi binele va fi contaminat de rău și... părăsit. De brațele democrației se prind cu ușurință multe larve ale răului. Libertatea este adesea confundată cu dezmățul, libera inițiativă cu ingenioase înșelătorii, dorul de proprietate cu arivismul. Uneori instituțiile democrației sunt înhățate de sisteme de tip mafiot. Televiziunea, această prezență în casele tuturor, înlesnește manipularea în masă. Doar s-a spus răspicat: Cu televizorul ați
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2288]
-
descărcarea din focarul ectopic poate fi suprimată prin aplicarea pentru scurt timp a unui stimul electric exogen cu frecvență mai mare (overdrive supression). Prelungirea segmentului PQ indică o întârziere în conducerea atrio-ventriculară. Frecvența cardiacă (frecvența medie F; a nu se confunda cu ritmul) se determină ca raport între numărul (n) de evenimente identice (de exemplu unde R) și timpul (t) în care acestea se produc (); frecvența momentană este inversul perioadei (). Timpul este evaluat ca (respectiv viteza spotului pe ecranul osciloscopului), de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
oricare ar fi mai apoi numele și figura prin care este recunoscută -, ele sunt totodată asemenea unei monede, care circulă doar Între și pentru oameni, obișnuite cum sunt să-și Împletească existența cu istoria oamenilor, cu care ajung să se confunde. Ca realitate În Întregime umană, religiile au manifestat și continuă să manifeste o gamă amplă de posibilități expresive. Factori de unitate, de comuniune, de viață și de pace, religiile constituie, de asemenea, factori de separare, de antagonism, de conflict, de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care „anomaliile” de un anumit tip, inițial inexistente, și-au făcut efectiv apariția: mai exact, un comportament nou care apare În interiorul comportamentului uman obișnuit și care, datorită caracteristicilor sale, permite să fie numit „religie” sau, cel puțin, nu poate fi confundat cu satisfacerea altor nevoi. După cum am arătat anterior (În subcapitolele 3 și 4), există Într-adevăr un teren al nevoilor umane 1 În care se confundă religia și știința, ritul și know-how-ul practic, „sacrul” și „profanul”: invocarea forțelor supraomenești, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
datorită caracteristicilor sale, permite să fie numit „religie” sau, cel puțin, nu poate fi confundat cu satisfacerea altor nevoi. După cum am arătat anterior (În subcapitolele 3 și 4), există Într-adevăr un teren al nevoilor umane 1 În care se confundă religia și știința, ritul și know-how-ul practic, „sacrul” și „profanul”: invocarea forțelor supraomenești, dar și cunoașterea felului În care se cioplește piatra după deprinderile manuale Învățate de la părinți; venerarea fecundității animale, dar și controlarea turmelor, având În minte exigențele vânătorii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
berbeci, crocodili, pisici, maimuțe, ibiși, scarabei, ichneumoni și așa mai departe, sunt animale sfinte În diferite provincii; s-au descoperit și Încă se mai descoperă mari cimitire cu trupurile lor Îmbălsămate cu grijă. Toată această amplificare a zoolatriei nu trebuie confundată cu un alt fenomen aparent analog și la fel de caracteristic religiei egiptene: faptul că majoritatea zeilor apar cu capete de animale (Khnumxe "Khnum" are cap de berbec, Horusxe "Horus", de șoim, Thotxe "Thot", de ibis, Sekhmetxe "Sekhmet", are cap de leoaică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o prăpastie de netrecut odată cu afirmarea conceptului de nemurire. Aceasta este o prerogativă exclusiv divină și privește În mod clar zeii și sfera cerească. Am putut observa deja (cf. subcapitolul 3.1a ) că, potrivit concepției mesopotamiene, nemurirea divină nu se confundă cu veșnicia, care este absolut străină izvoarelor mesopotamiene. Prerogativa nemuririi divine contrastează strident cu situația concretă a omului, care, deși este puternic sedus de aceasta, se vede totuși sortit inexorabil morții, de altfel profund Înspăimântătoare. b) Sublinierea conceptului de moarte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
alte divinități importante care se potrivesc În mod cert Într-un asemenea cadru, găsim și diferite divinități protectoare ale fecundității și agriculturii, foarte venerate la nivel public și, chiar mai mult, la nivel privat. În afara câtorva excepții, divinitățile nu se confundă cu obiectul material pe care Îl personifică sau Îl locuiesc (soarele, luna, stelele etc.). Cultul aștrilor, atestat uneori, este considerat o excepție. b) Regatele divine În principiu, zeii locuiesc În elementul pe care Îl reprezintă. Chiar și zeii al căror
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cea akkadiană Ș¶du. În mod obișnuit, acesta este considerat, În perioada babiloniană antică, dar și mai târziu, un spirit protector benefic, de natură masculină. 2) Lama din religia sumeriană căreia Îi corespunde În cea akkadiană Lamasu (a nu se confunda cu teribilul Lamaștuxe "Lamaștu" despre care se va vorbi mai jos, la categoria demonilor). Acest spirit are natură feminină. Trebuie menționat faptul că În perioada neoasiriană, adică În prima jumătate a mileniului I Î.Hr., cele două duhuri protectoare Ș
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
identifică cu figura Afroditei (mai ales În sanctuarul din Paphos și Amatunte), respectiv a lui Apolloxe "Apollo" care, la rândul lor, acoperă vechi zeități indigene, tipice pentru această insulă. O mare importanță avea și cultul lui Melqartxe "Melqart", care se confundă aici cu Herakles și care deține la Kition (Larnaka) rolul Baalxe "Baal"-ului cetății. În Egeea, unde fenicienii se așază ca o comunitate de negustori, există urme clare ale devoțiunii lor pentru divinitățile cetății de origine, cu tendința de a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
divinitățile cetății de origine, cu tendința de a privilegia zeii cu atribuții marine clare: Baalxe "Baal"-ul din Berytos (=Poseidonxe "Poseidon"), Astartexe "Astarte" (=Afroditaxe "Afrodita" Euploiaxe "Afrodita Euploia"), Baal-ul din Tir, Melqartxe "Melqart" (=Herakles), alți zei Baal (de obicei confundați cu Zeusxe "Zeus") etc. Egiptul, În afară de influența exercitată asupra fenicienilor În sfera magiei, vede Înflorind Încă dintr-o epocă destul de Îndepărtată cultul unor divinități feniciene, adoptate chiar și la curte. Acest lucru se datorează fie campaniilor faraonului În Asia, fie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Amman, această sărbătoare presupunea probabil și procesiunea carului sacru al lui Herakles, prezent pe monede. Aceste elemente ne Îngăduie să presupunem că existau profunde afinități morfologice și cultuale Între Milkom și Melqart/Herakles (Sofonia 1,4 sqq. pare să-i confunde) și să considerăm că ambele divinități naționale Își au rădăcinile istorice Într-o tradiție comună. Alături de Milkom era, probabil, venerată ca soție a acestuia o divinitate feminină În care poate fi identificată zeița Astartexe "Astarte", acesta fiind un alt element
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
A DISTINGE" După săpăturile lui Heinrich Schliemann la Micene În a doua jumătate a secolului al XIX-lea și descoperirea Cnossosului făcută de Sir Arthur Evans la Începutul secolului trecut, timp de mai multe decenii a predominat tendința de a confunda religia minoică cu cea miceniană. Din documentația arheologică ieșea la suprafață o lume preelenică ce părea că, din insula Creta, Își extinsese controlul asupra continentului grec, Îmbrățișându-l Într-o unitate religioasă și culturală moștenită apoi de către micenieni, cu formele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
poate ca lumea miceniană să fi fost un punct de pornire, dar mecanismul amorsat atinge și alte figuri -, ca Întemeietorii de cetăți și colonii, care nu Își puteau avea originile Într-un trecut micenian, și În același timp, amestecă și confundă caracterele, recuperând și atribuindu-le eroilor funcții culturale, ori transformă o zeitate ca Prometeuxe "Prometeu", numit explicit theòs titàn de către Sofocle (Oedipxe "Oedip" la Colona, 55-56), Într-un fel de erou cultural. Totuși, chiar dacă cetatea așteaptă de la el protecție și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sq.) pune În legătură aventura istorică a fondatorului Imperiului Persan cu cea a lui Zoroastru: aceștia ar fi trăit la curtea unui suveran - Vișt³spaxe "Vișta>spa" din tradiția religioasă, convertit de profet și devenit defensor fidei prin excelență; nu trebuie confundat cu tatăl omonim lui Darius I - care se afla În fruntea unei vaste organizații politice, cu centrul situat undeva Între oaza din Merv și cea din Herat (străvechile regiuni Margiana și Areia), În timp ce stăpânirea khorasinilor - conform reconstrucției sale, bazate pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vă va face liberi” (In 8,32). Cine se aventurează în lumea exegezei știe că unele convingeri destul de firești pot fi clătinate. Ceea ce părea de neatins se arată deodată fragil. Adevărata credință este însă o căutare permanentă. Nu poate fi confundată cu certitudini imutabile, în special cu formulări care nu pot epuiza conținutul experienței în general și al experienței de credință în special. Dacă Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al adevărului și al libertății, nu avem motiv să ne temem că
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
se numea Ben Hadad, ci Hadad Ezer (Hadad-idri). Avea regele Damascului două nume asemănătoare? Ben Hadad înseamnă „fiul lui Hadad” [zeul arameenilor, asemănător lui Baal, zeul ploii și al fertilității] și Hadad Ezer înseamnă „[Zeul] Hadad este ajutorul meu”. Îi confundă Biblia pe cei doi regi ai Damascului? Este de preferat probabil prima soluție. Iehu este însă numit „fiul lui Omri”, pe când Biblia face din el omul care a eliberat în sfârșit țara de această dinastie urâtă de autorii 1-2Rg (vezi
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
685 până în 664 î.C.. Probabil, a fost asociat la tronul tatălui său, Șabaca, începând cu anul 690 î.C. În orice caz, nu suntem după anul 701 î.C. Există două soluții la această problemă: sau scriitorii biblici îl confundă pe Șabaca cu fiul său Tirhaca, sau armata egipteană era condusă de principele Tirhaca. În orice caz, Senaherib vorbește de o bătălie împotriva unei armate egiptene fără să citeze numele comandantului său. Acest lucru se explică mai bine dacă faraonul
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
19,35? Întreaga povestire din 2Rg 18,17-19,37 (Is 36-37) descrie invazia asiriană cu un ton aparte pentru că vrea să „citească” evenimentele după criterii religioase. Conform mijloacelor literare ale epocii, sugerează un „al doilea nivel de lectură” ca să nu confundăm simpla cronică a evenimentelor precum cea pe care o găsim, de exemplu, în scurta povestire din 2Rg 18,9-12. Realitatea este că Senaherib nu a cucerit Ierusalimul. Descrierea din 2Rg 19,35-36 nu vrea să dea un raport precis al
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
faptul de a fi. Dar faptul de a fi, la rândul său, este, în el însuși, o pură indeterminare. A fi ce? Acest „ce“ este limitația suplimentară care, ea abia, scoate ființa din indeterminarea ce ar face-o să se confunde cu nimicul. Faptului de a fi pur și simplu trebuie să i se adauge acela de a fi conștient de faptul de a fi pentru ca libertatea gravitațională să poată lua naștere. Ființa și conștiința ființei sunt condiții de existență ale
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
materiei, se naște prin colaborarea optimă între datele naturale și țelurile propuse. În cazul „destinului fericit“, distanța care desparte limita de depășit de limita de atins tinde să devină nesemnificativă. * Când acest lucru se petrece, când limita de atins se confundă cu limita interioară (nemaiexistând astfel nici o limită de depășit), atunci în loc de destin trebuie să se vorbească despre menire. În menire, distincția dintre natură și libertate se șterge, pentru că țelul atins își are originea într-o natură pe care individul o
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]