9,685 matches
-
este autor al unor lucrări în acest domeniu. Contribuția lui D. la istoria comparatismului din România se ilustrează mai ales prin volumul Találkozások. Tanulmányok a román-magyar irodalmi kapcsolatok múltjából [Întâlniri. Studii privind istoria relațiilor literare româno-maghiare] (1976), alcătuit din studii consacrate unor opere privite în oglinzi paralele: moștenirea lui Petőfi Sándor în răsfrângeri românești, traducerile lui St. O. Iosif din opera lui Petőfi, imaginea pe care și-a format-o cititorul maghiar despre Eminescu, Tragedia omului de Imre Madách în tălmăcirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
și Miron Costin (1972; Premiul Asociației Scriitorilor din Craiova), inițial teză de doctorat, și trei volume cunoscute sub titlul generic „Ciclul imanenței literaturii”: Expresivitatea involuntară (1977), Figura spiritului creator (1978; Premiul Uniunii Scriitorilor), Imanența literaturii (1981). Alte două cărți sunt consacrate poeziei românești de după război: Introducere în poezia contemporană (1985; Premiul Uniunii Scriitorilor) și Sistematica poeziei (1988). În 1995 criticul își face energic simțită prezența în actualitate cu o lucrare de amplu răsunet transliterar, intitulată Poezia unei religii politice. Patru decenii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
încă ceea ce s-ar putea numi proiectul unic, pe termen lung, al autorului, fixându-i obsesiile și identificând o voce originală în critica românească. Prin obiectul ei declarat, prima dintre aceste vârste pare orientată spre istoria literaturii. O ilustrează studiile consacrate lui Antim Ivireanul sau tehnicilor narative în scrierile unor cronicari moldoveni importanți - Grigore Ureche și Miron Costin. Dar, privind ceva mai de aproape, nimic nu demonstrează mai bine decât aceste două lucrări validitatea axiomei conform căreia doar unghiul de vedere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
între poezie și proză nu ar exista nici o diferență esențială. Un fir neabătut conduce în toate aceste cercetări, fără excepție, de la impulsul universal de a te situa - față de lume - creând către automatismele receptoare produse de acesta. De altfel, în cartea consacrată poeziei medievale tot ce rămăsese anterior implicit teoretic se etalează emfatic. Criticul coboară în picaj abrupt, fără nici un fel de scuze pozitiviste, admițând ab initio că se orientează după o concepție semiotică fermă. Premisa o reprezintă schemele elementare de acțiune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
găsește „afinități uimitoare” cu ontologia heideggeriană, prin simplul fapt că Heidegger „a interpretat întreaga filosofie a Incidentului”, iar Eminescu s-a plasat - prin formație și intuiție genială - „pe pozițiile centrale ale problematicii care agită spiritul omenirii”. De aceea, întregul discurs consacrat Luceafărului urmărește o fenomenologie a temelor eminesciene, în care fundamentală este cea a Ființei - sacrificând voluntar, în cazul acesta, frumusețea formală -, pentru a releva „latența mitică” a cuvintelor, valoarea lor de simbol (în care semnificatul este deci transcendent, inexplicabil și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288627_a_289956]
-
contrapropagandă a fost posibil să apară și fără contribuția dușmanului. Discursul oficial al Franței îi prezenta pe germani ca agresori, în vreme ce francezii nu făceau decât să se apere. În presă era omniprezentă tema barbariei Fritzilor, Hunilor sau, cu termenul batjocoritor consacrat în timpul războiului franco- prusac din 1870, les Boches, „nemțălăilor”. Dar imaginile prizonierilor germani - prezentate în jurnalele de actualități, firește, pentru a glorifica victoriile trupelor franceze - nu înfățișau niște monștri sângeroși, ca aceia pe care îi vehicula propaganda oficială. Aparatul de
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Cuprinderea și profunzimea informațiilor s-a dorit a fi în conformitate cu cerințele pregătirii studenților la medicină, pentru examenele de fiziologie și nu numai, pentru a le oferi un instrument de lucru eficient, cu informație suficientă, dar accesibil comparativ cu tratatele de consacrate care le sunt destinate. In acest demers am pornit tocmai de la necesitatea unui astfel de material didactic, util pentru trecerea studenților de la prelegerile și lucrările practice pe care le oferim la un studiu mai aprofundat, la nivel de tratate, monografii
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
Collip), care va fi răsplătit pentru acest gest cu premiul Nobel în 123. 2. acțiunea demolatoare a succesorului său (Ion Nițescu) la catedra de Fiziologie pe care a creat-o la Facultatea de Medicină din București în deja cunoscutul și consacratul „fenomen Nițescu” ca cea mai negativă latură din istoria vieții academice românești și 3. anularea în august 2003 a ceremoniei de dezvelire a efigiei lui Paulescu și mentorului său Lancereaux de pe frontispiciul celebrului spital parizian Hotel Dieu, la împlinirea a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
pe cel care a contribuit la gloria și emanciparea acelui lăcaș de învățământ „În 1888, anul în care Mincovski (...) Paulescu sosește la Paris și începe studiile sale medicale” precizează autorul, absolut fără nici o noimă, decât doar considerându-l în deja consacratul stil anglosaxon „just to say” (doar să spun) (pg 43). „În 187 (deci după ani n.n.) Paulescu și -a încheiat lunga carieră studențească cu o teză despre structura splinei” (pg. 44). Cu alte cuvinte această perioadă de excepție din viața
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
incapabil de a discerne între fals și adevăr, între mistificare și certitudine, amator în schimb de tălmăciri și răstălmăciri, de acțiuni demolatoare și negații publice, care să satisfacă gusturile ignorante și vulgare. Din această perspectivă maniera demolatoare este deja una consacrată. În primul rând prin metodele evocate mai sus, adică, de la minimalizarea personalității și bagatelizarea operei sale, până la sugestia de plagiat și, în al doilea rând, speculându-i-se cu obstinație unele derapaje de ordin sociopolitic, scoase abil din contextul realităților
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
unde ființa a văzut lumina zilei, atașamentul față de ceea ce îi aparține ei și strămoșilor săi, în sfârșit atașamentul față de perimetrul geografic în care colectivitatea națională din care individul face parte trăiește și se manifestă ca entitate națională, culturală și spirituală consacrate istoric, altfel spus, atașamentul față de glia străbună. Există o tendință nedisimulată astăzi de a substitui naționalismul prin patriotism, pentru că ideologii internaționaliștilor socialiști sau comuniști și mai ales promotorii globalizării zilelor noastre văd o piedică redutabilă în naționalism, încercând să facă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de mărimea ei. De-a lungul istoriei aceste variante au căpătat unele aspecte iraționale, de neconceput astăzi, deși izolat se mai întâlnesc, așa cum ar fi: servitudinea femeii - considerată altădată doar gospodină, sau bun propriu pentru muncă sau plăcere, infanticidulpe alocuri consacrat prin ritualuri sacre, sclavia - pe care filosofii antici o considerau ca o stare naturală; canibalismul - practicat pentru prizonierii de război, sau pentru cei uciși în război; - tirania - generată de sacralitatea regilor și împăraților care în virtutea acestui principiu aveau drept de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și frumos la Aristotel cu sublimele învățături ale lui lisus Hristos zidind grandiosul edificiu al filosofiei creștine”, realizând sistemul cel mai realist, coerent și profund în ceea ce privește omul și natura sa, reprezentând în același timp culmea atinsă de înțelepciunea omenească. Renașterea, consacrată istoric ca o etapă importantă în progresul civilizației umane, este considerată totuși de V. Cousin ca o epocă mediocră, datorită zguduirilor sociale și hecatombelor umane pe care le-a anticipat. În plan filosofic și doctrinar secolele XV-XVI se remarcă prin
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
pe care perceptele creștine le impun conducătorilor spirituali al obștilor creștine și care s-au modificat în timp, li se adaugă cele trei funcții de bază și anume predica, săvârșirea sfintelor taine (sacrificarea) și jurisdicția sacerdotală (judecarea), toate trei fiind consacrate prin ceea ce Hristos și Apostolii au săvârșit în timpul vieții lor pământene. Prima datorie și cea mai importantă a unui cleric este să răspândească cuvântul evangheliei, explicându-l pe înțelesul poporului și, în același timp, să combată cu toată vigoarea viciile
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
prima putere publicitară în Franța" (Brochard et al., Le Publicitor). Luînd în calcul campaniile angajate de SID, în 1988, și care au cea mai puternică nuanță politică, remarcăm faptul că, înainte și după alegerile prezidențiale, a fost aplicată o campanie consacrată Bilanțului acțiunilor guvernamentale, apoi o campanie de informare asupra referendumului privind viitorul provinciei Noua Caledonie. Din costul lor, respectiv 22949985 franci și 20387034 franci, trei sferturi reprezintă cheltuielile de achiziționare a spațiului. Din această perspectivă, jumătate din cheltuielile campaniei "Chirac" a
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
aforismele, fabulele în volumele Scuzați pentru deranj..., Tatuaje (1977), Revers (1980), Complimente necesare (1983), Acarnița (1986), Zâmbete cu supliment (1987), Asta-i situația (1989), Cartușiera (1991), Dioptrii pentru ochelarii de cai (1995), Stihuri marțiale (1999) ș.a. Este autorul unor antologii consacrate epigramei, parodiei, aforismului, fabulei și foiletonului. Ținta satirei lui poate fi colegul de breaslă, scriitorul, măruntul funcționar, marii șefi, ca și „monștrii sacri”, fenomenul social ori situația cotidiană, prozaică: „Orice imperiu /Are un criteriu/ Reducerea statelor/Cu forța armatelor” (Diplomatică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290088_a_291417]
-
generație [...] sunt atuurile sale esențiale”. Spiritul analitic și aplicația la text sunt dublate de un apetit teoretic evidențiat de instrumentarul folosit (din câmpul structuralismului, psihanalizei, tematismului, semioticii și naratologiei) și de efortul personal de conceptualizare sau de nuanțare a conceptelor consacrate. Asemenea calități sunt ilustrate chiar de prima sa carte, Proza criticilor, care are ca obiect opera epică a lui E. Lovinescu și G. Ibrăileanu. Lucrarea a fost salutată de Al. Călinescu drept „primă cercetare serioasă consacrată romanelor” lovinesciene și o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
de nuanțare a conceptelor consacrate. Asemenea calități sunt ilustrate chiar de prima sa carte, Proza criticilor, care are ca obiect opera epică a lui E. Lovinescu și G. Ibrăileanu. Lucrarea a fost salutată de Al. Călinescu drept „primă cercetare serioasă consacrată romanelor” lovinesciene și o abordare cu „subtilitate interpretativă” a romanului Adela de Ibrăileanu. Interpretată psihanalitic, proza lui Lovinescu îi apare lui H. ca reflex al unui „complex literar” și ca analogon al aderenței criticului modernismului la freudism, vizând un model
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
la exegeza unuia dintre cei mai dificili scriitori români. Monografia Hortensia Papadat-Bengescu (1985; ediția a doua, din 2002, a fost distinsă cu Premiul pentru critică al revistelor „Ateneu” și „Convorbiri literare”), apărând după o serie bogată de studii și eseuri consacrate autoarei, îi urmărește drumul de la psihologic și eseistic la epic. Fără a cădea în reducționism, H. observă cu subtilitate dozajul de subiectiv și obiectiv păstrat pe întregul parcurs al operei (cu excepția romanului Drumul ascuns, apreciat drept cea mai obiectivă creație
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
protejează ("ivăr") de lumea fizică, materială, sublunara ("inferioarele iaduri"), nu reușește să asigure cunoaștere sufletului individual, ce vibrează la unison cu (eventual, în viziune poescă, disoluția acestuia în) cel cosmic ("Sufletul Cercetat se menținea neajuns"). Regăsim această idee în recenzia consacrată apariției volumului Laudă somnului de Lucian Blaga. Barbu comentează: "Întronat, acolo [în vis, s.n.], stă Sufletul, categorie căreia Edgar Poe îi făcea să corespundă (italice în original) câmpul strict al poeziei"31. În același text, autorul Jocului second sugerează că
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
tendințele specifice ale principalelor direcții lirice europene sunt discutate și în ele se descoperă, parțial, rădăcinile orientărilor literare apărute la noi după 1920. Nu sunt neglijate nici înrâuririle venite dinspre artele plastice sau dinspre arta populară. Se adaugă pagini consistente consacrate descrierii aplicate a tehnicii „lirismului anarhic”. Se au în vedere, aici, lexicul, sintaxa, stilul, „figurile” (epitetul, metafora ș.a.), se urmăresc atent și adecvat procedeele de versificație. C. grupează scriitorii socotiți ca făcând parte din orientarea discutată în două mari categorii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286370_a_287699]
-
și istorică echilibrată” (Al. Dobrescu). Scris sobru, exact, întemeindu-se pe o documentare abundentă și o idee clară de investigare și construcție, studiul monografic Aron Densușianu a fost bine primit de critică, fiind considerat „dosarul unei reabilitări”. Concepută după modelul consacrat, lucrarea tratează distinct viața și opera eruditului profesor ardelean. Reexaminarea contribuțiilor lui Aron Densușianu în critica și istoria literară are semnificația unui recurs și a unei restituiri, căci corectează o imagine istoriografică în mare parte nedreaptă. A. constată, pe baza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285388_a_286717]
-
întemeietori ai istoriei noastre literare”. Opera lui fiind, în timp, „mai mult contestată decât cunoscută”, circumstanțele vieții și ale receptării scrisului său, traiectoria lor în posteritate fac din Aron Densușianu nu „un necunoscut, ci, mai degrabă un «nerecunoscut»”. În eseul consacrat operei lui Ion Codru-Drăgușanu, A. abordează cazul unui scriitor descoperit târziu. Deși nu a fost un anonim în epoca sa, ci un personaj cu o biografie interesantă (revoluționar, «aventurier», călător, funcționar disciplinat), abia în secolul al XX-lea autorul Peregrinului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285388_a_286717]
-
acestei opere complexe, științifice și literare deopotrivă, asupra României și a românilor este, așa cum va putea lesne să constate cititorul acestui dialog, mai degrabă amară; ceea ce nu are cum să știe acest cititor dacă nu i-a citit și operele consacrate propriei sale patrii, Franța, este faptul că acest amar esențial este expresia publică a unui interes profund, vibrant și atât de personal încât se confundă cu o exigentă și severă iubire. Știind bine asta, și amintindu-mi de o întâmplare
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
tem să nu-și piardă privilegiile obținute în timpul comunismului. Alții sunt pentru o ruptură mai radicală, dorind o epurare, o lustrație. Această frică se manifestă în mai multe moduri. Ea este amplificată de ceea ce numeam într-o carte din 1999-2000 consacrată României, intitulată România, o capcană?, "începutul pervertit" pentru a aminti incertitudinile vehiculate și transmise în zilele din decembrie 19893 și în lunile care au urmat. Apropiații clanului Ceaușescu, eliminați din posturi, sunt cuprinși de panică: puțini la număr, câțiva consilieri
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]