11,264 matches
-
după părerea mea, a existat un grad de toleranță religioasă și la nivel popular, care se justifică prin tipul de creștinism adoptat de români, și anume un sincretism religios foarte complex, un amestec inextricabil de mitologie păgână și creștină, un creștinism folcloric sau - cum l-a denumit Mircea Eliade - un „creștinism cosmic”. În aceste condiții culturale și cultuale, populația din spațiul românesc nu s-a situat, de regulă, pe poziții doctrinare foarte rigide, exclusiviste și, prin urmare, intolerante față de doctrinele altor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și la nivel popular, care se justifică prin tipul de creștinism adoptat de români, și anume un sincretism religios foarte complex, un amestec inextricabil de mitologie păgână și creștină, un creștinism folcloric sau - cum l-a denumit Mircea Eliade - un „creștinism cosmic”. În aceste condiții culturale și cultuale, populația din spațiul românesc nu s-a situat, de regulă, pe poziții doctrinare foarte rigide, exclusiviste și, prin urmare, intolerante față de doctrinele altor religii (mozaism, islamism) sau față de diversele erezii creștine. Acceptarea diferenței
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
foarte vechi și precise reglementări rituale, care au autoritatea legilor transmise de Dumnezeu lui Moise, fiind consemnate În Tora. De pildă : „Să nu vă rotunjiți pletele capului vostru și să nu-ți retezi colțurile bărbii” (Leviticul 19, 27). Din perspectiva creștinismului folcloric, unele legende populare românești Încearcă să explice de când și de ce au evreii astfel de obiceiuri legate de portul părului, dar - evident - personajul central al poveștii nu mai este Moise, ci Isus. Conform legendelor populare referitoare la Înviere, odată cu resurecția
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id="(344, I, p. 134)"/>. Când sinistrul țar Nicolae I (1825-1855) a declanșat procesul de de-iudaizare, de creștinare și de rusificare cu sila a evreilor din „zona de rezidență” stabilită În vestul Rusiei (inclusiv În Basarabia), pe lângă convertirea forțată la creștinism, el a acționat Împotriva a două importante jaloane culturale iudaice : cartea și părul. Cu alte cuvinte, pe de o parte, Talmudul a fost ars, din nou, În public <endnote id="(139, pp. 311- 323)"/>, iar pe de altă parte, evreii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
catolică. Întâlnindu-se cu tatăl ei, evreica proaspăt botezată a simțit „o duhoare pestilențială emanând de la el”, un miros pe care - avându-l ea Însăși - nu Îl simțise Înainte de convertire <endnote id=" (83, p. 95)"/>. Dacă odată cu trecerea evreului la creștinism dispare mirosul urât al acestuia, evident, prin convertirea creștinului la mozaism, efectul este invers. Prin 1630, de pildă, mitropolitul Kievului, Petru Movilă, scria despre cneghina Anna Korețkaia că „s-a Îndepărtat de cre dința ortodoxă”, trecând la „necredința evreiască” și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
I) și a trimis-o la mănăstire, pentru a lua de nevastă o preafrumoasă evreică sefardă <endnote id="(776, p. 35)"/>. Și domnitorul Moldovei Petru Șchiopul s-a căsătorit În 1591 În taină cu „țiitoarea” sa, o evreică trecută la creștinism, Irina Botezata - „o femeie frumoasă, dar de condiție joasă, alogenă probabil și «păgână» la origine” <endnote id="(822, p. 497)"/>. Marea taină În care s-a produs mezalianța era motivată probabil nu numai de diferența de rang social Între parteneri
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nolens o ecumenicitate supraetnică” <endnote id=" (763, II, p. 200)"/>. Asemenea teorii n-au nici măcar meritul de a fi originale. Se pare că ele au apărut În Europa Centrală pe la jumătatea secolului al XIX-lea. Deja Ludwig Feuerbach (În Esența creștinismului, 1841) susținea că evreii sunt oameni practici, utilitari și egoiști, care exploatează natura, fiind interesați doar de profit, iar Richard Wagner (În Iudaism și muzică, 1850) spunea că evreii nu pot compune nici muzică, nici poezie, pentru că nu au propria
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
rămâne, chiar dacă are pinteni la cizme” (proverb german și polonez). „Evreul rămâne Întotdeauna evreu”, spune un personaj din nuvela Mendel din Gdansk, publi cată de scriitoarea poloneză Maria Konopnicka În 1897 <endnote id=" (682, p. 227)"/>. Nici măcar convertirea lui la creștinism (suprema schim bare !) nu este percepută ca o modificare esențială : „Fie chiar botezat, evreul tot zaraf” (Vasile Alecsandri, piesa Agachi Flutur) ; sau : „Firea evreului n-o schimbă botezul” (proverb din lumea slavă) <endnote id="(3, p. 75 ; 542, p. 261
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
medievală se scrijeleau ochii evreilor de pe diferite imagini. Martin Luther Însuși a oferit, indirect, această inedită informație. Într-o lucrare publicată În 1520 - când Încă nu intrase În perioada sa virulent antisemită și când spera Încă În masiva convertire la creștinism a evreilor -, reformatorul german susținea că cei care Îi persecută pe evrei se aseamănă acelor copii naivi care scrijelesc ochii evreilor de pe diverse reprezentări plastice <endnote id=" (123, p. 648)"/>. Luther credea că acest obicei era practicat pentru a-l
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
românești referitoare la Adormirea Maicii Domnului <endnote id="(22, pp. 302 ș.u.)"/>, precum și textele hagiografice Începând cu secolul al XVII-lea care au același subiect <endnote id=" (96, p. 486)"/> sunt cu happy-end : „jidovii cei orbiți” se convertesc la creștinism și Își recapătă vederea. La fel se Întâmplă În numeroasele legende manuscrise care vorbesc despre „mântuirea păcătoșilor” și despre „cele preste fire minuni ale Preasfintei Stăpânii Născătoarei de Dumnezeu [...], tălmăcite de Agapie, spre folosul cel de obște al neamului creștinesc
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Întuneric), el trebuie să nu mai fie evreu. Din acest cerc vicios se poate ieși Într-un singur fel : prin botez. Această forma mentis a generat un anume limbaj metaforic, În care iudaismul este asociat cecității, Întunericului și rătăcirii, iar creștinismul clarviziunii, luminii și căii drepte. Dihotomia lumină/Întuneric - idee centrală, preluată din religiile dualiste iraniene și perpetuată de gnosticism - este foarte prezentă În chiar discursul lui Isus : „Eu sunt lumina lumii ; cel care mă urmează nu va umbla În Întuneric
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
considerat „luminat cu Sv[ântul] Botez din națâia evreiască” și adus la „adevărata credință a noastră” <endnote id="(190 ; 191 ; 535, p. 317)"/>. Este o retorică specifică, uzuală și la evrei <endnote id="(311, p. 26)"/>. Conaționalii lor convertiți la creștinism „sunt evrei orbiți”, care „rătăcesc În Întuneric”, cum se exprimă un poet evreu din Spania secolului al XIV-lea <endnote id="(455, II, p. 129)"/>. Deschid aici o paranteză. În afara apei baptismale, oamenii de rând cred că mai există un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu toate că „Israel a orbit”, până la urmă „Întreg Israelul va fi mântuit” (Romani 11, 26). De altfel, chiar și Nichifor Crainic crede În 1938 că „Biserica e deschisă tuturor” și că „a interzice evreilor botezul” - considerând că „arianismul singur se potrivește creștinismului” - este „o superbă idioție rostită de H.St. Chamberlain” <endnote id="(602, p. 146)"/>. Din anul 1936 Însă, relația de prietenie dintre Mihail Sebastian și Mircea Eliade se deteriorează considerabil <endnote id="(871)"/>. Sebastian simte că „fostul [său] prieten” Îl
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Apărarea Națională, În 1922). Dar, În unele privințe, Paulescu l-a Întrecut pe A.C. Cuza, ba chiar l-a premers. În 1923, el reducea totul la termenii unui dualism religios. Lumea era sfâșiată de un uriaș conflict de tip maniheist : „creștinismul dumnezeiesc” versus „jidănismul diavolesc”. Pentru rezolvarea „chestiunii evreiești”, N.C. Paulescu propunea Încă din 1913 o soluție „radicală”, „simplă și comodă”, fără să se sfiască să vorbească chiar de „exterminare”. Dacă „jidanii” sunt „hoți și asasini”, precum și „paraziți rău- făcători”, nu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
revolta evreului rătăcitor” <endnote id="(693, I, p. 151)"/>. Asocierea comunismului cu evreul și a acestuia cu Satana a supraviețuit fără probleme timp de jumătate de secol, reapărând În paginile unui cotidian românesc de mare tiraj, Într-un articol intitulat „Creștinism și Comunism” : „Marx a adus comunismul pentru că era evreu, iar evreul e Satana, e Antihrist” (Adevărul de duminică, 18 februarie 1990). Venind și mai aproape de zilele noastre, voi da alte exemple de asociere, În continuare, a evreului cu Diavolul. Într-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreului cu animalul tabu alimentar, o identificare depreciativă, care s-a materializat În multe alte forme. Este vorba, de pildă, de apelativul injurios maran (din castilianul marrano = „porc” ; din arab. mahram = „interzis”), folosit În spațiul iberic la adresa evreilor convertiți la creștinism. În spațiul german, trebuie amintită icono grafia repulsivă - mai ales din secolele XVI- XVIII - care Îl repre zintă pe evreu venerând și călărind o scroafă (Judensau), sugându-i laptele și ingurgitându-i excrementele <endnote id="(28 și 4, pp. 113-119
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sale reformatoare - pe vremea când scria lucrarea Das Jesus Christus eyn geboren Jüd War (Isus Cristos a fost evreu prin naștere, 1523) -, Martin Luther spera În convertirea În masă a evreilor și credea că persecuțiile Împotriva lor Îi Îndepărtează de creștinism. Calvin era considerat „iudaizant”, iar reformații calvini - fiind și ei persecutați și prigoniți de catolici - Îi priveau pe evrei cu empatie. În aceste condiții, sumar sugerate, nu este de mirare faptul că, În 1710, preotul calvin Jacques Bosnage a publicat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Grigore Țamblac de la Începutul secolului al XV- lea, dar aduce În legendă actualizări specifice pentru mijlocul secolului al XVII-lea : nu mai este vorba de tătari, ci de turci ; mai-marele lor este numit „Cadiu” ; disputa teologică este Între islamism și creștinismul ortodox etc. Iată cum sună cel mai important episod al legendei În limba lui Varlaam : „Iară cumuși trecea trăgând svântul pre o uliță jidovască, striga Jidovii cu râsuri și cu ocări pre svântu și cine cu ce se afla având
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
minune [povestea] este pretutindinilea scrisă și vestită” <endnote id="(73, pp. 1-2)"/>. Observ deocamdată faptul că, spre deosebire de legendele similare occidentale, În care evreul profanator este de regulă ucis, În relatările din spațiul ortodox evreul care produce sacrilegiul se convertește la creștinism În urma miracolului cristic. Nu este de mirare că motivul legendar „icoana junghiată” a intrat, la Începutul secolului al XVI-lea, și În Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie. În acest caz, accentul nu mai cade pe fapte (semn
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
icoana (sculptura) Sfântului Nicolae. Totuși, hoții Îi golesc casa. Întors acasă, plin de mânie, evreul bate și biciuiește imaginea reprezentându-l pe sfânt. Sfântul Nicolae Îi readuce negus torului toată averea furată și acesta, În fața miracolului, se conver tește la creștinism. În secolul al XIII-lea, această poveste a fost inserată de arhiepiscopul Genovei, Jacobus de Voragine, În Legenda Aurea <endnote id="(543, p. 40)"/>. Tot În acea epocă, subiectul era abordat și În teatrul religios <endnote id="(455, I, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și anume pe orice adversar religios. În Imperiul Roman, de exemplu, mai ales În secolul al II-lea, chiar creștinii au fost Învinuiți de romani că ar practica omuciderea și antropofagia rituale. Acțiunea era motivată de faptul că pe atunci creștinismul (religio illicita) era o sectă iudaică din ce În ce mai populară și deci din ce În ce mai periculoasă. Astfel de zvonuri - mai eficiente decât aruncarea creștinilor ad leonem - erau argumentate cu citate din evanghelie : „De nu veți mânca trupul Fiului omului și nu veți bea sângele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ticluit prin 1716 În spațiul polono-lituanian) este cel tipărit la Iași În 1803, intitulat Înfruntarea jidovilor asupra legii și a obiceiurilor lor și semnat de un oarecare monah Neofit Cavsocalivitul. Autorul era, chipurile, un fost rabin (Noih Belfer), convertit la creștinism (sub numele de Nicolae Botezatul) și apoi călugărit (sub numele de Neofit). Dar este posibil să fie vorba de o stratagemă, destul de uzuală În epocă, menită să sporească legitimitatea și credibilitatea scrierii. De altfel, faptul că este vorba de o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Enciclopedică, București, 1978, pp. 257-258. 61. Ioan Petru Culianu, Călătorii În lumea de dincolo, traducere de Gabriela și Andrei Oișteanu, Editura Nemira, București, 1994 (ediția a II-a, 1996). 62. Ion Ianoși, „Prezentare” la V. Soloviov, N. Berdiaev, Gh. Fedotov, Creștinism și antisemitism, Editura Humanitas, București, 1992. 63. Viorica S. Constantinescu, Evreul stereotip. Schiță de istorie culturală, Editura Eminescu, București, 1996. 64. Artur Gorovei, Credinți și superstiții ale poporului român, ediție Îngrijită de Iordan Datcu, Editura Grai și Suflet, București, 1995
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Cordoveanu, Editura Eminescu, București, 1980. 291. Iordan Datcu, „Petru Caraman. Epistolar”, În vol. Petru Caraman, Studii de folclor, vol. III, ediție Îngrijită de Iordan Datcu și Viorica Săvulescu, Editura Minerva, București, 1995. 292. Imaginea evreului care distruge sau profanează „Însemnele” creștinismului nu a dispărut complet din mentalul colectiv. În epoca modernă, ea se regăsește și În literatura cultă. În 1935, de exemplu, scriitorul Victor Papilian publica În revista Gândirea (condusă de Nichifor Crainic) nuvela Ura. Protagonistul povestirii - evreul Goldenfun Zanwel - este
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ediție, Cernăuți, 1903). 310. Emil Cioran, Ispita de a exista, Editura Humanitas, București, 1992 (prima ediție, La tentation d’exister, Gallimard, Paris, 1956). 311. Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1991. La Începutul anilor ’60, Nicolae Steinhardt - convertit la creștinism În temniță (de la rus. temno = „Întuneric”) - recepta Întunericul pușcăriilor comuniste „ca opus al luminii lui Hristos”. 312. Ivan Evseev, Dicționar de magie, demonologie și mitologie românească, Editura Amarcord, Timișoara, 1997. 313. Butoiul cu cuie este un vechi instrument de supliciu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]