8,804 matches
-
politice. Încă de la cele mai vechi monumente decorate cu scene mitice de origine greacă (secolul al VII-lea Î.Hr.), mitul grec este ales cu scopul declarat de a celebra regalitatea și aristeia nobiliară, originile mitice ale lui genos și cucerirea puterii: impresionează, de exemplu, foarte largul spațiu acordat miturilor lui Tezeuxe "Tezeu" și Herakles, evenimentelor ciclului teban și troian, În comparație cu surprinzătoarea absență a reprezentărilor unor mituri, cum ar fi luptele Împotriva uriașilor, titanilor și amazoanelor, care, În Grecia contemporană, se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
epoci istorice. Această perioadă, după ce a Început cu progresiva fragmentare a numeroaselor regate ale diadohilor imperiului supranațional constituit de tânărul prinț macedonean În cei treisprezece ani ai fulgerătoarei sale cariere militare și politice (336-323 Î.Hr.), se Încheie În anul cuceririi romane a Egiptului după bătălia de la Actium (31 Î.Hr.). Odată cu reducerea la provincie romană (30 Î.Hr.) a vechiului regat faraonic, pe care Îl moșteniseră Lagizii, noua putere, În curând titulară și ea a unui imperiu, Încheie cucerirea treptată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
anul cuceririi romane a Egiptului după bătălia de la Actium (31 Î.Hr.). Odată cu reducerea la provincie romană (30 Î.Hr.) a vechiului regat faraonic, pe care Îl moșteniseră Lagizii, noua putere, În curând titulară și ea a unui imperiu, Încheie cucerirea treptată a regatelor de veche sorginte macedoneană. Așadar, prin termenul de elenism intenționăm să plasăm sub o rubrică unică un arc de timp ce se Întinde pe trei secole, bogat În evenimente politice, militare, sociale, economice xe "An"și religioase
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sub stăpânirea directă a noii puteri internaționale. Anul 146 Î.Hr. este hotărâtor, chiar dacă diferite polisuri grecești vor continua, În diferite forme, să ia parte la evenimentele politico-militare ale ultimului veac al elenismului: odată cu războiului Romei Împotriva Ligii aheene și cucerirea Corintului, pe de o parte, și cu Întemeierea provinciei romane a Macedoniei, de cealaltă parte, destinul grecilor continentali este pecetluit. Deși cetățile grecești Își mențin propriile structuri socioeconomice și propriile instituții juridice și religioase pe toată perioada stăpânirii romane, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
amalgam de credințe și culte ce definesc Întreaga panoramă religioasă a timpului. El distinge hellenes de barbaroi și, simțindu-se parte a acestora din urmă, le reproșează celor dintâi acel orgoliu care Îi Împingea să se Înfățișeze ca autorii principalelor cuceriri culturale, filozofice și, totodată, religioase ale istoriei umane, deși Împrumutaseră abundent din patrimoniul cultural al „barbarilor”. 4. Religii etnico-naționale și cosmopolite: o tipologie istorico-religioasătc "4. Religii etnico‑naționale și cosmopolite \: o tipologie istorico‑religioasă" Dimensiunea specific religioasă a celor două
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al formării unui cadru ideologic și ritual ce ține de cultul suveranilor Încă În viață, În care multe elemente tradiționale suferă o schimbare decisivă a simbolului. Într-adevăr, așa cum ne informează o tradiție unanimă, Alexandru Întemeia Însăși legitimitatea planului de cucerire universală pe autoconștiința propriei filiații divine, a cărei confirmare supremă a avut-o de la autoritarul răspuns al lui Zeusxe "Zeus" Ammonxe "Zeus Ammon" din Siwah. Altfel, tânărul conducător macedonean aduce În timpul prezent o posibilitate de depășire a limitelor dintre uman
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Hecateu din Millet (II, 70, B: fr. 292) XXXX și a unei informații din Herodot (III, 117) despre râul Akes (Hari-rud și Tejen, continuarea sa) - se Întindea la sud de oaza Khiva, anticul Khorasan (Kw³rezm) istoric. Cirus, În rapidele sale cuceriri orientale, care nu au putut fi Împiedicate de o geografie politică fragmentată și complexă, ar fi pus capăt existenței acelui stat din Khorasan, independent față de suveranitatea mezilor și guvernat tocmai de suveranul convertit de Zoroastru. Reconstrucția lui Henning a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de M. Boyce, a unei credințe transmise, neverosimil, fără transformări relevante din primul (sau, mai mult, pentru acest cercetător, din al doilea) mileniu Î.Hr. până astăzi: de la o societate pastorală la o societate urbană, În perioada imperiului ahemenid, a cuceririi lui Alexandru, a stăpânirii seleucide și a celei greco-bactriene mai la est, a imperiilor part și sasanid, a cuceririlor arabă și mongolă, a hegemoniilor locale ale stăpânitorilor islamici turci și persani, până la comunitățile zoroastriene din Iranul modern și India, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din al doilea) mileniu Î.Hr. până astăzi: de la o societate pastorală la o societate urbană, În perioada imperiului ahemenid, a cuceririi lui Alexandru, a stăpânirii seleucide și a celei greco-bactriene mai la est, a imperiilor part și sasanid, a cuceririlor arabă și mongolă, a hegemoniilor locale ale stăpânitorilor islamici turci și persani, până la comunitățile zoroastriene din Iranul modern și India, mai Întâi colonială și apoi independentă. 2. Teologia: panteonul și pandemoniultc "2. Teologia \: panteonul și pandemoniul" Teologia zoroastriană este dominată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mag caldeu (cf. mai ales Oracole Caldeene: Bidez și Cumont, 1938, I, pp. 158 sqq.). Astfel, au fost puse bazele unui sincretism cultural și religios de mari proporții, care s-a răspândit foarte mult prin aportul Greciei, mai ales după cucerirea Imperiului Ahemenid de către Alexandru Macedon. Iranismul a avut o contribuție esențială la cultura elenistică, la fel cum exercitase deja, chiar În privința religiei, o influență esențială asupra altor tradiții culturale, cum ar fi iudaismul din perioada de după exil, În angelologie, demonologie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
parsii, adică persani. Această denumire etnico-religioasă li s-a dat În India (cf. În engleză, Parsees sau Parsis), dar folosirea ei pentru a desemna zoroastrismul modern este improprie, pentru că Îi exclude pe nedrept pe zoroastrienii rămași În Iran, din perioada cuceririi arabe până În zilele noastre, care rezistă, În condiții uneori disperate, În atașamentul lor pentru credința strămoșilor. Dacă numărul zoroastrienilor este estimat astăzi la 130 000 de persoane, risipiți pe trei continente - după o estimare făcută În 1976, marea majoritate a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aproape totală, o existență mai mult sau mai puțin obscură, fiind, În orice caz, marginalizați (cf. Boyce, 1979, pp. 163 sqq., 177 sqq., 196 sqq.; 1992, pp. 149 sqq., 163 sqq., Shamardan, 1981; Kasheff, 1987). Epoca primilor califi ortodocși, de la cucerirea arabă, În 636, până În 661, și cea a dinastiei Omeiyyazilor (661-750) a fost relativ liniștită; mai agitată a fost, În schimb, perioada califatului Abbasizilor (750-1258), mai ales odată cu creșterea puterii dinastiilor locale Începând din a doua jumătate a secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
144 sq.), atât pentru siguranță, cât și pentru că acestea erau mai potrivite pentru activitățile În principal agricole care susțineau comunitățile zoroastriene, În general sărace, din Iran. Persecuțiile și masacrele au fost reluate din când În când, nu numai cu flagelul cuceririi mongole la jumătatea secolului al XIII-lea, ci și ori de câte ori autoritățile impuneau convertirea la islam și se loveau de refuzul credincioșilor Bunei Religii; astfel s-a Întâmplat la Isfahan, la sfârșitul secolului al XVII-lea, În ciuda atitudinii favorabile pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Înainte Ș³h ‘Abb³s (1587-1628), sau la jumătatea secolului al XIX-lea la Turkabad, unul dintre cele mai mari centre - celălalt fiind Șarifabad (Boyce, 1977) - unde zoroastrienii din Fars se refugiaseră pentru a se sustrage provocărilor, samavolniciilor și violențelor, sau după cucerirea provinciei Kerman de către afgani În 1794 (Duchesne-Guillemin, 1962a, p. 379), care a avut drept consecință Întreruperea legăturilor cu parsii indieni. Situația zoroastrienilor din Iran se Îmbunătățește abia În secolul al XIX-lea, În mare parte datorită coreligionarilor parsi și a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sacerdoțiu și la diferitele sale trepte: h¶rbad (la parsi, ervad), mobad și dast¿r; de asemenea, termenul dakhma pentru „turnurile liniștii” (un tip de construcție atestat În lumea iraniană orientală Încă din secolul al IX-lea, nefiind probabil anterior cuceririi arabe; Boyce, 1979, pp. 157 sq.). În Gujarat, unde s-au stabilit Într-o localitate căreia i-au dat numele de Sanj³n (Boyce, 1979, p. 166), aceștia au avut la Început o existență relativ liniștită În jurul focului Âtaș Bahr³mxe "Bahra
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
astfel mai multă influență și prosperitate Întregii comunități. Legătura strânsă pe care parsii au reușit să o stabilească cu administrația imperială a Indiei britanice, căreia i-a oferit cadre bine specializate, a constituit un dezavantaj În perioada care a urmat cuceririi independenței de către India, față de care aceștia au avut, În mare parte, o poziție ostilă, critică sau indiferentă (Kulke, 1978, pp. 205 sq., 263 sqq.) și doar În mică parte o poziție de susținere deschisă. Datorită forței economiei și marii lor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lor culturală. Ceea ce am spus până acum În legătură cu religia galilor și a altor populații celtice vechi din Europa continentală este esențialmente valabil și pentru lumea celtă insulară din acea perioadă. Britanicii au venit În contact cu alfabetul latin În perioada cuceririi romane, Însă În perioada stăpânirii romane nici un text, nici măcar de utilitate practică, nu a fost scris În limba indigenă; la rândul lor, irlandezii și-au elaborat un alfabet propriu (numit ogam), Însă nu a fost folosit decât pentru câteva texte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ar fi totuși o eroare de perspectivă istorică să ne imaginăm o antinomie veche și stabilă Între religia oficială și cultul Matroanelor, pentru că, În epoca anterioară cucerii romane, după cum atestă documentația epigrafică, cele două au avut o coexistență pacifică, astfel Încât cucerirea romană a fost instrumentul care a promovat involuntar cultul Matroanelor prin efectele sale devastatoare asupra Întregii culturi galice: dar de acum Încolo suntem În perioada romanizării. Dimpotrivă, În perioada anterioară cultul Matroanelor era limitat la dimensiuni care nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mult mai bine informați despre zeii Irlandei precreștine, datorită a două opere care, În aparență, povestesc despre istoria străveche a insulei, dar care, de fapt, păstrează o amintire destul de exactă despre mitologia precreștină; este vorba despre Leabhar Gabála Éirenn (Cartea cuceririi Irlandei), redactată În secolul al XII-lea, probabil În aceeași perioadă ca și Cath Maige Turedh (Bătălia șa douaț de la Moytura). Am văzut deja mai sus, În legătură cu genurile literare, că acestea au slujit la păstrarea unor elemente de credință precreștină
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și În aici, un gen literar - narațiune istoriografică - funcționează ca instrument În păstrarea culturii indigene. Desigur, nu fără infiltrări creștine, un lucru cât se poate de firesc, având În vedere că aceste povestiri se nășteau la umbra culturii conventuale. Cartea cuceririi Irlandei vorbește despre invaziile repetate pe care le-ar fi cunoscut insula Începând cu o perioadă foarte veche, anterioară potopului universal, când aceasta ar fi fost cucerită de Cesairxe "Cesair", fiica lui Bithxe "Bith" și nepoată a lui Noexe "Noe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de foc și așa mai departe. Uriașii sunt Înfrânți și alungați de pe insulă, Bresxe "Bres" este făcut prizonier și i se cruță viața după ce promite că va indica mereu momentul potrivit pentru a ara, semăna și secera. Așa cum se vede, cuceririle au o dezvoltare cu finalitate și explică geneza politică, istorică, socială, ba chiar și geografică a Irlandei. Însă protagoniștii, mai ales dacă ne referim la ultimul val, sunt În mod clar divinități. Acest lucru este foarte clar În cazul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Babilonului a fost distrusă și jefuită de mai multe ori. Nu există nici un document sau dovadă arheologică care să fundamenteze povestirea biblică care afirmă că cetatea a rămas neterminată. Pe de altă parte, mulți regi ai Asiriei au creat prin cucerire mari imperii și au fondat noi capitale. În acel timp o cetate era întotdeauna prevăzută cu o citadelă (un „bastion” sau un „castel”). Povestirea biblică se sprijină mai mult pe aceste amintiri, decât pe un eveniment particular, ușor de individualizat
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Această populație a dispărut începând cu anii 2000/1950 î.C. Au mers probabil fie în Egipt, fie spre Palestina. Acest lucru ne oferă un paralelism la ceea ce Biblia descrie în povestirile despre șederea în pustiu și despre încercările de cucerire pornind din Sud. Probabil - dar e vorba din nou de o simplă ipoteză dificil de verificat - am avea chiar aici originea unor tradiții biblice despre șederea în pustiu. Dificultatea mare a unei ipoteze de acest fel este faptul că ar
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
și decât Ierusalimul pentru că Israel s-a născut pe Sinai, nu pe Muntele Sion. De aici putem trage o concluzie importantă: Israel poate trăi ca popor fără propria țară, fără monarhie și fără templu pentru că Israel este mai vechi decât cucerirea țării, a monarhiei și a templului lui Solomon. Evident, Israel speră ca într-o zi să ia în stăpânire țara, să aibă un rege și un templu, însă, date fiind circumstanțele, poate și să se lipsească de ele și să
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
cu adevărat dificil să ne imaginăm ca o astfel de teologie să fi fost elaborată în timp ce Israel trăia în țara sa, condus de regii săi și oferind cult Dumnezeului său în templul din Ierusalim sau în alte sanctuare. Capitolul 5 Cucerirea țării, sedentarizarea păstorilor nomazi, răscoală țărănească sau evoluție socială? I. Cartea lui Iosue și arheologia Cartea lui Iosue descrie cu abundență de detalii două mari bătălii pentru cucerirea țării făgăduite: asediul cetății Ierihon (Ios 6) și bătălia împotriva cetății Ai
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]