9,951 matches
-
-și lege centura sub sâni. „Tot aia-i - spune bunica -, mătăluță ai țâțe, la mine-i numai piele.“ Stewardesa, într-adevăr, are sâni mari și imperativi. Nepotul, care și el ar avea un punct de vedere asupra sânilor fetei, e deranjat de acest exces de intimități. Pentru nepot, mai rău ca un accident de avion ar fi s-o vadă pe bunică-sa goală. „Ce oră e acum la Londra?“, o întreabă pe stewardesă pe un ton profesional, de afacerist pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
întreținută. Că un bărbat mai tânăr ca ea cu cincisprezece ani voise s-o ia de nevastă, era capriciul lui. În sistemul ei de valori morale, condiția de întreținută nu era mai prejos decât cea de soție. Așa că n-o deranja deloc transferul cu șapte etaje mai sus, într-o garsonieră. În lumea lor, fiecare etaj din blocul unde locuiau semnifica o stratificare a participării. La etajul trei era normal să se instaleze soția a doua, mai tânără cu zece ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să-l luăm, călătorind Împreună cu cîțiva tineri din Lima. Pe parcursul Întregii călătorii, au Încercat să ne arate cît de grozavi sînt ei În comparație cu indienii tăcuți, care le-au suportat batjocura și nu au dat nici un semn cum că i-ar deranja. La Început ne-am uitat În altă parte, nu i-am băgat În seamă, dar după cîteva ore călătoria plictisitoare de-a lungul cîmpiei interminabile ne-a forțat să schimbăm cîteva vorbe cu singurii oameni albi din mașină, singurii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
urmă eu le-am spus: „ - A mai rămas o cruce” „ - Unde?” „ - Pe ușă”. Atunci a zgâriat urât de tot vopseaua de pe ușa metalică. Altă dată la un atare control i s-a părut subofițerului că salteaua pe care dormeam e deranjată și mai umflată. Securistul m-a întrebat: „ - Banditule, ce-ai ascuns acolo? „ - Un tun”- i-am răspuns. La proces unul din martori m-a acuzat că l-am îndemnat să fure trenul de pe șină. Judecătorul mă întrebă: „ - E adevărat?” Am
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
în vedere starea gravă a sănătății mele, precum v-am prezentat că artroza bilaterală și amenințarea în continuare a coxartrozei, deci blocarea și a șalelor, în acest teritoriu de microclimat submediteranean din partea sudică a județului Caraș-Severin, tace, nu mă mai deranjează și nu mă doare: deci este un loc, un climat de cruțare, de pace și liniște a durerilor groaznice artrozice-reumatice. Doresc și cer să mi se prelungească prevederea exclaustrațiunii până voi reuși să scap de boala aceasta. Cred și sper
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
timpul cu traduceri, iar apoi cu pregătirea lecțiilor mele de rusă. Detașare aproape completă cu privire la lucrurile exterioare. O anumită indiferență binevoitoare față de Mihai... Teamă îngrozitoare, chiar panică, la ideea că ar putea veni cineva să mă viziteze și să mă deranjeze din munca mea. 12 martie 1953 Mă formez la școala discreției și a tăcerii și încep să iubesc acest comportament totdeauna calm, totdeauna binevoitor, ca și cum nu s-ar întâmpla nimic niciodată, ca și cum nici nu s ar putea întâmpla... Pe acest
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să l văd pe Mihai. Este în aceeași stare fizică. Dar din punct de vedere psihic s-a schimbat: s a decis să ia partea bună a lucrurilor... și o face cu cea mai mare grijă pentru a nu fi deranjat. 28 iunie 1953 Ascultând concertul simfonic de la radio: plăcerea pe care i-o dă muzica lui Mihai nu este o plăcere pur și simplu, ci ține mai mult de inteligența lui. 1 iulie 1953 Florino mi-a mărturisit astăzi că
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
treburile sale, stimulându-ne însă unul pe celălalt prin felul nostru de a munci. 29 septembrie 1953 Indispoziție mărită și de faptul că aș dori să-l revăd pe Mihai cât mai degrabă, dar mă împiedică teama de a nu deranja, dat fiind că astăzi este ziua de naștere a mamei sale. Nu știu ce să fac, cu atât mai mult că mâine voi avea o zi grea... 4 octombrie 1953 Ieri am petrecut o seară de ciudată și calmă melancolie alături de Mihai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Lucrul cel mai rău însă este că acum nici nu mai încerc să fac puțină ordine în idei, să le leg pe cât posibil unele de altele, așa cum încă încercam cu vreo doi-trei ani înainte. Dezordinea asta ideologică nu mă mai deranjează - mi se pare că este parte componentă din dezordinea care domnește împrejur, în capetele și sufletele oamenilor -, sunt din ce în ce mai tentat să cred că așa a fost de când lumea și că, prin urmare, orice efort de a ieși dintr însa este
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
am recunoscut și ne-am bucurat. — A, prin urmare vă cunoașteți?! chicoti Radu Marin, care era și el prezent în lift. Da, am fost colegi de facultate! În general însă, în cele douăsprezece zile de Prefectură nu prea am fost deranjat cu interogatorii. Pesemne că situația mea „excepțională“ de grevist juca un rol în treaba aceasta. Ziua ne-o petreceam șezând, neavând dreptul să stăm întinși. Dat fiind că celula era mică, ședeam pe jos, sprijinindu-ne de pereți, ceea ce făcea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să cred din tot sufletul în realitatea lor și, tocmai de aceea, îmi ziceam că oricum, mai devreme ori mai târziu, voi cunoaște și această latură ezoterică a existenței. Pe de altă parte, știam că nu e bine să-i deranjezi pe cei plecați pe tărâmul celălalt de la preocupările lor superioare și totodată că tendința de a intra în contact cu cei vii era mai cu seamă apa najul spiritelor inferioare... și totuși, dorința de a comunica cu Mihai începea să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mai știa nici al cui este. După ce, în sfârșit, eram lăsați să plecăm, ne strângeam din nou laolaltă ca să ne sfătuim cum e mai bine să procedăm, cum să tăgăduim propriile spuse fără a-l învinui pe celălalt. Ce mă deranja era că traducerea proastă nu făcuse poveștile noastre mai inofensive politic, ci doar le mutilase din punct de vedere literar. Partea poetică dispăruse cu desăvârșire. În cursul interogatoriului, rumegarea acelorași lucruri ore în șir te făcea treptat să-ți reamintești
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
s-au slujit de apă ca de un cordon de izolare eficient, ușor de păzit. și cu toate astea, pentru intelectualii vestici „a trebui să te duci pe o insulă“ se asociază cu o droaie de libertăți personale. Nu-i deranjează nici cuvântul insulă, nici că trebuie să te duci acolo. Îșiformulează întrebarea despre libera opțiune printr-o propoziție în care premisa e chiar lipsa de libertate. Au capul plin de cărți, și nici una dintre ele nu le-a limpezit măcar
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
stătea în picioare; în grupurile sanitare așișderea. Să te ferească bunul Dumnezeu să te fi lovit vreo urgență fiziologică! La urcarea în vagoane, pe treptele vagonului, pe tampoane, tot, absolut tot era ocupat și viermuia ca un cuib de furnici deranjat din activitatea lui obișnuită, cotidiană, manifestând o ură furibundă, căutând cu înverșunare disperată factorul sau elementul perturbator care le adusese într-o stare de furie demențială. Controlorii de bilete rămăseseră fără obiectul muncii. Dacă vreunul dintre ei încerca să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
eram de planton, iar alături 55 de trupuri obosite sforăiau de zor în dormitorul vopsit într-un gri-albastru-verzui îngrozitor. Cer să fiu programat de planton noaptea, la ore imposibile, de genul 02-04, pentru a putea citi și a nu fi deranjat. Cu ce voluptate, cu ce satisfacție a rezistenței intelectuale se poate citi atunci când ești de planton! Imposibil de descris în cuvinte, mă simt ca un sabotor al sistemului. Remember: prostie organizată, prostie cu metodă. S dă "alarma" în unitate, către
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
bine de Max Weber. Nu trebuie negată forța și capacitatea de mobilizare a unei idei religioase; am impresia că este mult mai greu să fii creștin în Ortodoxie, unde lucrurile sunt bine aranjate, mântuirea pare probabilă, nimic nu ne mai "deranjează". Poate că din când un când un "martor" ne mai aduce la realitate. Cel puțin realitatea incomodă a diferenței și a diversității religioase. Tot astăzi mă plimb fără țintă prin București. O formă specială de "terapie", deoarece mâine mă întorc
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a tot ceea ce societatea a refulat și marginalizat cu grijă înainte. Stăpânii de o noapte ai burghezei bătrâne numită Geneva. Dilema de a doua zi în ziarele elvețiene: trebuia să intervină poliția pentru a contracara "bucuria populară" care i-a deranjat pe "cetățenii obișnuiți"? (a se citi printe rânduri: pe albi). Titlul unui interviu din presa română, citit fugar, în diagonală: "Un poet în plus, un criminal în minus" (Ioan Groșan). Seducător. Dar actul de a scrie poezie nu este o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sosește calculat în ultima clipă, D. este condamnat la patru ani de închisoare militară în Siberia. Patru ani a purtat cu el zi de zi și noapte de noapte fiare de patru kilograme. Mărturisește că nu acest fapt l-a deranjat cel mai tare, ci contactul cu ceilalți deținuți, cu mujicii ce nu încetau să-și bată joc de el, ca niște bestii. Faptul că era diferit deci, în ciuda eforturilor făcute de scriitor pentru a intra în contact cu ei. Urmează
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
bună zi mă voi simți în România mea balcanică la fel ca în Occident. Pe măsură ce avansez în scrierea acestui fals jurnal îmi dau seama că orice exercițiu de gen trebuie să fie atent la mai multe aspecte. Unu: banalitățile. Ele deranjează mult pe cititorul care nu are aceleași opinii ca tine asupra necesității de a mânca dimineața, de exemplu. Doi: orice jurnal este egocentric prin definiție (a se vedea Jurnalul lui Mircea Eliade, exemplul cel mai tare), dar trebuie să fii
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cere un imposibil de obținut azil politic, urmând apoi să fie expulzați cu biletul de întoarcere plătit de elvețieni și suma de 500 de euro de persoană, ca ajutor de repatriere. Vor să doarmă de îndată ce s-a lăsat întunericul, sunt deranjați de luminile de veghe ale mașinii și ca atare încep să le ungă cu gem pentru a le atenua intensitatea. La orele două din noapte, s-au năpustit asupra șoferului, cerându-i să-i ducă nici mai mult nici mai
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ieșirea din autobuzul închiriat ce ne-a readus la Geneva, au spus toți în cor, au revoir, cu un accent puternic, "r"-ul meu de european din Est fiind amplificat și deformat în mod exagerat. Nu știu de ce m-a deranjat atât de mult această răutate tipic copilărească, inofensivă dar vizibilă și tranșantă ca o lamă de cuțit. Iarăși despre umilință, dar ambalată în forme mult mai sofisticate. Am mai avut ocazia să scriu în aceste pagini despre cât de greu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un iglu, urmăriți atenți de privrea educatoarei lor, care tăia din muntele de zăpadă din față blocuri perfect dreptunghiulare. Copiii păreau foarte fericiți, țipau și se bucurau în aerul rece, polar. Aveau obrajii roșii ca merele și nu păreau deloc deranjați de frigul de afară, minus 10 grade Celsius. 27 decembrie 2007 Manipularea evidentă a informației pe care o practică mass-media occidentală de fiecare dată când este vorba de subiecte legate de religia, mentalitatea, problemele cotidiene ale slavilor și ale rușilor
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
O stupiditate ca asta ți se înfige în minte și n-o mai uiți. Ei bine, am fost reclamată la Cadre că vin la birou cu gene false și, credeți-mă, am fost cercetată pe viu. Cel mai mult mă deranja felul în care se uitau la tine cei de la Cadre. Chiorâș, pieziș, cu mefiență, de parcă te-ar fi crezut gata să le furi portofelul. R.P. V-am amenințat mai devreme, de fapt, la prima noastră întrevedere, cu o întrebare legată
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
uneori dacă nu cumva toată această retorică pro-black este e o formă de tribut adus lui Obama. În schimb, pe atât de purii și de corecții americani, care atâta amar de vreme l-au interzis pe Henry Miller, nu-i deranjează deloc că, în toate filmele lor moderne, de fapt contemporane, la fiecare trei cuvinte întâlnești câte un shit sau câte un fuck you. Totul e fucking pur și candid. Obiceiul a fost preluat, de altfel, cu brio și de noi
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Cine l-ar fi citit? Multă lume n-a citit nici măcar ce-a spus Paul Bailey. Nu cred că pe oameni i-a interesat atât de mult ce-a zis un scriitor din altă țară despre mine. Dar m-a deranjat felul în care a fost falsificată realitatea. Și nu văd motivul din spatele unei asemenea declarații. Editurile de stat aveau o singură deprindere bună: plăteau corespunzător. Existau trei tarife, în funcție de calitatea traducerii și de greutatea textului. Tarifele variau între șase sute de
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]