9,387 matches
-
doi-trei zile, cât o fi fost. Din păcate, ăsta era un fel de a ne speria: „Nu cumva să Îndrăznești, că tot așa ai păți și tu dacă vei Încerca să faci treaba asta”. Dar omul, zic Înc-o dată, din disperare a făcut gestul pe care l-a făcut. Cum ați văzut cadavrul? Era pus la vedere, să Îl vadă toată lumea? Fiecare baracă a avut la mijloc o zonă În care era w.c.-ul și un spălător, o țeavă prin care
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nimeni nu poate da Înapoi... Nici tinerețe, nici umilințele... Și umilințe au fost nesfârșite, să știți... Noi am trăit, așa cum v-am spus, fără părere de rău În Închisoare, da’ am avut multe momente În care trăiam și speranța și disperarea cu aceeași intensitate, și treceam repede de la disperare la speranță și de la speranță la disperare... Deci viața noastră a fost Între speranță și disperare și nu se poate plăti... Noi primim ceva bani pentru fiecare an de detenție... Știți asta
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
umilințele... Și umilințe au fost nesfârșite, să știți... Noi am trăit, așa cum v-am spus, fără părere de rău În Închisoare, da’ am avut multe momente În care trăiam și speranța și disperarea cu aceeași intensitate, și treceam repede de la disperare la speranță și de la speranță la disperare... Deci viața noastră a fost Între speranță și disperare și nu se poate plăti... Noi primim ceva bani pentru fiecare an de detenție... Știți asta, nu? Avem indemnizație și destul de bună, da’ cineva
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
știți... Noi am trăit, așa cum v-am spus, fără părere de rău În Închisoare, da’ am avut multe momente În care trăiam și speranța și disperarea cu aceeași intensitate, și treceam repede de la disperare la speranță și de la speranță la disperare... Deci viața noastră a fost Între speranță și disperare și nu se poate plăti... Noi primim ceva bani pentru fiecare an de detenție... Știți asta, nu? Avem indemnizație și destul de bună, da’ cineva zice: „Nu-i destul, că și-așa
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
părere de rău În Închisoare, da’ am avut multe momente În care trăiam și speranța și disperarea cu aceeași intensitate, și treceam repede de la disperare la speranță și de la speranță la disperare... Deci viața noastră a fost Între speranță și disperare și nu se poate plăti... Noi primim ceva bani pentru fiecare an de detenție... Știți asta, nu? Avem indemnizație și destul de bună, da’ cineva zice: „Nu-i destul, că și-așa-s bătrân și nenorocit, nu-mi ajung banii de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
avut pachet... Din punct de vedere psihic, cum se putea rezista În timpul detenției? Deși nu se Întrevedea nimic atunci, am avut mereu speranța că se va schimba cândva ceva... Am trăit mereu cu această speranță și n-am căzut În disperare... cel puțin eu. Dar au fost mulți ca mine... Ne mângâiam așa cu speranța că totuși-totuși trebuie să să schimbe odată și-odată... Că asta ne-a ținut În viață... Să știți că era o atmosferă bună În rândul nostru
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Osman pașa - silit de condițiile din ce în ce mai dificile ale asediului -, a cerut îngăduința (refuzată imediat) de a se retrage cu armata sa de cca 50 000 de oameni, fără armament, către Sofia sau Vidin, viteazul general turc a încercat cu puterea disperării, în ziua de luni 28 noiembrie/10 decembrie 1877 să străpungă blocada în sectorul al VI-lea al frontului, comandat de generalul rus Ganețki, care avea sub ordinele sale Corpul de grenadieri rus, Divizia a 9-a de cavalerie rusă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
să-și schimbe poziția în care îl găsisem. „Dar ce s-a întîmplat?”, m-a întrebat continuînd să privească grupurile de oameni care se și adunaseră la poartă. Lucica n-a mai rezistat și i-a răspuns în locul meu, cu disperare în glas: „A murit mama, tată!” Atunci el a prins să plîngă cu capul în mîini, zguduit, jelind-o și jelindu-se pe sine. Au început pregătirile pentru aducerea mamei acasă. S-au numărat mai întîi ștergarele, apoi celelalte lucruri
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
tragedie scrisă de Shakespeare în 1595? Un act de uzurpare a puterii și, mai ales, conștiința pierderii acestei puteri. Abandonat, tînărul și ușuraticul rege Richard abdică în fața „vărului” său Bolingbroke, duce de Lancaster, viitorul Henry IV, pe care îl exilase. Disperarea de a fi părăsit de ai săi, apoi întemnițarea în castelul Pomfret (unde va fi ucis de zelosul Exton) îi inspiră lui Richard viziuni deosebit de îndrăznețe. Tema meditațiilor sale: dezechilibrul pe care-l naște în mintea protagoniștilor și a martorilor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
depun, să mai aștept „cel puțin încă un număr”. *Ieri (1 aprilie) a murit, într-un accident de automobil, Petru Valter. Împlinise 50 de ani chiar în ziua tragediei. Avea în comportarea sa, de cînd îl știu, un soi de disperare, poate însuși „sentimentul morții prin accident”, cum reflecta cineva. Vorbea la fel cu actorii și cu cîinele său. Ricana continuu. Nici pe șefi nu-i scutea de sarcasmele sale. Era însă un om de talent, novator, devotat, cum puțini sînt
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o mică eroare îl poate compromite. Avantajele constau în faptul că lecturile efectuate între timp, pe diverse subiecte, îți lărgesc cîmpul vizual și te salvează din eventualele impasuri. Uneori, o idee sau o sintagmă, pe care tu o cauți cu disperare ca necesară, o descoperi, întîmplător, aiurea, căci mintea ta, deși primește hrană diferită, metabolizează numai și numai în sensul cerut de tema care te preocupă. Iată, citesc Memoriile lui Octav Onicescu și, cînd parcurg capitolele despre liceu, mă gîndesc, inevitabil
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sale tindeau adesea să fie niște portrete ale artiștilor, deduse din totalitatea manifestărilor lor. Prețuia exactitatea, atît în privința datelor biografice, cît și a caracterizărilor. Grigore V. Coban a fost (termenul franțuzesc mi se pare mai potrivit) un bon viveur, spre disperarea nevesti-sii, care vedea că îi aduce în casă (în treacăt fie zis, nu întotdeauna dezinteresat) grupuri de necunoscuți: poeți, prozatori, pictori, ziariști sau chiar persoane fără nici unul din aceste titluri. Vinurile, murăturile și conversația lui „nea Griguță” erau dintre cele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lui devenise incomodă pentru cineva din comunitatea românească din Canada și Statele Unite, ori că, în ipoteza că schimbase semnele politice, pentru cineva din țară. Nu-i de exclus nici ideea de răzbunare ordinară. Poate că adusese pe cineva în pragul disperării, frustrîndu-l, îndepărtîndu-l de o situație la care respectivul aspira. Poate brațul plătit al uneia din femeile înșirate de-a lungul anilor să-i fi venit de hac. Oricare ar fi mobilul crimei, întîmplarea îmi apare copleșitor de tristă. Încercînd să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu Mitocaru. „Diplomație” mare! A plecat satisfăcut... *Mi-a telefonat tatăl lui Gelu și mi-a spus: „Parcă aș avea lacrimi în ochi, în urechi, în creieri, în degete: asta-i starea mea!” și-a continuat pe aceeași notă de disperare, amestecînd trecutul cu prezentul și citînd zeci de persoane, cele mai multe necunoscute mie, încă jumătate de oră. *O frază din 1921 valabilă și în Anno Domini 1987, la noi: „Publicul a pierdut necesitatea preocupărilor intelectuale, din pricina prea multor preocupări materiale. Și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mă gîndesc la mine: vîrsta medie a unui costum depășește cinci ani, la fel și cea a altor obiecte vestimentare. Sărăcia mă marginalizează: „Nu putem primi pe nimeni în casă. Vrei să mor de rușine!”, îmi spune nevastă-mea; din disperare, nu din comoditate! Recitesc Psalmul 103 și constat cît de greu îi este autorului să și l imagineze pe Dumnezeu. Pentru el, Creatorul e un supraom care saltă pe treptele norilor, umblă „peste aripile vînturilor”, tună, adapă, hrănește, are grija
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
adînc plantele și animalele” îi prilejuiește autorului din „Viața Romînească” ocazia să citeze și alte cazuri celebre de acest gen la englezi: pe Byron, care ținea un cîine, un lup și un urs, moartea cîinelui pricinuindu-i „cea mai mare disperare”; apoi familia lui Walter Scott, care „a vărsat șiroaie de lacrimi fierbinți” la mormîntul cîinelui Camp al romancierului; în fine, pe Wordsworth, care avea slăbiciune pentru măgăruși; unuia îi spune cu toată seriozitatea într-un vers „I hail thee Brother
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lamentabil, nedemn, parșiv. *Uneori, pentru mine, nostalgia „creației” vizează nu scrierea unei trilogii, ci găsirea unei singure expresii fericite, care să devină mereu citabilă, ceva în genul „ochii sînt ferestrele sufletului”, „a pleca înseamnă a muri puțin”, „umorul e politețea disperării” etc., vorbe ale căror autori sînt de cele mai multe ori ignorați de cei ce le folosesc. Cîți - nu zic dintre cititorii obișnuiți, ci dintre profesori - știu sau se întreabă cui aparțin formule ca „epoca de aur”, „artă pentru artă”, „turn de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
securiști și activiști au sunat în toate părțile: la Gospodăria de Partid, la Direcția Silvică, la Stațiunea de Cercetare de la Hemeiuși. Au sculat mai multă lume din somn, dar degeaba. Nimeni n-avea, doar să caute în cuiburi de veverițe. Disperare! Foarte tîrziu, un activist și-a adus aminte de alunul lui Coban. S-a urcat într-o mașină și în cîteva minute a fost la poarta profesorului. Uimirea mea începe de aci. Coban, fost prizonier de război, intelectual obligat să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
uneori pseudonime (G. Ionescu, Ion Popescu sau Cosmina Cosmin) sau inițiale (V.Ax.), dar mai des formule anodine: Întâlnim însă și formule mai sugestive care indică vârsta, ocupația ori profesia sau starea socială: Apar și expresii care indică protestul sau disperarea: Un român cinstit, nu un dușman de patrie, Un sclav al lui Ceaușescu. Alteori, formula de prezentare este strict legată de conținutul scrisorii: Un reporter în salopetă de blană (ambele despre pregătirea și derularea manifestației de la 23 august 1983), Un
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
omului, nimeni nu ar mai emigra legal sau ilegal. Românul e legat de glia lui, de locul în care s-a născut și unde au trăit moșii și strămoșii lui. Cei ce doresc să-și părăsească țara o fac din disperare, nemaiputând suporta viața internă. Și au dreptate. Dacă s-ar duce o politică liberală, s-ar pune capăt acestui exod de cetățeni, dintre care cei mai mulți sunt tineri. După război, unii dintre foștii prizonieri din Uniunea Sovietică, intelectuali, credeau că poporul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a autorităților de la București care pretind că sunt dispuse a examina soluționarea diverselor cazuri de reîntregire a familiei. închei, domnule director, rugându-vă să credeți că-mi este neplăcut să vă deranjez cu o chestiune desigur secundară pentru dvs., dar disperarea mă face să ajung să-mi strig durerea și păsul și pe calea undelor. Vă rog, stimate domnule director, să primiți mărturia deosebitului meu respect. Alexandru Ioniță, București, [martie-aprilie] 1981, difuzată la 9 mai 1981 Domnule președinte Nicolae Ceaușescu, Mă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nevoie, un adăpost confortabil, căptușit cu dolari, căci, vorba aceea: banii nu au miros. [...] Directorul IAS Goești, unde s-a săvârșit prejudiciul mai sus amintit, se numește Fota Remus și este rudă prin alianță cu doamna Lina Ciobanu . Acesta, în disperare de cauză, după ce primul anchetator penal, procurorul Gheorghe Anghelescu, îl învinuise și pe el, a venit la mine și m-a amenințat că, dacă nu mă potolesc cu reclamațiile, voi fi distrus de această sus-pusă rudă a sa, iar el
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
vrea singurul adversar al uriașului de la Răsărit, este de fapt primul profitor al unei stări de fapt, fără de care ar fi lipit pingele ori ar fi înfundat vreo celulă de deținut de drept comun, și lăsați-ne să ne strigăm disperarea măcar prin intermediul dvs., care aveți posibilitatea să-i contestați pe Reagan, Mitterrand și pe alții. Iertați-ne păcatul, măcar în aceste zile de Paști, când casele noastre miroseau a mirodenii și cozonac, și nu a sânge, praf și umilință, ca
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
puteți măsura proporțiile dezastrului. Totul se prăbușește, românul a devenit laș, mitocan, corupt. Suge minciuna odată cu laptele mamei. Când, după câte generații, și dacă se va mai putea vorbi despre un popor român? Am scris la întâmplare, dezordonat și cu disperare, câteva neînsemnate lucruri față de însemnătatea și multitudinea celor ce se petrec azi în România și pentru această dezlânare îmi cer scuze. Nu mă interesează atât difuzarea acestei scrisori, ci dacă puteți să ne fiți mai aproape, de un sprijin mai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
epitete de laudă la adresa lui Ceaușescu și a doamnei cu suflet de mamă, de-ți stă mintea cum se poate coborî un om. Nu dau exemple pentru că m-apucă furia. Dvs. sunteți corecți și le citiți. Vă condamn pentru treaba asta. Disperarea lor e justificată, metoda lor e condamnabilă. Ne sfidează pe noi, cei mulți, rămași să trăim sub ei. Aceștia sunt oare cei pe care din motive obiective îi sprijiniți? Regret. Românimea din Occident nu trebuie să ceară îndurarea celor [de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]