9,278 matches
-
a format o obște bine organizată, cu ucenici buni. După intrarea în Moldova a lui Mihai Viteazul (iunie 1600), arhimandritul Anastasie Crimca este numit în scaunul de episcop de Rădăuți, iar la 19 iunie 1600 el îi făgăduiește credință noului domnitor. În declarația sa de credință, noul episcop spune printre altele: ""(...) și mai mărturisesc că în Biserică voi păstra pacea și voi gândi că niciodată nu voi face ceva împotrivă-i; în urma aceasta mă supun credinciosului domn Mihai Voievod și celui
Biserica Dragomirna Mică () [Corola-website/Science/325435_a_326764]
-
fiu al său Nicolae Voievod, cărora le voi fi întotdeauna supus și ascultător din toată inima și din tot sufletul îi voi iubi pe ei în toată viața mea."" După destrămarea unirii și revenirea în țară în septembrie 1600 a domnitorului Ieremia Movilă și a celor trei episcopi ce l-au însoțit, Anastasie Crimca s-a retras din scaun la moșia sa Dragomirești, unde se afla o așezare monahală mai veche. Împreună cu rudele sale, marele logofăt Lupu Stroici și fratele acestuia
Biserica Dragomirna Mică () [Corola-website/Science/325435_a_326764]
-
granița convenită mai înainte Golful Amvrakikos - Golful Volo. Un rol important în refuzul lui Leopold l-a jucat și Kapodistrias, care i-a trimis principelui un raport în care se sublinia opoziția cetățenilor față de venirea pe tronul țării a unui domnitor străin. Kapodistrias a profitat în plus de îngrijorarea marilor puteri față de evenimentele din timpul Revoluției Belgine, care avea să ducă la apariția unui nou stat independent în vestul Europei. Toate aceste manevre nu i-au asigurat succesul lui Kapodistrias - acesta
Conferința de la Londra (1832) () [Corola-website/Science/325877_a_327206]
-
Claude Coulin, cel mai mare dintre frați, a luat legătura cu delegația guvernamentală care reprezenta Principatele Române și a fost angajat ulterior în cadrul serviciilor acesteia. Delegația avea reprezentanți de seamă, cum au fost boierii Gheorghe Bibescu, care a urmat ca domnitor, și Grigore Alexandrescu care-l menționează pe Claude, într-o scrisoare datată în anul 1819, ca însoțitor în cadrul unei călătorii comune, din Viena spre București, cu o caleașcă a poștei austriece. Ca urmare a funcției pe care o obține ca
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
fondând ramura boierilor Cantacuzino-Deleanu. El era fiul marelui spătar Iordache Cantacuzino (1581?-1663); acesta din urmă descindea dintr-o veche dinastie de împărați bizantini și era unul dintre cei mai bogați boieri moldoveni ai vremii. Iordache Cantacuzino era cumnat cu domnitorul Vasile Lupu (1634-1653), soțiile lor fiind fiicele marelui boier Costea Bucioc, proprietarul moșiei Șerbești. În apropierea curții boierești, marele vistiernic Toderașcu Cantacuzino-Deleanu a construit din piatră și cărămidă în anul 1669 o biserică cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”. Lăcașul de
Conacul Cantacuzino-Deleanu din Deleni () [Corola-website/Science/325995_a_327324]
-
hatmanul Iordache Cantacuzino-Deleanu (1688-1759?), care a înzestrat-o “cu toate podoabele”, după cum scrie și în pisania bisericii. Nepotul acestuia, hatmanul Iordache Cantacuzino-Deleanu (1688-1759?) a construit în jurul anului 1730 un castel la moșia sa din Deleni, unde îl va găzdui pe domnitorul Grigore al II-lea Ghica (1726-1733), cu prilejul primei logodne a fiului său cel mare, beizadea Scarlat Ghica, în 1730, cu Safta, fiica minoră a lui Iordache Cantacuzino-Deleanu. După moartea acestuia, stăpânul moșiei a devenit Gheorghe (Iordache) Cantacuzino-Deleanu (1723?-1798
Conacul Cantacuzino-Deleanu din Deleni () [Corola-website/Science/325995_a_327324]
-
lui Iordache Cantacuzino-Deleanu. După moartea acestuia, stăpânul moșiei a devenit Gheorghe (Iordache) Cantacuzino-Deleanu (1723?-1798). Fiica sa, Maria Cantacuzino (d. după 1819), s-a căsătorit la Deleni în 1778 cu marele logofăt Constantin Ghica (1758-1818), nepotul de fiică al fostului domnitor Grigore al III-lea Ghica (1764-1767, 1775-1777), care era proprietarul moșiei Comănești (azi în județul Bacău). Costache Ghica s-a ocupat de restaurarea castelului, în timpul stăpânirii sale efectuându-se lucrări de extindere a conacului și de construire a zidului de
Conacul Cantacuzino-Deleanu din Deleni () [Corola-website/Science/325995_a_327324]
-
bogată și însemnata corespondența particulară cu Vasile Alecsandri, Ion Ghica, Mihail Kogălniceanu și alții. Remarcabilă este și ediția corespondenței dintre Costache Negri și Al. I. Cuza, ca și aceea dintre cei doi, pe de o parte, și Arthur Baligot, secretarul domnitorului. A publicat numeroase studii corecte și didactice despre Samuil Micu, Ion Budai-Deleanu, Alecu Donici, Vasile Alecsandri, Alexandru Odobescu, Ioan Slavici, Alexandru Vlahuță etc. A colaborat la redactarea unor manuale pentru învățământul liceal. A coordonat, de asemenea, un „Dicționar de terminologie
Emil Boldan () [Corola-website/Science/326016_a_327345]
-
Dealul Măgarului, Dragna, Piscul Turcului, Coșeru, Cetatea, Rotăreasa, Valea frumoasei, Martin și Boaba, Valea Rea, Orjanca, Iufu, Vulpea, Piscul Dragostei, Piscu lui Purice, Dealul Viilor, Stupina, Bratoșanca, Braia, Hălăciuga, Păscarea. De asemenea vorbește cum la anul 1583, [[Petru Cercel]] (fiul domnitorului Pătrașcu cel Bun) ajunge domn. Și-a dobândit faimă la Curtea lui Henric al III-lea al Franței și în fața Caterinei de Medici (mama regelui). Regele îl prezintă sultanului Murad al III-lea ca fiind vărul său și-l recomandă
Dobrești, Argeș () [Corola-website/Science/324929_a_326258]
-
boierul Giurgiu, fiul cel mic al lui Dragomir Albul, tot un nobil maramureșean din suita lui Dragoș Vodă. În 1421, după ce Papă a fost de acord cu desfacerea căsătoriei dintre Alexandru cel Bun și prințesa lituaniana Rimgailla, o catolică înfocata, domnitorul face o generoasă danie fostei sale soții, constând în târgul Siret și Volovatul:" „Cu satele și cătunele, cu morile și cu heleșteiele, si cu vămile, și datoriile și cu dările, cu produsele și veniturile și cu toate bunurile, câri asculta
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
episcopul Dosoftei Herescu al Rădăuților (1750-1789), dăruindu-se cu acest prilej iconostasul de la Biserica "Sf. Nicolae" din Rădăuți. Unele reparații au mai fost efectuate și în anul 1776 pe cheltuiala proistosului Gurie de la Mănăstirea Sucevița. După cum consemnează cronicarul Nicolae Costin, domnitorul Dragoș Vodă (1351-1353) a construit o biserică de lemn la Volovăț, pe care Ștefan cel Mare a mutat-o la Mănăstirea Putna. Cronicarul povestește legendă că biserică de lemn din Volovăț ar fi putut adăposti odată mormântul legendarului Dragoș Vodă
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
era strănepotul lui Çelebi Mendes Bally (Celebi Menteș Bally), bancher evreu din Turcia care l-a avut drept client pe marele vizir otoman și a ajutat la urcarea la domnie a lui Nicolae Mavrocordat în 1716. În semn de recunoștintă, domnitorul l-a adus cu sine la București, l-a făcut sfetnicul său și l-a scutit de dări atât pe el, cât și pe urmașii săi. Isaac, bunicul lui , a fost sfetnic al mai multor domnitori fanarioți și mai ales
Davicion Bally () [Corola-website/Science/324972_a_326301]
-
În semn de recunoștintă, domnitorul l-a adus cu sine la București, l-a făcut sfetnicul său și l-a scutit de dări atât pe el, cât și pe urmașii săi. Isaac, bunicul lui , a fost sfetnic al mai multor domnitori fanarioți și mai ales al lui Nicolae Mavrogheni care s-a folosit de serviciile lui pentru a putea obține firmanul de numire de la sultan. Tatăl lui Davicion Bally, Avraham Bally, a făcut studii universitare la Leipzig și, întors în Țara
Davicion Bally () [Corola-website/Science/324972_a_326301]
-
abuziv hotarele Leculeștilor pe măsură ce foștii răzeși au sărăcit. Culoarea negricioasă a ultimilor descendenți ai familiei este explicată de prințul Lupu Mavrocosti prin faptul că strămoșii săi s-ar trage din migratorii pecenegi, dar adevărul este că bunica sa (descendentă a domnitorului Constantin Racoviță) ar fi schimbat pruncul la naștere cu un prunc dintr-o șatră de țigani. Fiind pasionat de construcția aeroplanelor, visătorul prinț Lupu Mavrocosti s-a îndatorat excesiv la bănci, iar prietenul său, inginerul francez Antoine Bernard, s-a
Nopțile de Sânziene () [Corola-website/Science/324371_a_325700]
-
Iași între 9 ianuarie și 29 octombrie 1844, sub redacția lui Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Ion Ghica și Petre Balș. După o activitate de 10 luni și apariția a 42 de numere, revista a fost suspendată de cenzură din ordinul domnitorului Mihail Sturdza. "" avusese de luptat cu cenzura chiar de la apariția ei. Inițiatorii revistei au cerut autorizație pentru o nouă foaie. Cuvântul "Propășirea" pe care l-au ales ca titlu a fost socotit de cenzură prea revoluționar și li s-a
Propășirea () [Corola-website/Science/324421_a_325750]
-
aproximativ 4 km mai spre sud de Șuletea (în acest caz avem de-a face nu cu o suprapunere de sat, ci cu o schimbare de vatra). Tot odată trebuie menționat și faptul că țăranii ,din Braitenii de jos pe timpul domnitorului Ștefan cel Mare ,erau răzeși care aveau în atribuție semnalizarea venirii turcilor sau tătarilor pe teritoriul Moldovei. Modalitatea de semnalizare era cât se poate de simplă și de eficace - Pe unul din dealurile mai înalte ,învecinate satului Braitenii de jos
Șuletea, Vaslui () [Corola-website/Science/324456_a_325785]
-
din perioada înfloritoare a marelui domn. Apropierea de drumul vinului a determinat descoperirea unor tezaure numismatice în Scobinți(format, mai ales, din groși polonezi) și în cătunul Zvarici(aici, s-au descoperit ducați moldovenești, cu cap de zimbru, din timpul domnitorilor Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare). Aceeași preocupare spre comerț o întâlnim câteva secole mai tarziu, la 19 august 1926, cănd Leizer Barat, unul din numeroșii negustori evrei, își înscrie firma de comerț cu cereale. Satul Scobinți este menționat
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
menționat în documente, era locul unde domnia avea rezervă să pentru vii, multe suprafețe fiind dăruite „slugilor credincioase”. De asemenea, găsim menționat în documentele de vânzare a unor vii pe colinele Cotnarilor „în rînd cu Vodă”, adică vecine cu viile domnitorului. În anul 1756, domnitorul Mihai Racoviță întărește Mănăstirii Neamț stăpânirea peste „o prisaca din Dealul lui Vodă cu 4 fălci de vie, cu crama și pivniță dăruite de mitropolitul Varlaam. O situatie din 1830, întocmită de ispravnicul ținutului Hîrlău pentru
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
locul unde domnia avea rezervă să pentru vii, multe suprafețe fiind dăruite „slugilor credincioase”. De asemenea, găsim menționat în documentele de vânzare a unor vii pe colinele Cotnarilor „în rînd cu Vodă”, adică vecine cu viile domnitorului. În anul 1756, domnitorul Mihai Racoviță întărește Mănăstirii Neamț stăpânirea peste „o prisaca din Dealul lui Vodă cu 4 fălci de vie, cu crama și pivniță dăruite de mitropolitul Varlaam. O situatie din 1830, întocmită de ispravnicul ținutului Hîrlău pentru „suma pogoanelor de vie
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
probabil comunitatea de pe malul Moldovei este „"Birăvicești"” și o regăsim într-un hrisov dat de voievodul Ștefan cel Mare în anul 1499, alături de menționarea „"unde a fost Birai pe aplele Moldovei"”. Următoarea atestare, recunoscută în mod oficial, este făcută de către domnitorul Ștefan Rareș, fiul lui Petru Rareș, în 1552 și prezintă localitatea sub o formă puțin schimbată față de cea găsită în actul dat de Ștefan cel Mare și anume „"Birăești"”. Pornind de la însemnarea din hrisovul lui Ștefan cel Mare și de la
Gherăești, Neamț () [Corola-website/Science/324487_a_325816]
-
Cristea (Florin Piersic) și tânărul Ionuț (Sebastian Papaiani). Comisul are în grijă Herghelia domnească de la Timiș, unde se afla și calul Catalan, adus din Spania de la împăratul harapilor și pe care încăleca voievodul atunci când pleca la luptă. Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei (1457-1504), sosește la 21 mai 1469 la hramul Mănăstirii Neamțu. La prânzul organizat la stăreție, după slujba religioasă, tânărul Ionuț Jder i se prezintă domnitorului. Voievodul îi poruncește tânărului să meargă la Curtea Domnească din Suceava, împreună cu fratele său
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
împăratul harapilor și pe care încăleca voievodul atunci când pleca la luptă. Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei (1457-1504), sosește la 21 mai 1469 la hramul Mănăstirii Neamțu. La prânzul organizat la stăreție, după slujba religioasă, tânărul Ionuț Jder i se prezintă domnitorului. Voievodul îi poruncește tânărului să meargă la Curtea Domnească din Suceava, împreună cu fratele său, vistiernicul Cristea, și cu soția acestuia din urmă, Candachia (Ioana Drăgan). În drum spre Suceava, domnitorul trece și pe la Herghelia domnească de la Timiș. După plecarea sa
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
stăreție, după slujba religioasă, tânărul Ionuț Jder i se prezintă domnitorului. Voievodul îi poruncește tânărului să meargă la Curtea Domnească din Suceava, împreună cu fratele său, vistiernicul Cristea, și cu soția acestuia din urmă, Candachia (Ioana Drăgan). În drum spre Suceava, domnitorul trece și pe la Herghelia domnească de la Timiș. După plecarea sa, comisul Manole judecă o iscoadă care fusese prinsă în timp ce întreba de herghelie și de calul Catalan. Prinsul afirmă este Iosif de la Nimirceni și că aduce un mesaj de la Liov. Negustorul
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
O solie tătărască de la Mengli Ghirai, hanul de la Crîm, îl anunță pe Ștefan cel Mare că războinicul tătar Mamac, care-și are sălașul dincolo de Volga, a pornit cu oaste spre Lehia. Știind că Mamac acționează la porunca sultanului Mahomed Cuceritorul, domnitorul își dă seama că turcii urmează să atace Moldova. El trimite două solii: boierii Stanciu și Pascu merg să-l vestească pe craiul Cazimir al IV-lea al Poloniei (1447-1492) de atacul tătarilor, iar vistiernicul Cristea este trimis în solie
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
îl bate cu toiagul pe „coconul domnesc” pentru a-și aduce aminte mai târziu de hotărârea luată. Damian Jder se întoarce de la Liov și aduce cu el 40 de care cu pulbere pentru înzestrarea oastei Moldovei. El îl anunță pe domnitor că regele Poloniei nu-i va trimite sprijin împotriva turcilor, crezând că oastea otomană va veni numai asupra Moldovei. Damian se duce la Timiș unde-și anunță tatăl că banda de tâlhari a lui Gogolea a încerca să-l înjunghie
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]