11,358 matches
-
iubirea, nu prinde rădăcini decât între oameni. O fi omul o ființă perimată, obosită, plictisită și plicticoasă, învechită pe pământul acesta, dar rămâne, totuși, cel mai bun pământ pentru sămânța poeziei. Dacă poezia e chiar și "mărul de lângă drum, fără de gard", mizez pe faptul că un fruct al acesteia îl va pocni în cap, din întâmplare, pe cel care desfide poezia. Mă gândesc așa: dacă o catastrofă ar distruge aproape complet viața de pe pământ și ar rămâne doar câteva animale oarecare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Iată, că se deschide poarta. Este un portar arab. Părintele David vorbește cu el și ne dă voie să intrăm. Lângă zidul de piatră, În interiorul grădinii, este aleea pe care merg toți vizitatorii. Între copaci și alee mai este un gard protector din fier forjat prin care privești grădina. Parcă am intrat În Paradis. Toți avem emoții. Dăm slavă lui Dumnezeu, Îngenunchem și sărutăm pământul (pietreleă - urmele pașilor Domnului Iisus. Ne descătușăm inimile, ne spunem tainic durerile care ne apasă sufletul
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
foarte mare și Încăpătoare. Mare la privire dar și la sfințenie. Ea adăpostește stânca pe care Domnul a stat când S-a rugat cu sudori de Sânge. Este foarte impresionant să vezi. Te uimește. Stânca este Împrejmuită simbolic cu un gard de fier forjat. Gardul este cum a fost cununa de spini a Domnului și Înalt de vreo 30 cm. Ți se dă voie să ajungi până la acest gărduț simbolic și te poți apleca peste el să te rogi atingând cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Mare la privire dar și la sfințenie. Ea adăpostește stânca pe care Domnul a stat când S-a rugat cu sudori de Sânge. Este foarte impresionant să vezi. Te uimește. Stânca este Împrejmuită simbolic cu un gard de fier forjat. Gardul este cum a fost cununa de spini a Domnului și Înalt de vreo 30 cm. Ți se dă voie să ajungi până la acest gărduț simbolic și te poți apleca peste el să te rogi atingând cu fruntea stânca. Pe stâncă
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
frumoase acestei biserici. Și România se numără printre donatori. Așa că ai ce vedea În această imens de mare biserică. Ai ce admira. Afară, În spatele bisericii, aproape sub zidul ei este atelierul lui Iosif. Se vede În atelier. Este Împrejmuit cu gard de fier forjat pentru protecție dar vezi din apropiere. Ce frumos e amenajat! Nimeni nu poate intra În atelier. Este un mic platou deasupra atelierului și de acolo poți vedea și admira. În curtea bisericii este și o statuetă catolică
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Își cumpără ceva. Ni se servește o cafea, suc sau o mică gustare. Apoi ieșim În curtea bisericii și mergem În spatele ei. În spatele bisericii sunt multe de văzut dar ne oprim la cele trei colibe. Le privim de pe alee, de lângă gardul protector. De la o distanță de vreo 7 m. Este pictat pe fiecare câte ceva. Dar pe cea din mijloc este Domnul cu cei trei ucenici. Domnul este schimbat cu totul În alb iar ucenicii sunt plecați cu fețele la pământ. Icoana
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
să venim și să vedem, fiecare cum poate, În Închipuire sau realitate. Cu acest sentiment de bucurie, de parcă explodam de fericire am intrat În curtea mănăstirii. Acest dud este protejat cu un colac de piatră și mai are și un gard de fier forjat. Este bine protejat de lume, nu poți să-l atingi. Călugărul ne-a dat din fructele dudului. Se spune că se pot consuma ca aliment. Apoi am vizitat mănăstirea, ne-am Închinat un pic și am cumpărat
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
pe o stradă și ne oprim la izvorul unde se Întâlnea Maica Domnului cu verișoara ei, Elisabeta. Apoi am urcat pe munte unde sunt două mănăstiri. Dar n-a venit nimeni să ne deschidă poarta. Am privit și noi prin gard. Deasupra intrării În biserică se vedea icoana Întâlnirii Maicii Domnului cu Sf. Elisabeta. Ne-am Închinat și noi la poartă, dând slavă lui Dumnezeu pentru toate, și am mers mai departe, la Peștera Sf. Ioan Botezătorul. Se spune că În
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
pe zid, Îl sărută, Îl Îmbrățișează, se roagă În taină; fiecare În legea lui se descătușează tot și-și spune tot ce-l doare și-l apasă pe suflet. Bărbații aparte și femeile aparte. Între bărbați și femei este un gard care-i desparte. Când pleci de acolo parcă ești altul. Ți-ai lăsat povara lui Dumnezeu, ți-a luat sarcina care o duci uneori atât de greu. Sau poate Îți dă putere s-o poți duce până la capăt. Așa este
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Poarta Oilor și am mers la Pretoriu, cugetând la toate cele ce s-au petrecut atunci. Toate par a-ți spune ceva tainic. Privesc Locul unde a stat Domnul când a fost judecat. Acel Loc este frumos amenajat, Îngrădit cu gard alb de fier forjat. Este o lespede de piatră pe care a stat Domnul când Îl judecau. Iar deasupra pietrei, pe un suport, este o icoană care Înfățișează pe Domnul cum stă să fie judecat. E atât de smerit și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
de aproape un an, se deschideau și cele din București. Primele secții care au început să producă, în 1905, au fost rotăria, turnătoria, montajul, strungăria, ajustajul, fierăria și uzina electrică. De asemenea, se finalizau și cei 2 637 m de gard cu cărămidă de Ciurea, care înconjurau o suprafață de 13 209 m2 pe care trebuiau să fie construite halele Atelierelor. În anul 1906, numai la Iași, a fost montată o instalație de aer comprimat de proveniență americană, produsă sub licența
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
lucra în trei schimburi. Dificultățile apăreau, mai ales, în familiile care aveau în întreținere copii mici. Când ambii soți lucrează ca angajați ai fabricii, se recurge ușor la schimbul de tură. Uneori, în condiții extreme, se recurge și la săritul gardului, o soluție relatată de către una dintre doamnele intervievate: „- Să știți c-am avut ș-un picior rupt c-am sărit gardul [râde]. Aveam copii mici în casă și vrând-nevrând trebuia să mă duc mai repede și când am sărit, am
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
angajați ai fabricii, se recurge ușor la schimbul de tură. Uneori, în condiții extreme, se recurge și la săritul gardului, o soluție relatată de către una dintre doamnele intervievate: „- Să știți c-am avut ș-un picior rupt c-am sărit gardul [râde]. Aveam copii mici în casă și vrând-nevrând trebuia să mă duc mai repede și când am sărit, am venit cu el [cu piciorul - n. ns., S. P.] greșit și chiar am plătit pentru graba și pentru copii”. Dincolo de linia
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
era ofițer de serviciu, care-ți dădea bilet de voie, când ajungeai, îl dădeai la maistru și ajungea-napoi la blocu’ personal și-ți tăia o oră sau cât întârziai... Chiar mai săream și gardu’, ca să spun adevăru’. Era un gard foarte gros, nu-ș' dacă l-ați mai apucat... S. P.: - Acela, de cărămidă roșie de Ciurea.... A.M.: - Să știți c-am avut ș-un picior rupt c-am sărit gardu’ [râde]. Aveam copii mici în casă și vrând-nevrând trebuia să
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
arsă de turci și de tătari în mai multe rânduri. Părintele, nu numai că a înzestrat acest lăcaș de cult cu toate cele de trebuință, „dar a refăcut-o ca nouă și întru cinstea sfintei religii catolice, a făcut un gard de lemn trainic în jurul cimitirului, de un înconjur de o sută de brațe”. Biserica fusese refăcută, dar nu și casa parohială, care „are numai o odaie care stă să cadă, fiind lemnele putrede și un chiler mic tot de lemn
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
doar vinul pentru slujbă. În continuare, călugărul explică veniturile mici de la vii prin cheltuielile mari de întreținere: „după ce se scad cheltuielile care se fac pentru îngroparea lor mai au nevoie neaparată nu numai de a fi toate înconjurate cu un gard bun, căci acela care era a fost ars de moscoviți (ruși, nu numai turci și tătari, n.a.), dar și de a fi replantate cu viță nouă, săpată la vremea ei și bine plivită la rădăcină”. În Scrisoare din Moldova (10
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
oraș mare din Midwest. Părinții mei erau Înstăriți. Tata deținea și se ocupa de o afacere cu bușteni. Casa avea În față o peluză, În spate o curte cu grădină și un iaz cu pește și era Împrejmuită cu un gard de lemn. Mi-l amintesc pe lampagiu aprinzînd felinarele cu gaz și Lincolnul enorm, negru, strălucitor, și drumurile În parc sîmbăta. Toate cele trebuincioase pentru un mod de viață așezat, confortabil, care acum a dispărut pentru totdeauna. Aș putea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
chiar ger. Trecând la plimbare, văzurăm pe Șoseaua Cozienilor, la moșia lui Podgoreanu, de-a lungul ulucelor, păziți de gardă germană, prizonierii români luați de la Kommandantură pentru tăierea pădurii. În ce hal, săracii! Mai mult goi decât îmbrăcați, înșirați la gard și cerând trecătorilor de mâncare. Erau din ajun acolo și nu le adusese proprietarul nici măcar mămăligă. Am alergat acasă și am trimis pe Gefreiter-ul Lan dowski să obțină de la păzitorii lor - etapa ar fi refuzat-o - permisia de a i
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
aripi zboară. * Nu toate vasele sunt vapoare. * Vaporii nu au feminin plural; vapoarele nu au masculin. * Nu toate caprele dau lapte. Nu poți bea bere din toți țapii. Fuga de la școală nu e o probă sportivă. * Nu toate săriturile peste garduri sunt probe atletice. * Cine moare primul nu mai participă la înmormântarea celorlalți. * Premiantul nu este neapărat primul la învățătură. * Văzută pe dos, lumea în care trăim ni se pare normală. * Numai cine merge pe jos rupe încălțările. * Mersul desculț pune
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
ia altul vorba din gură. * Ofițerii comandă și prin somn. Când nu ajunge la struguri, vulpea mănâncă găini. Deși a rămas fără coadă, ursul tot se mai duce la baltă. * De când are mașină, Irimia nu mai dă cu oiștea în gard. * De când a fost restructurat, acarul Păun nu mai trage chiar toate ponoasele. * De când cu Postul Mare, nici Grivei nu mai roade oasele; le mănâncă oamenii. * Drumarii sapă groapa altora. * Nici în car, nici în teleguță, ci în Mercedes. * Indiferent unde
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
aceea iar e rău. * O să fie bine, dar nu se știe când. * La noi lucrurile se îmbunătățesc din ce în ce mai rău. * Morții cu morții, viii cu viile. * Sătulul îl crede pe flămând mofturos. * În drum spre Europa, am dat cu oiștea-n gard, iar pentru asta va da socoteală acarul Păun. * Pentru noi, Steaua Polară arată Drumul Robilor. * Călătorului îi stă bine cu emigrația. * Haina dezbracă pe om. * Era așa de frig, încât a înghețat și focul în sobă. * Politicienii mint de îngheață și
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
aripi străine. * Poți lua trenul din mers, dar poți să-l și scapi. * Nu te sui în prepeleac, dacă nu te cheamă Dănilă. * Nu orice Stan este pățit. * Fiecare Ivan are câte o turbincă. * De când tot dă cu ea prin garduri, lui Irimia i s-a rupt oiștea. * De când a fost promovat la munca de sus, nu mai este acarul Păun. La fel sau altfel spuse * Păcală s-a făcut director de bancă, iar Tândală a devenit depunător. * Ca să poți fura
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
vara sanie, iarna car, primăvara pregătește sacii și toamna îi umple. * Cele mai de preț comori pe care le încredințăm pământului sunt oamenii. Acarul Păun este frate geamăn cu Țapul ispășitor. * Unul Irimia a făcut legătura dialectică între oiște și gard. * Obtuzul este feciorul unui cap pătrat. * Roata este invenția unui învârtit. * Cuiul bătut de un intrigant a fost scos de o talpă goală. * Pelinul este mai dulce decât lingușirea. * Câinele și pisica învață traiul în comun de la stăpâni. * O prășilă
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
cu pescuitul, toată lumea având o barcă la marginea apei, așa cum altcineva are o mașină în fața casei. După revoluție, traficul cu benzină a înflorit pe Dunăre, localnicii făcând o grămadă de bani cu asta, investind banii în case mari înconjurate de garduri înalte cu lei de turnați în ciment la poartă, cum poți vedea ici colo, nu numai la Moldova Nouă, dar și la Pescari, un sat care a fost schimbat în totalitate datorită clădirilor noi apărute. Se mai și spune că
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
nu ne-a onorat cu prezența în ascensiunea noastră spre vârful dealului. Totul era pustiu, nici un sătean măcar să-l salutăm. Ici colo câte un câine își făcea simțită prezența lătrându-ne de zor, din spatele zidurilor înalte ce țineau loc de gard, oprind astfel privirea trecătorului, transformând totul într-un mister. La întoarcerea din mica noastră plimbare, aveam sentimentul că mă aflu într-un sat părăsit cu prea multă liniște în jur, nu eram obișnuit, ne plimbaserăm circa un ceas, timp în
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]